Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cursul II
4. Resursele necesare.
Implicarea personalului
Aplicarea acestui principiu presupune asumarea răspunderii pentru rezolvarea
problemelor, implicarea activă, punerea în valoare a competenţelor, împărtăşirea acestora în
cadrul echipelor şi grupelor de lucru, concentrarea asupra satisfacerii clienţilor, spirit creativ,
relaţie bună cu comunitatea locală şi societatea în general, satisfacţii din munca desfăşurată.
- din punct de vedere al structurii şi funcţionării proceselor în cadrul cărora intervin produsele
şi informaţiile;
- din punct de vedere al calităţii produselor şi informaţiilor.
Pentru eficacitatea sistemului de management al calităţii procesele, responsabilităţile,
procedurile şi resursele trebuie definite într-o manieră coerentă şi corectă. De asemenea este
deosebit de important ca, în scopul evaluării sistemului de management al calităţii să se ia în
considerare următoarele aspecte:
- Procesele şi procedurile lor să fie definite şi documentate;
- Desfăşurarea proceselor să se facă potrivit procedurilor;
- Procesele să fie eficiente astfel încât să se obţină rezultatele aşteptate.
Importanţa stabilirii politicii şi obiectivelor în domeniul calităţii. În orice organizaţie,
politicile şi obiectivele sunt în măsură de a constitui o busolă pentru orientarea pe piaţa de
profil, datorită rolului jucat în gestionarea resurselor şi în obţinerea de rezultate performante.
Aşa cum se poate deduce, relaţia dintre politică şi obiective este una directă şi biunivocă.
Dacă politica de calitate în cadrul unei organizaţii asigură un cadru pentru stabilirea şi
analizarea obiectivelor, acestea din urmă trebuie să urmeze în mod consecvent politica
stabilită, având însă şi impusă condiţia de îmbunătăţire continuă.
Un aspect deosebit de important în desemnarea politicilor de calitate ale unei
organizaţii îl constituie cuantificarea în mod direct a obiectivelor propuse. Această
concretizare efectivă a obiectivelor, prezintă un puternic impact asupra calităţii produsului,
eficacităţii operaţionale şi performanţelor financiare.
Îmbunătăţirea continuă
Aplicarea acestui principiu presupune o îmbunătăţire continuă a proceselor şi
produselor, aplicarea principiilor de bază ale îmbunătăţirii continue, evaluarea periodică a
criteriilor de excelenţă, îmbunătăţirea eficacităţii şi eficienţei tuturor proceselor unei
organizaţii, educarea şi instruirea fiecărui angajat, stabilirea obiectivelor referitoare la
îmbunătăţire şi a măsurilor de realizarea acestora, recunoaşterea rezultatelor obţinute de
personalul organizaţiei.
• obiectivele;
• responsabilităţile şi autoritatea personalului cu sarcini importante în luarea deciziilor;
• modul de implementare a sistemului de management al calităţii;
• analiza procedurilor de sistem şi a celor de lucru, care detailează: "Ce face?" "Cum se
face?" "Cine face?";
• analiza activităţilor realizate pentru a stabili standardele acceptabile;
• analiza disponibilităţii resurselor (personale, materiale, financiare).
Prin procedură se înţelege „un mod specificat de efectuare a unei activităţi sau
proces”. Procedurile vor viza și descrie activităţile entităţilor funcţionale (secţii de producţie,
departamente funcţionale, individuale) necesare implementării Sistemului de Management al
Calităţii. Prin urmare, procedurile sunt documente care descriu modalitățile de derulare a
proceselor.
Dacă ţinem seama de conţinutul său, procedura de desfăşurare a unei activităţi
reprezintă o secvenţă de operaţii sau sarcini ce trebuie parcursă pentru a realiza
obiectivele dintr-un domeniu. În general, procedurile se referă la activităţi individuale, la mai
multe activităţi grupate pe domenii distincte sau la elementele sistemului calităţii din cadrul
unei organizaţii.
Din punct de vedere structural, standardele internaţionale ISO recomandă următoarea
structură a procedurilor documentate (procedurilor de sistem):
1. titlul procedurii;
2. domeniul de aplicare;
3. scopul;
4. documente de referinţă;
5. responsabilităţi şi autoritate;
6. descrierea activităţilor;
7. înregistrări;
8. anexe;
9. analiză, aprobare şi revizie;
10. identificarea modificărilor.
spre deosebire de alte proceduri, documentează activităţi simple. Aceste documente trebuie
astfel elaborate şi administrate, încât să permită ţinerea sub control a tuturor activităţilor la
care se referă.
Procedurile trebuie să acopere toate elementele Sistemului de Management al Calităţii.
În general, procedurile - instrucțiuni de lucru vor descrie detaliat activitățile considerate
critice pentru realizarea obiectivelor, evitându-se detalierile inutile.
Planificarea
Într-un sens larg, planificarea calităţii reprezintă etapa în timpul căreia se stabilesc
obiectivele şi se dezvoltă mijloacele pentru a le îndeplini. În linii mari, această planificare va
trebui să cuprindă etapele următoare: 1. stabilirea clienţilor; 2. determinarea necesităţilor
clienţilor; 3. desfăşurarea caracteristicilor produsului care să satisfacă necesităţile şi
expectativele detectate; 4. proiectarea şi desfăşurarea proceselor capabile să producă aceste
caracteristici; 5. transferul planurilor rezultate la departamente şi la personalul operativ. Cum
se poate vedea, referinţa la client este constantă, calitatea se poate planifica, iar planificarea
nu trebuie privită ca un exerciţiu intelectual care ţine cont doar de părerea specialiştilor, ci ea
trebuie să fie adresată celor care folosesc produsul sau serviciul. De aceea, este necesară
identificarea prealabilă a clienţilor, pentru ca apoi să fie identificate nevoile şi aşteptările
acestora. Aceasta presupune canale de comunicare cu clientul, pentru a primi informaţii în
legătură cu acestea.
Controlul
Etapele sale sunt: 1. evaluarea rezultatelor reale; 2. compararea acestor rezultate cu
obiectivele stabilite în planificarea precedentă; 3. acţionarea în funcţie de consecinţele acestei
comparaţii. Cheia (punctul forte) controlului constă în a se stabili dinainte indicatorii obiectivi
de măsurare. Indicatorii informează unitatea în legătură cu evoluţia (comportamentul)
calităţii, adică în legătură cu gradul în care obiectivele şi rezultatele se interferează. Stabilirea
indicatorilor de calitate în procesele productive este un lucru simplu. Practic, totul poate fi
măsurat şi estimat, iar calitatea nu constituie o excepţie în acest sens.
Îmbunătăţirea
O putem defini ca fiind obţinerea unui randament superior celui precedent. Odată
comparate obiectivele prevăzute cu rezultatele reale, se vor analiza cauzele deviaţiilor şi se
vor iniţia acţiunile prin care să se elimine cauzele-sursă ale acestor erori. Aceste acţiuni vor fi
sintetizate într-o nouă fază de planificare şi standardizare pentru a preveni apariţia non-
conformităţilor. Această scurtă expunere se referă la îmbunătăţire, ca fiind o metodă aplicată
generic în unitate, lăsând probabil să se înţeleagă că reperul este clientul extern. Această
ipoteză este corectă; şi totuşi amintim că, pentru a-l satisface pe client, este necesară aplicarea
conceptului de calitate tuturor activităţilor. Fiecare departament sau, mai bine zis, fiecare
proces are un client, care este cel ce primeşte rezultatul intrărilor, activitate dusă la capăt în
procesul anterior.