MANAGEMENTUL DE CAZ IN ASISTENTA SOCIALA

Termenul deja cunoscut la noi cu intelesul de autoritate in sensul de a conduce, isi

gaseste utilitate dar si necesitate in activitatile si actiunile asistentei sociale.Daca odinioara
managementul era asociat cu organizarea si functionarea institutionala, astazi il regasim
ca metoda de lucru pentru gestionarea activitatilor.

NASW (1992:1) defineste managementul de caz in asistenta sociala “o metoda de a

oferi servicii, prin care asistentii sociali profesionisti evalueaza nevoile clientului si ale
familiei clientului in colaborare cu acesta, coordoneaza, monitorizeaza, evalueaza si sustin
clientul pentru a accesa servicii sociale care sa corespunda acestor nevoi.”(Cojocaru
,Cojocaru,2008:24)

Pentru Weil si Karls(1985:2) managementul de caz este definit ca “un set logic de pasi
si un proces de interactiune in cadrul retelei de servicii prin care se asigura ca beneficiarii
primesc serviciile de care au nevoie intr-o forma de sprijin eficace, eficienta si la un cost
acceptabil”(idem)

Nicoleta Neamtu (2001:13), facand apel la teorii contemporane, descrie managementul

ca “proces prin care se realizeaza lucrurile” , printr-o serie de activitati relationate intre ele ,
concentrate asupra realizarii scopurilor si indeplinite prin intermediul oamenilor si a
resurselor organizationale(Certo:1989)

In asistenta sociala romaneasca, doar pentru managementul de caz privind protectia

copilului aflat in dificultate managementul de caz este definit prin Ordinul nr.288/2006, in
mod restrans ca “metoda de coordonare a tuturor activitatilor de asistenta sociala si protectie
speciala desfasurate in interesul superior al copilului de catre profesionisti din diferite servicii
sau institutii publice private”.

Pentru managementul de caz privind protectia copilului aflat in dificultate exista

standarde si norme metodologice de implementare a acestora , care sa asigure o monitorizare
standardizata a cazurilor.Standardizarea se refera la:

stabilirea cu exactitate a conditiilor pentru utilizarea metodei,

responsabilitatile partilor implicate,
respectarea etapelor managementului de caz,
utilizarea unor tehnici si instrumente tip ,
perioadele de evaluare si de realizare a rapoartelor precum si a planurilor de
servicii (PS) precum si a planului individualizat de protectie(PIP,PIS)
monitorizarea si postmonitorizarea

Intr-un sens mai larg, conform Standardului 1/Ord.288/2006,managementul de caz

este o” metoda de lucru obligatorie utilizata in domeniul protectiei copilului si reprezinta
ansamblul de tehnici, proceduri si instrumente de lucru care asigura coordonarea tuturor
activitatilor de asistenta sociala si protectie speciala desfasurate in interesul superior al
copilului de catre profesionisti din diferite servicii/institutii publice si private”.
 Obiectivul utilizarii acestei metode consta in asigurarea unei interventii
multidisciplinare si interinstitutionale, organizata, riguroasa, eficienta si coerenta pentru copil,
familie, reprezentant legal si alte persoane importante pentru copil.

Pentru utilizarea corecta a managementului de caz furnizorul impreuna cu

coordonatorii serviciilor vor stabili criteriile de eligibilitate(de admitere)pentru accesul
clientilor la serviciile propuse dar si metodologiile si procedurile de lucru pentru fiecare tip de
serviciu.

Tipologie

Definitiile managementului de caz in asistenta sociala sunt dependente de tipul de

interventie si de coordonarea acesteia , de implicarea si raspunsurile beneficiarilor dar si de
modelul promovat de asistenta sociala.

In functie de strategia folosita in utilizarea resurselor pentru realizarea obiectivelor

putem evidentia patru forme ale managementului de caz inspirate de modelul analizei
SWOT(Cojocaru, 2005:165-170):

1)managementul de caz centrat pe resurse- se refera la utilizarea resurselor

beneficiarului dar si a resurselor serviciilor sociale.Acest tip de management vizeaza
suplimentarea resurselor lipsa a beneficiarului;

2)managementul de caz centrat pe rezultate – are in vedere atingerea obiectivelor

stabilite prin activarea celei mai importante resurse a beneficiarului.Consta in stimularea si
motivarea beneficiarului sau reducerea / indepartarea barierelor care ar putea impiedica
atingerea obiectivelor;

3)managementul de caz centrat pe problema – se refera la analiza problemei, la

identificarea punctelor slabe ale problemei clientului , a disfunctionalitatilor si a barierelor in
rezolvarea situatiei sale;

4)managementul de caz apreciativ – este un management centrat pe utilizarea

punctelor forte si a oportunitatilor clientului.(Cojocaru,Cojocaru,2008)

Functiile managementului

Principalele functii ale managementului sunt : (Nemtu,N., coord Neamtu, 2003:369-

371)

Planificarea, prin intermediul careia sunt stabilite scopurile organizatiei , metodele

de lucru pentru realizarea acestora.Este un proces critic deoarece toate celelalte
functii depind de ea.In cadrul planificarii se realizeaza o serie de
actiuni:colectarea datelor, identificarea resurselor, evaluare,stabilirea
scopurilor, politici si standarde de lucru, proceduri de lucru, planuri de actiune,
de activitate.

Planificarea poate fi: strategica(politicile si scopurile pe termen lung)

si operationala(planurile pe termen scurt si interventia conform planului
strategic);

2
 Organizarea, presupune abilitati pentru colectarea resurselor, stabilirea echipei, a
responsabilitatilor acestora, relatiile si autoritatea pentru fiecare pozitie in
parte;
Coordonarea, se refera la orientarea resurselor umane dar si la coordonarea
activitatilor acestora;
Dirijarea, este procesul de dirijare, ghidare, indrumare a activitatilor membrilor
organizatiei spre realizarea scopurilor .Pe langa aceste activitati dirijarea mai
presupune rezolvarea problemelor pentru luarea deciziilor, rezolvarea
conflictelor, conducerea pozitiva , monitorizarea progresului.
Evaluarea ,  se refera atat la performantele personalului angajat prin tehnici
specifice cat si a serviciilor oferite beneficiarilor.

Evaluarea serviciilor sociale se realizeaza prin:

-comisii si organizatii care evalueaza standardele profesionale si calitatea

serviciilor, utilizarea resurselor dar si evaluarea riscului proceselor de ingrijire.

Daca managementul clasic se caracteriza prin eficacitate si eficienta, pentru

managementul serviciilor sociale care lucreaza cu valori umane, in acord cu respectarea
drepturilor omului, se impune calitatea serviciilor si nu cantitatea acestora.

Acest aspect a determinat aparitia unor noi concepte asociate managementului:

a)Managementul calitatii (Quality Management-QM)

b))Managementul calitatii totale(TQM)

Cristina D. Bodi descrie cele doua tipuri de management (coord.Muntean,

Sagebiel,2007:42-49):

Managementul calitatii(QM) sau quality management este o disciplina noua

apreciata in cele mai dezvoltate tari ale lumii.

Primele standarde referitoare la calitate sunt publicate de ISO (Organizatia

Internationala de Standardizare) cu sediul la Geneva, incepand cu anii 1980.

Incepand cu primele standarde ISO 8402/1994 pana la cele din 2000 cu ISO
9000, managementul calitatii este definit ca “ansamblul activitatilor functiei generale de
management, ce determina politica in domeniul calitatii, obiectivele si responsabilitatile si le
implementeaza prin mijloace ca planificarea , controlul, asigurarea si imbunatatirea calitatii,
in cadrul sistemului calitatii”(Butu, Mihai, Mihailescu Pintia,2000:273)

Pentru beneficiar calitatea inseamna:

Timpul si atentia acordata de catre profesionisti in ceea ce priveste furnizarea

serviciilor, momentul dar si durata acestora;
Stabilitatea serviciilor, conform contractului stabilit;
Deferenta – atitudinea personalului fata de beneficiar;
Finalitatea- obtinerea rezultatelor asteptate de beneficiar.

3
 Criteriile de baza pentru acordarea unor servicii calitative, sunt corelate cu drepturile
omului dar si cu principiile etice ale muncii asistentului social.Acestea se refera la: respect si
simpatie pentru beneficiar, nondiscriminare, promptitudine, angajarea de personal calificat
precum si capacitatea acestuia de a utiliza deprinderile de comunicare indreptate in special
spre atentie/ascultare activa si claritatea informatiilor.

Functiile managementului calitatii serviciilor sociale sunt corelate cu functiile

managementului clasic dar accentul cade pe calitatea indeplinirii scopurilor si obiectivelor.

Pentru a putea realiza aceste functii, este necesar ca serviciul social sa functioneze
dupa cateva principii ce vizeaza standardele calitatii in asistenta sociala.Aceste standarde ale
serviciului trebuie sa fie vizibile si cunoscute atat de profesionisti cat si de beneficiari.

Managementul  calitatii totale (TQM) , dezvoltat de Dr.W.E.Deming, este”bazat pe

participarea tuturor membrilor organizatiei, prin care se urmareste asigurarea succesului pe
termen lung, prin satisfacerea clientului si obtinerea de avantaje pentru toti membrii
organizatiei si pentru societate” (Butu, Mihai, Mihailescu Pintia,2000:283)

Principiile de baza ale TQM au in vedere orientarea pe client, calitatea serviciilor,

imbunatatirea continua, viziunea sistematica si argumentarea cu date.

In asistenta sociala , pentru oferirea de servicii de calitate exista modelul celor sapte

etape, utilizat ca instrument al calitatii.

Modelul celor sapte etape

Etape:

1.Crearea unui climat prietenos, prin prezentarea personala si a serviciului , prin

utilizarea corecta a deprinderilor de comunicare;

2.Obtinerea de informatii necesare prin ascultare si intrebari, pentru a clarifica

situatia/problema clientului(sa nu fie necesara o alta intalnire pentru completarea datelor pe
care am omis sa le obtinem);

3.Verificarea pentru intelegerea completa, atat din partea asistentului social cat si a
clientului.Trebuie sa ne asiguram ca beneficiarul a inteles explicatiile asistentului social dar si
ca problema lui a fost bine inteleasa de profesionist.

4.Propunerea unui plan de actiune, se refera la explicatii legate de ceea ce urmeaza sa

intreprindem precum si procedurile de lucru.Se exploreaza impreuna cu clientul alternativele
si se explica abordarile sugerate;

5.Obtinerea unui acord asupra a ceea ce trebuie sa se faca :cine?unde?cand?cum? Se

refera la o intelegere detaliata , importanta acestui acord pentru a preveni actiunile negative
ale clientului.

4
 6.Asigurarea asistentei asupra careia s-a convenit, prin respectarea contractului si
explicarea situatiilor nou aparute sau a celor neasteptate.Daca beneficiarii se declara toleranti
fata de intarzierea indeplinirii sarcinilor care le-au fost atribuite, nu vor manifesta toleranta
fata de intarzieri ale serviciului si se vor putea simti “parasiti”.

7.Monitorizarea in vederea asigurarii de rezultate, prin asigurarea de-a lungul

interventiei ca beneficiarul a primit sprijinul asteptat.

Etapele managementului de caz

Managementul de caz in asistenta sociala este utilizat pentru toate categoriile de

beneficiari, dar principiile managementului calitatii si cele ale calitatii totale au fost definite in
Romania prin standarde obligatorii doar pentru domeniul protectiei drepturilor copilului .

Managementul de caz este un proces care implica parcurgerea unor etape

interdependente, care sunt aceleasi pentru fiecare caz in parte(standard 2/ord.288/2006)

Etapele managementului de caz sunt:

1.Identificarea, evaluarea initiala si preluarea cazurilor;

2.Evaluarea detaliata a situatiei beneficiarului;

3.Planificarea serviciilor si interventiilor;

4.Furnizarea serviciilor si interventiilor;

5. Monitorizarea si reevaluarea periodica;

6.Inchiderea cazului.

Desi aceste etape sunt aceleasi pentru o anumita categorie de beneficiari , activitatile
desfasurate sunt supuse principiilor individualizarii si personalizarii.

OBS:Pentru a concretiza managementul de caz pe o anumita categorie de beneficiari,

o sa propunem o analiza pe domeniul protectiei drepturilor copilului aflat in
dificultate.Aceasta alegere este justificata prin faptul ca pentru celelalte categorii de
beneficiari veti parcurge managementul de caz la disciplinele aferente.

Luind in considerare etapele managementului de caz si problematica copilului in

dificultate , facem cateva precizari referitoare la acestea pentru care se va folosi suportul
legislativ :Ordin 286/2006 ,privind aprobarea Normelor metodologice pentru intocmirea
Planului de Servicii precum si a Planului individualizat de protectie;Ordin 288/2006,
referitor la Standardele minime obligatorii privind managementul de caz in domeniul
protectiei drepturilor copilului .

1.Identificarea, evaluarea initiala si preluarea cazurilor;

Evaluarea initiala are rolul de a confirma sau infirma , in cel mai scurt timp, existenta
unui caz.Este realizata de catre Serviciul Public de Asistenta Sociala (SPAS) din cadrul

5
primariilor sau de serviciul de Serviciul de Evidenta Intrari-Iesiri(SEI) din cadrul Directiilor
Generale de Asistenta Sociala pentru Protectia Copilului(DGASPC).

In cazul in care copilul se afla in risc de separare de familia sa, evaluarea initiala se va
face diferentiat(vezi sectiunea Planificarea serviciilor si interventiilor).

Evaluarea initiala se refera la;

Confirmarea /infirmarea cazului;

Cine?,cand?,cum? Se realizeaza avaluarea;
Instrumente de evaluare, documente;
Factori de decizie;
Termene;
Relatii intre institutii/servicii;
Responsabili.

Identificarea cazurilor se realizeaza prin:

a)solicitare directa din partea beneficiarului(copil/familie/reprezentant legal);

b)referire din partea unei institutii publice sau private;

c)semnalare/sesizare scrisa sau telefonica din partea altor persoane decat ele din
familie/reprezentant legal;

d)autosesizare. 

Pentru situatiile de urgenta , evaluarea initiala se realizeaza de catre echipa mobila de

interventie din cadrul telefonului copilului de la DGASPC,sau de catre persoanele cu atributii
in asistenta sociala de la nivelul SPAS.Echipele mobile trebuie sa aiba in componenta
obligatoriu un asistent social/ psiholog si un lucrator al politiei.

Pentru identificarea, inregistrarea si evaluarea initiala a cazurilor , furnizorul de

servicii trebuie sa elaboreze proceduri in acord cu legislatia in vigoare.Aceste proceduri sunt
necesare si pentru preluarea si repartizarea cazurilor precum si de desemnarea responsabililor
de caz(RC)(vezi sectiunea Responsabilii de caz).

Evaluarea initiala a copilului se realizeaza in maxim 72 ore de la sesizare , iar in regim

de urgenta in maxim o ora.

Raportul de evaluare initiala, este intocmit in maxim 24 ore de la efectuarea evaluarii

si este inaintat sefului ierarhic pentru confirmare sau infirmare a cazului.

Cazul confirmat este inregistrat la SEI /Primarie si raportat directorului cu atributii in

domeniul protectiei copilului care desemneaza un Manager de caz (MC) sau un Responsabil
de caz(RC)-vezi sectiunea Manager de caz.Responsabil de caz.

Pentru cazurile infirmate si inregistrate la DGASPC se fac referiri catre alte institutii
pe baza unor adrese scrise si telefonice.

6
 Continurul raportului de evaluare precum si decizia de confirmare/infirmare va fi
transmisa in maxim trei zile clientilor, consemnandu-se acest lucru.

2.Evaluarea detaliata/complexa

Prin utilizarea detaliata/complexa in cadrul managementului de caz clientul

beneficiaza de o evaluare comprehensiva si multidimensionala a nevoilor sale speciale si
individuale.

Acest tip de evaluare se realizeaza de Mangerul de caz(MC) / responsabilul de

caz(RC)impreuna cu o echipa multidisciplinara din cadrul Serviciului de Evaluare
Complexa(SEC).In procesul evaluarii sunt implicati atat profesionistii cat si
beneficiarii.Informatiile necesare evaluarii detaliate sunt obtinute de la beneficiari, familiile
acestora, persoane apropiate/implicate, institutii prin intermediul vizitelor/intalnirilor.Aceste
informatii sunt consemnate in rapoarte de vizita/intalnire care se refera la :

Sinteza discutiilor,
Data
Locul
Scopul vizitei.

Rapoartele sunt prezentate in termen de trei zile sefului ierarhic de la data efectuarii
vizitelor.Evaluarea detaliata finala apare in raportul de evaluare intocmit pe baza rapoartelor
tuturor specialistilor implicati in evaluare, in 24 de ore de la ultima evaluare.Acesta este
transmis in termen de trei zile sefului ierarhic spre avizare, familiei/beneficiarului si
membrilor echipei.

3.Planificarea serviciilor si interventiilor

O etapa a managementului de caz o reprezinta planificarea serviciilor si a interventiilor.Pentru

protectia copilului planificarea serviciilor si a interventiilor se concretizeaza prin realizarea Planurilor
de Servicii(PS), a Planurilor Individuale de Protectie(PIP) si a Planurilor de Interventie
Specifica(PIS).

Planurile de interventie sunt instrumente de planificare , organizare si structurare a

activitatii cu scopul de a produce schimbari in situatia
beneficiarului(Cojocaru,Cojocaru,2008)

Planificarea este un proces si nu un rezultat final al activitatii profesionistului.

Planul de interventie reprezinta un consens al negocierii asteptarilor si actiunilor dintre beneficiar si

profesionisti.Este importanta participarea beneficiarului la realizarea planurilor pentru
responsabilizarea si motivarea acestora in luarea deciziilor.

Planul de interventie reprezinta “un ghid , un instrument flexibil , util atat beneficiarului, cat si
specialistului implicat , fiind supus unui proces periodic de revizuire si completare, in functie de
progresele inregistrate, pe baza reevaluarilor stabilite chiar in cadrul acestuia”(idem,2008:30).

Planul de Servicii(PS), reprezinta o etapa a managementului de caz si se realizeaza pe

baza evaluarii initiale a beneficirului.PS cuprinde informatii despre prestatiile, serviciile si

7
tipurile de interventii atribuite beneficiarului si este intocmit de responsabilul de caz
prevenire(RC)care a instrumentat/preluat cazul in maxim 30 zile de la inregistrarea
cazului.Acestia au obligatia de a completa Fisa de monitorizare a copilului ce precede planul
de servicii si care se centralizeaza, semestrial de catre SEI.

Planul de servicii se intocmeste pe baza Normelor Metodologice stabilite prin

Ord.286/2006, Anexa nr.2, si a Standardelor minime obligatorii din Ordinul 288/2006 din
domeniul protectiei drepturilor copilului, in scopul prevenirii separarii copilului de parinti.

Prestatiile si serviciile cuprinse in PS se adreseaza atat copilului cat si familiei,

reprezentantului legal, sau persoanelor fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.

Prestatiile pot fi in bani sau in natura si se refera la alocatii pentru copii, alocatiile
familiale(complementare si monoparentale), venitul minim garantat, alte ajutoare
speciale(transport la scoala, centru de zi, tratament etc.).Aceste prestatii sunt acordate de
primarii , directii de dialog si solidaritate sociala, Organism Privat Acreditat(OPA), institutii
publice si centrale etc.

Planul Individualizat de Protectie(PIP) este documentul prin care se planifica masura

speciala de protectie pentru copilul separat de familia sa, precum si a prestatiilor , serviciilor
si interventiilor.

Realizarea PIP incepe in urmatoarele situatii:

a)Dupa ce cazul a fost referit din partea SPAS / persoanelor cu atributii in asistenta
sociala a consiliilor locale;

b)dupa ce directorul DGASPC a dispus plasamentul in regim de urgenta. 

Pentru protectia copilului in dificultate, PIP poate avea ca finalitate :

a)reintegrarea familiala a copilului;

b)adoptia;

c)integrarea socio-profesionala;

PIP este un rezultat al evaluarii detaliate a copilului si cuprinde planurile de interventie

valabile pentru perioada cat copilul este scos din familie.Acesta este realizat de managerul de caz
impreuna cu echipa multidisciplinara(vezi sectiunea Echipa multidisciplinara).

Managerul de caz si echipa multidisciplinara realizeaza PIP impreuna cu

beneficiarul/reprezentantul legal al acestuia in maxim 30 de zile de la inregistrarea cazului si
este prezentat Comisiei pentru Protectia Copilului/instantei judecatoresti.

PIP poate fi revizuit trimestrial cand copilul este reevaluat sau mai des , cand apar
modificari in situatia beneficiarului.

8
 Planul Individual de Protectie este realizat ca si PS conform Normelor Metodologice
ale Ord.288/2006,Anexa nr.1, si cuprinde urmatoarele sectiuni:

date despre identitatea copilului ;

date despre monitorizarea cazului;
profesionistii si institutiile responsabile;
prestatii;
servicii pentru copil;
servicii pentru familie;
servicii pentru persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament;

Programele de Interventie Specifica(PIS), reprezinta activitatile realizate pe un

domeniu particular de interventie ce au in vedere urmatoarele aspecte:

nevoi de sanatate;
nevoi de ingrijire si securitate;
nevoi fizice si emotionale;
nevoi educationale formale si informale;
nevoi de petrecere a timpului liber;
nevoi de socializare;
dezvoltare a deprinderilor de viata independenta;
mentinerea legaturii cu familia;
reintegrarea in familie.

Programele de interventie specifica trebuie sa contina obiective pe termen

scurt, mediu si lung, activitati corespunzatoare acestor obiective , care pot fi periodice, de
rutina sau ocazionate de anumite proceduri/evenimente, durata activitatilor, personalul de
specialitate responsabil, alte persoane implicate, modalitatile de monitorizare,
evaluare/reevaluare.Acestea vin in completarea PS respectiv PIP pentru atingerea obiectivelor
stabilite.

Indiferent de planul utilizat , pentru elaborarea obiectivelor este nevoie de clarificarea

acestora.Obiectivele pot fi ;

a)de implementare – se refera la activitatile desfasurate de profesionisti pe parcursul

interventiei pentru atingerea obiectivelor( nr. de sedinte, a vizitelor, valoarea prestatiilor);

b)de impact – se refera la situatia finala a beneficiarilor( presupune schimbarea

statusului beneficiarului)(Cojocaru,Cojocaru,2008)

Planul de Recuperare pentru copiii cu dizabilitati, se realizeaza de catre Managerul de

caz din cadrul SEC pentru copiii cu dizabilitati din familie dar si pentru cei care necesita
orientare scolara si profesionala.Pentru copiii cu dizabilitati aflati in protectie speciala/ familie
largita/familie substitutiva/servicii rezidentiale PIP contine Planul de Recuperare si este
realizat tot de MC.

Planul de reabilitare/ reintegrare pentru copii abuzati, neglijati/exploatati, victime ale

traficului, care raman in familie , este realizat de MC din Compartimentul de interventie in
situatii de abuz, iar pentru cei care beneficiaza de o masura speciala de interventie, PIP
contine si Planul de Reabilitare/Reintegrare.

9
 4.Furnizarea serviciilor si interventiilor

Furnizorii de servicii pentru copiii aflati in dificultate sunt institutiile de asistenta

sociala acreditate care utilizeaza metoda managementului de caz pentru toti copiii aflati in
evidenta lor.

Prin furnizorii de servicii se asigura resursele umane, financiare, materiale necesare

desfasurarii optime a managementului de caz.Impreuna cu coordonatorii serviciilor ,
furnizorii de servicii stabilesc criteriile de admitere a clientilor precum si metodologiile si
procedurile de lucru caracteristic fiecarui tip de serviciu.

Tot furnizorii de servicii se asigura ca toate documentele utilizate in managementul de

caz sunt evaluate periodic si, dupa caz sunt revizuite in functie de urmatorii factori:nevoile
comunitatii, dinamica serviciilor, modificarilor legislative, propuneri facute de profesinistii
domeniului.

Furnizorul de servicii asigura efectuarea demersurilor necesare pentru munca in echipa

multidisciplinara dar si interinstitutionala, precum si a unor specialisti colaboratori.

Furnizarea prestatiilor, serviciilor si a interventiilor cuprinse in planurile de interventie

pentru copil se face in baza contractului cu familia/reprezentantul legal, conform
Ord.73/2005, privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de servicii sociale de
catre furnizorii acreditati si beneficiarii de servicii sociale

Serviciile oferite de furnizorii de servicii sunt servicii primare care se refera la toate

serviciile de prevenire si sunt asigurate de autoritatile publice locale si ONG, iar
serviciile specializate sunt acele servicii destinate protectiei copilului si sunt asigurate de
DGASPC si ONG.(Cojocaru, Cojocaru,2008)

Echipa multidisciplinara

Echipa multidisciplinara in asistenta sociala se refera la totalitatea profesionistilor

implicati in managementul de caz al unui beneficiar.

Echipa multidisciplinara reuneste persoane care urmaresc un obiectiv comun , care isi
aduc aportul prin competenta profesionala personala si colaboreaza pentru a ajunge la un
rezultat stabilit”(Miley, O”Melia, DuBois,2006)

Cateva caracteristici ale membrilor unei echipe multidisciplinare:

cunoasterea interpersonala;
capacitatea de rezolvarea a conflictelor;
respectarea valorilor si a codului etic;
capacitati de autoorganizare.

Brill si Levin,(2002) puncteaza cateva etape care eficientizeaza munca in echipa:

- identificarea problemei si a limitelor acestora;

- stabilirea obiectivului echipei in scopul definirii problemei;

10
 - stabilirea scopurilor;

- impartirea si atribuirea sarcinilor;

-evaluarea rezultatelor din prisma atingerii scopului si a realizarii

obiectivelor(idem,2006:427)

Managerii de caz” ghideaza clientii prin labirintul retelelor de servicii, ajutandu-i sa

beneficieze de resursele necesare”(ibidem,2006:416).

Ca sa fie eficienti managerii de caz trebuie:

sa cunoasca tipurile de resurse pe care le poate utiliza;

sa detina informatii sigure si corecte despre servicii si resurse;
sa detina abilitati de anticipare a unor situatii sau crize pe care le pot avea clientii;
sa poata crea si modifica resursele in functie de situatia clientului;

sa coordoneze resursele oferite de alti furnizori.

Managerul de caz(MC)/responsabilul de caz prevenire, pentru protectia copilului aflat

in dificultate, asigura implicarea si conlucrarea unei echipe de specialisti multidisciplinara
si/sau interinstitutionala pe tot parcursul managementului de caz.

Managerul de caz (MC) este profesionistul care asigura coordonarea activitatilor de

asistenta sociala, avand drept scop elaborarea si implementarea:

PIP, pentru copiii separati de familie;

Planul de recuperare pentru copiii cu dizabilitati, orientare scolara si profesionala
din familie ;PIP si Plan de recuperare pentru aceleasi categorii de copii dar care
beneficiaza de o masura de protectie speciala;
Planul de reabilitare/ reintegrare pentru situatii de abuz, neglijare, exploatare,
victime ale traficului pentru copiii care raman in familie ; PIP si planul de
reabilitare pentru aceleasi categoriide beneficiari dar care beneficiaza de o
masura de protectie speciala;

Managerul de caz este numit in scris de catre directorul adjunct al DGASPC si poate fi
angajat al acesteia sau al unui OPA(Organism Privat Autorizat).

Poate fi manager de caz asistentul social cu studii de licenta care o experienta de cel
putin doi ani in serviciile pentru protectia copilului, sau cu un an vechime si cursuri de
pregatire in managementul de caz.

In desemnarea MC, directorul DGASPC ia in considerare urmatoarele aspecte:

Numarul de cazuri active;

Complexitatea cazuisticii;
Experienta;

11
 Cunoasterea problematicii respective;
Relatia cu copilul si familia;
Colaborarea cu reteaua de servicii si institutii.

Atributiile Managerului de caz(MC) sunt, conform Stand. 10/Ord.288/2008:

a)Coordoneaza eforturile, demersurile si activitatile de asistenta sociala si protectie

speciala

b)elaboreaza PIP/celelalte planuri prevazute in legislatie si alcatuieste echipa

multidisciplinara si dupa caz interinstitutionala si organizeaza intalnirile cu echipa
precum si cele individuale cu profesionistii implicati in rezolvarea cazului;

c)asigura colaborarea si implicarea activa a familiei/reprezentantului legal si a

copilului si ii sprijina pe acestia in toate demersurile intreprinse pe tot parcursul
managementului de caz(ex.organizarea de intalniri periodice sau la solicitarea
acestora, acompaniere, sprijin emotional, consiliere;

d)asigura comunicarea intre toate partile implicate in rezolvarea cazului;

e)asigura respectarea etapelor managementului de caz;

f)intocmeste si reactualizeaza dosarul copilului;

g)coordoneaza metodologic responsabilii de caz prevenire;

h)comunica cu avizul superiorului ierarhic, la SEI, cazurile pentru care a fost luata
decizia de inchidere.

Managerii de caz colaboreaza cu Responsabilii de caz din protectia speciala si din

centrele maternale.

Responsabilii de caz din protectia speciala(RC) sunt profesionistii din cadrul

serviciilor rezidentiale(cu exceptia centrelor maternale)care prin delegarea atributiilor de catre
MC asigura coordonarea activitatilor legate de elaborarea si implementarea tuturor
progaramelor de interventie specifica(PIS).Acestia colaboreaza cu responsabilii de PIS,
angajati ai serviciilor aflate in protectia copilului(dezvoltarea deprinderilor, consiliere,etc) sau
in alte domenii(sanatate, educatie).

Responsabilii de caz prevenire pot fi asistenti sociali cu diploma de licenta dar si

absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat cu o experienta de munca de cel putin doi ani in
servicii sociale

Responsabilii de caz din centrele maternale sunt profesionistii din cadrul acestor

centre care prin delegarea atributiilor de catre MC asigura coordonarea activitatilor legate de
elaborarea si implementarea programelor personalizate de interventie.

Atributiile responsabilului de caz prevenire sunt(idem,stand.10)

12
 a)coordonarea eforturilor, demersurilor si activitatilor de prevenire a separarii
copilului de familia sa;

b)elaboreaza PS;

c)asigura comunicarea intre toate partile implicate in rezolvarea cazului;

d)asigura respectarea etapelor managementului de caz;

e)intocmeste si reactualizeaza dosarul copilului

De regula, MC isi deleaga o serie din responsabilitati catre responsabilii de caz din
protectie speciala si din centrele maternale.Delegarea integrala a responsabilitatilor se
realizeaza catre profesionisti care indeplinesc aceleasi conditii minime ca si profesionistul
care deleaga.

Acestea sunt atributiile specificate pentru fiecare MC respectiv RC prin

Ord.288/2006.Deoarece au existat mai multe confuzii in ceea ce priveste utilizarea acestor
denumiri si de inconsecventele institutionale, DGASPC-urile opteaza pentru unui
CMC(Compartimentul Managerilor de Caz).Pe de alta parte acestia opteaza
pentru responsabili cu interventii specifice , angajati in serviciile oferite copiilor din familie
sau care beneficiaza de o masura de protectie speciala, care asigura servicii pe arii specifice
de competenta.

Intre responsabilii de interventie specifica si MC exista o relatie de cooperare, primii

facand parte din echipa multidisciplinara.(Cojocaru,Cojocaru,2008)

5. Monitorizarea si reevaluarea periodica

O alta etapa a managementului de caz este monitorizarea si reevaluarea periodica.

Monitorizarea se realizeaza asupra interventiilor dar si asupra modurilor de

realizarea a acestora(Cojocaru,Cojocaru,2008:33)

Monitorizarea interventiilor este procesul de evaluarea a gradului de implementare a

planurilor elaborate dupa realizarea evaluarii detaliate, a coerentei si succesiunii activitatilor
specialistilor care lucreaza la caz. Monitorizarea interventiilor specifice se realizeaza de catre
managerul de caz prin intalniri cu echipa multidisciplinara , prin discutii individuale cu
profesionistii implicati dar si prin intalniri cu beneficiarii sau alte persoane reprezentative.

In aceasta etapa a managementului de caz, pentru protectia copilului in dificultate, se

are in vedere monitorizarea planului individual de protectie sau a celorlalte planuri prevazute
in legislatie, dar si a progreselelor obtinute de beneficiar.

Monitorizarea interventiilor presupune realizarea unor rapoarte lunare din partea

responsabililor interventiilor specifice:

rapoarte statistice(se refera la imaginea de ansamblu a activitatilor);

rapoarte narative(se refera la descrierea aspectelor particulare cu care s-au confruntat
participantii).

13
 Pentru monitorizare PIP, se are in vedere:

a)verificarea demararii serviciilor(in max.2 zile);

b)verificarea modului de furnizare a serviciilor, cel putin lunar;

c)raspuns imediat in orice situatie nou aparuta;

d)asigurarea fluxului de informatii catre toate persoanele implicate in rezolvarea

cazului;

e)medierea relatiei pe toate planurile partilor implicate;

f)reevaluarea situatiei copilului si a modului de implementare a planului, cel putin o

data la trei luni precum si revizuirea planului respectiv daca situatia impune;

g)inregistrarea informatiilor, progreselor , evolutiei cazului in dosarul beneficiarului;

h)modificarea contractului cu familia atunci cand se impune.

Pentru PIS, responsabilii de PIS au obligatia de a intocmi rapoarte de implementare

lunar sau ori de cate ori este nevoie.Acestea sunt transmise in max trei zile de la intocmirea
lor catre managerul de caz.

Managerul de caz/responsabilul de caz prevenire intocmeste raportul de reevaluare in

maxim 24 de ore, de la data reevaluarii.Acesta este avizat de seful ierarhic superior si transmis
in trei zile tuturor participantilor .

Pentru cazurile extrem de dificile se pot organiza conferinte de caz sau teleconferinte
care sa includa membrii echipei multidisciplinare cu experti recunoscuti ai domeniului.

6.Monitorizarea postservicii si inchiderea cazului

Monitorizarea postservicii este perioada de mentinere a contactului cu beneficiarii

pentru o anumita perioada de timp si de evaluare a situatiei lor fara insa a mai beneficia de
servicii.Inchiderea cazului se realizeaza in general la atingerea scopului propus la inceputul
interventiei, cand procesul de asistenta sociala nu mai este necesar, iar beneficiarul isi
dobandeste capacitatea optima de autonomie.Pentru cazurile de prevenire monitorizarea
serviciilor se realizeaza pentru o perioada de min trei luni, iar pentru procesul de adoptie de
doi ani.Monitorizarea postservicii se realizeaza pe baza unui plan de monitorizare elaborat de
managerul de caz/responsabil de caz prevenire.Acestia realizeaza lunar sau ori de cate ori este
nevoie cate un raport de monitorizare postservicii.Inchiderea cazului se face prin decizia
autoritatilor la recomandarea managerului de caz/responsabilului de caz avizata de seful
ierarhic.La DGASP inchiderea cazului este inregistrata la SEI si in CMTIS.

 Bibliografie

14
1. Bodi, Cristina ,Diana,(2003), Managementul calitatii serviciilor sociale, in Muntean Ana,
Sagebiel, Julien,(coord), Practici in Asistenta Sociala, Polirom Iasi;

2. Butu, Mihai, Mihailescu Pintia,(2000:273),Managementul calitatii, in C.Vladescu

(coord), Managementul serviciilor de sanatate, Expert, Bucuresti

3. Certo, S.C.,1989, Principle sof modern management: functions and system, Ed

4, Needham Heights, Mass, Allyn and Bacon;

4. Cojocaru S.,Cojocaru Daniela, 2008, Managementul de caz in protectia copilului, Editura

Polirom;

5. Cojocaru,S., 2005, Metode apreciative in asistenta sociala.Ancheta, supervizarea

si managementul de caz, Polirom, Iasi;

6. Miley,Krogsrud, Karla;O”Melia,M.,DuBois,Brenda,(2006), Practica asistentei

sociale, Polirom, Iasi;

7. Muntean,Ana;Sagebiel, Juliane,(2007), Practici in Asistenta Sociala. Romania

si Germania.,Polirom, Iasi;

8. Neamtu,G.,coord.,(2003), Tratat de Asistenta sociala, Polirom, Iasi;

9. Neamtu, Nicoleta (2003), Dimensiunea manageriala in Asistenta sociala, in Neamtu, G.

(coord), Tratat de asistenta sociala, Polirom ,Iasi;

10. Neamtu , Nicoleta, 2001, Managementul serviciilor de asistenta sociala, Editura Motiv,

Cluj Napoca;

11. National Associations of Social Workers, 1992, NASW Standards for Social

Case Management .Washington DC, NASW,iunie 1992,in htpp:Jma10/ServiceDataDirectory;

***asistentasociala.ro

***avocat.net.ro

***Ordin 73/2005 privind aprobarea modelului contractuluipentru acordarea de servicii

sociale, incheiat de furnizorii de servicii sociale acreditati cu beneficiarii;

***Ordin 286/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind intocmirea planului de

servicii si a normelor metodologice privind intocmirea planului individualizat de protectie.

***Ordin 288/2006 privind aprobarea standardelor minime obligatorii privind managementul

de caz pentru domeniul protectiei drepturilor copilului.

15
Instrumente de lucru adiționale care pot fi utilizate
în procesul managementului de caz
Pe parcursul procesului de management de caz, asistentul social poate utiliza diferite
instrumente de lucru specifice, care sunt recomandate pentru anumite etape de lucru cu cazul.
La etapa de evaluare iniţială pot fi utilizate următoarele instrumente: documentarea,
observaţia, interviul, convorbirea telefonică. La etapa de evaluare complexă pot fi
recomandate: documenta-rea, observaţia, convorbirea telefonică, interviul, genograma,
ecomapa, arborele problemei. La etapa de implementare a planului/de intervenţie se
recomandă: convorbirea telefonică, obser-vaţia, interviul, consilierea, grupul de suport. La
etapa de monitorizare pot fi utilizate: observaţia, interviul, convorbirea telefonică.
Instrumentul 1. Documentarea
Documentarea este un instrument utilizat pentru colectarea informației prin analiza diferitor
documente, care se aplică pe toată perioada de lucru asupra cazului. Documentarea oferă
informaţii relevante pentru caz. Documentarea completează alte instrumente utilizate în lucrul
cu cazul, cum ar fi interviul, observaţia, genograma, etc.
Recomandări:
• Pentru ca lucrul asupra cazului să fie mai eficient și pentru a-și cunoaște beneficiarul,
asistentul social poate acumula cât mai multe documente relevante, suplimentar la cele
solicitate de managementul de caz: documente de stare civilă, documente juridice, fotografii,
reclamaţii la poliţie, înregistrări audio, etc.
• Documentele colectate trebuie să fie analizate, evitând astfel o „supraîncărcare” a cazului cu
documente care nu prezintă nicio importanţă şi nu sunt de ajutor în vederea rezolvării
problemei.
• Documentarea trebuie să ţină cont de conținutul și contextul problemei.
• O regulă de bază în lucrul cu cazul este că, orice intervenţie şi decizie a asistentului social
trebuie să poată fi justificată cu documente, care se ataşează la dosarul beneficiarului.
• Documentele „personale” din dosar nu trebuie să fie făcute publice, respectându-se
principiul confidenţialității.

Instrumentul 2. Observația
În domeniul asistenţei sociale, observaţia se utilizează cu scop de culegere a informaţiei
factologice (cu valoare de fapte) pentru a completa sau confirma informația colectată prin
intermediul altor instrumente (documentarea, interviul/întrevederea). Observaţia are o
16
importanţă mai mare în primele etape de lucru cu cazul, dar poate fi aplicătă pe tot parcursul
managementului de caz.
Observaţia presupune urmărirea comportamentului verbal şi non-verbal al beneficiarului, tipul
şi structura relaţiilor cu cei din jur, urmărirea atitudinilor, stărilor şi reacţiilor emoţionale.
Observaţia poate fi de două tipuri: observaţia directă – care se realizează în cadrul contactului
direct al asistentului social cu beneficiarul- și observaţia indirectă – care îi permite asistentului
social să colecteze informaţii cu privire la beneficiar în absenţa acestuia. De ex., asistentul
social realizează o vizită la domiciliul beneficiarului şi, în lipsa acestuia, observă starea
locuinţei, condiţiile de igienă şi curăţenie, aspectul copiilor sau aspectul altor membri ai
familiei, etc.
O formă specială a observaţiei o reprezintă observaţia participativă, care se realizează prin
implicarea în evenimente sociale, în cadrul cărora asistentul social poate observa relaţiile
interpersonale şi interfamiliale, comportamentele şi atitudinile beneficiarului în grupurile de
persoane.
Recomandări:
• Informaţiile obţinute exclusiv prin tehnica observaţiei nu sunt relevante dacă nu sunt
confirmate/validate şi prin alte instrumente/tehnici.
• Existența experienţei în domeniul asistenței sociale poate să reducă riscul asistentului social
de a fi subiectiv.
• În procesul de observație trebuie să participe toate canalele de percepție a informației:
contactul vizual cu beneficiarul, mirosul specific al unei locuinţe neîngrijite, temperatura în
cameră, etc.
• Înregistrarea, analiza şi sinteza informațiilor trebuie să se realizeze cât mai curând, după
întâlnirea cu beneficiarul.

Instrumentul 3. Interviul
Interviul reprezintă o conversație întreținută de către asistentul social cu beneficiarul, care
vizează obţinerea informaţiilor primare necesare explorării problemei şi, ulterior, stabilirii
modalităţilor de rezolvare a problemei. Scopul interviului este de a acorda prioritate
beneficiarului să-şi exprime anumite opinii, emoţii, sentimente în legătură cu problema
proprie. Interviul ajută la colectarea informaţiei, pentru a clarifica o situaţie sau pentru a
evalua rezultatele acţiunilor întreprinse împreună cu beneficiarul.

17
În comparaţie cu alte instrumente utilizate, interviul stabileşte o egalitate relativă între cei doi
interlocutori, asistentul social fiind interesat să stabilească un climat confortabil şi o relaţie
non-directivă - caracteristici ce facilitează procesul de comunicare cu beneficiarul.
Interviul poate fi utilizat la toate etapele de lucru cu cazul:
• la etapa de evaluare – pentru obţinerea informaţiei cu privire la datele generale despre bene-
ficiar (date de identitate, stare civilă, stare de sănătate, structura familiei, etc.), situaţia bene-
ficiarului, caracteristicile problemei (natura, cauzele, durata), un istoric al beneficiarului şi al
familiei sale, sistemul de relaţii în familie şi comunitate, resursele care pot fi implicate în
rezolvarea problemelor;
• la etapa de intervenţie, interviul poate fi utilizat în cadrul ședinței echipei multidisciplinare,
precum și cu beneficiarul pentru a-l susține în schimbarea comportamentelor care au generat
situaţia de criză și pentru a-l ajuta să-și restabilească echilibrul psiho-social;
• la etapa de monitorizare – pentru a urmări modul în care sunt realizate obiectivele din planul
individual de asistenţă și pentru a observa progresele realizate de către beneficiar.

În cadrul interviului, asistentul social adresează întrebări specifice şi înregistrează doar

răspunsurile relevante, folosind deseori o fişă de evaluare/înregistrare. Totodată, interviul are
un element de flexibilitate, în dependență de cum decurge discuția. De asemenea, interviul
conţine elemente similare consilierii, deoarece pe parcursul identificării problemei, asistentul
social va ghida beneficiarul, îl va responsabiliza și îl va ajuta să conştientizeze că implicarea
sa în rezolvarea situaţiei este esențială.
Interviul poate fi realizat în biroul asistentului social, dar, pentru a obţine informații mai
relevante, acesta poate fi realizat în cadrul vizitei la domiciliu. Se disting mai multe tipuri de
interviuri, printre care interviul programat (se realizează la solicitarea beneficiarului sau a
asistentului social) și interviul neprogramat (are loc în urma sesizării de către o
persoană/instituţie).
Recomandări:
• Pentru a obţine rezultatele dorite, asistentul social trebuie să pregătească interviul: să
pregătească întrebările, să identifice un spațiu securizat pentru beneficiar. În structura oricărui
tip de interviu există o serie de întrebări specifice pentru inițierea interviului, continuarea şi
încheierea acestuia. Astfel, la începutul şi la încheierea interviului vor fi adresate întrebări cu
caracter general, care au drept scop crearea unui confort emoţional (de ex., „Cum vă simţiţi
astăzi?” sau „Aţi găsit greu biroul?”). Prezentarea asistentului social, a scopului interviului şi
a rolului beneficiarului în cadrul interviului, sunt elemente importante la debutul interviului şi

18
pot stimula comunicarea ulterioară cu beneficiarul. Întrebările care constituie conţinutul
interviului tre-buie să fie clare, concise şi la subiect, stabilite într-o ordine logică în cadrul
ghidului de interviu. Pe parcursul interviului, asistentul social va utiliza şi întrebări care să
ajute beneficiarul în explorarea trăirilor şi în exteriorizarea sentimentelor sale (de ex., „Ce
sentimente aveți faţă de soţul dvs.?”).
• Întrebările trebuie să fie cât mai clare şi adaptate la limbajul beneficiarului, pentru a-i
permite asistentului social să obţină informaţii cât mai complete. De aceea, el va nota
răspunsurile relevante cu fidelitate (așa cum sunt exprimate de beneficiar) şi în mod integral.
• Interviul are la bază respectarea unor reguli şi principii care ţin de modul de desfăşurare (a
interviului), comportamentul şi abilităţile asistentului social (de construire a unei relaţii de
încredere cu beneficiarul, de ascultare şi susţinere a beneficiarului), etc.
• O condiţie foarte importantă pentru realizarea interviului este ca intervievatul să-și dea
acordul pentru participarea la interviu. Dacă beneficiarul este un copil sub 10 ani, se
recomandă ca cel puţin unul dintre părinţi să-și dea acordul pentru interviu.
• Asistentul social trebuie să informeze beneficiarul cu privire la caracterul confidenţial al in-
formaţiilor oferite în cadrul interviului.
• Aplicarea interviului solicită anumite cerințe față de atitudinea şi conduita asistentului
social. Acesta trebuie să manifeste răbdare, bunăvoinţă, toleranţă şi spirit de intuiţie; trebuie
să evite criticile sau alte acţiuni nedorite de beneficiari, aşa-numitele „sfaturi”, judecăţi bazate
pe valori, discuţii contradictorii.

Instrumentul 4. Convorbirea telefonică

Convorbirea telefonică reprezintă una dintre tehnicile auxiliare de colectare a datelor şi de
realizare a contactului dintre asistentul social şi beneficiarul serviciilor sociale, se realizează
prin comunicare exclusiv verbală, fiind utilizată destul de frecvent pentru a menține legătura
în special cu localitățile îndepărtate.
Convorbirea telefonică poate avea loc oricând este necesar sau la orice solicitare din partea
beneficiarului și la orice etapă a managementului de caz. Totodată, cele mai frecvente situaţii
când este utilizată această tehnică sunt: identificarea cazului – poate fi utilizată de către
potențialul beneficiar, altă persoană (vecin, rudă) sau instituţie (primărie, ONG, etc.);
colectarea informaţiilor în cadrul procesului de evaluare; programarea telefonică a vizitelor în
familie, etc.
Recomandări:

19
• Această tehnică nu poate fi aplicată în comunicarea cu orice beneficiar şi în orice context, de
ex., comunicarea nu va putea avea loc cu persoanele care nu au aparat telefonic, cu persoanele
care au tulburări neuro-psihice și de comportament, cu persoanele private de libertate, cu
minorii, cu persoanele care doresc să-și păstreze anonimatul, cu persoanele care au deficienţe
de auz şi/sau de vorbire, etc.
• Convorbirea telefonică are anumite limitări pentru procesul de soluţionare a cazului. Chiar
dacă se realizează într-un timp scurt şi poate aduce informaţii de primă necesitate, anumite
aspecte privind situația beneficiarului (comunitatea, familia, locuinţa) şi comportamentul non-
verbal al acestuia sunt greu de înregistrat. Tocmai de aceea, pentru a evita situațiile

confuze, nu se recomandă ca asistenţii sociali să folosească această tehnică în detrimentul

vizitei la domiciliu, consilierii, interviului. Orice informaţie rezultată prin aplicarea acestei
tehnici trebuie să fie confirmată şi completată cu date obţinute prin alte metode și instrumente.
Instrumentul 5. Genograma
Genograma este un instrument care se aplică în procesul de culegere a informaţiilor despre
relațiile în familie, prin reprezentarea grafică a structurii familiei, relațiilor dintre membrii
familiei, precum și pentru structurarea informaţiilor culese.
Genograma se aplică, în special, la etapa de evaluare, având drept scop identificarea
problemelor relaționale ale beneficiarului. La fel, genograma poate fi aplicată repetat, la
etapele de intervenţie şi monitorizare, în cazurile în care apar schimbări importante în
structura familiei (deces, divorț, apariția membrilor noi în familie, o eventuală relație de
concubinaj, căsătorie) sau atunci când se schimbă esențial relațiile interpersonale în familie.
Pentru reprezentarea genogramei se
utilizează o serie de simboluri specifice:
Persoană de sex masculin
Persoană de sex feminin
Relaţie de căsătorie
Relaţie de concubinaj
Căsătorie încheiată prin divorţ
Căsătorie în care soţii sunt separaţi în
fapt
Bărbat decedat
Persoană de sex necunoscut

20
genograma se realizează împreună cu beneficiarul, iar în cazuri excepţionale (beneficiarul este
un copil, nu poate comunica, sau este bolnav), cu alte persoane implicate în rezolvarea
cazului.
Instrumentul 6: Ecomapa
Ecomapa sau ecoharta este o reprezentare grafică, schematică, a relaţiilor individului cu
mediul social (persoane/specialiști şi instituţii/organizații cu care interacţionează). Ea oferă o
imagine clară a resurselor (beneficiarului) utile pentru intervenţie, în funcţie de calitatea şi
intensitatea relaţiilor.
La fel ca şi
genograma, ecomapa
utilizează o serie de
simboluri specifice
pentru a reprezenta
tipurile de relaţii:
Relaţie echilibrată
Relaţie foarte
puternică
Relaţie stresantă
Relaţie încordată
Relaţie unilaterală
Relaţie bilaterală

• Se recomandă ca orice dosar să includă o genogramă sau o ecomapă pentru a permite

vizualizarea și interpretarea rapidă a structurii familiei, fapt ce poate constitui un punct de
plecare în stabilirea resurselor şi a planului de acţiuni pentru cazul respectiv.
Instrumentul 7. Grupul de suport
Grupul de suport este o formă de intervenţie socială, care presupune participarea benevolă şi
structurată a unor persoane la discuție, pentru identificarea unor soluţii la anumite probleme
comune. Scopul utilizării acestei tehnici este de a crea condiţii pentru oferirea reciprocă a
informaţiilor, sfaturilor, încurajărilor şi suportului emoţional.
Grupul de suport poate avea diferite forme, în funcţie de caracteristicile membrilor care îl
formează şi de problema care urmează să fie abordată în cadrul acestuia.
Grupul de suport pentru beneficiari reprezintă un grup constituit din beneficiari cu probleme
similare, precum: mame solitare, familii cu mulţi copii sau cu copii cu dizabilităţi, persoane
cu dizabilităţi, etc. În cadrul şedinţelor se discută problemele pe care le întâmpină persoanele

21
date, modalităţile de depăşire a problemelor cu care s-au confruntat, își împărtășesc
experiențele cu ceilalţi, fac schimb de informaţii utile. De regulă, grupul este condus de
asistentul social și se organizează periodic, într-un anumit loc, pentru şedinţe de maximum 90
de minute, mărimea grupului fiind de 7-9 persoane.
Grupul de suport pentru profesioniști reprezintă un grup de suport, având aceleaşi reguli
privind durata, mărimea, persoana care moderează, doar că în acest caz, membrii grupului pot
fi asistenţi sociali comunitari, profesionişti din domenii tangențiale (lucrători sociali,
psihologi, medici, etc.). Scopul acestor întruniri este de a dezbate anumite probleme întâlnite
în practica profesională şi de a identifica posibile soluţii la diverse cazuri sociale, strategii de
intervenţie, metode specifice, etc. În acelaşi timp, acest tip de grup funcţionează ca o formă de
suport psiho-emoţional reciproc pentru prevenirea arderii profesionale (de ex., grupuri de
suport ale asistenţilor sociali comunitari, organizate periodic - întâlniri la care participă
asistenţi sociali şi medici în domeniul prevenirii/terapiei HIV/SIDA, etc.).
Utilizarea acestei metode, în diferite forme de aplicare, necesită instruire mai aprofundată.
Instrumentul 8: ”Arborele problemei” (adaptat pentru analiza problemelor cu care se
confruntă copilul și familia lui)
”Arborele problemei” este un instrument simplu şi eficient, care poate fi folosit pentru
analiza cauzelor problemelor apărute în situaţia copilului și familiei, identificarea problemelor
majore şi a relaţiilor/conexiunilor cauzale dintre acestea.
Desenarea arborelui problemei constă într-o activitate organizată de către asistentul social cu
copilul și/sau cu familia acestuia care se realizează printr-o convorbire pentru identificarea și
analiza problemelor şi a relaţiilor. O astfel de activitate poate fi organizată și într-un grup de
profesioniști (reprezentanţi ai diferitor instituții) implicați în lucru pe cazul concret.
Rezultatul acestui exerciţiu îl constituie o prezentare grafică a problemelor diferenţiate în
funcţie de „cauze” şi „efecte”, alături de problema centrală care reprezintă nucleul situației
copilului și a familiei (vezi desenul de mai jos).

Efectele problemei
centrale/principale Efectele
Problema centrală
Cauzele
Efectele problemei centrale/principale
Efectele
Problema centrală
Cauzele

22
Desenul nr.4 ”Arborele problemei”
Etapele construirii diagramei problemelor:
1. În cadrul unei discuții, se vorbește despre toate problemele majore ale unui copil și ale
familiei acestuia, care constituie obiectul analizei. Trebuie să fie probleme concrete, care deja
există şi nu probleme posibile, imaginate sau viitoare. Problema reprezintă o situaţie negativă
existentă şi nu absenţa unei soluţii.
2. Identificarea problemei centrale. Problemele care au fost identificate, se analizează și se
găsește problema centrală (sau mai multe probleme), alegere cu care sunt de acord toți
participanţii.
3. Discutarea cauzelor și a efectelor problemei centrale. Participanţii la discuție prezintă
principalele cauze ale problemei centrale, care apoi sunt aranjate în ordinea priorităților. Apoi
se analizează felul în care acestea sunt legate cu problema centrală. Unele pot fi cauze care
generează problema centrală, iar altele sunt efecte generate de problemă.
4. Identificarea relaţiilor/legăturilor cauzale. Se analizează relaţiile dintre cauze şi efecte,
pentru a înțelege modul în care problemele corelează între ele şi cum aceste probleme
identificate „se leagă” de problema centrală/principală. De cele mai multe ori, se observă că,
în realitate, lucrurile sunt foarte complicate, legăturile între probleme de multe ori sunt
bidirecţionale și majoritatea problemelor nu au o progresie simplă, lineară.
5. Diagrama trebuie desenată pe o foaie de hârtie, folosind liniuţe şi săgeţi pentru a arăta
legăturile dintre cauze şi efecte.

Principiul managementului de caz rezidă în asigurarea legăturii dintre beneficiari și

resursele sistemului de servicii sociale, făcând acest sistem accesibil și adaptat nevoilor
benificiarilor. Asistentul social îndeplinește rolul de manager de caz și monitorizează toate
serviciile și activitățile care se desfășoară, oferindu-le informații relevante beneficiarilor,
managerii de caz îi ghidează prin rețeaua de servicii, ajutând să dispună de resursele de care
au nevoie beneficiarii. Pentru a îndeplini toate aceste lucruri, managerii de caz trebuie:
 Să cunoască resursele, având la dispoziție informații directe pe care să se
bazeze;
 Să planifice în prealabil rezolvarea situațiilor de urgență, anticipând crizele pe
care le pot avea beneficiarii;
 Să creeze resurse noi;
23
 Să coordoneze serviciile oferite de furnizori multipli;
 Să modifice legăturile cu resursele în funcție de situația beneficiarului.

24