Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 1

Rezumat Teza de doctorat

Modele de dezvoltare comunitară

adaptate comunităţilor rurale din Romania

Coordonator
prof.univ.dr. Romulus Dabu
Doctorand
prof. consilier Vasile Deac

București, 2009

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 2

“Din punctul de vedere umanitar dezvoltarea

comunitară poate fi considerată ca o căutare
a comunităţii, a ajutorului reciproc şi a
susţinerii sociale, ca eliberarea omului prins
într-o societate alienată, represivă,
individualistă şi bazată pe competiţie.”

(Hubert Capfens, 1997)

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
 Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 3

I - Introducere

Teza cu tema „Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităților rurale din Romania”,
redactată sub coordonarea d-lui prof.dr.Romulus Dabu, își propune următoarele obiective:

 Definirea dezvoltării comunitare ca un domeniu restrâns centrat pe

intervenție la nivelul socialului, domeniu al SOCIOLOGIEI care are la bază
creșterea planificată a capitalul social al comunității – comunitatea rurală fiind cea
la care am făcut referire pe parcursul tezei.

 Pentru a face dovada accepțiunii restrânse am avut în vedere o abordare analitică

a modelelor practice de dezvoltare comunitară implementate în comunitățile
rurale din România și am direcționat această analiză pe comparația cu un model
teoretic (numit modelul standard – model pe care l-am dezvoltat împreună cu o
echipă de practicieni în dezvoltare comunitară, membrii ai rețelei RuralNet).

 Delimitarea clară a modelelor care sunt considerate modele de dezvoltare

comunitară – prin acțiunea planificată asupra creșterii capitalului social.
Dacă un model are rezultate vizibile la nivelul comunității și participă la
dezvoltarea acesteia nu este un argument suficient de a-l considera model de
dezvoltare comunitară. Mai mult poate fi unul de degradare comunitară – dacă în
mod vizibil generează reducerea sau afectarea elementelor de bază ale
capitalului social.

 Complexitatea modelelor analizate a restrâns aria de analiză a lor specific la

acțiunea asupra capitalului social; acest aspect limitat de analiză este compensat
însă de însăși inventarul bogat al acestor modele, de diversitatea ariilor de
manifestare a lor și de demersul de a lega acest domeniu al practicii
dezvoltării comunitare – realizate în România – de o analiză teoretică la nivelul
științei sociologice.

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
 Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 4

II – Perspectiva sociologică asupra dezvoltării comunitare

Pentru a atinge aceste obiective, enumerate anterior, în capitolul II al tezei am

realizat o încadrare teoretică a conceptelor centrale ale tezei: dezvoltare comunitară – am
avut în vedere definirea celor doi piloni componenți ai conceptului dezvoltare și comunitate,
cu o centrare pe comunitatea rurală care este domeniul de analiză și abordare al lucrării.
Factorii acțiunii sociale. Lucrarea are în vedere o succesiune de factori ai acțiunii
sociale prezenți la nivel comunitar: organizațiile și instituțiile; comunitatea; procesele sociale
generate la nivelul comunității; metodele și instrumentele specifice sociologiei și dezvoltării
comunitare; fenomenele sociale care pot fi asociate cu dezvoltarea sau cu frânarea acesteia.
Definirea dezvoltării comunitare. DC abordează un domeniu distinct al spaţiului
socio-uman; concept care se remarcă odată cu trecerea de la comunitarismul socialist la
comunitarismul modern cum îl numeşte Ralf Dahrendorf prezentând comunitatea ca „o astfel
de societate, care tinde la ca nimeni să nu fie exclus şi care asigură membrilor săi sentimentul
de apartenenţă şi constituţia libertăţii.”. Ernst F. Schumacher (1966) susţine că “dezvoltarea
nu începe de la bunuri, ci de la oameni, de la educaţia, organizarea şi disciplina oamenilor.
Fără aceşti trei factori orice resursă rămâne doar o posibilitate goală, ascunsă, neutilizată.”;
Tot în această etapă a lucrării am argumentat că, din cele două componente ale
dezvoltării: dezvoltarea ca proces planificat la nivelul unei comunități și dezvoltarea ca
rezultate care apar în comunitate; Dezvoltarea comunitară este interesată și de rezultate dar
pune accent pe procesul planificat la nivelul comunității. Comunitatea rurală, conceptul de
bază – alături de dezvoltarea comunitară – are și ea un spațiu important în economia definirii
conceptelor - ruralul se referă la comunități mici ca număr și densitate a populației și la o
complexitate funcțională redusă.
Următoarea etapă a capitolului a fost raportarea și încadrarea conceptului de
dezvoltare comunitară diverselor teorii ale dezvoltării și evoluției precum: Teoria
funcţionalistă asupra dezvoltării comunitare; Teoria sistemelor sociale; Abordarea holistă a
comunităţii; Teoria stadiilor dezvoltării bazate pe forme de capital - justificarea istorică a
dezvoltării comunitare

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
 Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 5

III. Capitalul social - elementul central al dezvoltării comunitare

Conceptul este folosit pentru a descrie - “toate lucrurile tangibile care contează
cel mai mult în viaţa de zi cu zi a oamenilor” (Lyda Judson Hanifan 1916).
Capitalul social se apropie foarte mult de „virtutea civică”, virtute care solicită
relaţii sociale reciproce. Indiferent de diferitele aspecte ale definirii sale, o tendință comună
este păstrată prin ”ideea de resursă disponibilă individului sau unei formațiuni sociale”7.
Capitalul social se referă la instituţii, relaţii şi norme; fiind conceptul central al dezvoltării
comunitare, concept pe care F.Fukuyama îl defineşte ca fiind capacitatea oamenilor de a
lucra împreună în grupuri şi organizaţii pentru scopuri comune (F. Fukuyama, 2001 - „nu
forţele economice determina cultura, ci cultura produce anumite forme de comportament
economic”). Capitalul social este singura formă de capital a comunităţii care nu se consumă –
ci cu cât consumăm mai mult această resursă cu atât ea se dezvoltă şi mai mult. Woolcock
(1999) subliniază, în acest sens, diferenţa foarte mare între păstrarea capitalului social şi
construirea capitalului social.
Deși Capitalul social este strâns legat de Capitalul uman al comunității –
putem observa cel puțin două distincții majore între cele două forme de capital: 1.capital
uman însemnă oameni formaţi, capabili să folosească în scop personal instrumente de creştere
a productivităţii propriei muncii în timp ce capitalul social reprezintă formele de organizare
a oamenilor (fenomene sociale, procese sociale, reţele sociale, norme sociale, încredere,
coordonare, reciprocitate, beneficiu mutual); 2. Capitalul uman este o formă a prezentului şi
arată nivelul de dezvoltare pe care indivizii umani l-au atins, pe când capitalul social este o
formă a viitorului – el răspunde o abordare de genul: ce ofer eu azi comunităţii gândindu-mă
că la un moment dat/viitor voi avea şi eu nevoie de ceva de la comunitate.
Elementele cheie folosite în descrierea şi înţelegerea capitalului social sunt:
încrederea generalizată, normele de reciprocitate și nivelul participării comunităţii,
elemente pe care le-am definit pe parcursul capitolului.
Concluzia capitolului: dezzvoltarea comunitară nu este un domeniu larg care
include toate aspectele dezvoltării unei comunități – ci este un domeniu specific care are în
centrul său conceptul de capital social; La nivelul analizei și importanței capitalului social în
dezvoltarea și evoluția comunităților s-a ajuns la ideea de „stoc de capital social al
comunității”; la fel cum putem vorbi de orice altă resursă a comunităţii și ulterior am realizat
o analiză două forme / modele de capital social autohton legat de comunitatea rurală
românească.

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
 Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 6

IV.Dezvoltarea comunitară - proces planificat de intervenție în comunitate

Dezvoltarea comunitara – este deci un proces de intervenţie complexă,

planificată, care are drept scop creşterea capitalului social al comunităţii, creşterea
capacităţii acesteia de a-şi planifica propria dezvoltare şi de a pune în practica propria
viziune de dezvoltare.
Procesul dezvoltării comunitare – presupune că o comunitate parcurge planificat mai multe
etape pentru a ajunge la un nivel al capitalului social care să genereze la rândul său
9
dezvoltare, etape pe care le-am descris în continuarea capitolului : I. Evaluarea
receptivităţii comunităţii, II. Identificarea reţelei de relaţii în comunitate, III. Realizarea
profilului comunităţii, IV. Planificarea comunitară, V. Acţiunea comunitară, VI.
Planificarea strategic, VII. Implementarea planului strategic, VIII. Evaluarea
(procesului de dezvoltare comunitară și a evoluției comunităţii)

Metodele de intervenție specifice dezvoltării comunitare – așa cum le-am prezentat în

lucrare sunt: Ancheta, Facilitarea comunitară; Mentoratul pentru lideri comunitari;
Instruirea / Formarea (trainingul); Consultanţă – suportul specializat

Dezvoltarea comunitară folosește și instrumente specifice:

 Instrumente simple specifice cercetării sociologice
 Instrumente complexe care generează (se transformă) în modele de intervenţie
Dintre aceste instrumente amintim câteva specifice dezvoltării comunitare:
 Proiectele comunitare
 Finanțarea
 Grupul de iniţiativă
 Organizaţia comunitară
 Centrul de resurse

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
 Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 7

V.Modele de dezvoltare comunitară implementate în comunitățile rurale din România

Pe parcursul capitolului am analizat conceptul de modelul în dezvoltarea

comunitară – ca model structurat de intervenţie care este testat şi care odată ce se aplică
poate anticipa anumite rezultate şi are tendinţa de fi generalizat sau chiar de a deveni politică
publică. Un model de dezvoltare comunitară va fi centrat preponderent pe unul din factorii
acţiunii sociale la nivel comunitar care nu reprezintă altceva decât factori ai capitalului social
la nivel local și va oferii o abordare structurată a intervenției la nivelul comunității. Factorii
acțiunii sociale pe care o sa-i avem în vedere în demersul analitic viitor vor fi:
 iniţiatorul procesului de dezvoltare comunitară;
 agenţii schimbării;
 comunitatea / implicarea comunităţii;
 procesul derulat în comunitate;
 metodele și instrumentele specifice dezvoltării comunitare aplicate în inițierea și
derularea acestui proces;
În etapa următoare am prezentat și analizat 16 modele de dezvoltare comunitară
implementate în România, centrând analiza pe participarea la creșterea capitalului social la
nivelul comunității.
 Alte modele de dezvoltare comunitară - care sunt în stadiu de iniţiere în Romania
sau care au avut rezultate în Europa şi America:
 Întreprinderile sociale
 Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor
 Corporaţiile de dezvoltare comunitară

Analiza modelelor am realizat-o comparându-le cu un model teoretic pe care l-am

introdus și pe care l-am numit „model standard”. Modelul este considerat model standard în
dezvoltare comunitară nu pentru motivul că ar fi calitativ peste celelalte modele prezentate
sau că ar fi un standard a ceea ce înseamnă dezvoltarea comunitară în România în acest
moment.
Convergenta modelelor la nivelul aceleiaşi comunităţi și Impactul implementării
modelelor de dezvoltare comunitară – au fost alte aspecte analizate în capitol.

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
 Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 8

VI. Un model integrat de dezvoltare comunitară bazat pe creșterea capitalului social

În capitolul VI m-am întors la modelul de bază de la care am plecat și pe care l-

am considerat standard putem observa, în urma comparării și poziționării față de diferitele
modele practice aplicate în comunitățile rurale din România, avem anumite aspecte pe care
acest model-standard nu le are în vedere cum ar fi: rigoarea și cerințele cercetării
metodologice care vin uneori în contradicție cu nevoia abordării participative impuse de
dezvoltarea comunitară sau propunerile concrete de instrumente și tehnici de abordare
specifice fiecărui model particular, propuneri care pot să îmbunătățească calitatea procesului
propus de modelul RuralNet.
În încercarea de reconceptualizare a dezvoltării comunitare axată pe
intervenția directă și planificată asupra capitalului social al comunității sau asupra
unora dintre elementele acestui tip de capital, vom avea în vedere dezvoltarea
comunitară ca având următoarele caracteristici:
Are în centru conceptul de capital social
Atunci când vorbim de capital social avem în vedere elementele de bază ale acestuia
Avem în vedere și elementele concrete ale capitalului social: actori sociali implicați în
procesul de dezvoltare comunitară; procesul dezvoltat; agentul dezvoltării comunitare/
facilitatorul comunitar; specificul local.

VII. Aplicații și cercetări practice care susțin propunerea de model

În capitolul de Aplicații și cercetări - am concretizat analiza mea cu un model care

este cel mai apropiat de modelul standard privind abordarea centrată pe capital social -
modelul PACA – Abordarea Participativă a Avantajului Competitiv (Participatory Apprizal of
Competitive Advantaje) - și cu un studiu de impact - EuDiS – European District System –
studiu care, dacă îl aplicăm modelelor de dezvoltare, putem să adaptăm modelele aplicate
pentru dezvoltarea comunităților din România. În cadrul anexelor am prezentat și modelul
PACA și studiul EuDiS – ca argumente concrete ale informațiilor și ideilor expuse.

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
 Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 9

Concluzii.
În prezentarea concluziilor tezei am încercat un demers invers demersului pe care l-
a dezvoltat pe parcursul întregii lucrări când:
 am plecat de la cadrele teoretice legate de elementele de bază ale tezei,
definind conceptele centrale ale acesteia - dezvoltarea comunitară și
capitalul social;
 am dezvoltat / introdus un model teoretic pe care l-am numit (modelul
standard) – model centrat pe dezvoltarea comunitară ca proces;
 am prezentat și trecut prin analiză critică șaisprezece (16) modele
aplicative de dezvoltare comunitară implementate în comunității rurale din
România, iar analiza critică am realizat-o plecând de la acest model
standard;
 am continuat cu prezentarea a două secvențe (un model apropiat de
modelul standard și un studiu de impact, care stă la baza justificării oricărui
model ca fiind unul de dezvoltare comunitară), modele foarte importante
pentru a înțelege, în argumente prezentate de la simplu spre complex,
ideea de bază a tezei și
 am finalizat cu a propune o restructurare a modelului standard plecând
de la toate concluziile analizei celor șaisprezece (16) modele de
dezvoltare comunitară implementate în comunitățile rurale din România.

În această etapă de concluzii, demersul a plecat de la aceste modele aplicative

pentru a ajunge la a definii elementele cheie ale capitalului social și pentru a întării rolul
central al acestuia în dimensionarea domeniului dezvoltării comunitare.

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat
Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din România 10

Bibliografie
Ca aspecte administrative, teza are 223 de titluri care au reprezentat o bibliografie
complexă, dar absolut necesară realizării demersului teoretic și analitic al lucrării și, de
asemenea, aproape 80 trimiteri bibliografice în cuprinsul tezei, trimiteri care fac referire la
aspecte teoretice și la aplicațiile practice prezentate abordate.

Anexe
Anexele tezei sunt parte din modelele prezentate și analizate - modele care stau la baza
argumentării obiectivelor propuse:

 Anexă - Roșia Montană – studiu de caz

 Anexă - Studiu de caz – Școala Stâlpu – Buzău
 Anexă - Parteneriatul Public – Privat. Studiu de caz – Sistemul Electronic
Judeţean – EuDiS Mehedinţi.

Universitatea din București / Facultatea de Sociologie și Asistență Socială / Școala Doctorală

Rezumat - Teză de doctorat