Sunteți pe pagina 1din 25

1

COPILUL CU SURDOCECITATE/ DEFICIENŢE SENZORIALE MULTIPLE

-INTERVENŢIE ŞI EDUCAŢIE-

MANUAL UTILIZAT ÎN CADRUL CURSULUI DE FORMARE A PROFESORILOR

CAPITOLUL 10

INTERVENȚIA

Materialele au fost traduse şi structurate de Conf. univ. dr. Andrea Hathazi.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
2

Material elaborat de Mary Foster

Intervenţia la persoanele cu surdocecitate este un proces care creează acces la informaţia auditivă şi
vizuală. Intervenţia face accesibilă legătura cu cei din jur. Rolul intervenientului este de a facilita acest
proces. Termenul de intervenient defineşte în mod special o persoană calificată care lucrează unu la
unu cu un copil sau elev cu surdocecitate acasă, la şcoală sau în centre.

Intervenţia unu la unu cu o persoană cu surdocecitate nu este un concept nou. Ceea ce este nou este
folosirea termenului de intervenient pentru a desemna o persoană care este calificată şi are abilităţi
specializate în domeniul surdocecităţii şi care lucrează în permenenţă cu un singur copil sau elev.
(Linda Alsop, Robbie Blaha, şi Eric Kloos, 2000)

Principii de intervenţie la copiii cu surdocecitate

 Luaţi în considerare perspectiva copilului, care poate răspunde doar la informaţiile care îi sunt
accesibile
 Evidenţiaţi capacităţile şi abilităţile
 Urmaţi conducerea copilului
 Nu compartimentaţi
 Adoptaţi o abordare unică
 Gândiţi-vă la ziua de mâine
 Apreciaţi copilul
 Acordaţi timp copilului
 Evaluaţi-vă propria muncă şi nu copilul

Trebuie avute în vedere:

 Interacţiunile
 conţinutul serviciilor
 partenerii implicaţi
 intervenţiile în cadrul interacţiunilor
Trebuie să se evite:

 Obţinerea a ceea ce considerăm deprinderi specifice unei anumite vârste/ culture


 Abordări educaţionale prin care se urmăreşte obţinerea acestor deprinderi
 Abordarea predictivă

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
3

 Bazată pe sistem

Principii generale

Copilul trebuie să se adapteze

Abordarea diferenţială

Bazat pe individ ( individualizat)

Centrat pe copil

Nu poate prezice modalitatea optimă prin care pot fi satisfăcute cerinţele unei persoane

Nu poate anticipa potenţialul de învăţare al unui copil, şi nici modalitatea optimă de realizare al
acestuia.

Metode practice adecvate fiecărui individ. Practica presupune creativitate şi explorare.

Etape ale interacţiunii (John Mclnnes şi Jacqueline Treffry)

1. copilul se opune interacţiunii (activ)


2. rezistă pasiv
3. tolerează (co–activ)
4. cooperează pasiv
5. agreează acţiunea
6. răspunde cooperant
7. conduce
8. imită
9. iniţază

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
4

Paşaportul Personal

Termenul de “paşaport” a fost propus de Sally Millar la Centrul CALL, Universitatea din Edinburgh.
Sense Scoţia, unde a desfăşurat o muncă de pionierat în cadrul proiectului “Folosirea paşapoartelor
personale la persoanele cu surdocecitate”

Definiţie - Paşaportul personal oferă informaţii importante şi bine prezentate despre o persoană cu
dificultăţi senzoriale şi de comunicare, care nu poate vorbi pentru sine. Paşaportul personal este
întocmit cu scopul de a facilita comunicarea şi înţelegerea.

Funcţii şi caracteristici

- Selectarea informaţiilor
- Prezentare de efect (scris la persoana I, interesant de citit etc)
- Să fie un proces util (nu doar un produs finit)
- Ajută la o observare mai competentă
- Include şi valorifică familia şi tutorii
- Este un document ce trebuie actualizat permanent
- Este proprietatea individului şi a familiei acestuia, nu a specialiştilor
- Se va respecta individul si confidenţialitatea
Posibile teme ale paginilor Daca este posibil, se vor include fotografii.

- Titlul/ prima pagină


- Introducere (Totul despre mine)
- Persoane/ locuri importante
- Conţinutul (codificat prin culori diferite)
- Cele mai importante lucruri pe care e bine să le ştii despre mine)
- Ce îmi place (cum exprim aceasta)
- Ce nu îmi place (cum exprim aceasta/ ce poţi face ca să mă ajuţi)
- Ce ştiu să fac cel mai bine
- Cum lucrez cel mai bine şi ce poţi face ca să mă ajuţi
- Lucruri pe care le pot face singur
- Lucruri pe care le pot face sub supraveghere sau cu ajutor fizic
- Lucruri pe care alţii trebuie să le facă pentru mine
- Cum văd
- Cum aud şi cum ascult
- Sistemul meu de comunicare
- Lucruri despre care imi place sa vorbesc

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
5

- Lucruri pe care le tocmai le învăţ (se referă la programe/ obiective educaţionale


individualizate)
- Exerciţiul fizic şi poziţionarea corpului
- Echipamentul pe care trebuie să-l folosesc
- Informaţii medicale
- Informaţii specifice (ex. cum să-mi reglez bicicleta)
- Mai multe lucruri despre mine
Auzul meu este destul de bun

Pot auzi cele mai multe dintre zgomotele de fond

Totuşi, deşi aud ca vorbeşti, nu înţeleg totdeauna ce spui

Aud bine; daca faci un zgomot neaşteptat, s-ar putea să tresar (Sunt sigur că
şi tu ai tresări!)

Vederea mea nu este bună

Pot să diferenţiez între lumină şi întuneric

Văd puţin cu ochiul stâng

Aduceţi în partea stânga lucrurile pe care vreţi să le văd (puţin deasupra liniei
ochiului)

Nu port ochelari; nu m-ar ajuta

Am tetrapareză spastică.

Aceasta înseamnă că mi-e greu să-mi controlez mâinile şi picioarele.

Am un control foarte slab asupra întregului corp

Pot prinde obiectele cu mâna stângă. Nu foarte bine, dar îmi este, totuşi, de
folos.

Imi place sa prind obiectele şi să le scutur, să le fac să sune sau să le lovesc de

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
6

ceva

Ajutat, pot să mănânc şi să beau cu mâna stângă

Intervenţia în Mobilitate. Aspecte importante privind intervenţia şi asistenţa ghidului văzător.

 Acordaţi timp persoanei pentru a realiza cine îl însoţeşte


 Folosiţi obiecte de referinţă/indici etc., astfel încât persoana să afle unde va merge
 Încredere/respect – timp pentru a fi de acord să vă însoţească
 Acordaţi timp persoanei să vă ia de braţ la o înălţime care este confortabilă pentru amândoi.
 Viteză- conduceţi persoana în ritmul/viteza ei şi nu a voastră
 Opriţi pentru a explora indicii de referinţă de pe traseu
 Daţi informaţii despre schimbarea suprafeţei/nivelului
 Preveniţi persoana în cazul unor pericole- îi spuneţi numele, vă opriţi, staţi nemişcaţi
 Nu lăsaţi persoana în spaţiu deschis
 Verificaţi traseul/ mediul pentru eventualele pericole

Martin Tomas a fost profesor de mobilitate la Şcoala Rushton pentru Copii Nevăzători cu Deficienţe
Multiple. În continuare prezintă experienţa de a fi ghidat din perspectiva copilului:

…Imi place să ştiu cine mă însoţeşte, îmi place să-mi spui pe nume şi să-mi spui unde vom merge.
Astfel pot să decid dacă vreau să vin cu tine. Dacă trebuie să mă duc undeva, spune-mi, nu mă întreba,
aş putea refuza şi atunci ce-ai face?

…acordă-mi timp să te prind de braţ la o înălţime care este confortabilă pentru amândoi

…mi-ar plăcea să am încredere în toţi cei cu care mă plimb, dar câteodată nu pot, pentru că oamenii
mă ridică de pe scaun sau de pe podea fără a mă atenţiona, iar acest lucru mă sperie. Prefer să am timp
să-ti găsesc braţul sau mâna, să mă ridic singur sau cu ajutor, atât cât am nevoie. Ţine cont de faptul că
picioarele mele nu sunt la fel de puternice şi lungi ca şi ale tale. Nu pot întotdeauna să merg la fel de
repede ca şi tine, şi astfel sunt târât. Îmi pierd echilibrul şi mi-e frică să nu cad sau tu să-mi dai
drumul dintr-odată. In timp ce tu mă târăşti , mă gândesc la cât sunt de obosit şi nu unde mergem.

…te rog să-mi spui unde mergem şi ce se află în drumul nostru

…nu mă împinge din spate.Mă face să cred că am făcut ceva greşit sau că nu sunt dorit în preajma ta.
Mă gândesc că aş putea cădea.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
7

…pot să închid şi să deschid uşa. Lasă-mă pe mine să găsesc clanţa sau să împing uşa şi apoi să o
închid. Îmi place să te ajut şi îmi place când îmi mulţumeşti.

…câteodată când mă duc singur la clasă sau în cameră, mă derutezi când mă iei brusc de mână şi mă
duci acolo unde crezi că vreau să mă duc. Opreşte-te şi gândeşte-te, poate încerc să caut indicii care să
mă ajute să ajung acolo şi singur. Câteodată îmi doresc să mă laşi să fac mai multe lucruri singur, dar
te rog să fii aproape pentru că poate am nevoie să mă încurajezi sau să-mi explici ceea ce nu înţeleg.

…ţine minte că nu mă rătăcesc sau nu mă mai ţin de perete intenţionat. Toţi nevăzătorii se rătăcesc
câteodată. Dacă mă rătăcesc , nu murmura pentru că mă simt vinovat şi furios.

…te rog, nu mă lăsa niciodată în spaţiu deschis. Mă simt în siguranţă dacă mă pot sprijini de ceva.

…lumea mea nu e la fel cu a ta. M-ar ajuta dacă te-ai pune în locul meu câteodată. Poate atunci vei
realiza care sunt diferenţele. In acel moment mă vei putea ajuta să înţeleg mai bine lumea.

…încearcă să afli de la cei care mă cunosc cât de bine văd, aud şi mă mişc fără ajutorul tău. Acest
lucru va conferi semnificaţie “călătoriei” noastre.

…când sunt în scaunul cu rotile, oamenii tind să deschidă şi să închidă uşile împingând scaunul în uşă.
Nu merit aşa ceva, şi în plus îmi provoacă un şoc.

…când sunt în scaunul cu rotile, devin derutat pentru că mă aştept să întorc la colţ, dar persoanele care
mă conduc obişnuiesc să taie colţurile străzii, astfel încât nu îmi dau seama unde mă duc doar după ce
am ajuns acolo.

…unele persoane sunt mai înalte decât mine, iar când mă duc cu scaunul cu rotile, nu aud întotdeauna
ceea ce spun, mai ales dacă e mult zgomot în jur. Dacă te-ai apleca, aş auzi mult mai clar.

…pentru că îmi petrec mult timp în scaunul cu rotile, nu pot stabili multe relaţii de prietenie în drum
spre şcoală. Imi place când îţi pui mâna pe umărul meu în timp ce mergem. Toţi prietenii mei care pot
umbla te ţin de mână.

…în final,

…ţine minte că tu vezi! Uită-te unde mergem amândoi şi lasă-mi spaţiu. Ştiu că îmi voi lovi de multe
ori capul, dar îmi place să cred că acest lucru nu se va întâmpla când sunt cu tine.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
8

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
9

PLANUL DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

I. Activitatea de învăţare a copilului cu deficienţe senzoriale multiple în învăţământul de masă sau în


învăţământul special, include planificare, gândire pe diferite nivele, analiză şi obiective precise.
Aceasta din două motive:

1. Activitatea de învăţare cuprinde o arie largă de cunoaştere, în care procesul de învăţare în clasă
reprezintă doar o secvenţă.
2. Activitatea de învăţare care se desfăşoară cu/ pentru copilul cu deficienţe senzoriale multiple, care
poate avea deficienţă mintală, deficienţe senzoriale, tulburări emoţionale şi comportamentale,
poate acţiona şi reacţiona imprevizibil.
Copilul cu MSI este o individualitate unică.

Luând în considerare toate aceste aspecte, planul de intervenţie personalizat este un instrument de
planificare şi coordonare, în care sunt concretizate modalităţi eficiente de intervenţie, pentru atingerea
tuturor scopurilor determinate de activitatea de dezvoltare şi învăţare a copilului cu deficienţe
senzoriale multiple. Aria de acţiune a planului este limitată la:

- un individ
- un scop
- un obiectiv cognitiv,
dar cu acţiuni şi activităţi care activează potenţialul sensorial şi afectiv, conduce la compensare,
stimulare, integrare, recuperare pentru învăţare.

Elementele conţinute de un program de intervenţie sunt:

- obiectivele de învăţare: strategii urmărite prin program, un mecanism simplu şui eficient
de evaluare a achiziţiilor copilului, în timpul implementării programului
- un mecanism de revizuire şi adaptare a programului pentru a decide dacă:
-programul se continuă

-anumite competenţe sunt necesare

-programul se modifică în totalitate

-se modifică structura programului

-se propune un alt program.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
10

II. Proiectarea şi elaborarea unui program de intervenţie personalizat trebuie să înceapă cu stabilirea
principiilor care se află la baza activităţii. Programul trebuie:

1. să fie general
2. să facă referire la o acţiune şi învăţare adecvate personalităţii, potenţialului şi nevoilor
copilului
3. să se subordoneze obiectivelor, să creeze un cadru eficient
4. să conţină toate elementele
5. să fie clar, precis, realizabil
6. să interfereze cu scopul şi obiectivele
7. să cuprindă NORME ale activităţii pentru coordonatorul de program

Principiile unui program sunt:

A. Comunicarea permanentă
B. Suport minim oferit copilului cu deficienţe senzoriale multiple, în funcţie de abilităţile sale (se
acţionează cu copilul, nu pentru copil)
C. Reduceţi gradual sprijinul oferit, pe măsură ce copilul îşi însuşeşte mai multe achiziţii
D. Confirmarea eficienţei activităţii, pentru a avea o imagine clară a programului în acel moment
şi pentru a stabili etapele următoare.
Principiile copilului cu deficienţe senzoriale multiple sunt adăugate la principiile mai sus menţionate.

III. După analiza posibilelor efecte ale acestor principii în programul de intervenţie, coordonatorul, în
colaborare cu partenerii din echipă, va stabili scopul programului, care trebuie să îndeplinească câteva
condiţii pentru a asigura eficienţa.

Scopul trebuie să:

- fie limitat la un domeniu al activităţii de învăţare


- se concretizeze în obiective şi compatibilitatea copilului inclus
- fie general
- se transforme în obiective de învăţare concrete.
De exemplu: “În trei luni, copilul va învăţa numerele 1,2,3”.

- conţină modificările şi achiziţiile care trebuie realizate de către copilul cu deficienţe


senzoriale multiple încheierea programului
- să deschidă perspective, să fie capabil să anticipeze, să dimensioneze şi să permită o
înţelegere detaliată a potenţialului copilului, ale dificultăţilor, posibililor factori de risc
care pot conduce la eşec, a valorilor copilului, care trebuie mai întâi descoperit.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
11

Fiecare copil cu deficienţe senzoriale multiple poate învăţa dacă i se oferă suport adecvat. Pe măsură
ce îşi formează diferite deprinderi, devine mai independent şi necesită sprijin redus (deşi, desigur, ar
putea necesita sprijin crescut, pe măsura creşterii expectanţelor).

Pentru un obiectiv sau pentru o perioadă de timp, scopul poate fi individualizat şi devine mai concret.
De exemplu, copilul poate depăşi dificultatea în citire, scrierea literelor, învăţarea tablei înmulţirii,
rezolvarea exerciţiilor cu două operaţii, relaţionarea prin conversaţie bazată pe întrebare răspuns, de o
anumită complexitate, concentrarea asupra activităţii de învăţare, manifestarea unui anumit
comportament în timpul activităţii.

IV. O altă etapă a dezvoltării programului constă în stabilirea obiectivelor de învăţare. Acestea trebuie
să fie specifice învăţării, clare, precise, concrete, să motiveze scopul, să facă referire la strategiile de
învăţare şi intervenţie (cât mai specific), să conţină comportamentul reprezentativ, cu specificarea
condiţiilor în care se poate realiza, operaţionaliza, să specifice nivelul minim de reuşită.

Se începe de la familiar la nefamiliar, de la simplu la complex, de la prezent la viitor.

Fiecare acţiune conţinută este un obiectiv. Scopul poate fi definit printr-o afirmaţie generală, care
indică orientarea activităţii. Nu indică foarte clar ce poate să facă copilul la sfârşitul programului. De
aceea este necesară transformarea scopului în obiective de învăţare concrete.

Exemplu: “Ion va învăţa tabla înmulţirii.”

Obiectiv concret de învăţare:

“În două săptămâni, Ion va folosi tabla înmulţirii cu 1,2 şi 3.”

V. Programul de intervenţie personalizat este proiectat pentru copii cu dificultăţi de către o echipă
formată din psihopedagogi, psihologi, asistenţi sociali şi profesori de alte specializări.

VI. Etapele programului de intervenţie personalizat constau în determinarea şi selctarea


comportamentului ţintă. Pentru a face o alegere corectă, cu rezultate reale, trebuie să luăm în
considerare următoarele aspecte:

1. să se aleagă comportamente reprezentative pentru scopul propus


2. comportamente funcţionale şi utile, în relaţie cu stimularea personalităţii copilului
3. să fie important pentru individ şi familie
4. să fie urmate de acţiuni concrete
5. să identifice comportamente neadecvate care pot îngreuna integrarea copilului.
Atunci când identificăm comportamentul ţintă, trebuie să ne concentrăm asupra rezultatului pe care îl
poate avea copilul deficient.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
12

De exemplu: Ion are dificultăţi de învăţare la conceptele abstracte şi generalizare, dar poate opera bine
la un nivel concret şi funcţional. Părinţii şi profesorul consideră că trebuie să dobândească elemente şi
cunoştinţe din viaţa de zi cu zi. Comportamentele vizate în acest caz sunt:

- numirea momentelor zilei: dimineaţa, prânz, după-masă, seara


- asocierea momentului zilei cu activitatea, activitatea grupului, activitatea părinţilor.
- numirea zilelor săptămânii şi asocierea cu activitatea
- cunoaşterea ceasului.
Comportamentul este determinat de timp, spaţiu, resurse şi sprijin oferit copilului de către adult.
Comportamentele trebuie să fie determinate şi selectate din grupul activităţilor cotidiene. Scopurile
trebuie să fie:

a) reprezentative: să caracterizeze copilul şi activitatea


b) funcţionale: să fie utile copilului, să fie necesitate imediat, să formeze independenţa
c) accesibile: să accepte acţiunile pentru relaizarea unui comportament.
Echipa trebuie să propună şi să elaboreze strategii pentru identificarea obstacolelor şi a modalităţilor
de eliminare ale acestora, să dezvolte stratgeii de învăţare, generale, sar şi specifice şi diferenţiate.
Strategia trebuie să răspundă la următoarele întrebări:cine realizează acţiunea? Unde sunt realizate?
Care este perioada cea mai bună?

Vom exemplifica o asemenea strategie, în termeni pozitivi, ca punct de pornire în elaborarea planului
de acţiuni concrete. Dacă toată lumea din echipă încearcă şi cooperează, centrându-se pe acţiunile de
sprijin şi motivaţie a copilului, atunci aceştia vor rezolva corect sarcinile, ca dovadă că le
conştientizează în timpul programului. Astfel, scopul concretizat în comportamentul vizat a fost
realizat, iar activitatea s-a desfăşurat la alte nivele de dezvoltare şi cunoaştere.

VII. Pot exista dificultăţi în aplicarea planului de intervenţie personalizat, datorită factorilor sociali
care nu a u fost identificaţi la timp şi au fost ignoraţi sau subestimaţi.

Aceşti factori de risc sunt:

a) interni (individuali): deficienţa ireversibilă, dificultăţi de adaptare, dificultăţi socio-affective,


obstacole emoţionale, psihologice, psihomotorii, întârzieri de orice natură, inhibiţii: temporare, pe
termen scurt, pe termen lung, determinate de factori sociali, afectivi şi materiali.
b) externi (generali): condiţii de viaţă şi activitate, influenţe sociale negative, legislaţie restrictivă,
mediu negative, statutul socio-economic şi cultural scăzut al familiei.
VIII. Programul de intervenţie personalizat include evaluare continuă, după fiecare secvenţă, dar şi o
evaluare finală. Evaluarea trebuie să cuprindă mecanisme specifice de măsurare al fiecărui stadiu al

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
13

programului. Coordonatele evaluării constau dintr-o serie de întrebări la care trebuie să răspundă
membrii echipei:

1. Unde am început? – realitatea existentă


2. Ce am făcut? Acţiuni concrete conform scopului şi obiectivelor
3. Ce s-a întâmplat cu comporrtamentul copilului? –comportament măsurabil
4. Unde am ajuns? Comportamente ale copilului MSI în timpul activităţii
5. De ce nu am ajuns? Echipa trebuie să identifice cauzele, motivele, factorii de risc.
6. Unde ar trebui să ajungem? Comportament ţintă
7. Care a fost acţiunea care a dus la acest rezultat? Ce a fost greşit, cauze ale erorilor, sugestii pentru
eliminarea erorilor.
8. Ce ar trebui să facem de acum încolo?
- continuarea acţiunilor: parţial sau în totalitate
- adaptarea lor
- revizuirea lor: întotalitate sau doar pe componente
- reluarea programului fără nici o modificare
- elaborarea unui nou program cu coordonate diferite.
Programul de intervenţie personalizat reprezintă modalitatea fundamentală în acţiunea de sprijin a
copilului cu deficienţe senzoriale multiple. Acceptarea copilului MSI depinde de membrii echipei,
şcoala inclusivă şi societate. Numai atunci, putem afirma, fără a face o greşeală, că programul de
intervenţie personalizat îşi atinge scopul, realizează obiectivele, încurajează dezvoltarea copilului şi
maturitatea socială, a unui copil care doreşte să înveţe şi care poate fi ajutat în învăţare.

Copiii cu dificultăţi de învăţare care sunt integraţi în învăţământul de masă necesită ajutor (support
educaţional) pentru a se adapta, integra şi pentru a deveni la fel ca şi ceilalţi – cu reuşite şi eşecuri,
realizări şi regrese, eşecuri demobilizatoare şi rezultate încurajatoare. Acesta este un aspect de care
trebuie să ţină seama toţi partenerii care vin în sprijinul copilului.

Este necesar să se elaboreze un plan educaţional personalizat, care să corespundă fiecărei nevoi şi
cerinţe a celor care beneficiază în urma intervenţiei şi educaţieei speciale. Planul trebuie să
concretizeze:

- obiectivele pe termne scurt şi pe termen lung


- tipul serviciilor şi ale strategiilor rezolutive care pot fi oferite
- programul şi orarul programului
- criterii şi standarde de evaluare.
Planul educaţional personalizat include multe etape, cuprinse în următoarele componente:

A. evaluarea psihologică şi educaţională a copilului

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
14

B. planul se servicii personalizat


C. planul de intervenţie
D. adaptarea curriculumului
Programul de intervenţie personalizat este integrat În procesul de dezvoltare şi structurare a copilului/
elevului integrat, la începutul activităţii şcolare într-o şcoală de masă. Primul şi cel mai important
stadiu este cel de evaluare şi identificare a abilităţilor copilului cu deficienţă, astfel încât va fi elaborat
un program care să corespundă nevoilor sale. Observaţiile, investigaţiile, discuţiile cu părinţii sunt
componente ale profilului de evaluare, care are următoarea structură:

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
15

PROFIL DE EVALUARE INIŢIALĂ ŞI CARACTERIZARE PSIHOLOGICĂ

Nume

Prenume

Data naşterii

Adresa

Şcoala/ clasa

Părinţi/ tutori

Statut socio-economic şi cultural al familiei

I. Evaluare psihoeducaţională
- abilităţi: comunicare
citire

scriere

calcul

- deprinderi de comunicare
- abilităţi matematice
- deprinder de înţelegere şi conştientizare
- interese speciale
- evoluţie şcolară (dacă există)
- orientare şcolară (dacă există)
- informaţii semnificative
II. Evaluarea psihologică
- dezvoltarea cognitivă
- dezvoltarea senzorio-motorie
- dezvoltarea afectivă şi motivaţională
- nivel de autonomie personală
- relaţia cu societatea
III. Diagnostic
- psihologic
- educaţional
IV. Sugestii privind Planul educaţional individualizat ce cuprinde:
- Planul de servicii personalizat

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
16

- Planul de intervenţie personalizat

Evaluarea copilului cu deficienţe este urmată de acţiuni concrete de ajutor şi sprijin individual în
comunitatea şcolară. Planul de servicii personalizat şi planul de intervenţie personalizat sunt elaborate
simultan de către membrii echipei, deoarece planul de intervenţie nu poate îndepărta sau soluţiona
decât parţial, dificultăţile întâlnite de către copil în şcoala de masă. Pentru a susţine această idée,
prezentăm o descriere generală a celor două planuri:

Plan de servicii personalizat Plan de intervenţie personalizat

Obiective - Stabileşte obiective generale - obiective pe termen scurt


- Stabileşte priorităţi pe termen - metode concrete de intervenţie
lung - curriculum adaptat
- Se referă la nevoi generale
Aria de dezvoltare - satisfacerea nevoilor copilului cu - ţinteşte doar o singură arie de
deficienţe este unul din obiective, dezvoltare, iar învăţarea poate fi
lărging câmpul lor de acţiune limitată chiar la un capitol al
curriculum-ului

Perioada - termen lung, un an şcolar - poate fi restrânsă la o perioadă de


câteva luni sau săptămâni

Parteneri - parteneri din diferite domenii: - doar o echipă mică formată


medical, psihologic, educaţie NUMAI DIN specialişti în
specială, cultural, social. domeniu.

Pentru a oferi un exemplu, prezentăm structura celor două tipuri de planuri personalizate:

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
17

PLANUL DE SERVICII PERSONALIZAT

Nume

Prenume

Data naşterii

Clasa/ grupa

Diagnostic

Durata planului

Obiective generale

Tipuri de servicii:

1. educaţional: curriculum şi socializare


2. recuperare şi compensare:
- limbaj şi comunicare
- fizioterapie
- ergoterapie
- psihoterapie
3. asistenţă socială
4. support medical
Echipa de intervenţie: nume, statut, rol în intervenţie

Resurse materiale

Resurse formale: legislaţia

Evaluare: perioada, criterii, instrumente

Revizuire periodică a planului

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
18

PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Informaţii confidenţiale

An şcolar

Date personale

Domeniu de intervenţie

Tip de intervenţie

Specialişti

Responsabil de plan

Alte cadre implicate

Scop: La sfârşitul activităţii; copilul va putea să….

Obiective

- termen scurt
- operaţionale
Nivel iniţial

Începutul activităţii

Niveluir de activitate:

- tipuri de activitate
- strategii
- resurse
- medode şi instrumente
Evaluare

- criterii de progres: minim şi maxim


- metode şi tehnici de evaluare
Revizuire periodică a planului

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
19

Notă: actual conţinut este adăugat structurii generale, după cum urmează: numele activităţii, obiective,
grup ţintă, perioada, echipa, activitatea desfăşurată, resurse şi modalităţi, criterii de reuşită, indicatori
de reuşită, observaţii.

Învăţarea este un obiectiv, prioritate şi arie de dezvoltare în planul de intervenţie personalizat. Trebuie
să luăm în considerare că:

- copilul prezintă deficienţe şi are dificultăţi de învăţare


- şcoala în care este inclus are alte cerinţe decât şcoala specială
- curriculumul încăţământului de masă diferă semnificativ de curriculumul învăţământului special
- copilul cu deficienţe senzoriale multiple prezintă particularităţi de învăţare
O condiţie esenţială a reuşitei planului de intervenţie personalizat la copilul cu deficieţe senzoriale
multiple în şcoli este adaptarea curriculară, a cărui structură este:

Nivel – Curriculum nucleu

1. La decizia şcolii
- cerinţe educative speciale: adaptare curriculară
- număr maxim de ore
- activităţi de învăţare variate
2. Adaptare individuală
- plan de servicii şi de intervenţie personalizate
- intervenţie curriculară
Componentele curriculumului care pot fi adaptate: obiective operaţionale, conţinuturi, activităţi de
învăţare, metode, resurse, instrumente de evaluare.

Cu ce (resurse)?

- Umane: profesorul/ intervenientul/ profesorul de sprijin/ psihopedagogul/ părinţi/ familie.


- Metodologice: metode interactive, parteneriat, strategii de învăţare
- Resurse: spaţiu, alte modalităţi
Procesul de elaborare a planului de intervenţie personalizat prezintă mai multe etape:

- evaluare: expertiză iniţială complexă, identificarea deficienţelor şi a dificultăţilor în dezvoltarea şi


structura copilului cu deficienţe
- stabilirea priorităţilor şi a nevoilor copilului
- proiectarea efectivă a celor două planuri
- aplicarea planurilor
- evaluarea continuă şi realizarea modificărilor atunci când este necesar.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
20

Instrumentul devine mai efficient, complex, flexibil, active şi dynamic, dacă include participarea
psihopedagogilor, părinţilor, profesorilor de alte specializări şi elevi din clasele integrate.

Este un instrument de lucru permanent în activitatea profesorului de sprijin. Trebuie să fie orientată
către realizarea obiectivelor generale conţinute de planul de servicii personalizat.

Succesul este asigurat de corelarea fiecărui domeniu şi factor care contribuie la adaptarea şi integrarea
copilului cu deficienţe senzoriale multiple în şcoală, familie şi comunitate.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
21

ELEMENTE DE METODICĂ APLICATĂ

în activitatea educaţională cu elevul cu MSI

Complexitatea problematicii copiilor/elevilor cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple constă în


faptul că aceştia

- pot acţiona doar într-un mediu social foarte apropiat, distanţa pentru cei mai mulţi
fiind un fenomen total necunoscut
- recepţionează din viaţa socială (familială, şcolară etc) informaţii trunchiate,
distorsionate, incomplete,foarte uşor confundabile ca importanţă şi necesitate pentru
acest elev.
– nu pot comunica inteligibil cu cei din jur;

- nu pot anticipa anumite evenimente;

- le lipseşte motivaţia;

- de cele mai multe ori sunt repartizaţi în categoria

- elevilor cu debilitate mentală,

- au mari dificultăţi în stabilirea şi mai ales în menţinerea unor relaţii sociale;

Mai există o situaţie destul de des întâlnită.

Deşi copilul/elevul cu MSI are resturi de vedere sau resturi de auz, acestea nu sunt utilizate în mod
corespunzător şi eficient. Ca urmare, de cele mai multe ori rezultatele aşteptate în educaţie/învăţare
scad sau nu este cele aşteptate, din cel puţin două motive fundamentale:

A. Resturile de auz sau de văz nu sunt exploatate când şi cum trebuie de către cadrele didactice
specialiste

B. Copiii/elevii cu MSI nu sunt învăţaţi cum să folosească aceste resturi de auz sau de văz, în învăţare
atât în activitatea curentă cât şi prin a corela experienţa acumulată prin celelalte simţuri cu acest tip de
învăţare.

Din aceste două motive se pun mai multe întrebări:

- cum să se acţioneze asupra copilului/elevului cu MSI : individual, în grup, în


colectiv, în clasă ?

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
22

- care-i activitatea cu cele mai bune rezultate: lucrul în doi, educaţia prin program
educaţional individual, activitate frontală, activitate la domiciliu, implicarea familiei
ca partener în învăţare sau activitatea exclusivă a specialistului ?
- Când şi cât timp trebuie să înveţe elevul ?
- De ce trebuie să ţinem seama în activitate ?
- De ce alte probleme trebuie să ne ferim sau pe care să le luăm în considerare când
lucrăm cu elevul cu MSI ?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt variate şi depind în principal de câteva aspecte pe care trebuie să
le considerăm ca bază în activitatea noastră:

1. Copilul/elevul cu MSI poate fi educat şi învăţat, deci el poate şi trebuie să înveţe, ca


atunci când devine adult să poată fi membru al societăţii, în rând cu ceilalţi.
2. La mulţi copii/elevi, mecanismele de funcţionare ale sistemului senzorial sunt valide şi, în
consecinţă, pot fi utilizate.
3. Să nu se neglijeze corecturile medicale (tratamente, intervenţii, operaţii) ale unor
deficienţe simultan cu dezvoltarea unei baze de comunicare şi cu posibilitatea de
înţelegere că mediul în care acţionează copilul/elevul este variat, imediat şi îndepărtat.
4. Este obligatoriu să apelăm la ajutorul părinţilor pe care avem datoria să-i iniţiem în
specificul şi particularităţile activităţii cu propriul copil.
5. Trebuie să creăm şi să menţinem permanent un mediu optimist, stimulativ, pe care
copilul/elevul cu MSI să-l înţeleagă şi să-l recepţioneze ca atare.
Fără a exclude eficacitatea şi eficienţa altor modalităţi de lucru, fără a nega rolul şi importanţa
corelării activităţii de învăţare cu posibilităţile şi dorinţele elevului cu MSI, considerăm că un program
de învăţare şi de educaţie individualizat şi particularizat este modalitatea prin care se realizează
eficient şi trainic progresul în dezvoltarea şi formarea elevului cu MSI.

După cum este cunoscut, acest tip de activitate are ca scop asigurarea, prin program, a acelor
informaţii care să vină în întâmpinarea nevoilor, intereselor şi posibilităţilor elevului pentru a forma,
dezvolta şi aplica acele abilităţi, capacităţi, obişnuinţe, deprinderi şi chiar „performanţe” în acţiunea de
integrare a persoanei cu MSI, în societate.

Se poate realiza un asemenea program, eficient şi stimulativ, dacă se vor respecta câteva reguli:

1 – cunoaşterea obiectivă a elevului sub toate aspectele personalităţii sale;

2 – cunoaşterea intereselor, dorinţelor, aspiraţiilor elevului;

3 – cunoaşterea dorinţelor şi a aspiraţiilor părinţilor elevului;

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
23

4 – inventarierea resurselor existente şi a necesarului în perspectivă, pentru realizarea unui program


obiectiv corect şi eficient;

5 – cunoaşterea prognozei medicale referitoare la dezvoltarea ulterioară a copilului şi relaţia acestei


prognoze cu cerinţele programului;

6 – evaluarea periodică a dezvoltării copilului/elevului cu MSI : progresul realizat, regresul, stagnare,


cauze, condiţii, bariere etc.;

7 – obligaţia ca, în funcţie de rezultatele evaluării şi de progresele copilului/elevului, trebuie


modificate, eliminate sau adăugate unele componente ale programului educaţional.

Construcţia unui asemenea program obligă cadrele didactice, specialiste în activitatea cu acest tip de
persoană, la stadializarea relaţionării cu elevul sau cu grupul de 2 – 3 elevi cu care lucrează. Astfel,
programul se derulează într-o ordine logică, cerută de însăşi dezvoltarea copilului.

I - În primul stadiu de aplicare a programului, cadrul didactic are ca:

Obiective: stabilirea şi realizarea unei relaţii dintre el şi elev cât mai afectivă şi cât mai de durată.
Aceasta implică interacţiune permanentă între cei doi care învaţă şi este învăţat în acest sistem.

Selectarea acelor activităţi/acţiuni care sunt provocate şi care provoacă reacţii ale
copilului/elevului cu MSI.

Finalităţi:- realizarea unei legături afective, menţinerea şi întărirea acesteia;

- crearea unei puternice motivaţii pentru învăţare;

- conştientizarea elevului că poate realiza ceva cu propriile forţe, că poate

- depăşi dificultăţile datorate deficienţei;

- determinarea şi obţinerea răspunsurilor pentru orice implicare într-o activitate/acţiune

- obţinerea relaxării copilului şi acceptarea interacţiunii.

Durata se stabileşte în funcţie de cunoaşterea copilului/elevului, de eficienţa activităţilor, de


disponibilitatea elevului pentru învăţare. Aceasta poate dura de la 1-2 săptămâni până la 2-3 luni.
Obligatorii pentru acest stadiu pentru cadrul didactic sunt RĂBDAREA şi PERSEVERENŢA.

II - Următorul stadiu s-ar putea numi stimulare şi satisfacere, şi prezintă:

Obiective : - crearea unor obişnuinţe de a utiliza reziduurile de auz şi de vedere în activitate;

- stimularea acestor reziduuri;

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
24

- prelucrarea informaţiilor căpătate de la diferite simţuri cu scop bine

precizat: formarea şi dezvoltarea personalităţii elevului cu MSI;

- apariţia nevoii de comunicare, precum şi satisfacerea acesteia.

Finalităţi: - conştientizarea eului; devenirea copilului ca persoană;

- formarea şi dezvoltarea autonomiei personale în unele activităţi de rutină: îmbrăcatul,


hrănitul, mişcarea, jocul, relaţia cu cei din jur etc.

III - Cele două stadii se referă, cu prioritate, la organizarea şi la pregătirea programului. Următorul
stadiu este cel mai important pentru că are în vedere latura învăţării şi a educaţiei. După cum este ştiut,
copilul/elevul cu MSI trebuie să înveţe ORICE, de la ORICINE, ORICÂND şi ORIUNDE. Astfel se
învaţă

 în domeniul social şi afectiv;


 pentru formarea deprinderilor motorii de bază;
 pentru formarea deprinderilor fine ( în măsura posibilităţilor);
 în comunicare;
 pentru formarea şi dezvoltarea limbajului;
 în dezvoltarea cognitivă;
 în orientarea spaţială şi în mobilitate;
 pentru formarea deprinderilor pentru viaţa de adult.
IV - După ce elevul cu MSI a învăţat să devină autonom, după ce a căpătat o anume independenţă, şi-
a format anumite abilităţi, obişnuinţe sau deprinderi suntem îndreptăţiţi să introducem în programul
educaţional şi elemente, structuri, unităţi de învăţare din sistemul de învăţământ.

Ca urmare, cadrul didactic specialist în MSI trebuie să aibă în vedere acest stadiu şi, în funcţie de
progresul şi nivelul elevului cu MSI, în funcţie de gradul deficienţei şi de posibilităţile de învăţare, să
introducă activităţi convenţionale teoretice, care să cuprindă componente ale scris-cititului, calcul
aritmetic, elemente din istoria şi geografia patriei, elemente despre mediu, noţiuni elementare de
gospodărie.

Toate acestea trebuie să aibă ca finalitate pregătirea copilului/elevului cu MSI pentru a intra în viaţa de
adult.

Acest tip de învăţare nu exclude şi alte modalităţi de lucru cu elevul cu MSI. Depinde de strategia
aplicată de către cadrul didactic, de stilul de lucru, de subiectul cu care se lucrează. Orice recomandare
metodică trebuie luată ca o sugestie, ca o propunere pentru un tip de activitate.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
25

Eficienţa, evaluarea activităţii, conştientizarea importanţei şi a rolului fiecărei activităţi, cunoaşterea


trebuinţelor elevului etc. sunt elemente care solicită adaptare, prelucrare,schimbare, ajungându-se până
la individualizarea şi singularizarea unei metode sau a alteia, a unui procedeu sau altul, ajungându-se
chiar până la schimbarea unei strategii sau a tacticii de acţiune.

Depinde de conştiinţa datoriei pe care trebuie s-o aibă cadrul didactic care lucrează cu această
categorie de elevi şi în aceeaşi măsură şi de conştientizarea importanţei acestui tip de ACTIVITATE.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie


Capitolul 10 – Intervenția
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România