RAPORT NARATIV

CEEX 192
CONDUCĂTORI, PARTICIPANŢI ŞI SPECTATORI: DETERMINANŢI AI
PARTICIPĂRII COMUNITARE ÎN ROMÂNIA URBANĂ

Participare comunitară. Analiza conceptuală

În cadrul analizelor asupra fenomenului implicării cetăţenilor în viaţa comunităţii din

care fac parte, care a ajuns la modă odată cu dezvoltarea comunitară şi programele de
dezvoltare, există o paletă largă de concepte similare la care cercetătorii recurg. Cu toate
acestea distincţiile între conceptele folosite sunt adesea prea puţin clarificate,
operaţionalizarea participării fiind limitată de diferitele utilizari a conceptului.
În analiza de faţă vom prelua lucrările teoretice şi empirice care folosesc conceptele de
participare socială sau comunitară în România, încercând să clarificăm cât mai mult modul de
utilizare a acestora, accentuând modul în care este operaţionalizată şi măsurată participarea
comunitară.
Ca bază teoretică, analizele asupra acestei problematici pornesc de la teoriile
capitalului social: Bourdieu, Coleman, Putnam, unii refeindu-se şi la Cultura Civică a lui
Almond şi Verba. Sintetic, această categorie de teorii argumentează rolul relaţiilor dintre
indivizi respectiv normele de încredere reciprocă în angajarea civică a cetăţenilor. În această
direcţie putem considera capitalul social ca fundament al implicării cetăţenilor, şi astfel un
factor important în reuşita programelor de dezvoltare socială, fiind analizat la ambele nivele:
individual şi comunitar / social. Astfel, elementele capitalului social, şi factorii care îl
influenţează se suprapun adesea pe factorii care influenţează participarea, uneori fiind similari
cu participarea însăşi în anumite analize, de exemplu cele în care se ajunge la tautologia: cei
care au mai multe relaţii sociale (fac parte din mai multe reţele sociale) sunt cei care sunt mai
activi civic, sau cei care sunt mai activi tind să se integreze în mai multe reţele sociale.

Ca o consecinţă a modului de întrepătrundere a conceptelor de capital social cu cele de

participare comunitară, vom prezenta în cele ce urmează modul de operaţionalizare a ambelor
concepte, pe baza literaturii româneşti sau asupra României.

1. Dumitru Sandu analizează în Sociabilitatea în spaţiul dezvoltării. Încredere, toleranţă şi

reţele sociale, (2003), după cum reiese şi din titlu, legătura între capital social şi dezvoltare
comunitară. Autorul se încadrează, după cum declară de la începutul lucrării, în categoria
cercetătorilor care doresc să găsească „liantul” care uneşte comunităţile şi face posibilă
dezvoltarea comunităţilor.

2. Bogdan Voicu, în Social Capital: Bonding or Bridging Europe (2003) utilizează

următoarele elemente ale capitalului social extrase din teorie, operationalizând pentru analiza
empirica a acestui concept astfel: întâlnirea cu prieteni, importanţa acordată prietenilor,
apartenenţa la asociaţii, încrederea în ceilalţi, încrederea instituţională, implicarea în acţiuni
de protest. Autorul compară valorile acestor indicatori cu scopul de a analiza în ce măsură
variază ţările Europei din perspectiva capitalului social, şi care sunt implicaţiile acestei variaţii
pentru integrarea Europeană respectiv diversitatea acesteia. Este important de reţinut că
autorul face referire mai ales la capitalul social de tip bridging, care este mai important în
vederea dezvoltării comunitare.
3. În altă lucrare, Voicu studiază relaţia între capital social participare civică şi spirit
comunitar în mediul rural din România. evidenţiind nivelele scăzute atât a capitalului social
(măsurat prin numărul de întâlniri cu prietenii) cât şi a participării civice (asociaţionismului- a
fi membru într-o organizaţie). Realizând distincţia între capitalul social bridging şi bonding,
discută problema încrederii ca componentă fundamentală a capitalului social. În această
lucrare enumeră manifestările capitalului, între care regăsim participarea socială în două
forme. Aceste manifestări sunt: relaţiile, încrederea inter-umană, încrederea instituţională,
colaborare, participare în asociaţii şi solidaritate, fiecare fiind exemplificate cu date româneşti.
În partea de analiză a acestui studiu recurge doar la câtorva expresii ale capitalului social de
tip bridging: frecvenţa întâlnirii prietenilor, de participarea în asociaţii voluntare, de
încrederea în oameni şi de încrederea în instituţii.

3. Iuliana Precupeţu analizează atât teoretic cât şi folosind date empirice, legătura între
participare socială, capital social şi sărăcie. Autoarea preia de la Putnam caracteristicile
comunităţii civice: angajarea civică a cetăţenilor, egalitatea politică, solidaritate şi norme ale
încrederii reciproce interpersonale, respectiv asociaţiile care ofera cadrul de mobilizare şi
acţiune. Legătura între capital social şi excludere socială, este relşiefată pornind de la teoria
lui Deepa Narayan (Bonds and Bridges. Social capital and Poverty. 1999) care evidenţiază
parţiala suprapunere a celor două concepte, fiind mai degrabă concepte care se referă la faţete
diferite ale aceleiaşi realităţi sociale. Narayan urmăreşte legăturile între tipul de relaţii care
caracterizează o societate şi tipul de stat, gardul de bunăstare al acestora, respectiv asupra
strategiilor / politicilor ce pot fi utilizate în vederea creşterii capitalului social al unei
comuntăţi, printre care informarea, educaţia, stimularea participării active, etc.
"Teoria capitalului social oferă o imagine relativ coerentă a indicatorilor care pot fi
luaţi în considerare pentru a măsura participarea. Din perspectiva acestei teorii, într-o
societate în care oamenii participă la procesele sociale şi sunt înalt integraţi, următoarele
caracteristici sunt importante: la nivel individual, valoric, indivizii au încredere în ceilalţi, sunt
toleranţi, împărtăşesc valori ale reciprocităţii. La nivel individual acţional, oamenii participă
în asociaţii, participă la acţiuni sociale, participă la viaţa politică. La nivel social, macro există
o reţea de organizaţii, asociaţii în care oamenii pot participa, există mecanisme de
participare."
Printre factorii care influeţează participarea, autoarea enumeră, pe baza literaturii de
specialitate: competenţa civică (văzută ca percepţia indivizilor cu privire la capacitatea lor de
a influenţa deciziile puterii), angajarea civică (paricipare în asociaţii) şi angajare politică,
comportamentul cultural, acces la facilităţi publice (indicatori de bunăstare), satisfacţia faţă de
posibilităţile de a lua parte la viaţa socială calitatea mediului social şi politic, satisfacţia faţă
de posibilitatea de a participarea la procesul decizional la diferite nivele, şi informarea.
În finalul analizei, doamna Precupeţu analizează câţiva indicatori ai partcipării sociale
pe baza unor întrebări referitoare la participarea policită, preluat de la domnul Mărginean
1999, care cuprinde: informarea, activismul comunitar (lucrează voluntar în folosul
comunităţii, străzii, blocului, respectiv intră în contact cu autorităţile), activism electoral.
Autoarea analizează activismul comunitar realizând profile ale celor activi, concluzia generală
validând rezultate ale altor cercetări: cei care participă sunt şi cei mai bine integraţi social, cu
alte cuvinte, chiar dacă participarea socială este un mecanism de reducere a excluziunii
sociale, cei din grupurile marginale sau de riosc participă cel mai puţin.

4. Alt set de teorii şi analize pune accentul pe un aspect care tinde să fie neglijat: cadrul
macro-social în care se produce participare. În studiul Volunteering in Cross- National
Perspective: Evidence from 24 Contries, Salamon, Lester M., and Wojciech Sokolowski,
demonstrează în cadrul unei analize statistice internaţionale comparative asupra participării
voluntarilor, că în mare parte participarea poate fi explicată cel mai bine prin tipul de “regim”
al unei ţări (ei folosind distincţia: social democratic, liberal, corporatist şi statist).
Conceptualizarea participării comunitare – sinteză.
Concepte implicate Definiţii
Sandu Participarea Participarea comunitară: implicarea
comunitară cetăţenilor în acţiuni de interes public
Acţiunile colective sunt o structurare de
voluntarism, interese publice şi interese
private coordonate unitar. (p. 38)
Chiribucă, Activism civic Activism civic (totuna cu participarea în
Knack etc. Indicele relaţiilor cu acţiuni colective): participă la întâlniri
vecinii publice, participă la proteste publice şi
informează media despre problemele
locale, informarea poliţiei şi a instituţiilorcelor săraci (şi de distribuţia prestaţiilor sociale – regresive, progresive
judecătoreşti despre probleme locale
Indicele relaţiilor cu vecinii: discuţii cu
vecinii despre problemele care îi frământă,
încearcă să rezolve cu vecinii problemele
comune sau cele care preocupă întreaga
comunitate, se reunesc pentru a-i ajuta pe
cei care au nevoie de ajutor, şi încearcă să
obţină sprijinul autorităţilor locale pentr
cei în nevoie.
Iuliana Activism comunitar participarea este acelaşi lucru cu
Precupeţu capitalul social. Operaţionalizarea
Teme/ concepte asociate
- este inclusă într-o clasificare a acţiunilor de dezvoltare (p.38-
39)
- se face distincţia între acţiuni de dezvoltare participativă, prin
proiecte sau prin acţiune colectivă spontană
- participarea comunitară pare a se regăsi şi în clasificarea
formelor de sociabilitate (sociabilitatea privată sau semiprivată
specificată – se potriveşte cadranului în care apare şi reţeaua de
prieteni, încrederea strategică, reţeaua de interese şi cooperare,
comportamentele de încredere
Concepte asociate Capital social
Sociabilitate, Cooperare
Dezvoltare
Studiază modul în care participarea în interacţiuni ajută la bunăstarea,
sau, dimpotrivă, îi izolează pe cei săraci de comunităţile în care trăiesc
şi, prin extensie, de reţele sociale şi de oportunităţi economice. Cu alte
cuvinte este vorba de impactul capitalului social asupra bunăstării
etc.)
Întrebări de cercetare
1. Care sunt valorile care orientează relaţiile dintre oameni?
participării sociale:
Nivel individual
- Valori: încredere, toleranţă, împărtăşirea
valorilor reciprocităţii
- Acţional: pariciparea asociativă,
participarea la acţiuni sociale (?) – adică
activism civic şi participare politică
Participarea socială – descriere pe baza
BOP din mai 2002:
- Informarea
- Activismul comunitar
- Activismul politic (electoral)
Aici apare „activismul comununitar”
măsurat in BOP din mai 2002 prin 2
indicatori:
- Dacă persoana lucrează voluntar în
folosul străzii, localităţii (A)
- Dacă intră în contact cu persoane
oficiale.
Comentarii: Brady, Schlozman şi Verba
1995 introduc contactarea demnitarilor
locali şi implicarea în rezolvarea unor
probleme locale în conceptul de
“participare politică”
2. Care sunt caractersticile unei comunităţi care faciliteată
integrarea şi realizarea nevoilor?
Participarea socială – definiţia se suprapune cu integrarea socială,
angajarea civică şi capitalul social. Presupune un 1) anumit sistem de
valori şi 2) o anumită structură socială.
Capital social: norme şi reţele
Comunitate civică: comunitate care deţine mult capital social –
Almond şi Verba.
Putnam: comunitatea civică se descrie prin:
1. Angajament civic
2. Egalitate politică
3. Solidaritate, încredere şi toleranţă
4. Funcţionarea asociaţiilor (care sunt structuri sociale ale
cooperării).
Alte concepte implicate: sărăcie, cooperare, izolare socială,
sentimentul controlului, al.ienare, încredere generalizată, norma
reciprocităţii, competenţa subiectivă, materialism, post-materialism,
toleranţa, cultura deschiderii, sindromul cultural al bunăstării, capital
social bonding şi bridging, inegalitatea
Comentarii: participarea este antonimul excluziunii sociale.
CONCLUZIE – DIMENSIUNI ŞI INDICATORI AI PARTICIPĂRII COMUNITARE
Participarea comunitară poate fi măsurată pe doua dimensiuni si la doua nivele diferite:
- individual şi macros-social / instituţional
- valoric şi acţional.

Ca indicatori ai participării putem enumera:

- activismul comunitar (lucrează voluntar în folosul comunităţii, străzii, blocului,
respectiv intră în contact cu autorităţile
- competenţa civică (văzută ca percepţia indivizilor cu privire la capacitatea lor de a
influenţa deciziile puterii),
- angajarea civică (participare în asociaţii) şi angajare politică,
- comportamentul cultural, acces la facilităţi publice (indicatori de bunăstare),
- satisfacţia faţă de posibilităţile de a lua parte la viaţa socială,
- calitatea mediului social şi politic,
- satisfacţia faţă de posibilitatea de a participarea la procesul decizional la diferite
nivele, şi
- informarea.

Alt element important în explicarea participării este cadrul macro – social, unde pot fi puse în
evidenţă următoarele caracteristici:
- mărimea reţelelor sociale cu proxi: dimensiunea sectorului non-profit
- finaţarea activităţilor / participării sociale (finanţarea sectorului non-profit)

Capitalul social, şi manifestările sale, este măsurat prin:

- numărul/ frecvenţa de întâlniri cu prietenii
- încrederea inter-umană,
- încrederea instituţională, colaborare,
- participare în asociaţii
- solidaritate

CERCETARE DE TEREN
În finalul acestei etape au fost elaborate, tipărite şi distribuite pe teren cele două tipuri de
chestionare: de opinie şi de reţea. Au fost elaborate 1800 de chestionare.
Analiza acestora face obiectul etapei următoare de implementare a acestui program.