Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

Specializarea Asistență Socială

Argumentarea necesității și impactul intervenției

individualizate

Student,
Roșca Livia - Alexandra

Iași – 2019
 În contextul său istoric, managementul de caz a apărut din necesitatea de a oferi o
coordonare de calitate a serviciilor, dar şi de a furniza servicii sociale intr-o manieră eficientă şi
rentabilă. Obiectivul principal este acela de a optimiza funcţionarea beneficiarului prin oferirea
de servicii de calitate.
Managementul de caz îşi are originea în modelul de asistenţă socială a populaţiilorsărace
din instituţii sociale. El a fost utilizat în oraşe prin ani’60 ai secolului XX şi folosit şi la alte
categorii sociale specifice, inclusiv bătrânii şi copiii.
Definițiile managementului de caz în asistența socială sunt dependente de tipul de
intervenție și de coordonarea acesteia, de implicarea și răspunsurile beneficiarilor dar și de
modelul promovat de asistența socială.
National Association of Social Workers (NASW) definește managementul de caz în
asistența socială “o metodă de a oferi servicii, prin care asistenții sociali profesioniști evaluează
nevoile beneficiarului și ale familiei beneficiarului în colaborare cu acesta, coordonează,
monitorizează, evaluează și susțin beneficiarul pentru a accesa servicii sociale care să
corespundă acestor nevoi.”1
Nicoleta Neamțu, făcând apel la teorii contemporane, descrie managementul ca un
“proces prin care se realizează lucrurile”2, printr-o serie de activități relaționate între ele
,concentrate asupra realizării scopurilor și îndeplinite prin intermediul oamenilor și a resurselor
organizaționale
În asistența socială românească, doar pentru managementul de caz privind protecția
copilului aflat în dificultate, managementul de caz este definit prin Ordinul nr.288/2006, în mod
restrâns ca “metoda de coordonare a tuturor activităților de asistență socială si protecție
desfasurate în interesul superior al copilului de către profesioniști din diferite servicii sau
instituții publice private”3.
Scopul principal al managementului de caz este de a optimiza funcţionarea şi bunăstarea
beneficiarului prin furnizarea şi coordonare de servicii de înaltă calitate, în cel mai eficient mod
posibil, pentru rezolvarea de nevoi complexe. Asistenţii sociali utilizează următoarele strategii
pentru a atinge acest scop:

1
Cojocaru Ș, Cojocaru D. (2008). Managementul de caz în protecția copilului, Editura Polirom, Iași
2
Neamțu N. (2001). Managementul serviciilor de asistenţă socială, Editura Motiv, Cluj-Napoca
3
Ordinul nr.288/2006 Aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul
protectiei drepturilor copilului
 o Întărind capacităţile beneficarului de dezvoltare personală, de a face faţă şi de soluţionare
a problemelor;
o Crescând abilităţile beneficiarului de a interacţiona şi de a funcţiona în comunitate,
respectând valorile şi obiectivele personale ale beneficarului;
o Creând legături între beneficiar şi sistemele care furnizează resurse, servicii şi
oportunităţi;
o Contribuind la creşterea capacităţii sistemelor de furnizare a serviciilor sociale;
o Creând şi promovând modalităţi de lucru inter-instituţionale;
o Contribuind la dezvoltarea şi îmbunătăţirea politicilor sociale;
Pentru utilizarea corectă a managementului de caz furnizorul împreuna cu coordonatorii
serviciilor vor stabili criteriile de eligibilitate (de admitere) pentru accesul beneficiarilor la
serviciile propuse dar și metodologiile și procedurile de lucru pentru fiecare tip de serviciu.
“Managerul de caz (MC) este profesionistul care, îndeplinind condițiile menționate de
standarde, asigură coordonarea activităților de asistență socială si protecție specială desfășurate
în interesul superior al copilului.”4
Managerii de caz se vor familiariza cu protocoalele şi procedurile de intervenţie folosite
de celelalte organizaţii. Managerul de caz trebuie să cunoască paleta de servicii sociale existente
la nivel comunitar dar şi alte tipuri de servicii şi să fie în contact strâns cu toţi profesioniştii
implicaţi, să mobilizeze resursele comunitare necesare rezolvării situaţiei sociale ale clienţilor.
Managementul de caz are în vedere orientarea pe beneficiar. Managerul de caz se
orientează în acordarea de servicii pornind de la nevoile beneficiarului. Managerul de caz îşi
utilizează experienţa în identificarea opţiunilor pentru beneficiar, susţinând în acelaşi timp
dreptul său la auto-determinare. În funcţie de opţiunea beneficiarului, managerul de caz va
mobiliza resursele existente în comunitate şi îl va sprijini în accesarea serviciilor.
Principalele funcții ale managementului sunt:
o “Planificarea, prin intermediul căreia sunt stabilite scopurile organizației,
metodele de lucru pentru realizarea acestora. Este un proces critic deoarece toate
celelalte funcții depind de ea. In cadrul planificării se realizeaza o serie de acțiuni:
colectarea datelor, identificarea resurselor, evaluare, stabilirea scopurilor, politici

4
Ordinul nr.288/2006 Aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul
protectiei drepturilor copilului
 și standarde de lucru, proceduri de lucru, planuri de acțiune, de activitate.
Planificarea poate fi: strategică (politicile și scopurile pe termen lung) și
operațională (planurile pe termen scurt și intervenția conform planului strategic);
o Organizarea, presupune abilități pentru colectarea resurselor, stabilirea echipei, a
responsabilităților acestora, relațiile și autoritatea pentru fiecare poziție în parte;
o Coordonarea, se referă la orientarea resurselor umane dar și la coordonarea
activităților acestora;
o Dirijarea, este procesul de dirijare, ghidare, îndrumare a activităților membrilor
organizației spre realizarea scopurilor. Pe lângă aceste activități dirijarea mai
presupune rezolvarea problemelor pentru luarea deciziilor, rezolvarea conflictelor,
conducerea pozitivă, monitorizarea progresului.
o Evaluarea , se refera atat la performantele personalului angajat prin tehnici
specifice cat si a serviciilor oferite beneficiarilor.”5

5
Neamțu N. (2001). Managementul serviciilor de asistenţă socială, Editura Motiv, Cluj-Napoca