Sunteți pe pagina 1din 75

Deficienţa de intelect – noţiuni generale

• Când copilul are întârziere în dezvoltarea mintală şi abilităţile lui sunt


scăzute comparativ cu nivelul considerat normal pentru vârsta sa, spunem că el are
deficienţă mintală

• Un copil cu deficienţă mintală va avea dificultăţi de:


- învăţare - înţelegere
- comunicare
- comportament

• Există diferite grade ale deficienţei mintale. Unii copii pot avea doar o uşoară
întârziere în dezvoltare şi dificultăţi în învăţare; alţi copii au întârzieri grave,
întâmpinând mari dificultăţi chiar şi în însuşirea unor abilităţi de bază.

• Indiferent de gravitatea deficienţei, în condiţiile acordării unui ajutor


adecvat, fiecare poate învăţa ceva, în ritm propriu şi în limitele date de deficienţă.

• Există o categorie de copii pe care îi numim „întârziaţi în dezvoltare". Ei au


un grad redus al întârzierii în dezvoltare, recuperabilă în timp, în condiţii de sprijin.
In timp diferenţele dintre un copil cu întârziere în dezvoltare şi un copil obişnuit de
aceeaşi vârstă dispar.

• La copilul cu deficienţă mintală, diferenţele faţă de un copil obişnuit, de


aceeaşi vârstă, se adâncesc şi cresc în timp, dată fiind caracteristica de stagnare a
dezvoltării mintale.

• Unii copii pot avea şi alte deficienţe pe lângă cea mintală. De exemplu, un
copil poate avea, în acelaşi timp, dereglări ale auzului şi deficienţă mintală. Deficienţa
mintală se mai poate asocia şi cu incapacitatea fizică. In aceste cazuri trebuie
identificată problema de bază, iar ajutorul trebuie acordat, prioritar, în această
direcţie.

• Majoritatea copiilor cu deficienţă mintală au dificultăţi de ordin


comportamental. Acestea se datorează, în principal, capacităţilor reduse de înţelegere
şi comunicare.

• Este foarte important ca, copilul cu deficienţă mintală să beneficieze de ajutor


cât mai de timpuriu. Potenţialul său de a învăţa va fi mai mare dacă ajutorul îi va fi
acordat de la o vârstă cât mai mică.

• Dificultăţile întâmpinate de copilul cu deficienţă mintală sunt multiple şi


complexe. El reuşeşte mai greu să stea în şezut, să meargă, să alerge, să prindă şi să
arunce; de asemenea întâmpină greutăţi în deprinderea unor abilităţi de bază, cum ar fi:
îmbrăcatul, spălatul, alimentarea. Mai târziu apar dificultăţi ce ţin de comunicare, de
abilitatea de a învăţa, de socializare

• Deoarece copilul cu deficienţă mintală învaţă mai greu, obiectivele de lucru


cu el trebuie planificate în etape foarte mici. Se mai recomandă ca, în timpul învăţării
să se revină sistematic asupra etapelor deja parcurse. Trebuie să fim insistenţi şi
răbdători lucrând cu aceşti copii, învăţarea, pentru ei, este ceva dificil şi au nevoie de
toată încurajarea pe care o pot obţine.

Dacă condiţia copilului cu deficienţă mintală nu se va îmbunătăţi


niciodată, merită să petrecem atâta timp cu el?
DA! Şi acum reamintiţi-vă ce am mai spus: -Deficienţa mintală nu
poate fi vindecată, deci, în această privinţă, condiţia copilului
deficient nu se va ameliora niciodată. Dar un copil cu deficienţă
mintală poate deprinde abilităţi noi şi, astfel, putem spune că
„starea copilului se va îmbunătăţi". Copilul are nevoie de tot
sprijinul ce-i poate fi acordat pentru a învăţa şi a-şi realiza la
maximum potenţialul de care dispune. Acesta este un drept de
Speranţe reale în cazul copiilor cu deficienţă mintală

Realizările copilului cu deficienţă mintală vor depinde de măsura în care îi este afectată
abilitatea de a învăţa. După cum am mai semnalat, unii copii au dificultăţi de învăţare de
ordin major şi realizările lor sunt foarte limitate. Alţii au mai puţine probleme în acest sens şi
pot însuşi mai mult.

Un copil cu deficienţă mintală trebuie să poată...


• să-şi comunice într-un mod oarecare necesităţile
• să-şi formeze abilităţi de bază în activităţi precum îmbrăcatul, spălatul,
alimentarea
• să îndeplinească sarcini utile în măsura posibilităţilor sale
• să formeze aptitudini de integrare în societate împreună cu alţi copii şi
adulţi

Care sunt scopurile noastre?

Scopurile noastre sunt:


• să îmbunătăţim abilităţile de comunicare ale copilului
• să recunoaştem şi să încurajăm orice fel de
comunicare
• să susţinem şi să încurajăm părinţii
• să ajutăm copilul să devină cât mai independent
posibil
• să oferim acestor copii posibilitatea de a se integra în
comunitate alături de ceilalţi
• să le arătăm părinţilor modalităţi de abordare a
comportamentului dificil

CAUZELE
Există multiple cauze ale deficienţei mintale, însă deseori rămân necunoscute.

Cele mai răspândite cauze sunt:

• Microcefalie - când copilul se naşte cu un creier mai mic decât obişnuit.

• Leziuni cerebrale — generate de complicaţii în timpul naşterii sau în timpul şi după


naştere; de exemplu, asfixie la naştere, meningită.

Deficienţa mintală... întrebări şi răspunsuri...

Există multiple idei eronate despre deficienţa mintală

Este vina mea că copilul are deficienţă Nu este vina d-voaslră, nici a soţului
mintală? d-voastră.
Deficienţa mintală se întâlneşte la copiii din
toată lumea.
Există vreun tratament pentru deficienta Nu există tratament pentru deficienţa
mintală? mintală. Nu există medicamente sau inter-
venţii care să rezolve această problemă.
Există însă, intervenţii care ne pol facilita
interacţiunea cu copilul cu deficienţă mintală.

Deficienţa mintală este contagioasă? Deficienţa mintală nu este nici contagioasă,


nici transmisibilă; ea nu este de natură
infecţioasă şi nici maladie. Deficienţii mintali
trebuie ajutaţi să se integreze liber în
comunitate.

Cine poate să ne ajute copilul? Specialiştii vă pot oferi sugestii, dar, d-voas-
tră sunteţi cei mai în măsură să vă ajutaţi
copilul.
Cu sprijinul familiei şi al comunităţii, d-
voaslră sunteţi cei ce puteţi face cel mai mult
pentru copilul d-voastră.

D-voastră sunteţi cei mai importanţi!


.....alte întrebări şi răspunsuri...
Va putea copilul meu -şi poarte singur de Fiecare copil cu deficienţă mintală este
grijă? diferit.
Unii dintre ei pot învăţa anumite deprinderi
şi astfel pot deveni, într-o oarecare măsură,
independenţi. Alţii vor avea, întotdeauna,
nevoie de ajutor. Câştigarea autonomiei
depinde de capacitatea fiecărui copil de a
învăţa.

Va învăţa copilul meu să vorbească? Pentru mulţi copii cu deficienţă mintală este
foarte dificil să vorbească; unii pot învăţa
destul de bine să vorbească iar alţii nu vor
vorbi niciodată. Capacitatea de a vorbi este
legată de gradul deficienţei. De multe ori,
copiii cu deficienţă mintală învaţă să
comunice prin combinarea vorbirii cu
gesturile.

Va putea copilul meu să meargă, vreodată, Este bine ca, pentru începui, copilul să
la şcoală? frecventeze grădiniţa. Există'grădiniţe cu
programe speciale pentru aceşti copii. Apoi,
în funcţie de nivelul atins, copilul va putea fi
orientat spre o şcoală obişnuită sau spre o
şcoală cu program special. Pentru copiii cu
deficienţă severă există centre specializate de
recuperare.
Va putea copilul meu să lucreze pentru a- Foarte rar deficienţii mintal reuşesc să-şi
şi asigura existenţa? găsească vreun serviciu, cu toate că mulţi
sunt capabili să îndeplinească obligaţii de
serviciu.
In societate există, totuşi, munci utile pe
care le-ar putea îndeplini aceste persoane,
dacă li s-ar oferi posibilitatea.

DIAGNOSTC - EVALUARE

Înfăptuirea procesului de expertizare/evaluare multifuncţională presupune acţiuni


concertate din partea partenerilor care formează echipa de intervenţie, implică participarea
activă a tuturor intervenienţilor care îşi asumă responsabilitatea de a găsi împreună soluţia
cea mai favorabilă persoanei cu handicap. Acest demers de concertare se manifestă în toată
etapele de realizare a expertizei, orientării. Aşa se explică de ce formarea echipei de
intervenţie şi concertarea partenerilor în realizarea expertizării constituie o preocupare
primordială şi de componenţa şi competenţele echipei depinde calitatea procesului de
evaluare.
Echipa Comisiei de Expertiză Complexă formează o grupă restrânsă, eterogenă,
constituită din specialişti de formaţie, cu experienţe diferite, interesaţi de dezvoltarea globală
a persoanei cu dizabilitate (tratament medical, servicii educaţionale, adaptare-readaptare,
menţinere în mediul familial, comunitar, în scopul acordării unui sprijin centrat pe ansamblul
forţelor (abilităţi, competenţe) şi a nevoilor persoanei cu handicap de maniera în care
persoana cu dizabilitate să beneficieze de contribuţia fiecăruia şi să evite acţiunile
antagoniste.
Echipa este constituită din membri permanenţi sau cu rol consultativ şi este apreciată
în ansamblu ca o echipă de intervenţie, fiecare membru/persoană fiind implicată în această
comisie cu caracter muitidisciplinar destinată asigurării integrării şcolare şi sociale, precum şi
a drepturilor persoanelor cu deficienţă/handicap, cu dificultăţi de adaptare, dezvoltare,
învăţare, investit cu responsabilitate profesională în formularea deciziei de recomandare a
unui program de intervenţie. în scopul asigurării unui tratament complex (educaţional,
medical, social), impus de nevoile unei persoane, într-o anumită etapă şi totodată de
urmărire/supraveghere a modului cum se aplică acest tratament.
Echipa prin persoanele de intervenţie, asigură un sprijin permanent ce poate avea un
caracter divers, începând cu cel madical, paramedical,până la ultima formă de sprijin oferită
de comunitatea locală, sprijin ce se poate desfăşura în şcoală sau în afara şcolii totdeauna în
strânsă corelaţie cu spacificul educaţional.
Deci echipa poate cuprinde o varietate de persoane de intervenţie care se pot grupa în
câteva categorii:
• Persoane de intervenţie cu o formaţie spacializată având ca denumiri particulare:
psihologi, profesor spacializat, terapeut, ortopedagog, defectolog, psihopedagog;
• persoane de intervenţie din domeniul medical, de o anumită specialitate corespunzătoare
unei anumite deficienţe/handicap;
• persoane de intervenţie din domeniul paramedical (ergoterapeut, kinetoterapeut
audiometrist, ortofonist, ortopedist, reeducator);
• persoană cu formaţie preponderent psiho-socio-pedagogică (profesor itinerant, de sprijin,
consultant)
Procesul de concertare şi coordonare a echipei este supus unor principii elementare ca
de exemplu:

 cooperarea şi parteneriatul pentru a asigura armonizarea participării fiecărui coechipier


la efortul de identificare şi înţelegere a forţelor şi nevoilor persoanei cu handicap în
vederea obţinerii unei eficiente sporite în actul de intervenţie;
 interdisciplinaritatea, adică antrenarea tuturor intervenienţilor şi aplicarea unor programe
de intervenţie adecvate nevoilor specifice persoanei cu handicap;
 egalitatea în drepturi, inclusiv a persoanei cu handicap (în anumite cazuri). Fiecare
membru al echipei Comisiei de Expertiză Complexă are aceleaşi drepturi, rol şi
importanţă în exprimarea informaţiilor, recomandărilor, privind ameliorarea condiţiilor de
viaţă a persoanei cu handicap, în formularea deciziilor. Fiecare membru al echipei
participă activ, în mod egal, la elaborarea şi aplicarea planului de servicii şi a programei
de intervenţie personalizată.
 formularea deciziilor prin consens, caracterizat prin:
-acordul total faţă de decizia formulată de echipă,
luată în afara oricărei presiuni, manipulare; angajarea fiecărui participant de a duce la
îndeplinire decizia şi în consecinţă de a urmări modul de aplicare a programului de
intervenţie personalizată de către Comisia de Expertiză Internă ce aparţine fiecărei unităţi la
care a fost orientat copilul/elevul (şcoală specială/obişnuită, centru de plasament, tratament
paramedical, alte servicii paramedicale).
Daniel Boisvert, analizând evoluţia conceptului de
echipă, identifică patru etape distincte şi anume:
-echipa unidisciplinară predominată de relaţia de tip
terapeut-client, cu neglijarea totală a altor servicii de care poate beneficia persoana cu
handicap, ignorând înţelegerea globală a nevoilor persoanei cu handicap care în acest caz are
un rol pasiv;
-echipa multidisciplinară, care apelează la diverse
servicii, dar pentru fiecare serviciu, persoana cu handicap este considerată un studiu de caz,
riguros analizat, iar persoana în cauză devine un simplu consumator de servicii;
-echipa interdiscipiinară care cuprinde specialişti de
formaţie diferită ce îşi împărtăşesc informaţiile de specialitate, elaborează documente de
evaluare a nevoilor persoanei sub unghiul unei anumite profesiuni/specialităţi, fiecare
document constituind piese separate într-un dosar comun de evaluare;
-echipa transdisciplinară, constituită din specialişti de
egală importanţă, inclusiv părinţi şi în unele cazuri chiar persoane cu handicap, considerate ca
parteneri egali şi activi, fiecare membru al echipei, indiferent de specialitate îşi depăşeşte
propria sa experienţă de specialitate şi îşi asumă responsabilitatea de a elabora şi de a pune în
aplicare un plan de servicii personalizate şi programe de intervenţie personalizată rodul unei
viziuni unitare psihosociopedagogică manifestate de membrii echipei indiferent de
particularităţile demersului în care lucrează.

Coordonarea acţiunilor

În demersul global şi sectorial de expertizare şi orientare ale echipei se impune şi o


coordonare eficientă a acţiunilor organizate de diferiţi intervenienţi comunitari). Această
coordonare implică planificare riguroasă a procesului de expertizare cu referire la obiectivele
urmărite pe etape de acţiune, strategiile adecvate, responsabilităţile pentru fiecare etapă.
Această coordonare se realizează prin:
• elaborarea planurilor de servicii personalizate cu caracter global şi sectorial, cu antrenarea
tuturor resurselor comunitare disponibile care pot concura la procesul de adaptare,
dezvoltare, învăţare în general al copiilor cu CES;
• elaborarea de programe de intervenţie personalizată pe diverse arii curriculare în
colaborare permanentă cu echipa internă de expertiză din diferite sectoare comunitare;
• asigurarea complementarităţii şi a coerenţei intervenţiilor;
• realizarea unei comunicări reale şi eficiente între partenerii din reţeaua educaţională,
sanitară, socială, administrativă. Coordonarea acţiunilor conduce de altfel la
transformarea CEC într-un veritabil centru de resursă într-un for metodologic care
valorifică resursele disponibile ale comunităţii;
• elaborarea politicii şi strategiei organizaţionale care se referă la: organizarea echipei de
intervenţie; planificarea activităţilor educaţionale; organizarea resurselor disponibile în
comunitate pentru a veni în sprijinul copiilor cu CES; implementarea unui laborator de
expertiză înzestrat cu echipamentele, instrumentele, tehnicile specifice implicate în
diversele tipuri de intervenţie: medicală, psihologică, sociopsihopedagogică;
• elaborarea de politici şi strategii educaţionale care se referă la: elaborarea de programe de
intervenţie personalizate, de modele de evaluare, suporturi pedagogice, pentru a se
asigura o activitate planificată, concertată, performantă.
Planul de acţiune al echipei

PERSOANA CU DEFICIENŢĂ INTELECT

COMISIA DE EXPERTIZĂ COMPLEXĂ


Evaluarea globală a nevoilor şi forţelor persoanei cu deficienţă/handicap
Domenii: Sectoare Echipa
senzorio-motor Şcolar a) membri permanenţi:
comunicare Sănătate Psihopedagog
cocial Loisir Psiholog
afectiv alte servicii Logoped
cognitiv Comunitare prof. de educaţie specială
medic (pediatru, neuropsihiatru)
asistent social
Secretară
b) membrii consultanţi:
autoritatea administrativă locală
medici de diferite specialităţi
ONG-uri
specialişti în diverse domenii

Emiterea recomandării de orientare/reorientare şcolară profesională a copiilor/elevilor


cu cerinţe educative speciale

Elaborarea planului personalizat global de Elaborarea programelor personalizate


servicii
Sectoare: Educaţional Sectoare Indicatori
adaptare sau readaptare senzorio-motor Obiective
tratament de lungă durată comunicare Strategii
menţinere în mediul familial, social Evaluare
rezidenţial
Indicatori: Obiective afectiv Cognitiv
Responsabilităţi
Termeni

Aplicarea planului de servicii şi a programelor de intervenţie personalizată

Evaluarea planului de servicii şi a programelor de intervenţie personalizate de către


Comisia de expertiză complexă interjudeţeană CEC şi de către Comisiile interne de
expertiză complexă CIEC

Reproiectarea obiectivelor şi acţiunilor prevăzute în planul de servicii personalizate şi


de intervenţie personalizată
Competenţele echipei interdisciplinare

Un rol deosebit în expertizarea şi orientarea copiilor cu cerinţe educative speciale îl


are ansamblul de competenţe/abilităţi de care trebuie să dea dovadă atât persoana cu
deficienţă care solicită expertizarea cât şi echipa de intervenienţi implicaţi în procesul de
expertizare şi de formulare a recomandărilor, orientări, reorientări şcolare şi/sau profesionale
ale copilului/elevului cu cerinţe educative speciale. În această acţiune de evaluare echipa
trebuie să manifeste o suită de competenţe, abilităţi. În acest sens prezentăm lista
competenţelor pentru fiecare membru al echipei de expertizare, inclusiv a părinţilor ca
parteneri în procesul de evaluare, orientare.

Profile de competenţă

1. Profil de competenţe (model)


Sarcinile specifice

a. Psihodiagnoză la solicitare: persoana cu handicap, părinţii, instituţii, alte persoane.

b. Psihoterapie -recuperare
-reabilitare
-compensare
-stimulare
-integrare
-socializare

c. Consiliere -cadre didactice şi personal administrativ


-părinţi
-elevi

d. Expertiză complexă – OSP

e. Evaluare şi Prognoză -nivel de conoştinţe


-structură psihică
-comportament

Documentele şi dotarea cabinetului

- Proiectarea anuală a activităţii pe toate palierele de


activitate
- Fişe tip (modele) pentru evaluările iniţiale,
periodice, finale
- Fişe de observaţie psihopedagogică
- Mape pentru rezultatele testărilor
- Dosare pentru elevii psihodiagnosticaţi cu
recomandări psihopedagogice şi psihoterapeutice
- Registru de înregistrare persoane cu handicap care
solicită servicii educaţionale
- Registru O.S.P.
- Baterii complexe de testare
- Material pentru psihoterapie
- Inventare şi chestionare

PSIHODIAGNOZĂ Şl EVALUARE
HEXALOGUL PSIHOPEDAGOGULUI

• Egalitatea tuturor subiecţilor în faţa psihopedagogului;


• Păstrarea secretului profesional;
• Respectul pentru subiect - asigurarea confortului psihic;
• Rezultatul muncii psihologului să contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului
persoanei cu handicap;
• Respectarea secretului materialului de testare;
• Respectul faţă de independenţa profesională şi faţă de colegi.

Obiective cadru
• Evaluarea nivelului de dezvoltare globală a persoanei cu handicap, ca fundament de lucru
în procesul de formare, evaluare, învăţare, educaţie, terapie;
• Evaluarea procesului formativ-informativ în vederea introducerii de stagii didactice şi
tehnici de terapie adecvate particularităţilor psihofizice ale subiecţilor;
• Elaborarea de prognoze şi instituirea de programe de intervenţie terapeutică şi de evaluare
formativă;
• Elaborarea de recomandări psihopedagogice menite să optimizeze programele de
intervenţie personalizate;
• Investigarea complexă a proceselor psihice senzoriale şi cognitive pentru recomandarea
de tehnologii educative adecvate;
• Diagnosticarea nivelului de dezvoltare şi adecvare a funcţiilor psihice;
• Investigarea structurilor afectiv-voliţionale în vederea formării unor seturi motivaţionale
realiste şi adaptate;
• Investigarea conduitei în ideea structurării de "paternuri" socialmente acceptabile şi
generatoare de satisfacţii;
• Investigarea personalităţii astfel încât particularităţile psihoindividuale să servească ca
bază unor programe de intervenţie personalizată.

Resurse materiale; Tehnici şi tehnologii specifice


• Studiul dosarelor elevului;
• Anamneză psihologică;
• Observarea directă;
• Experimentul provocat/natural;
• Studiul şi evaluarea psihologică a achiziţiilor;
• Studiul şi evaluarea psihologică a activităţilor;
• Conversaţia liberă/dirijată;
• Chestionare;
• Inventare;
• Teste psihologice (de inteligenţă, de aptitudini, de atitudini, de personalitate)
Protocol de fişă psihologică
• Nume, prenume, data naşterii, istoria şcolarizării;
• Date anamnestice - personale, de familie;
• Data alcătuirii prezentului protocol;
• Motivul alcătuirii prezentului protocol (psihoterapie, comisie medicală, O.S.P., prognostic
curent);
• Prezentarea fizică generală(mimică, gesticulaţie, ţinută, limbaj, voce, igienă personală);
• Funcţia psihomotrică - orientare spaţio-temporală
- lateralitate
- schemă corporală
- nivel grafic
- nivelul discriminărilor
perceptive a structurilor "formă",
"culoare", "mărime"
- nivelul structurării noţiunilor de
număr, mărime, diminuare,
multiplicare şi dispersie
• Funcţia regiatorie - nivelul mnezic auditiv
- nivelul mnezic vizual
- memoria de păstrare
- memoria de fixare
- memoria de păstrare
- memoria de recunoaştere
- memoria de reproducere
- nivelul prosexic
- calitatea spiritului de observaţie
- capacitatea de fixare a atenţiei
- atenţia distributivă
- nivelul concentrării
- nivelul voliţional
- capacitatea de mobilizare
- durata efortului voluntar
- eficienta efortului voluntar
• Funcţia emoţional-afectivă - calitatea constelaţiei motivationaie
- nivelul de manifestare
errtoţional-vegetativ
- structură afectivă generală
(pozitivă manifestată, pozitivă reţinută, negativă
manifestă şi negativă cu blocaj de comunicare)
• Funcţia cognitivă - nivel de înţelegere
- inteligenţă generală
- capacitatea de învăţare
- modalitatea specifică de
rezolvare de probleme
- caracteristici ale imaginaţiei şi
nivelul de creativitate
• Structură de personalitate
- atitudinea faţă de
sine(autoevaluare)
- atitudinea faţă de alţii
(evaluarea)
-structura
temperamentală(echilibru, forţă, mobilitate)
- constelaţia aptitudinală(apt.
generale, speciale)
- nivelul de adaptare socială şi de
independenţă personală
• Prognostic şi recomandări

Protocol de stabilire a Q.l.


(forma prescurtată)
3 ani - 2 luni - numeie de familie, sexul
- 2 luni - arată gură, nas, ochi, păr
- 2 luni - repetarea a 3 cifre (trei serii)
- 2 luni - repetarea unei propoziţii de 6 silabe
- 2 luni - numirea obiectelor familiare
- 2 luni - numirea culorilor: negru, alb, roşu
4 ani - 2 luni - compararea a două linii paralele
- 2 luni - încastrări(7 din 10)
- 2 luni - copierea unui pătrat
- 2 luni - repetarea a trei serii de patru cifre
- 2 luni - repetarea unei propoziţii din 10 silabe
- 2 luni - înţelegerea gr. I (ce faci când ţi-e somn, frig, foame)
5 ani - 2 luni - joc de răbdare - alcătuirea unui dreptunghi din 2 triunghiuri
- 2 luni - repetarea unei propoziţii din 12 silabe
- 2 luni - numirea culorilor (roşu, alb, verde, galben, albastru)
- 2 luni - definirea obiectului prin întrebuinţare
- 2 luni - atingerea cuburilor în ordine neregulată(o serie din 3-4 cuburi)
- 2 luni - etatea
6 ani - 2 luni - copierea rombului
- 2 luni - înţelegerea gradului II (ce faci când plouă, arde casa, pierzi trenul)
- 2 luni - repetarea unei propoziţii din 16 silabe
- 2 luni - atingere cuuri în ordine neregulată (4 din 4)
- 2 luni - numărarea degetelor
- 2 luni - analogii (4 din 6)
7 ani - 2 luni - repetarea a 5 cifre
- 2 luni - repetarea unei serii de 5 cifre
- 2 luni - absurdităţi în figură (ochi, masă, mănuşă)
- 2 luni - noţiuni opuse
- 2 luni numărare 20-1
- 2 luni - înţelegere de gr. III (strică, întârzie, e nedreptăţit)
- 2 luni - alcătuire de poveste după imagini
8 ani - 2 luni - repetarea unei propoziţii din 20-22 silabe
- 2 luni - numirea zilelor săptămânii
- 2 luni - formarea unei propoziţii din trei cuvinte
- 2 luni - repetarea a 3 cifre în ordine inversă
- 2 luni - copiere desen grec (din memorie)
- 2 luni - compararea a două obiecte din memorie
9 ani - 2 luni - ordine verbală (punct în cele 3 fig. intersect.)
- 2 luni - calcul mintai I (probi. 30:2:3=)
- 2 luni - asemănări între două lucruri din memorie
- 2 luni - combinaţii spaţiale
- 2 luni - amintiri din lectura unui fapt divers
- 2 luni - lacune în desene
10 ani - 2 luni - repetarea a 4 cifre în ordine inversă
- 2 luni - asemănări între 3 obiecte
- 2 luni - deosebiri din memorie
- 2 luni - noţiuni opuse
- 2 luni - înţelegere de gradul III (opinia faţă de faptă/vorbă;
greşeală/minciună)
- 2 luni - data curentă
11 ani - 3 luni caicul mintal gr. II (probl.)
- 3luni - figurile Iui Absalom
- 3 luni - povestire după imagini nearanjate logic
- 3 luni - lunile anului
12 ani - 3 luni - labirint
- 3 luni - completare de poveşti în mod logic
- 3luni - repetarea a 6 cifre
- 3 luni - critica frazelor absurde
13 ani - 3 luni - reproducerea de cuvinte în ordine inversă
- 3 luni - calcul mintal gr. III
- 3 luni - 8 cuvinte într-o propoziţie
- 3 luni- repetarea unei propoziţii de 28 silabe
14 ani - 3 luni - repetarea a 5 cifre în ordine inversă
- 3 luni - calcul mintal gr. IV
- 3luni - inversarea limbilor ceasului
- 3 luni - interpretare gravuri abstracte
15 ani (adult mediu) - 3 luni - proverbe
- 3 luni repetarea a 7 cifre
- 3 luni repetarea inversă a 6 cifre
- 3 luni - retroversiune concret - logică
16 ani (adult superior) - 4 luni - diferenţe între cuvinte abstracte
- 4 luni rezumarea unei cugetări
- 4 luni repetarea a 8 cifre

b) PSIHOTERAPIA
• Principiul ipotezei optimiste
• Principiul umanizării şi socializării
• Principiul individualizării
• Principiul sistematizării dinamice
• Principiul integrării finale
• Principiul asistenţei complexe
• Principiul intervenţiei în timp utii

Obiective cadru
• Redarea autonomiei şi demnităţii personale, întărirea "Eu-lui" la copilul cu handicap,
• Recuperarea handicapului prin diminuarea dizabilităţilor şi prin valorificarea, în activităţi
concrete, a capacităţii lor reale pe care ie posedă deficientul;
• Compensarea deficienţei prin valorificarea maximală a capacităţilor şi compatibilităţilor
restante, prin angajarea elementelor anatomo fiziologice şi psihosociale nespecifice şi a
conţinuturilor optime;
• Stimularea dezvoltării armonioase a personalităţii, până la atingerea unui anumit grad de
confort psihic, necesar procesului formativ-instructiv- educativ;
• Integrarea socio-şcolară şi profesională concomitent cu creşterea gradului de
adaptabilitate şi inserţie socială;
• Ameliorarea relaţiilor interpersonale prin stimularea capacităţii de evaluare în diferite
planuri psihice şi paliere sociale;
• Adaptarea şi adecvarea emoţională a comportamentuiui prin educarea empatiei;
• Corectarea unor deficienţe şi patern-uri de conduită deficitar structurate sau greşit formate
şi deja fixate.

Obiective de referinţă
• Să se obţină o tonifiere a personalităţii în ansamblul ei;
• Să se înlăture anxietatea şi sentimentul de inferioritate;
• Să se obţină o adaptare progresivă şi stabilă la cerinţele vieţii normale;
• Să se acceadă la integrarea finală în societate şi la profesionalizare;
• Să se stimuleze alcătuirea unui sistem motivaţional superior;
• Să se formeze deprinderi instrumentale prin: reeducare funcţională generală, reeducarea
dizabilităţilor;
• Să se exerseze motricitatea fină, descriminativă;
• Să se obţină discriminare perceptivă şi a reprezentărilor ca prim pas spre nivelul de
gândire concret - operaţional şi operaţional – logic;
• Să se cunoască, recunoască şi să se clasifice obiecte în funcţie de formă, culoare, mărime;
• Să se obţină abilitare perceptivă globală ca prim pas pentru raţionamentul perceptiv în
învăţarea calculului simplu;
• Să se reeduce alcătuirea schemei corporale ca bază pentru auto şi hetero-cunoaştere;
• Să se determine lateralitatea şi să se exerseze aceasta;
• Să se mobilizeze structurile motivaţional-voliţionale în ideea perfecţionării personale;
• Să se educe şi reeduce afectivitatea şi emotivitatea în scopul umanizării.

Educator pentru terapie educaţională complexă şi integrată

I. Intervenţia educaţional-terapeutlcă:
 Să studieze programa de terapie educaţională complexă şi integrată
 Să cunoască documentele privitoare la conţinutul învăţământului special
 Să studieze programele-curriculare aie clasei şi să contribuie la realizarea obiectivelor
prevăzute în acestea cu mijloacele specifice oferite de Programa de terapie educaţională
complexă şi integrată
 Să administreze probe de evaluare iniţială, finală, specifice diverselor module prevăzute
în programă
 Să formuleze obiectivele educaţional-terapeutice generale pentru fiecare modul în funcţie
de particularităţile colectivului de elevi şi de constatările înregistrate în etapa de evaluare
finală
 Să întocmească planificarea calendaristică în concordanţă cu rubricaţia stabilită de
inspectoratul de specialitate
 Să întocmească schiţe de proiect educaţional-terapeutice ori de câte ori stabileşte
conducerea şcolii împreună cu responsabilul comisiei metodice cu respectarea
prevederilor din Metodologia MEN privind obligaţiile cadrelor didactice
 Să elaboreze proiecte educaţional-terapeutice individualizate pentru cazurile stabilite de
echipa constituită din: educator-diriginte-responsabilul comisiei metodice-director
 Să organizeze şi să desfăşoare activităţi educaţional-terapeutice cu respectarea
principiului de colaborare, de muncă în echipă
 Să colaboreze cu prioritate cu personalul didactic care organizează activităţi specifice
prevăzute în planul de învăţământ.

II. Tehnologii educaţional-terapeutice şl integraţive:


 Să respecte principiile educaţional-terapeutice ce decurg din necesitatea de a realiza
principiul, normalizării, integrării şi participării
 Să folosească tehnologiile educaţionale care concură la realizarea principiilor enunţate
mai sus
 Să apeleze la tehnologiile adecvate fiecărui modul prevăzut în programă fără a se situa pe
poziţia discriminativă faţa de unele din subprograme prevăzute în Programa educaţională
complexă şi integrată
 Să introducă tehnologii moderne de tipul: activitate educaţională în cuplu, activităţi în
grup
 Să utilizeze cu preponderenţă activităţi educaţional-terapeutice integrate.

III. Activitatea metodică şi de perfecţionare:


 Să participe la toate activităţile metodice de perfecţionare prevăzute în planul de muncă al
şcolii care implică participarea educatorilor
 Să se documenteze cu ultimile apariţii editoriale din domeniul psihopedagogiei speciale

IV. Activitatea de integrare în comunitate:


 Să colaboreze permanent cu familia şi cu toţi agenţii comunitari care pot contribui la
optimizarea procesului educaţional
 Să considere părinţii ca parteneri în organizarea procesului educaţional-terapeutic

PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT (P.I.P.)


P.I.P.este un demers educaţional ce se realizează etapizat incluzând următoarele
elemente:
• stabilirea randamentului actual al elevului în urma unei evaluări globale a forţelor, a
nevoilor, (carenţe, lacune, decalaj între ce este actual şi ce este de aşteptat, între ce este
prezent şi ce este dezirabil), precum şi marcarea priorităţilor
• formularea obiectivelor pe termen scurt, mediu, lung în urma evaluării globale a
persoanei care solicită servicii şi care răspund nevoilor acestora
• stabilirea acţiunilor ce vizează formarea abilităţior, comportamentelor
• stabilirea strategiilor de intervenţie şi de învăţare corespunzătoare fiecărui obiectiv în
parte, precum şi a resurselor umane, materiale necesare
• precizarea perioadelor de revizuire a programului şi de formulare a deciziei de
reproiectare; P.I.P. în strategia educaţională a CEC-ului trebuie să îndeplinească
următoarele funcţii:
• Funcţia de planificare educativă - care implică
formularea obiectivelor ce trebuie atinse/realizate de către persoana cu handicap;
programarea intervenţiilor în ordinea priorităţilor; elaborarea strategiilor şi
calendarul de aplicare a acestora; stabilirea parametrilor de învăţare;
• Funcţia de comunicare - care să asigure comunicarea
directă între membrii echipei; operarea cu aceleaşi concepte cu o "semantică
comună", circulaţia informaţiilor specifice fiecărui intervenient;
• Funcţia de participare, concertare, coordonare - care
conduce la o participare în mod egal a intervenienţilor, la o concertare a forţelor
spre realizarea obiectivului urmărit, utilizarea de acţiuni convergente şi nu
divergente;
• • Funcţia de retroacţiune - care implică utilizarea unui
mecanism de evaluare şi de formulare a unor noi decizii în scopul reproiectării
programului ca urmare a noilor date puse în evidenţă de evaluare.
Învăţământul obişnuit operează frecvent cu conceptul de tratare
diferenţiată - concept ce s-a transferat şi în învăţământul special. Pentru înţelegerea corectă a
celor două concepte, prezentăm conţinutul acestora:
Termenul de tratare diferenţiată este preluat de învăţământul special din
învăţământul general şi folosit ca atare.
Tratarea diferenţiată se aplică elevului normal şi presupune:
- evaluarea distanţei la care se situează un elev faţă de
criteriul sau obiectivele instruirii
- se realizează prin programe de recuperare pentru cei
ce nu au atins nivelul de cunoştinţe cerut de programă folosindu-se: fişe de corectare;
examene diferenţiate, gradate, materiale programate; instruire pe grupe de nivel; muncă
individuală asistată pe calculator.

Elevul este raportat la colectivitate, grupă sau clasă şi se referă la cantitatea de


informaţie cerută de programă. De regulă este realizat numai de profesor.
Termenul de intervenţie personalizată presupune abordarea elevului/copilului cu CES
din perspectiva autodepăşirii, a evaluării faţă de propriul nivel (dezvoltarea/evoluţia este în
funcţie de nivelul anterior stabilit/diagnosticat).
Intervenţia personalizată este un program de remediere care se bazează pe perspectiva
abordării elevului în raport de nivelul actual - El se realizează prin acţiunea simultană a două
componente: tehnici specifice şi acţiune dirijată, realizată prin: consiliere de grup, grup de
părinţi, elevi, prieteni.
Programul de intervenţie personalizată se realizează având la bază potenţialul în
dezvoltare ai copilului cu CES - ţinând seama, inventariind toate componentele factorului
social ce-l pot favoriza la un moment dat.
Programul de intervenţie personalizată este mulat strict pe deficit răspunzând nevoii
lui dar şi în corelaţie cu nevoile comunităţii.

EVALUAREA ÎN CONTEXTUL GENERAL AL ACŢIUNII EDUCATIVE

Conceptul de evaluare. Caracteristicile şi funcţiile evaluării în procesul educaţional-


terapeutic
Evaluarea ca proces, implică operaţii de
COMPARATIE-APROXIMARE-ESTIMARE. Verbul A EVALUA poate primi şi
semnificaţia de:
- A EXPERTIZA
- A ESTIMA
- A ARBITRA
- A JUDECA
- A COTA
Se va reţine că EVALUAREA indică rareori o posibilitate de măsurare exactă, mai
degrabă o aproximare cantitativă sau calitativă.
La o primă vedere evaluarea poate consta în a atribui o valoare, o judecată asupra unui
lucru sau asupra cuiva în funcţie de un proiect explicit sau implicit. În acest sens, evaluarea
este o activitate spontană a fiinţei umane care se poate regăsi în multiple acte ale vieţii
curente. De aceea.spunem că noi facem evaluări în fiecare secundă a existenţei noastre,
realizând diferenţa între ceea ce este util sau inutil. În acest caz EVALUAREA apare ca o
activitate ce se poate exercita în contexte diferite şi deci ea poate primi conotaţii particulare.
S-ar putea spune că la ora actuală, este vizibilă o anume presiune socială legată de
problematica evaluării copilului/elevului, importanţa acţiunilor evaluative devine din ce în ce
mai accentuată şi recunoscută în legătură cu reforma educaţională realizată în momentul de
faţă.
O evaluare eficienţă ajută profesorii şi elevii să aprecieze gradul în care au fost atinse
obiectivele, precum şi programele referitoare la dificultăţile de învăţare.
Aplicată în domeniul instruirii, evaluarea este un proces de apreciere a calităţii
sistemului educaţional sau a unei părţi a sistemului respectiv. Astfel, evaluarea este procesul
prin care se stabileşte dacă sistemul îşi îndeplineşte funcţiile pe care le are, adică dacă
obiectivele sistemului sunt realizate.
Procesul de evaluare include:
- redarea obiectivelor sistemului sau secţiunii sistemului într-o formă în care
realizarea lor poate fi măsurată;
- obţinerea de dovezi experimentale sau de altă natură pe care trebuie să se bazeze
aprecierea;
- folosirea acestor date pentru a elabora o evaluare finală
Reiese în mod evident că o anumită formă de evaluare constituie o parte din modul de
funcţionare a oricărui sistem care lucrează bine. Dacă sistemul are obiective, şi dacă
operatorii sistemului sunt preocupaţi de îndeplinirea acelor obiective, este logic j să se
folosească o formă de evaluare periodică, astfel încât realizatorii să fie siguri că obiectivele
sunt pe cale de a fi realizate. Procedeele evaluative oferă jaloane de control atât pentru
întregul sistem cât şi pentru etapele ale sistemului. Mai mult, aceste procedee asigură
menţinerea unei maxime eficiente în funcţionarea sistemului.
Dacă privim toate aceste probleme în contexul educaţiei speciale, atunci educatorul va
trebui să fie pregătit a face faţă aspectelor de:
- cunoaştere a copilului/elevului deficient;
- apreciere/evaluare a cunoştinţelor pe care le posedă copilul/elevul;
- cum va învăţa elevul/copilul pentru ameliorarea deficienţei.
Aceste trei aspecte pot constitui o bază a unei acţiuni educative ce se articulează în
jurul a două axe fundamentale:
Evaluarea // Intervenţia
Există o dependenţă funcţională între aceste două procese: evaluarea nu este
considerată ca un demers exterior intervenţiei ci ca una din componentele sale esenţiale.
Această idee tinde să domine modul de abordare a elevului deficient, fiind introdusă sub
noţiunea de învăţare evaluativă şi prescriptivă.

ETAPELE EVALUARII pot fi rezumate la:


• determinarea obiectivelor pedagogice.
• analiza domeniilor comportamentale din sfera acestor obiective.
• definirea unui domeniu în care trebuie să se realizeze intervenţia/învăţarea.
• analiza, achiziţiilor elevului în domeniul formulat prin:
- selecţia tehnicilor adecvate elevilor şi care pot constitui un sprijin pentru aceştia;
- înregistrarea performanţelor obţinute prin sprijinul specific oferit;
- formularea unor sinteze privind eficienţa intervenţiei administrată de fiecare
membru al echipei;
- transmiterea informaţiilor obţinute.

• fixarea unui obiectiv pe termen scurt.


• descompunerea acestui obiectiv într-o serie de mini-obiective;
• ierarhizarea etapelor de învăţare;
• precizarea metodelor de învăţare adaptate fiecărui elev;
• elaborarea planului de acţiune pentru implementarea programului;
• evaluarea rezultatelor şi în consecinţă, eficacitatea intervenţiei.
Demersul pedagogic al procesului de învăţare evaluativă şi prescriptivă s-ar rezuma la
schema următoare:
OBIECTIVE PEDAGOGICE

EVALUAREA PEDAGOGICĂ

APLICAREA PROGRAMULUI

INTERVENŢIA

Acest demers răspunde în cea mai mare parte necesităţilor de dezvoltare a


capacităţilor elevilor, a potenţialului de învăţare.
Evaluarea constă în înregistrarea sistematică, organizarea şi interpretarea informaţiilor
disponibile ce privesc o persoană în dezvoltarea sa la un moment dat.

Evaluarea socio-psihopedagogică: o necesitate


Fie că sunt sau nu sunt corect construite procedurile de evaluare, etapa în sine
determină serioase surse de reflexie asupra locului şi rolului pe care îl ocupă în procesul
educaţiei. Aşadar, este necesară evaluarea periodică a rezultatelor, acţiunilor şi interacţiunilor
educative ce se exercită individual sau în grup asupra elevilor.
Răspunsul la întrebarea "Evaluarea este necesară?", poate fi dat numai dacă reflectăm
asupra funcţiilor sociale, pedagogice psihologice ale evaluării, şi anume:
- evaluarea este o componentă de tip feed-back privind modul de funcţionare a
sistemului educaţional modern şi democratic. Orice verificare a sistemului implică
folosirea diferitelor forme de evaluare.
- evaluarea serveşte de asemenea, în a informa elevul asupra evoluţiei sale, în
funcţie de obiectivul fixat; asupra calităţii performanţelor şcolare, asupra
dezvoltării sale în cursul anilor.
Evaluarea este necesară evaluatorului care doreşte să măsoare dacă acţiunea s-a făcut
eficace sau dacă metoda sa are valoare pedagogică.
În sistemul educaţional, problema evaluării se supune unor încercări dificile. Dacă
evaluarea în viaţa curentă se poate acomoda unei anumite spontaneităţi, nu acelaşi lucru se
întâmplă în domeniul pedagogic. Aici sunt importante toate deciziile care nu pot fi lăsate la
voia arbitrariului sau aleatoriului.
Evaluarea este o componentă esenţială a activităţii de învăţare. Ea este punctul final
într-o succesiune de evenimente care cuprinde următorii paşi:
• stabilirea obiectivelor
• comportamentul dezirabil al elevilor
• proiectarea şi executarea programului de realizare a obiectivelor propuse
• măsurarea rezultatelor aplicării programului

Conceperea şi desfăşurarea procesului de învăţare presupune realizarea mai multor


acţiuni şi operaţii care pot fi grupate şi ordonate succesiv astfel:

În consecinţă, problematica pe care o generează acţiunea de reluare face parte din


ansamblul teoriei educaţiei, sau mai exact teoria evaluării ca sistem de concepţii, principii şi
tehnici referitoare la măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare.
• cunoaşterea şi aprecierea rezultatelor;
• conceperea unor modalităţi mai eficiente de integrare a actelor evaluative în activitatea
didactică
Din perspectiva relaţiei proces - produs şi produs (evaluat) - proces, evaluarea
reprezintă un act necesar de conducere a unei activităţi, în special în procesul luării deciziilor
privind desfăşurarea activităţii respective. Ea este menită să furnizeze informaţii necesare
"reglării" şi "ameliorării' activităţii pentru ca aceasta să se desfăşoare în condiţiile unei
perfecţionări continue.
Considerăm că evaluarea are loc ori de câte ori unei realităţi educative date i se
apreciază valoarea. În acest sens general, evaluarea semnifică o judecată de valoare asupra
unei realităţi.
2. Articularea acţiune - evaluare în elaborarea proiectului de intervenţie educaţional

terapeutică

Pentru a putea face ca ideea de evaluare să devină un concept riguros trebuie să


dispunem de o predefinire a procedurilor de evaluare cu referinţe concrete asupra naturii
activităţii de evaluat, şi a utilităţii sale pedagogice.
În procesul didactic intervenţia poate avea şi un caracter terapeutic. În acest caz
intervenientul trebuie să îndeplinească unele condiţii:
• să fie capabil să intuiască să înţeleagă rapid şi cu maximă luciditate dominanta
problemei de rezolvat
• să stăpânească "schema" întregii intervenţii educaţionale
• să accepte schimbarea în cadrul schemei şi să proiecteze "modelul" în funcţie
de situaţia cea mai convenabilă
- să asigure relaţia de articulare acţiune - evaluare având la bază
raportul dintre modelul teoretic (ce ar trebui să fie) şi modelul practic
• Dialectica acţiune - evaluare presupune o succesiune de 7 faze, aşa cum
reiese din schema de mai jos:

Fazele proiectului de acţiune educaţională

Din această schemă reiese că evaluarea apare explicit în ultimile două etape. Ultima este în
întregime consacrată evaluării de ansamblu a acţiunii. Celelalte etape sunt modalităţi
reglatorii în serviciul unei conduite de acţiune. Este clar însă, că fiecare etapă poate avea o
evaluare specifică, deci poate fi apreciată ca etapă distinctă.
Ideal orice proiect de acţiune trebuie să fie dublat de un proiect de evaluare
specifică, pentru fiecare fază a acţiunii. întrucât "a evalua " înseamnă "a se pronunţa
asupra, având drept criteriu eficacitatea. În ultima analiză eficacitatea este cea care
stabileşte valoarea unui proiect de acţiune educativă. Plecând de la această premisă, demersul
unui proiect de acţiune educativă ar parcurge următoarele etape concretizate în schema de
mai jos:
Demersul unui proiect de acţiune educativă (PAE)

Articularea acţiune - evaluare într-un proiect de acţiune educativă trebuie să răspundă la


şase cerinţe:

Cerinţa 1
• evaluatorul să-şi precizeze cu claritate la ce foloseşte şi în ce context (când şi unde)
trebuie realizată evaluarea;
• evaluarea să contribuie la optimizarea acţiunii educative furnizând informaţii "în retur"
necesare ajustării acţiunii pedagogice, informaţii cu referire la pertinenţa scopurilor
urmărite.

Cerinţa 2
• evaluatorul să precizeze cu claritate obiectivele dezirabile şi să se pronunţe privind
aşteptările sale privind elevul evaluat. El trebuie să se pronunţe asupra zonei de
intervenţie.

Cerinţa 3
• evaluatorul să precizeze sistemul de finalităţi şi de valori urmărite de proiectul de acţiune.

Cerinţa 4
• evaluatorul să precizeze ce modificări vizează direct (capacităţi, noi competenţe)
deoarece fiecare dintre domeniile vizate solicită observaţii specifice şi aplicarea unei
metodologii particulare.

Cerinţa 5
• evaluatorul să prezinte efectele scontate în urma intervenţiei.

Cerinţa 6
• evaluatorul să discrimineze indicatorii care conduc la reuşita sau eşecul, pertinenţa sau
inadecvarea întregii acţiuni derulate.

Prin aceste cerinţe se evidenţiază esenţa evaluării care are ca motivaţie, aceea de a se
afla în serviciul "acţiunii", şi care o discriminează de noţiunea de "control".
Aflându-se în această ipostază, evaluarea ca proces se realizează progresiv, răspunde
fiecărei probleme prin reperarea obstacolelor şi se pune efectiv în serviciul acţiunii prin
găsirea mijloacelor de a o realiza.

Obiectivele, funcţiile evaluării şi acţiunea de evaluare


Relaţiile funcţionale dintre acţiunile de evaluare a rezultatelor şcolare, pe de o parte şi
procesele de instruire şi educare, pe de altă parte, relevă funcţiile fundamantale ale evaluării
în activitatea şcolară. Prima din acestea este de constatare şi apreciere a rezultatelor produse.
Următoarea vizează cunoaşterea factorilor şi situaţiilor care au condus la obţinerea
rezultatelor constatate, o diagnosticare a activităţii desfăşurate.
Evaluarea rezultatelor şcolare nu se limitează numai la cunoaşterea acestora şi la
clasificarea şi ierarhizarea elevilor în funcţie de performanţele obţinute, ci mai ales, în
stabilirea elementelor reuşite care au asigurat succesul, precum şi a celor nereuşite, punctele
critice ce urmează a fi remediate. Constatarea şi diagnosticarea oferă prin datele şi
informaţiile referitoare la starea procesului, sugestii pentru deciziile ce urmează a fi adoptate
cu privire la desfăşurarea activităţii în etapele următoare şi anticiparea rezultatelor posibile.
Sub acest aspect, evaluarea îndeplineşte o funcţie de predicţie (prognosticare). Prin urmare,
cunoaşterea rezultatelor, explicarea acestora prin factorii şi condiţiile care le-au produs, deci,
diagnosticarea procesului, precum şi prevederea desfăşurării activităţii în secvenţele
următoare, constituie sensul şi funcţiile esenţiale ale evaluării. Aceste funcţii sunt
complementare.
Pe fondul acestor funcţii generale, evaluarea realizează şi multiple funcţii specifice,
pedagogice, care privesc îndeosebi participanţii la acest proces: elevii şi profesorii.
În raport cu elevii, evaluarea rezultatelor acestora are efecte pozitive asupra activităţii
lor. De asemenea, controlul sistematic oferă elevilor un feed-back operativ asupra
performanţelor atinse şi îi ajută să determine conştient şi obiectiv în ce măsură acestea
corespund obiectivelor stabilite. Se asigură pe această cale, o relaţie a elevului faţă de sine ca
subiect al acţiunii.
În acest fel, efectele pozitive ale evaluării rezultatelor şcolare se reflectă în atitudinea
elevilor faţă de activitatea şcolară, în dezvoltarea capacităţii şi a obişnuinţei de autoevaluare
prin raportarea performanţelor atinse de cele aşteptate de şcoală.
În raport cu cel de-al doilea participant, profesorul, acţiunea de evaluare constă în
cunoaşterea nivelului atins de elevi în dezvoltarea lui generală, în înregistrarea rezultatelor
obţinute în fiecarea moment al procesului didactic. Aceste acţiuni îl ajută pe propunător să
determine punctele forte şi lacunele procesului de instruire. Modul în care clasa de elevi a
asimilat conţinutul predat oferă învăţătorului posibilitatea diagnosticării dificultăţilor
întâmpinate de aceştia, identificării problemelor în care sunt necesare explicaţii suplimentare
şi îi sugerează, totodată, modificările ce se impun în desfăşurarea activităţii în etapa
următoare.
În mod obişnuit evaluarea elevului are în vedere:
A) domeniul cognitiv: achiziţii, abilităţi şi capacităţi intelectuale/ cunoştinţe şi priceperi
B) domeniul afectiv: dezvoltarea de atitudini raportate la conţinutul pedagogic
C) domeniul psihomotor: abilităţi motorii
Această 'trilogie" care a inspirat autorii taxonomiei obiectivelor pedagogice prezintă
inconvenientul stabilirii unui raport adecvat privind solicitarea dimensiunilor personalităţii în
procesul învăţării. Deşi împărţirea în 3 domenii distincte este artificială, evaluarea poate pune
în evidenţă, dominantele care caracterizează proiectul pedagogic al educatorului. în acelaşi
timp, chiar dacă este evaluat un singur domeniu, solicitarea fiind de o anumită intensitate, se
consideră că şi celelalte variabile ale personalităţii sunt stimulate, datele obţinute variind în
funcţie de subiect şi cerinţele situaţiei (de unde necesitatea de a poseda instrumente de
evaluare a acestor dimensiuni cu scopul preciziei diagnosticului).
În concluzie, evaluarea se axează pe 6 parametri ai învăţării, ce constituie de altfel
hexagonul învăţării:
Fiecare parametru al învăţării se poate concretiza într-un model de sistem de relaţii. lată
câteva modele de sisteme de releţii:
a) sistemul de relaţii privind parametrul "ce se evaluează"
Evaluarea proceselor ce se referă la studiul asupra datelor privind efectele produse
în evidenţierea dificultăţilor, pentru a ajunge la decizie de execuţie.
Evaluarea produsului ce se referă la măsurarea, interpretarea, judecarea realizărilor
obiectivelor, eficacitatea învăţării, a schimbărilor propuse, pentru a se ajunge la "decizia de
reciclare".
Aceste momente diferite ale evaluării îndeplinesc un rol în deciziile legate de
planificare, programe, realizarea şi controlul activităţii.
c) Sistemul de relaţii privind parametrul de învăţare "când"
d) Sistemul de relaţii pentru evaluarea globală a unei situaţii
pedagogice
(Hexagonul de evaluare a situaţiei pedagogice)

O situaţie pedagogică ideală se desfăşoară în jurul a 6 poli fundamentali:


profesor / elev / obiective / conţinut / strategie didactică / evaluare
Între cei 6 poli ai unei situaţii pedagogice de învăţare se stabilesc 12 relaţii supuse
unei evaluări permanente, sub forme diferite: evaluare iniţială, evaluare intermediară,
evaluare finală.

EXAMINAREA PLURIDIMENSIONALĂ A FENOMENULUI DE

DEFICIENŢĂ/HANDICAP. SCHEMA GENERALĂ

Investigaţia deficienţei mintale este complexă. Studiile afectate acestei probleme sunt
numeroase, unele cu caracter sintetic, altele analitic. Din multitudinea lor ne vom mărgini
doar la simpla enumerare a acelora care pot fi utilizate de specialiştii de formaţie
psihopedagogică (cu excepţia celor de natură medicală) în vederea elaborării diagnosticului
multiaxial, urmând ca în administrarea lor să se apeleze la sursele bibliografice
corespunzătoare. Complexul de investigaţii va fi sistematizat pe patru coordonate:
examinarea medicală, psihologică, stabilirea nivelului intelectual şi precizarea indicatorilor
de dezvoltare care concură la precizarea diagnosticului.

1. Examinarea medicală

Învestigaţia medicală constă în:


a) Examenul somatic:
- înălţime, greutate, stare de nutriţie;
- tegumente;
- sistemul osteoarticular;
- examenul clinic al capului;
- aparatul respirator;
- aparatul cardiovascular;
- aparatul digestiv;
- tulburări electrolitice şi aparatul renal;
- probe biologice.
b) Examinarea neurologică:
- atitudinea şi tonusul;
- mişcările involuntare;
- staţiunea şi mersul;
- examinarea mobilităţii active şi a forţei segmentare;
- examinarea tonusului muscular;
- examinarea reflexelor;
- examenui sensibilităţii;
- probele cerebrale;
- examenul tulburărilor trofice;
- tulburările sfincteriene;
- examenul nervilor cranieni.

2. Examinarea psihologică

a) Personalitatea
Probe analitice:
- chestionare de personalitate;
- inventarul multifazic de personalitate - testul
Minesota;
- proba Baruk;
- proba de perseverare - Catell şi Zazzo.

Probe sintetice-prolective:
Metode asociative: testul Rorschach
Metode constructive:
- proba bestiarului - R. Zazzo şi Tania Mathon
- testul tematic de apercepţie, TAT
- testul de apercepţie pentru copii, Cat
- testul de frustraţie, Rosenzweig
- proba pulsiunilor, Szondi
- testul culorilor, Lucher.
Metode de completare:
- completarea povestirilor
- probe de completare de fraze
- metoda asociaţiei de cuvinte
- testele de completare a imaginilor
Metode expresive:
- omuleţul, Goodenough
- testul casă-arbore-om
- testul arborelui
- testul lumii şi satului
-sceno-test
- desenul familiei, Corman
Metode psihosociale:
- scara de maturitate Vineland, E.A. Doll
- comportamentul adaptativ, G. Margerotte
- proba de dezvoltare psihosocială, R. Zazzo şi Marie-
Claude Hurtig
- scara de maturitate socială, Gunzburg
- comportamentul adaptiv, W. Soionn şi J.W. Birch

b) Teste de eficienţă

Pslhomotricltatea şi abilitatea manuală


Probe pentru schema corporală şi lateraiiate:
- bateria pentru dominanta lateralităţii, N. Galifret-
Grajon
- bateria Piaget-Head (orientarea dreapta-stânga)
- testul Head: mână-ochi-ureche
- testul pentru gnozia digitală, Gerstmann
- proba Guilmain-Ozeretski
- proba Harris
- proba Heuyer-Baille
- proba Fr. Schoning
- proba A. de Meur

Probe pentru nivelul stilului motor:


- proba de pointilaj
- construcţia de turnuri
- decupajul circular, Ozeretski

Probe de ritm, Mira Stambak


Probe de sinkinezie:
- proba de motricitate facială, L.W. Kwit
- proba de motricitate digitală, A. Ray
- proba pentru sinkinezia membrelor superioare
- test de sinkinezie a membrelor superioare, Stambak

Probe generale:
- scara de dezvoltare, A. Gesell
- testele Hildegard Hetzer şi CI. Buhler
- scara Odette Brunet şi Irene Lezine
- testul de imitare a gesturilor, Berges-Lezine
- scara pentru dezvoltarea psihomotorie, C. Păunescu

Probe de structurare vizuală:


- testul visuo-motor, Lauretta Bender
- adaptarea Santucci pentru copiii între 6-14 ani
- adaptarea Santucci pentru copiii între 4-6 ani
-figuracomplexă, Rey-Osterrieth
- testul de retenţie vizuală, Benton

c) Proba pentru investigarea activităţii psihice


Percepţia:
- testui visuo-motor Lauretta Bender
- testul figurilor complexe, A. Rey
- testul de orientare spaţială, H. Head
Imaginaţia:
- proba de desen liber
- proba Collin: completarea lacunelor dintr-un desen
- proba Wartegg
- elaborarea de povestiri scurte pe bază de cuvinte
date
- terminarea unor povestiri captivante
- testul Rorschach
- proba Decroly pe bază de forme geometrice
- proba Collin pentru imaginaţia spaţială cu ajutorul
cuburilor
- desenul familiei.
Atenţia:
- proba de corectură tipografică Bourdon
- proba Bourdon-Amfimov
- proba Toulouse-Pieron
- proba Ivanov-Smolenski
- proba de dublu baraj, R. Zazzo
- tabelele Sultze
- proba Fradis şi Kreindler
Memoria:
W.I.S.C. (proba de memorie);
- proba A. Rey pe bază de cuvinte
- proba A. Rey pe bază de figuri geometrice
- proba cifrelor (variante diverse)
- proba Vieregge
- proba cuplurilor asociate
- proba „cutiei" Balet şi d'Allonei
- proba Barbizet pentru memorarea de unităţi logice
dintr-un text
- ordonarea figurilor geometrice
- proba Kim
Gândirea:
- proba de clasificare a obiectelor, Goldstein, Gelb,
Weigl, Scherer
- proba de sortare a figurilor geometrice după un
anumit criteriu, Weigl
- proba de gândire conceptuală, Vîgotski, Saharov
- proba de grupare conceptuală
- proba de asemănare (se aleg cuvinte asemănătoare)
- proba de supraordonare, de la parte la întreg
- proba de supraordonare, de la întreg la parte
- proba de contrast.
Limbajul:
- baby-test, Gesell, Brunet Lezine
- proba S. Borel-Massonny
- proba Sadek-Kalil
- scara de dezvoltare a limbajului, C. Păunescu
- proba de evaluare a capacităţii cititului, M. Lobrot.
Afectivitatea:
- testul asociativ verbai, D.A. Smirnov
- proba de asociere simplă, Jung
- testul frazelor de completat
- testul de frustrare Rosenzweig
- interpretarea unor fabule
- fabulele Duss

3. Evaluarea nivelului intelectual

Teste de dezvoltare individuală, predominant verbale


- scara de inteligentă Binet-Simon
- testul De Sanctis
- Terman sau Binet, revizie Stanford
- Terman-Merill
- scara Binet-Simon, revizie Bobertag şi Nordon
- Binet-Simon, revizie C. Burt
- Binet-Simon, revizie Florin Ştefănescu-Goangă
- Binet-Simon, revizie R. Zazzo- noua scară metrică a
inteligenţei (NEMI), R. Zazzo şi colab.
- scala de identificare a gradului de deficienţă mintală
între 0-3 ani, C. Păunescu.

Teste colective de inteligenţă generală:


- testul Ch. Spearman
- matricele progresive Raven
- testul mozaic Giiie

Teste analitice şi calitative ale inteligenţei:


- scara Wechsler-Bellvue; WAIS
- scara Wechsler-Bellvue; WISC -- scara Wechsler-
Bellvue; WPPSI
- testul analitic al inteligenţei, Meili
- testul de aptitudini mentale elementare, Thurstone

Teste individuale verbale şi de performanţă:


- scara de maturitate Columbia
- labirintul Porteus
- scara Pinter-Paterson
- cuburile Kohs
- cuburile Kohs, adaptate pentru adulţi de Goldstein
- cuburile Kohs, adaptate pentru copii de H. Santucci
şi N. Galifret-Grajon
- scara Grace Arthur
Scările adaptate după Piaget:
- etapele inteligenţei senzoro-motrice, Casati-Lezine
- scara individuală de dezvoltare a gândirii logice,
Longeot.

BATERIA DE INSTRUMENTE DE INVESTIGARE PSIHO-SOCIO-PEDAGOGICĂ -


Exemplu

1. Bateria de probe pentru dexteritate manuală


Proba Punctare Mira Stamback
Proba Tapping Walther
Proba Perla Claparade-Walther
Proba Decupaj Claparade-Walther
Proba Discuri Walther
Proba Bile Walther
Proba de frânare voluntară - cercurile A. Rey

2. Proba OZERETSKI-GUILLMAIN
a. Coordonarea dinamică a mâinilor
b. Coordonare dinamică generală
c. Echilibru
d. Rapiditate

3. Proba de lateralitate HARRIS

4. Proba de orientare în spaţiu (dreapta-stânga) Piaget-Head

5. Proba de asamblare (pătrat - triunghi)


a. Asamblarea pătratului
b. Asamblarea triunghiului

6. Examinarea manifestărilor psihopatologice a funcţiilor decunoaştere


a. Examinarea la nivel perceptual al informaţiei -
Proba perceptiv-motrică BENDER-SANTUCCI
b. Examinarea funcţiilor de orientare şi integrare a
comportamentului adaptativ: atenţia, memoria
> Proba de bifare a unor semne
> Proba Ray de memorie auditivă a cuvintelor
> Repetare de numere
> Proba de atenţie şi memorie vizuală
c. Nivelul intelectual şi integrarea informaţiilor la nivelul conceptual - gândirea
- Scara de dezvoltare a copilului
- Testul de inteligenţă BINET-SIMON
- Matrice progresive COLORATE RAVEN
- Matrice Progresive Standard ABC DE J.C. RAVEN
d. Probe de eficienţă operaţională a gândirii
Proba similitudini Proba frazelor absurde - Proba KOHS-GOLDSTEIN
7. Examinarea limbajului şi a comunicării
a. Probe pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului
b. TESTAREA VORBIRII INDEPENDENTE
c. Examinarea vorbirii reflectate
d. Proba de vocabular Rey (modificată)
e. Test de înţelegere verbală
f. Investigarea traseului grafic
8. Examinarea psihosocială
a. Scala de maturitate socială (Gunzburg)
b. Scala comportamentelor de,adaptare
9. Explorarea personalităţii Testul GOODENOUGH (omuleţul)
10. Examinarea nivelului şi potenţialului de învăţare
a. Grilă de evaluare a competenţelor în etapa prelexică şi pregrafică
b. Grila de evaluare a limbajului
c. Grilă de evaluare a competenţelor pentru limba maternă
d. Grila de evaluare a limbajului
e. Grilă de evaluare a comportamentelor în etapa de precalcul
f. Grila de evaluare a comportamentelor pentru matematică
g. Grilă de evaluare a discriminărilor h. Grila de evaluare a competenţelor pentru formarea
comportamentelor de autonomie personală şi socială 11 Grilă educativă globală de evaluare-
observare a. Autonomia funcţiilor fundamentale
Comportamentul relaţional şi emotiv Psihomotricitatea
Educaţia logico-matematică şi funcţia simbolică Educaţia lingvististiscă.
EXAMINAREA MOTRICITATII Şl A PSIHOMOTRICITĂŢII

1. BATERIA DE PROBE PENTRU DEXTERITATE MANUALĂ


7 probe:
1. Punctare 5. Discuri
2. Tapping 6. Bile
3. Perla 7. Frânare voluntară
4. Decupaj

1.1. Punctare Binet-Vaschiade


Sursa: G.C. Bonţilă, Teste psihologice
Material: 2 foi cu latura de 20 cm, cu un pătrat de 10/10, împărţit în 100 de pătrăţele
mici, cu latura de 1 cm.
Tehnica:
1. Subiectul trebuie să facă un punct în fiecare pătrat, mai întâi cu mâna dreaptă, apoi cu
mâna stângă.
2. Se măsoară rapiditatea şi dexteritatea;
3. Se dă materialul pentru mâna activă;
4. Se măsoară timpul cu un cronometru;
5. La fel pentru cealaltă mână.
Cotare: Se adună timpul (în secunde) în care subiectul a executat proba cu mâna
dreaptă, cu timpul de execuţie cu mâna stângă.
Etalonare: Vezi tabelul corespunzător

1.2. Tapplng Ch. Walther


Sursa: G.C. Bontilă, Teste psihologice
Material: Foile de la testul precedent - pe pagina rămasă albă
Tehnica: Subiectul trebuie să puncteze cât mai multe puncte cu mâna activă, distinct,
spre a fi numărate. Timp: 6 secunde. Se repetă proba cu cealaltă mână. Cotare: Se
adună numărul de puncte făcute cu mâna dreaptă, cu cele făcute cu mâna stângă, iar
totalul se raportează la etalon.
Etalonare: Vezi tabelul corespunzător

1.3. Perla Claparede Walter


Sursa: G.C. Bontilă, Teste psihologice
Material: 30 de mărgele cilindrice din sticlă de aceeaşi culoare, cu diametrul interior de
2-3 mm. Un fir de aţă de 28-30 cm, trecut prin urechile unui ac de canava, care are legată
la extremitatea cealaltă o mărgea (a 31-a).
Tehnica: După ce examinatorul a pregătit materialul necesar în faţa subiectului, spune:
lată ce ai de făcut: va trebui să înşiri toate aceste mărgele, cât poţi de repede, pe aţa legată
de ac. Vei ţine acul în mâna stângă, apoi vei lua jos una câte una 4 mărgele şi le vei înşira
pe ac. După ce ai înşirat pe ac cele 4 mărgele, le vei lăsa să alunece pe aţă în jos şi aşa
mai departe, până ce le înşiri pe toate. Trebuie să înşiri mărgelele cât poţi de repede şi nu
începi decât când îţi voi spune eu. Ai înţeles? începe.
Examinatorul va arăta subiectului să ţină acul la înălţimea de 5 - 10 cm deasupra mesei de
lucru. Se vor afla la îndemână câteva mărgele pentru a le înlocui pe cele pe care subiectul
le va scăpa eventual pe jos. Dacă subiectul este stângaci, va ţine acul în mâna dreaptă şi
va lucra cu mâna stângă. Se notează timpul de execuţie.
Cotare: Timpul (în secunde) obţinut de subiect pentru înşirarea celor 30 de mărgele se
raportează la etalon.

2. Testul OZERETSKI-GUILLMAIN
Sursă de informare: "Education psycho-motrice et arrieration mentale" (application
aux differents types d'inadaptation) par Louis Picg, Pierre Vayer, Doin Editeurs, 8 Place
de l'Odeon, Paris 6-e 1972.
Obiectiv şi scop: Proba vizează comportamente esenţiale ale vieţii motrice sub cele patru
aspecte ale ei:
- viteză;
- forţă;
- îndemânare;
- rezistenţă - pe coordonatele:
- C.D.M. - coordonare dinamică a mâinilor;
- C.D.G. - coordonare dinamică generală;
- E - echilibru;
- R - rapiditate;
- Or. Sp. - orientare spaţială.
Datele obţinute vor contribui la precizarea unor indicatori ca:
- gradul de întârziere psihomotrică;
- aspecte lacunare ale motricitatii;
- precizarea gradului deficienţei şi încadrarea acesteia;
- clarificarea aspectelor în care să se intervină şi mijloacele cu care să se
opereze.

2.1. Coordonarea dinamică a mâinilor


Vârsta Descrierea probei
1 2
4 ani - Trecerea unui fir gros de aţă (bumbac) prin urechile unui ac de canava.
Lungimea firului să depăşească degetele cu 2 cm.
- încercare nereuşită - neputinţa de a executa acesta acţiune în 9 secunde.
- Numărul încercărilor: două pentru fiecare mână.

5 ani - Cu ochii închişi, atinge vârful nasului cu degetul arătător de la mâna


drepată, apoi de ia mâna stângă.
- încercare nereuşită - atingerea feţei în alt loc, chiar dacă apoi atinge nasul.
- Numărul încercărilor: trei (două din trei trebuie să fie reuşite).
8 ani - Copilul stă la o masă; se fixează înaintea lui cele 2 labirinte. Copilul va
desena cu un creion o linie întreruptă de la intrarea până la ieşirea din
primul labirint, apoi se trece imediat la al doilea labirint. După 30 sec. de
pauză, aceleaşi exerciţii cu mâna stângă.
- încercare nereuşită - linia iese din labirint (mai mult de două ori la dreapta
şi mai mult de trei ori la stânga); timp limită depăşit;
- Durata 1 minut şi 20 sec pentru mâna dreaptă şi 1 min şi 25 sec pentru
mâna stângă.
- Număr de încercări: două pentru fiecare mână

7 ani - Să se facă un cocoloş dintr-o hârtie subţire (foiţă) de 5x5 cm cu o singură


mână, cu palma întoarsă în jos, fără ajutorul celeilalte mâini; după un repaus
de 15 sec. aceleaşi exerciţii cu cealaltă mână.
- încercare nereuşită - timp limită depăşit, cocoloşul nu e destul de compact.
- Durata: 15 sec. cu mâna dreaptă, 20 sec. cu mâna stângă.
- Număr de încercări: două pentru fiecare mână.

8 ani - Cu extremitatea degetului mare, se atinge în maximifm de viteză unul după


altul degetele mâinii începând cu degetul mic, apoi invers (5-4-3-2 şi 2-3-4-5).
Acelaşi lucru cu cealaltă mână.
- încercare nereuşită: atingerea de mai multe ori a aceluiaşi deget; atingerea a
două degete în aceiaşi timp; timp depăşit.
- Durata: 5 secunde.
- Număr de încercări: două pentru fiecare mână.

9 ani - Cu ajutorul unei mingi de oină (sau de cauciuc de mărimea unei mingi de
oină) se va arunca într-o ţintă de 25 x 25 cm, Ia înălţimea pieptului, la o
distanţă de 1,50 m. Aruncarea se face cu braţul îndoit, mâna la umăr, piciorul
de aceeaşi parte a mâinii care aruncă, puţin înapoi.
- încercare nereuşită: ţinta nu este atinsă de cel puţin 2 ori cu mâna dreaptă şi
cel puţin o dată cu mâna stângă.
- Număr de încercări: trei pentru fiecare mână.
10 ani - Extremitatea degetului mare stâng pe extremitatea degetului arătător drept şi
invers. Arătătorul drept părăseşte degetul mare stâng, descrie o circumferinţă
în cadrul indexului stâng pentru a reîntâlni degetul mare stâng, în timp ce
indexul stâng nu părăseşte deloc degetul mare
, drept. Apoi indexul stâng părăseşte degetul mare drept pentru a reîntâlni
degetul mare ş.a.m.d., totul în maximum de viteză.
- După 10 secunde, copilul continuă cu ochii închişi.
- Probă nereuşită: mişcarea prost executată; mai puţin de 10 cercuri; nu poate
executa cu ochii închişi.
- Număr de încercări: trei.

11 ani - Prinderea unei mingi de oină sau de cauciuc, de mărimea unei mingi de oină,
cu o singură mână, aruncată de la o distanţă de 3 m. Copilul trebuie să ţină
braţele în lungul corpului, până i se comandă "prinde".

- După 30 sec. de pauză, aceleaşi exerciţii cu cealaltă mână.


- încercare nereuşită: nu poate prinde mingea de cel puţin trei ori din 5
încercări cu mâna dreaptă, (la fel cu stânga)
- Numărul de încercări: cinci pentru fiecare mână.

2.2. Coordonare dinamică generală

Vârsta Descrierea probei


1 2
4 ani - Sărituri cu mingea pe loc cu genunchii uşor flexaţi; picioarele părăsesc solul
simultan;
- încercare nereuşită: mişcarea nesimultană a picioarelor; săritura pe călcâie.
- Durata: 5 secunde.
- Număr de încercări: două.
5 ani - Săritura de pe loc fără elan peste o sfoară ţinută la 20 cm de la pământ
(genunchii uşor flexaţi).
- încercare nereuşită: atingerea sforii; cădere (chiar şi fără atingerea sforii);
atingerea solului cu mâna.
- Număr de încercări: trei (două din trei trebuie să fie reuşite).
6 ani - Cu ochii deschişi, se parcurg 2 m în linie dreaptă, punând alternativ călcâiul
unui picior înaintea .vârfului celuilalt.
- încercare nereuşită: părăsirea liniei drepte, balansări de braţe şi corp inutile;
execuţie proastă.
- Număr de încercări: trei
7 ani - Sărituri pe o distanţă de 3 m pe piciorul stâng, celălalt îndoit din genunchi cu
călcâiul la spate, braţele în lungul corpului.
- După 30 sec. de repaus, acelaşi exerciţiu cu schimbarea picioarelor.
- încercare nereuşită: îndepărtarea de la linia dreaptă cu mai mult de 50 cm;
atingerea solului cu piciorul îndoit; legănări de braţe.
- Numărul încercărilor: două pentru fiecare picior.
- Durată nelimitată.

8 ani - Săritura fără elan peste o sfoară de 40 cm înălţime (aceleaşi condiţii de lucru
ca la proba pentru 5 ani).
9 ani - Stând cu un genunchi îndoit la spate, braţele în lungul corpului: la 25 cm de
picior, pe sol, se aşează o cutie goală de chibrituri. Copilul trebuie să împingă
prin uşoare sărituri pe un picior cutia de chibrituri către un anumit punct
dinainte stabilit, aşezat la 5 m distanţă.
- încercare nereuşită: atingerea solului (chiar o singură dată) cu piciorul care
trebuie ţinut îndoit la spate; gesturi inutile cu mâinile; cutia este împinsă la
mai mult de 50 cm distanţă de locul hotărât; copilul nu reuşeşte să împingă
cutia.
- Numărul de încercări: trei pentru fiecare picior.

10 ani - Săritura cu elan de 1 m pe Iada de gimnastică la două cutii (capacul + 1


cutie): 50 cm înălţime.
- încercare nereuşită: pierderea echilibrului la coborâre; aşezare pe călcâie şi
cădere pe şezut.
- Numărul de încercări: trei.
11 ani - Săritura ca mingea aruncând călcâiele la spate şi atingerea ambelor călcâie
cu mâinile.
- încercare nereuşită: neputinţa de a atinge călcâiele simultan cu ambele mâini.
- Numărul de încercări: trei.

2.3. Echilibru

Vârsta Descrierea probei


1 2
4 ani - Stând cu ochii deschişi, picioarele apropiate, mâinile la spate, aplecarea
trunchiului la unghi drept şi menţinerea poziţiei.
- încercare nereuşită: deplasare, piciorul îndoit, menţinerea mai mică de 10
sec.
- Număr de încercări: două.
5 ani - Stând, menţinere pe vârful picioarelor, cu ochii deschişi, braţele în lungul
corpului, picioarele apropiate.
- încercare nereuşită: deplasare, atingerea solului cu călcâiele; menţinerea mai
mică de 10 sec.
- Durata: 10 sec.
- Număr de încercări: trei.
6 ani - Stând pe piciorul drept, piciorul stâng cu genunchiul îndoit la spate, coapsele
paralele, braţele în lungul corpului. După 30 sec. de repaus, aceleaşi exerciţii
cu schimbarea piciorului.
- încercare nereuşită: coborârea piciorului îndoit mai mult de 3 ori; atingerea
solului cu piciorul îndoit, sărituri, ridicări pe vârful piciparelor, balansări.
- Durata: 10 sec.
- Număr de încercări: trei.

7 ani - Stând ghemuit pe vârful picioarelor (cu braţele în lateral, genunchii depărtaţi,
călcâiele apropiate, vârfurile depărtate), cu ochii închişi.
- încercare nereuşită: cădere înainte pe mâini sau înapoi în şezut; aşezarea
călcâielor pe sol; coborârea braţelor, deschiderea ochilor. De trei ori.
- Durata: 10 sec.
- Număr de încercări: trei.

8 ani - Stând cu ochii deschişi, mâinile la spate, ridicarea pe vârful picioarelor şi


aplecarea trunchiului în unghi drept, picioarele întinse.
- încercare nereuşită: îndoirea genunchilor mai mult de două ori; pierderea
echilibrului cu deplasare; atingerea solului cu călcâiele.
- Durata: 10 sec.
- Număr de încercări: două.
9 ani - Stând pe piciorul stâng: talpa piciorului drept aşezată pe partea interioară a
genunchiului stâng, mâinile pe şold, ochii deschişi. După 30 sec. de repaus,
aceeaşi poziţie, cu schimbarea piciorului.
- încercare nereuşită: căderea piciorului îndoit; pierderea echilibrului, ridicarea
pe vârful picioarelor.
- Durata: 10 sec.
- Numărul încercărilor: două pentru fiecare picior.
10 ani - Stând pe vârful picioarelor, ochii închişi, braţele în lungul corpului,
picioarele apropiate, călcâiele lipite.
- încercare nereuşită: pierderea echilibrului cu deplasare; atingerea solului cu
călcâiele, legănări ample (mici îndoiri sunt permise).
- Durata: 15 sec.
- Numărul de încercări: trei.
11 ani - Cu ochii închişi, stând pe piciorul drept, piciorul stâng îndoit la spate
(coapsele paralele) braţele în lungul corpului; după 30 sec. de repaus, ' acelaşi
exerciţiu cu schimbarea piciorului.
- încercare nereuşită: coborârea piciorului mai mult de trei ori; atingerea
solului cu piciorul care trebuie menţinut îndoit; pierderea echilibrului cu
deplasare; sărituri.
- Durata: 10 sec.
- Număr de încercări: două pentru fiecare picior.

2.4. Rapiditate
Materiale:
- O coală de hârtie, pe care se desenează pătrăţele cu latura de 1 cm, astfel: 10 pătrăţele în
înălţime şi 25 în lungime;
- 1 creion (destul de lung pentru a putea fi ţinut comod în mână de copil);
- 1 cronometru.
I se va da elevului coala de hârtie şi i se va explica foarte clar că în fiecare pătrăţel va
trebui să tragă câte o liniuţă (orizontală sau verticală) dar cât mai repede cu putinţă. Nu
trebuie să sară peste nici un pătrăţel, pentru că nu are voie să revină asupra celor sărite.
I se va repeta insisitent că trebuie să execute foarte rapid tragerea liniuţelor.
- Durata probei este de 1 minut; se repetă proba cu cealaltă mână, tot 1 minut.
Pe parcursul probei, elevul va fi încurajat să lucreze cât mai repede. Dacă explicaţia nu a
fost respectată, întrerupe proba şi se reia de la început. (Deci, se poate repeta de două ori).
în timpul probei se va nota: slaba coordonare motrică, instabilitatea, impulsivitatea,
conştiinciozitatea, neliniştea.
Tabel cu corespondentul (în medie) vârstei controlate
Vârsta Nr. de liniuţe (cel mai bun cu ambele
mâini)
6 ani 57
7 ani 74
8 ani 91
9 ani 100
10 ani 107
11 ani 115

3. Proba de lateralitate HARRIS


Sursă: Testul Harris se găseşte în lucrarea "Education psycho-motrice et arrieration
mentale" (application aux differents types d'inadaptation) par Louis Picq, Pierre Vayer,
Doin Editeurs, 8 Place de l'Odeon, Paris 6-e 1972.
Obiectiv şi scop: Testul Harris vizează dominanta laterală pe coordonatele:
O-ochi; M - mână; P - picior
Datele obţinute în urma aplicării testului contribuie la stabilirea tipului de lateralitate şi
pe baza lor se pot elabora programe corective corespunzătoare.
Testul Harris (asupra dominantei laterale)
I. De mimat următoarele acţiuni:
a) aruncarea unei mingi;
b) întoarcerea deşteptătorului;
c) răsucirea unei chei;
d) perierea dinţilor;
e) pieptănatul părului;
f) întoarcerea butonului de închidere a uşii;
g) ştergerea nasului;
h) tăierea cu foarfecele;
i) tăierea cu un cuţit;
j) scrisul;
Sfaturi
Copilul este în picioare fără obiecte în mână.
"Fă gestul (acţiunile indicate a-j) ca să ne distrăm, fă ceea ce îţi spun"
De notat
Ce mână a folosit copilul D - pentru dreapta S - pentru stânga 2 - pentru ambele mâini
II. Dominanta ochilor
1. cartea;
2. telescop;
3. puşcă jucărie.
Material:
- Carton 25 cm x 15 cm, găurit în centru cu un orificiu de 0,5 cm în diametru.
"la cartonul şi priveşte prin orificiu"
Demonstraţie: cartonul este ţinut cu braţul întins şi apropiat progresiv de obraz. "Fă la fer.
Telescop (tub lung de carton)
"Ştii le ce serveşte un telescop? Ca să privim departe."
Demonstraţie: "Uite, priveşte acolo ... (de precizat un obiect aşezat la distanţă)
- Puşca jucărie
"Vânătorul ţinteşte uitându-se cu un ochi. Fă ca vânătorul, ţinteşte. Arată o ţintă şi
ţinteşte"
Notare: după fiecare probă, de notat ochiul folosit: D - pentru dreapta S - pentru stânga 2
- pentru ambele mâini
III. Dominanta piciorului
1. Şotron
2. Aruncarea mingiei
Sfaturi
Şotronul: dăm copilului un obiect plat de dimensiuni mici (de ex.: o cutie cu chibrituri, o
bucăţică de lemn etc.)
"Ştii să joci şotron? Se joacă sărind pe un picior şi împingând obiectul" "Tu cum faci?'
"Loveşte mingea" (mingea de plastic sau de cauciuc) Mingea este aşeazată la 1 m
înaintea copilului.
"Trebuie să loveşti mingea ca la fotbal. HaiV
Notare după fiecare probă de notat piciorul folosit: D - pentru dreapta S - pentru stânga 2
- pentru ambele mâini

Formula de lateralitate
Dominanta mâinilor - notarea se face cu o literă mare sau mică. D: când 10 probe (a-j)
sunt efectuate cu mâna dreaptă d: când probele 7, 8, 9 sunt efectuate cu mâna dreaptă S:
când 10 probe (a-j) sunt efectuate cu mâna stângă s: când probele 7, 8, 9 sunt efectuate cu
mâna stângă M: toate celelalte cazuri
Dominanta ochilor
D: dacă răspunsul este cu ochiul drept la 3 probe
d: dacă două răspunsuri din trei este cu dreptul
S: dacă răspunsul este cu ochiul stâng
s: dacă două răspunsuri din trei este cu stângul
M: cazurile rare când subiectul priveşte cu amândoi ochii.
Dominanta piciorului
D: dacă răspunsurile sunt cu dreptul
S: dacă răspunsurile sunt cu stângul
M: dacă un răspuns este cu dreptul iar altul cu stângul
Se obţin astfel:
Pentru un dreptaci: D.D.D.
Pentru o lateralitate încrucişată D.S.D.
Pentru o lateralitate rău afirmată: d.d.D. sau s.s.D.
Pentru un stângaci: S.S.S.

EXAMINAREA MANIFESTĂRILOR PSIHOPATOLOGICE A FUNCŢIILOR DE


CUNOAŞTERE

1. Examinarea ia nivel perceptual al informaţiei - Proba perceptiv-motrică


BENDER-SANTUCCI
Scop: Proba Bender-Santucci testează funcţia perceptiv-motrică, adică aptitudinea de a
percepe cu exactitate configuraţii spaţiale, de a le compara între ele, deci de a reda spaţiul
şi forma, de a-şi reaminti forma care poate servi drept conţinut al diferitelor operaţii
mintale. Proba B-S este condiţionată de nivelul de dezvoltare şi de gradul de fuzionare,
de integrare a factorului spaţial şi a celui motric, adică de nivelul organizării, structurării
perceptiv-motrice a spaţiului. Considerăm că proba B-S este validă - în condiţiile
deficienţei mentale - pentru studierea particularităţilor funcţiei vizual motrice, care, la
rândul lor, condiţionează reuşita în activitatea de citit/scris.
Material: Proba Bender-Santucci cuprinde cele 5 modele (fig. 1), preluate de către H.
Santucci din figurile lui L. Bender, efectuate pe câte un carton de 10/15 cm.

Model 1

Model 2

Model 3

Model 4
Model 5
Tehnica: Desenele trebuie prezentate în mod succesiv, în ordinea numerotării lor.
Subiectului i se dă o coală de hârtie de 20,5 x 29 cm şi un. creion bine ascuţit. Nu i se dă
riglă, nici gumă. Se lucrează individual, într-o încăpere cu care copilul este familiarizat,
pentru evitarea distragerii atenţiei.
I se spune copiulul: Am să-ţi cer să copiezi desene, să te stră-duieşti să le copiezi cât mai
exact, chiar aşa cum le vezi. Se pune în faţă copilului primul desen şi i se spune: în total
sunt cinci; acesta este primul. începe aici (i se arată colţul superior stâng al foii), tu
trebuie să ai loc pentru toate. Se pun în faţă subiectului succesiv celelalte patru desene, pe
măsură ce el termină să le copieze. Când se pune al cincilea desen, se spune: lată, ultimul.
Dacă subiectul nu se supune instrucţiei, nu se intervine.
Timpul de executare nu trebuie limitat - el poate fi cronometrat - psihologul având astfel
posibilitatea să surprindă ritmul de muncă caracteristic fiecărui subiect.
în cazul în care subiectul nu este mulţumit şi cere o nouă foaie de hârtie, i se dă, dar
cotarea se face asupra primei forme. Când subiectul, fără să ceară o nouă foaie, reîncepe
desenul pe aceeaşi coală, observând în mod criic execuţia lui, i se dă o nouă încercare. Se
interzice subiectului să schimbe poziţia modelului, dar nu şi poziţia hârtiei sale.
Este foarte util să se observe atent comportamentul copilului şi să se observe (noteze)
procedeul său de lucru. Rezultatul unui copil poate fi bun, dar trebuie notat felul în care a
ajuns la acest rezultat, dificultăţile învinse, precum şi mijloacele utilizate. De aceea, e
bine să se înregistreze tot ce a intervenit în cursul activităţii: dorinţa de a alege orientarea
modelului, alegerea poziţiei hârtiei - în funcţie de model şi de elementele lui - pe care se
face copia. Vor fi notate, de asemenea, toate procedeele care sunt mai mult sau mai puţin
obişnuite: desene executate cu mâna stângă, desen început prin elemente de la dreapta şi
terminat prin cele din stânga. în cazurile în care se cunoaşte, dar şi în cele în care se
presupune o dominantă laterală stângă sau ambi-dextrie manuală, copilul să fie pus să
execute copia cu ambele mâini, iar rezultatele să fie comparate, în vederea sfaturilor
pedagogice ulterioare. Trebuie să se noteze şi tulburările motrice grave, care au ca efect o
grafică tulburată, o imposibilitate de a construi în mod exact unghiurile şi chiar dreptele.
Cotare: Datorită faptului că, în cadrul unei probe grafice, în general, există variaţii mai
mari ale produsului activităţii decât în cele verbale, rezultatele sunt mai dificil de cotat şi
de interpretate. Recomandăm sistemul de cotare elaborat de Santucci şi Galifret-Granjon,
a cărui esenţă constă în faptul că, pe baza unor criterii aplicabile la toate modelele, se
standardizează într-o mare măsură aprecierea desenelor efectuate de subiecţi.
Autorii, reducând numărul semnelor cotabile la trei aspecte, uşurează mult sarcina
examinatorului. Criteriile utilizate sunt:
- construcţia unghiurilor diferitelor figuri;
- orientarea figurilor sau a elementelor lor
- poziţia relativă a figurilor între ele sau a anumitor elemente ale acestora.
Aceste elemente au permis compararea într-un mod obiectiv a produselor activităţii
diferitelor categorii de subiecţi. în cursul prezentării acestui sistem de cotare, diferitele
criterii vor fi menţionate pe scurt: unghiurile, orientarea şi poziţia relativă.
Testul Bender-Santucci, fiind o probă genetică, evidenţiază evoluţia reproducerii unor
figuri geometrice fundamentale, de la o vârstă la alta. La copiii normali, datorită
dezvoltării armonioase şi logice, este mai uşoară stabilirea normelor caracteristice unei
entităţi cronologice, decât la întârziaţii mintal. Heterocronia, specifică insuficienţei
mintale, face imposibilă identificarea deficientului mintal, sub aspectul dezvoltării
psihice, cu normalul de aceeaşi etate cronologică sau chiar de aceeaşi etate mintală.
Un indiciu al heterocroniei deficienţilor mintal îl constituie marea frecvenţă a
răspunsurilor "neclasificabile", apărute în cadrul diferitelor probe.
Sistemul de cotare elaborat de Santucci şi de Galifret-Granjon, în scopul evaluării
reproducerilor subiecţilor cu intelect normal (6-14 ani), nu permite penalizarea acelor
performanţe ale debililor mintal -mai ales din clasele mici - care sunt mult inferioare
normalilor.

TESTUL DE INTELIGENŢĂ BINET-SIMON

Atitudinea examinatorului faţă de subiect trebuie să fie, în linii generale, următoarea:


faţă de copiii mici o atitudine de joc, faţă de copiii mai mari deşteptarea amorului propriu
şi a tendinţei de emulaţie, faţă de cei mai mari şi de adulţi o atitudine francă, prin
explicarea rostului examinării. Bineînţeles, totul adaptat de la caz la caz, ţinând seama de
felul în care subiectul priveşte examinarea.
Pentru examinare, se pot utiliza orele obişnuite de lucru. Copilul să nu fie luat de la orele
sau activităţile care l-ar interesa mai mult decât testul, de exemplu, să fie examinat în
timp ce colegii lui se joacă sau au ore distractive etc. De asemenea, să nu i se ia timpul
liber, dacă se observă că copilul renunţă cu greu la el. Se va evita examinarea copilului
prea obosit de joc, de muncă, lipsit de odihnă sau de somn şi a copiilor bolnavi, indispuşi,
convalescenţi etc.
Durata examinării nu trebuie să treacă de anumite limite în timp. Termen recomandă
astfel:
pentru copii
- de la trei la cinci ani: 25 - 30 min;
- şase la opt ani: 30 - 40 min;
- nouă la doisprezece ani: 40 - 50 min.
- treisprezece la cincisprezece ani: 50 - 60 min.
pentru adulţi: 60 - 90 min.
Dacă examinarea nu s-a terminat în acest interval de timp, deşi este recomandabil ca
examinarea să se facă într-o singură şedinţă, o întrerupem şi continuăm altă dată sau
facem o pauză de cea. 10 min., timp în care copilul este lăsat să se joace sau să se plimbe
afară.
Când se examinează copiii de şcoală, li se recomandă să nu comunice celorlalţi elevi
probele la care au fost supuşi, pentru a exclude de la început orice posibilitate de
ajutorare mutuală. Este recomandabil să se examineze mai întâi copiii ceva mai puţin
inteligenţi, care, chiar dacă ar vorbi, ar fi mai de puţin ajutor colegilor.
Tehnica examinării. Prima condiţie pentru examinnarea obiectivă este respectarea
riguraosă a normelor şi instrucţiunilor date pentru fiecare test în parte. Tonul în care sunt
date instrucţiunile şi atitudinea examinatorului trebuie să fie mai naturale, dar nu se
admite nici o abatere de la instrucţiuni. Totdeauna se va utiliza textul complet, nu ne vom
bizui niciodată pe memorie, deşi este necesar ca instrucţiunile să fie cunoscute pe de rost.
Materialul care se utilizează pentru examinare trebuie să fie dinainte pregătit în ordinea în
care va fi aplicat. în felul acesta se economiseşte timp, iar, pe de altă parte, subiectul nu
este lăsat să aştepte, ceea ce ar produce o scădere a atenţiei şi a interesului pentru rest.
Fişa de cotare trebuie să fie ţinută la o anumită distanţă de subiect, pentru a nu se vedea
ce se scrie acolo, iar consemnarea rezultatelor să se facă cât mai repede şi, pe cât posibil,
fără să se distragă atenţia subiectului. în timpul examinării, vor fi consemnate numai
datele absolut necesare, răspunsul întreg nu va fi consemnat decât în cazul în care nu se
poate decide imediat asupra cotării pozitive sau negative a răspunsului. în astfel de
cazuri, stabilirea cotei se va face numai după terminarea examinării, pentru a nu face
copilul să aştepte. în timpul examinării urmărim atent mişcările copilului şi
comportamentul său, dar nu-l privim prea insistent sau drept în ochi, pentru a nu-l
intimida.
Examinatorul trebuie să fie calm, să nu fie grăbit şi să nu facă mişcări inutile.
Dacă un copil se încăpăţânează şi nu vrea să răspundă, îl vom reexamina peste o
săptămână, fără să mai amintim de examinarea precedentă. Este recomandabil ca această
a doua examinare să fie făcută de către un alt examinator.
Când un subiect este prea încrezut şi are o atitudine de persiflare a testelor, părându-i-se
prea uşoare, îi dăm câteva teste grele, la care eşecul va fi evident pentru subiect.
Stabilirea nivelului mental
În mod obişnuit, examinarea poate începe cu un an sau doi sub etatea cronologică a
subiectului, în afară de cazurile în care este evidentă o stare de înapoiere sau debilitate
mintală. în aceste cazuri, examinarea va începe cu un an sau doi sub etatea mintală
presupusă. Dacă însă subiectul nu rezolvă chiar numai un singur test de la etatea cu care
am început, ne coborâm la testele de la etatea mintală imediat inferioară, sau dacă este
nevoie coborâm chiar mai mult, până ajungem la etatea la care subiectul rezolvă toate
testele. Continuăm examinarea în sus, până la etatea la care subiectul nu mai rezolvă nici
un test; peste această etapă nu se mai continuă. Când un test revine la vârstele următoare
sub o formă mai grea, continuăm cu acest test până ia etatea la care subiectul nu-l mai
poate rezolva. De exemplu, dacă un copii rezolvă toate testele de Ia etatea de 5 ani, trei
teste de la 6 ani, două teste de la etatea de 7 ani şi un test de la 8 ani, etatea sa mintală va
fi de 6 ani mintali, căci Ia cei cinci ani de bază vom adăuga cele şase teste rezolvate la
celelalte vârste, care au fiecare o valoare de două luni mintale.
Cunoscând etatea mintală şi pe cea cronologică a persoanei examinate, putem stabili
coeficientul de inteligenţă, care se obţine împărţind etatea mintală la cea.cronoiogică şi
înmulţind rezultatul cu 100.
întrucât inteligenţa încetează a se mai dezvolta, în general, peste vârsta de 15 ani, pentru
toţi subiecţii care trec peste această vârstă se va utiliza în calcul valoarea coeficientului de
inteligenţă etatea de 15 ani, care este etatea mintală a omului adult. Prin urmare, dacă un
subiect oarecare are etatea cronologică de 40 de ani şi cea mintală de 7 ani, el este
înapoiat în ceea ce priveşte inteligenţa nu cu 33 de ani, ci numai cu 8 ani mintali.
Coeficientul de inteligenţă îl vom obţine împărţind etatea mintală prin cea cronologică şi
înmulţind cu 100. Pentru a vedea ce valori trebuie să acordăm diferiţilor coeficienţi, dăm
tabelul de mai jos.

CI Categoria mintală
0-22 idioţi
23 - 49 imbecili
50-69 moroni
70-79 mărginiţi
80-89 proşti
90-109 normali
110-119 deştepţi
120-129 seperiori mintal
peste 130 eminenţi

Aplicarea testelor se va face conform instrucţiunilor date în capitolul "instrucţiuni


speciale". Examinatorul se va ţine riguros de aceste instrucţiuni pe care e bine să Ie
cunoască pe de rost, pentru a înlătura caracterul de artificialitate şi rigiditate a examinării
şi pentru a o face cât mai expeditivă. Pentru aceasta însă este necesar ca orice examinator,
înainte de a face o examinare cu scop de diagnoză exactă, a nivelului mintal, să
examineze cea. 20-30 de subiecţi în scop de exerciţiu.
Rezolvarea dată de subiect fiecărui test va fi consemnată în fişa de cotare, utilizându-se
semnele + şi - şi numai în cazul în care reuşita sau nereuşita unui test nu poate fi apreciată
imediat se va nota răspunsul întreg, care va fi apreciat cu + sau - la sfârşitul examinării.
Să se observe că, Ia fiecare etate, este dat şi un test alternativ. Acest test se va utiliza
numai în cazul în care unul dintre testele de la acea etate, din motive tehnice sau din alte
motive, nu a putut fi aplicat în conditţii satisfăcătoare, deci se va înlocui cu un alt test
bine aplicat, dar pe care subiectul nu l-a putut rezolva.
Observarea conduitei în timpul examinării. Scopul testelor individuale verbale, a căror
instrucţiuni de întrebuinţare le dăm aici este să măsoare gradul inteligenţei. în cursul
examinării însă, un observator atent poate să adune date foarte utile şi cu privire la un
număr destul de mare de trăsături sociale, de temperament şi de caracter. Aşa de
exemplu, se poate vedea dacă un subiect este timid sau dacă perseverează sau renunţă
uşor la o probă care i se pare grea etc.
Din acest motiv, am anexat la această scară, în afară de fişa cotare a nivelului mintal şi o
fişă de examinări, de trăsături sociale, de temperament şi caracter, care pot fi observate în
timpul examinării. Pentru fiecare întrebare din fişă, privitoare la câte o trăsătură, am dat
răspunsuri posibile, dintre care examinatorul alege pe aceea care crede că se potriveşte
mai bine persoanei examinate.

MATRICE PROGRESIVE COLORATE RAVEN


Material:
1. Matricele Progresive Colorate Raven (caietul conţine cele trei seturi A, Ab şi B,
compuse fiecare din câte 12 itemi.
2. Fişa de notare a răspunsurilor
Modul de aplicare a probei:
I. Se aşează pe masă, în faţa copilului, caietul care cuprinde Matricele Progresive
Colorate (seturile A, Ab şi B), spu-nându-i-se: ///' plac jocurile cu poze?
II. După ce copilul răspunde, exeperimentatorul spune: Uite, am aici o carte cu poze. O să
ne uităm la ele!
Experimentatorul deschide caietul Ia planşa A, şi îi spune copilului: Priveşte această
figură! (experimentatorul îi arată figura din partea de sus a planşei). Cineva a desenat aici
un model, din care a tăiat o bucată (se indică lacuna din model.). Ca să te încurce, bucata
tăiată a fost amestecată cu alte bucăţi.
Experimentatorul arată cele 6 fragmente, situate în partea de jos a planşei. Fii atent! Ele
au toate aceeaşi formă şi mărime (experimentatorul arată pe rând cele şase fragmente),
dar numai una se potriveşte cu modelul. Numai cea tăiată aici (se indică lacuna). Are pe
ea un desen care se potriveşte cu modelul, de exemplu, bucata aceasta (se indică
fragmentul nr. 1) se potriveşte ca formă, dar nu se potriveşte desenul. Şi aceasta se
potriveşte ca formă (se indică nr. 2), dar nu are nici un desen pe ea. Şi aceasta se
potriveşte ca formă (se indică fragmenul nr. 6) şi desenul este aproape bun, dar îi lipseşte
o bucată (se indică partea albă din fragmenul nr. 6). Care este bucata tăiată din model?
Precizări:
1. Dacă copilul nu indică în mod corect fragmentul, examinatorul va repeta din nou
instructajul, până când subiectul dă răspunsul corect.
2. După consemnarea răspunsului în fişa de notare, examinatorul prezintă copilului
planşa A2, spunţnd: Arată-mi acum bucata care a fost tăiată din acest model! (Se indică
modelul din partea de sus a planşei A2).
3. După consemnarea răspunsului la planşa A2 în fişa de notare, exminatorul prezintă
succesiv copilului planşele care urmează, folosind instructajul: Arată-mi acum bucata
care a fost tăiată din acest model.
4. Dacă la oricare din planşele A2-A5 copilul nu indică corect fragmentul, se revine la
planşa A1t repetându-se instructajul în forma iniţială. Se trece apoi direct la planşa la care
au apărut dificultăţile. începând cu planşa Ag, examinatorul notează răspunsul copilului
şi trece la planşa următoare, indiferent de calitatea răspunsului.
5. La prezentarea planşelor Ab, şi B,, examinatorul va utiliza instructajul următor:
Priveşte cu atenţie următoarea figură! Una din bucăţile de aici (examinatorul arată pe
rând cele 6 fragmente situate în partea de jos a planşei) se potriveşte cu modelul. Care?
6. Răspunsurile subiecţilor se înregistrează în fişa de răspuns, notându-se în căsuţa
fiecărui item numărul figurii indicate de subiect; dacă au loc autocorectări, se
consemnează ultimul răspuns.

Proba KOHS-GOLDSTEIN

Testul Kohs original a suferit modificări şi adaptări, cele mai importante fiind făcute de
către Goldstein, care a înlăturat unele dificultăţi apărute ca rezultat al creşterii numărului
de cuburi, i atenuând, de asemena, complexitatea crescândă a modelelor. Tot Goldstein a
introdus "ajutoarele" concrete, gradate pentru a permite subiectului depăşirea
obstacolelor care, eventual, au provocat un eşec.
Versiunea Goldstein a testului Kohs a fost ulterior adaptată de j către Nadine Galifret-
Granjon şi Hida Santucci, prin eliminarea unor itemi - ultimii doi din cei 12 ai versiunii
Goldstein - şi prin reducerea ajutoarelor concrete acordate subiectului.
Scop şi obiective: Proba solicită, în primul rând, capacitatea de 1 analiză şi sinteză
perceptivă a unor însuşiri de formă, culoare, mărime. Acestea intervin concomitent în
structura modelelor. Relaţia! dintre ele trebuie descoperită de subiect, prin perceperea
atentă a| modelului şi reconstituirea, prin alegerea şi alăturarea adecvată a| culorilor
existente pe feţele cuburilor. Totodată, diferenţa dintre' mărimea suprafeţei modelului
original (egală cu suprafaţa unui cub) şi | mărimea suprafeţei reproducerii (care rezultă
din folosirea celor patru cuburi) face necesară abstragerea însuşirilor formei modelului,
fără a .se ţine seama de dimensiunile lui. Proba solicită şi alte capacităţi: învăţarea, pusă
în evidenţă prin corectarea răspunsurilor, după acordarea diferitelor forme de ajutor:
mobilitatea şi flexibilitatea mintală, la combinarea feţelor cuburilor în configuraţii diferite
ca aşezare şi colorit; coordonarea acţiunilor de rezolvare a modelului cu un plan mintal de
acţiune, atenţie.
Testul Kohs este, prin specificul său, un test neverbal, însă rezolvarea sa presupune, pe
lângă funcţia perceptiv-discriminatorie a formelor şi culorilor, şi participarea activă a
gândirii subiectului. Goldstein vede în acest test o probă auxiliară pentru analiza
"conduitelor abstracte", care au la bază capacitatea de a analiza şi structura spaţiul,
capacitatea proprie inteligenţei.
Material: Proba conţine 10 itemi, constând în reproducerea unor modele (desenate) al
căror contur au aceeaşi formă (pătrat), dar care diferă ca aşezare şi colorit. Subiectul
trebuie să reproducă modelele cu patru culori identice, având fiecare faţă altfel colorată.
Pentru situaţiile în care, la prima prezentare a modelului, subiectul nu reuşeşte singur să
facă reproducerea, sunt prevăzute forme de ajutor, ce se acordă succesiv şi în funcţie de
performanţe.
Modelele (gen figuri mozaic) sunt de dificultate crescândă, încât . să solicite progresiv
capacitatea intelectuală a copilului (5-15 ani). Programul obţinut se poate referi fie la
reuşita construcţiilor succesive, fie la timpul necesar efectuării lor.
Materialul efectiv este compus din:
8 cuburi identice: 4 pentru subiect; 4 pentru examinator. Ele au: o faţă roşie, una
albastră, una galbenă, una albă, una divizată pe diagonală: jumătate albă, jumătate roşie şi
una divizată în acelaşi mod: jumătate albastră, jumătate galbenă.
Dimensiunile muchiilor: 2,5 cm x 2,5 cm.
10 cartoane A (13 x 10 cm) pe care sunt desenate modelele, a căror suprafaţă trebuie să
corespundă cu suprafaţa unei feţe a cubului (seria A - Anexa A);
10 cartoane B (13 cm x 10 cm), pe care modelele desenate să aibă o suprafaţă identică cu
aceea a construcţiei ce va fi realizată din 4 culori (5 cm x 5 cm) - seria B - Anexa A;
10 cartoane C (13 x 10 cm), pe care modelele desenate au aceeaşi mărime cu cele din
seria B. Suprafaţa modelului este
împărţită în patru părţi, prin două linii perpendiculare, corespunzând: celor patru cuburi
din care va fi construit modelul (seria C - AnexaA); i
1 cronometru
Tehnica: Examinatorul aşează în faţa subiectului 4 cuburi Kohs ş1 îi spune: Vezi aceste
cuburi? Ele sunt toate la fel. Fiecare din ele are-o faţă roşie, una albă, una galbenă, una
albastră, una divizată în douii părţi egale (albă şi roşie), iar alta divizată în două părţi
egale (albaştrii şi galbenă). :
În timp ce se face această descriere, examinatorul roteşte Ini mâini cuburile, astfel încât
subiectul să poată compara vizual, în modf distinct, feţele cuburilor colorate identic.
Examinatorul aşează pe masă, în faţa subiectului, cartonul A, spunând: Vezi acest
Model? Va trebui să faci şi tu unul la fel, folosind toate cele patru culori. Începe! Se
declanşează cronometrul.
În cazul în care subiectul foloseşte un singur cub i se va spune: Nu, lucrează cu toate
patru. (Timp = 30 secunde) I
În caz de eşec, se face precizarea: Ai de făcut un pătrat roşu, cu cele patru cuburi.
În caz de reuşită, se va face menţiunea: Da, este forte bine. Tu ai înţeles. Atunci să
continuăm. (Se prezintă cartoanele, în ordinea modelelor, de la 1 la 10.)
Dacă după 2 minute construcţia nu a fost realizată, se spune copilului: Am să te ajut.
Priveşte! Se arată copilului modelul B1. Vezi bine, acum? (Se declanşează cronometrul.)
Dacă după 1 minut subiectul nu rezolvă sarcina, nici cu ajutorul modelului B1, atunci,
fără nici o explicaţie, se prezintă subiectului modelul C1 (tot pentru 1 minut).
în cazul în care după 1 minut nu se obţine nici un progres, se explică subiectului
(Modelul C2): Vezi, aici s-a împărţit desenul în patru părţi (Se arată cele patru părţi), şi tu
ai patru cuburi ca să-l fad. Acum este uşor, nu-ţi rămâne decât să le aşezi şi tu la fel. Fii
atent începe. (Se declanşează cronometrul) - Timp afectat 2 minute.
În caz de nereuşită, examinatorul construieşte, după un paravan, modelul din setul său de
cuburi şi aşezându-le în faţa subiectului, îi spune: Fă şi tu o construcţie la fel (Se
declanşează cronometrul; timp afecta 1 minut).
În caz de reuşită, după instructajul dat la Modelele B1 sau C1, C2 şi construcţia
examinatorului, acesta amestecă cuburile şi îi spune subiectului: Foarte bine, acum ai să
faci încă o dată, singur, conducându-te după modelul cel mic! Examinatorul prezintă din
nou subiectului modelul A1. Se declanşează cronometrul; timp afectat: 1 minut.
Menţionăm deci, că ori de câte ori subiectul rezolvă itemul numai cu ajutor, i se dă încă o
dată spre rezolvare modelul A (forma mică) a itemului respectiv.
Se notează atât seria de ajutoare acordate, cât şi timpul afectat fiecărei forme de ajutor.
Dacă sunt anumite inversiuni tipice sau construcţii aberante, acestea vor fi desenate
repede, pe o foaie de notare.
Ordinea şi timpul de prezentare a diferitelor modele, în caz de eşec, la modelul A:
a. Model normal A - 2 minute
b. Model mărit B -1 minut
c. Model mărit cu linii C
- fără explicaţii C1 -1 minut
- cu explicaţii C2 - 2 minute
d. Model din cuburi gata construit - 1 minut
e. Revenirea la modelul iniţial, indiferent de stadiul la care subiectul a reuşit să
construiască în mod corect modelul (2-4) -1 minut.

EXAMINAREA LIMBAJULUI Şl A COMUNICĂRII

Inventar de probe folosite în examinarea logopatlilor


a) Proba cu logatomi (verbală) pentru depistarea dislaliilor;
b) Proba cu alfabetul ilustrat;
c) Verificarea auzului;
d) Proba vorbirii independente:
- număratul de la 1 la 10;
- zilele săptămânii;
- culorile;
- recitare;
- povestire.
e) Povestirea după imagini; se notează:
- fluenţa vorbirii;
- amplitudinea vocii;
- vocabularul;
- ritmul;
- gândirea.
f) Proba de orientare spaţială şi temporală (J. Piaget)
g) Memoria
- de scurtă durată;
- de lungă durată (cu imagini).
h) Gândirea: se aplică Proba Raven, "desenul omuleţului", definire de noţiuni, comparare,
operare, operaţii cu noţiuni opuse, proba de integrare a noţiunilor etc.
i) Proba de cunoaştere a vârstei psihologice a limbajului (Alice Descoendres).
j) Abilitatea grafică: proba de îndemânare (perle, tapping); executarea unor elemente
grafice;
k) Proba pentru disgrafie:
- dictare de litere, silabe, cuvinte;
- dictare de propoziţii scurte;
- copiere de litere, silabe, cuvinte, o frază scrisă pe tablă;
- despărţirea în silabe a 4-5 cuvinte.

Probe pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului

Structurarea probei: (7 probe)


1. Contrarii (cu obiecte şi imagini)
2. Completarea lacunelor dintr-un text vorbit
3. Repetare de numere
4. Cunoaşterea a 6 materii
5. Contrarii fără obiecte sau imagini
6. Denumirea a 10 culori
7. Cunoaşterea sensului verbelor.
Obiective
Calcularea vârstei psihologice a limbajului copilului. Conţinutul şi modul de aplicare a
probelor
EXPLORAREA PERSONALITĂŢII

Testul GOODENOUGH (omuleţul)

Material: Sunt necesare o foaie (hârtie aibă) şi un creion.


Tehnica: Tu vei desena pe foaie un om. Desenează cât mai frumos poţi tu. Nu pierde
timpul şi desenează cât mai bine. Copilul poate fi încurajat, spunându-i-se că este bine,
dar în nici într-un caz nu trebuie influenţat.
Proba poate fi dată colectiv. în acest caz, trebuie luate măsuri speciale de precauţie,
pentru a evita copierea. Este de cea mai mare Importanţă să se evite orice sugestie (să nu
fie la îndemâna copilului cărţi, ilustraţii, gravuri etc).
La orice întrebare se răspunde invariabil: Fă cum vrei tu.

Grilă educativă globală de evaluare-observare

1. Autonomia funcţiilor fundamentale


a. Alimentaţia
mănâncă singur DA NU
mănâncă singur, folosind tacâmurile atipic DA NU
bea corect DA NU
îşi autoreglează cantitatea de mâncare şi băutură DA NU

b. Igiena personală
se spală singur DA NU
îşi dă seama când nu este curat DA NU
se piaptănă singur DA NU
îşi suflă nasul DA NU

c. Îmbrăcatul
se îmbracă şi se dezbracă singur DA NU
se îmbracă corect DA NU
se îmbracă corespunzător vremii de afară DA NU

d. Controlul sfincterian
are capacitatea de control sfincterian autonom DA NU
are capacitatea de control sfincterian condus DA NU

e. Mişcarea şi siguranţa persoanlă


este capabil să vină singur la şcoală DA NU
este capabil de deplasare autonomă în şcoală DA NU
oriunde DA NU
în anumite spaţii DA NU
este capabil să evite obiecte şi situaţii periculaose DA NU

2. Comportamentul relaţional şi emotiv


sentiment de teamă la confruntarea cu anumite situaţii, persoane, animale,
obiecte DA NU
Dacă DA, specificaţi-le .............................................................
.............................................................................................
reacţionează prin plâns DA NU
reacţionează prin mânie excesivă DA NU
reacţionează prin nelinişte şi/sau refuz la:
a. solicitarea de a face anumite lucruri DA NU
b. inserare în contexte sociale neobişnuite. DA NU
c. alte situaţii (indicaţi care)......................................................
............................................................................................
prezintă alte comportamente neadecvate:
a. agresivitate împotriva altora DA NU
b. agresivitate împotriva propriei persoane DA NU
c. scheme comportamentale fixe DA NU
d. izolare DA NU
e. alte comportamente (indicaţi care).........................................
...........................................................................................
acceptă relaţiile cu adulţii DA NU
Dacă DA, indicaţi cu care..........................................................
...........................................................................................
Dacă DA, indicaţi dacă mereu sau doar în anumite cazuri
(specificaţi)...........................................................................
...........................................................................................
acceptă relaţiile cu colegii DA NU
Dacă DA, indicaţi cu care.........................................................
...........................................................................................
Dacă DA, indicaţi dacă mereu sau doar în anumite cazuri
(specificaţi)...........................................................................
..........................................................................................
prezintă o dependenţă faţă de adulţi DA NU
prezintă o dependenţă faţă de colegi DA NU
se adaptează regulilor grupului DA NU
Dacă DA, indicaţi dacă mereu sau doar în anumite cazuri
(specificaţi)............................................................................
............................................................................................
se adaptează activităţilor şcolare DA NU
are grijă de materialele sale şcolare DA NU

3. Psihomotricitatea
1. Achiziţia abilităţilor motorii
a. motricitatea globală
capacitatea de a merge autonom DA NU
capacitatea de a alerga DA NU
capacitatea de a sări de pe un picior pe altul DA NU
capacitatea de a urca o scară, păşind alternativ DA NU
capacitatea de a apuca şi arunca un balon DA NU
capacitatea de a executa un parcurs, evitând obstacolele DA NU

b. motricitatea specifică şi coordonarea vizo—motrică


capacitatea de a apuca şi de a lăsa să cadă voluntar obiecte mici DA NU
capacitatea de a încheia şi descheia nasturi DA NU
capacitatea de a înşuruba şi a deşuruba DA NU
capacitatea de a lega şi dezlega şireturi DA NU
capacitatea de a lucra cu foarfecă şi de a îndoi hârtii DA NU
capacitatea de a folosi un ciocan, un ac DA NU
capacitatea de a apuca corect un creion DA NU

2. Cunoaşterea propriului corp şi a părţilor sale


Achiziţia schemei corporale
runoaşterea propriului corp şi a părţilor sale DA NU
recunoaşterea părţilor corpului altor persoane DA NU
recunoaşterea părţilor corpului pe o imagine DA NU
poate să le deseneze DA NU

3. Lateralitatea
subiectul are o lateralitate bună DA NU
foloseşte mâna dreaptă DA NU
foloseşte mâna stângă DA NU
foloseşte indiferent care mână DA NU
prezintă lateralitate completă DA NU
lateralitatea este prost definită DA NU

4. Orientare spaţială
se orientează în interiorul unei încăperi, demonstrând achiziţionarea
parametrilor fundamentali ce-i servesc la orientarea în:
spaţiu:
a) închis / deschis DA NU
b) aproape / departe DA NU
c) deasupra / dedesubt DA NU
d) înăuntru / afară DA NU
e) în faţă / în spate DA NU
f) la dreapta / la stânga DA NU
se orientează în raport cu o persoană, demonstrând că a achiziţionat DA NU
parametrii de mai sus
dacă da, indicaţi aceşti parametri...............................................
se orientează în spaţiul înconjurător, demonstrând că a achiziţionat DA NU
parametrii de mai sus
dacă da, indicaţi aceşti parametri...............................................
se organizează în spaţiul grafic DA NU

5. Structurarea temporală
a achiziţionat noţiunea de durată:
a) în raport cu experienţele personale imediate DA NU
b) în raport cu experienţele personale în timp DA NU
a achiziţionat noţiunea de succesiune temporală:
a) în acţiunile cotidiene DA NU
b) în acţiuni de durată DA NU
c) în plan grafic DA NU
a achiziţionat sensul noţiunii de ritm DA NU

6. Organizarea senzorio-perceptivă
- percepţia vizuală - recunoaşte şi discriminează:
a) formă DA NU
b) culoare DA NU
c) mărime DA NU
- percepţia auditivă - recunoaşte şi discriminează:
a) sunete DA NU
b) modele ritmice DA NU
- percepţia olfactivă
recunoaşte şi discriminează DA NU
- percepţia gustativă
recunoaşte şi discriminează DA NU
- percepţia tactilă
recunoaşte şi discriminează:
a) mărimea obiectelor DA NU
b) calitatea suprafeţei DA NU

4. Educaţia logico-matematică şi funcţia simbolică


1. Preliminarii
- observă şi discriminează:
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- clasifică:
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- ordonează:
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- specifică reiaţii de clasificare:
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- specifică relaţii de ordine:
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- asociază semnelor o semnificaţie:
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
2. Numere
- înţelege ordinea
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- numeşte simbolurile matematice DA NU
- numără obiecte
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- ordonează obiecte
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- cunoaşte cele mai importanţi termeni şi convenţii matematice DA NU
- recunoaşte situaţiile de aplicare a celor patru operaţii aritmetice
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- creează şi rezolvă probleme
a. uşor;
b. prin încercare şi eroare;
c. niciodată.
- efectuează calcule numerice simple:
a. adunare;
b. scădere;
c. înmulţire;
d. împărţire.
- cunoaşte importanţa poziţiiei cifrelor în numere DA NU
- rezolvă probleme ce implică folosirea fracţiilor simple DA NU
- cunoaşte unităţile de măsură şi simbolurile acestora DA NU

3. Relaţii geometrice
- numeşte şi indică principalele forme geometrice DA NU
- stăpâneşte noţiunea de simetrie DA NU
- calculează arii şi perimetre DA NU

5. Educaţia lingvistică
1. Comunicare verbală
- limbajul este prezent ca activitate DA NU
- pronunţă corect sunetele DA NU
- articulează bine sunetele DA NU
- are probleme de:
a) bâlbâială;
b) disartrie;
c) dislalie
- foloseşte mimica şi gesturile pentru comunicare DA NU
- ce limbaj foloseşte cu precădere pentru comunicare
a) limbajul verbal, scris şi/sau oral;
b) limbajul gestual;
c) limbajul mimic;
d) iimbajul grafico-pictografic.
- foloseşte cuvinte – propoziţii DA NU
- foloseşte un limbaj complet dar limitat la cuvinte uzuale DA NU
- foloseşte un limbaj complet şi amplu DA NU
- foloseşte limbajul pentru a obţine informaţii DA NU

2. Competenţa lingvistică
Semantica
- înţelege mesaje în diverse limbaje DA NU
dacă DA, indicaţi care sunt acestea:
a. povestire
b. poezie
c. fabulă
d. desen
e. fotografie
f. film.
- reproduce mesaje în diverse limbaje DA NU
dacă DA, indicaţi care sunt acestea:...........................................
.............................................................................................
.............................................................................................
.............................................................................................
- emite mesaje cu referire la experienţa DA NU
- prelucrează mesaje în diverse limbaje DA NU
- inventează DA NU
- discriminează sunete: vocale, consoane, silabe, cuvinte (specificaţi)........
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................

Gramatica
— scrie cuvinte / o scrisoare / o propoziţie (specificaţi)...................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
...............................................................................................................
a. prin copiere
b. dupa dictare
c. autonom
- operează transformări de reducere sau de dezvoltare DA NU
Lectura
- citeşte DA NU
dacă DA, indicaţi cum o face:
a. repede
b. cu dificultate
c. cu precizie
d. expresiv

3. Chestionar pentru evaluarea limbajului


Semantica
- înţelege mesaje emise în diverse limbaje
- exprimă mesaje în diverse limbaje privind experienţa personală
- exprimă mesaje în diverse limbaje privind acţiuni ale altor persoane
- face operaţii de completare a conţinutului unei imagini sau a unui text dat;
- inventează fabule, poezii, povestiri etc, plecând de la stimuli exteriori;
- recunoaşte semnificaţia cuvintelor de folosinţă curentă.
Fonetica
- repetă o serie de foneme sau de cuvinte auzite;
- efectuează operaţii de discriminare plecând de la foneme date.
Gramatica
- copiază caractere / cuvinte / propoziţii impus sau spontan
- face operaţii de dezvoltare a unor propoziţii date
- uneşte o serie de cuvinte sau de propoziţii date

4. Evaluarea de preînvăţare a cititului. Fayasse, 1981


a) Urmărire cu privirea
- urmăreşte obiecte de la stânga la dreapta
- urmăreşte cu degetul o linie de Ia stânga la dreapta;
- denumeşte imagini de la stânga la dreapta;
- trece la linia următoare;
- denumeşte imagini de la stânga la dreapta, cu trecere la linia următoare.
b) Schema corporală
- Identiîică stânga-dreapta asupra propriului corp, prin imitaţie
- Identifică stânga-dreapta asupra propriului corp, după indicare
- Identifică stânga-dreapta asupra propriului corp, după numire
c) Discriminare auditivă
- Discriminare între două zgomote diferite
- Discriminare între două sunete diferite efectuate de acelaşi instrument muzical
- Discriminare între două cuvinte ce diferă printr-un fonem
d) Discriminare vizuală
- Discriminarea culorilor: prin imitare (corespondenţă), desemnare
- Discriminarea formelor: prin imitare, desemnare, numire
- Discriminarea detaliilor într-o imagine
e) Organizare temporală
- Reproducerea a două acţiuni într-o ordine determinată
- Reproducerea a trei acţiuni într-o ordine determinată
- Reproducerea prin imitare verbală a unei succesiuni de două cuvinte
- Imitare verbală a trei cuvinte legate;
- Diferenţierea dintre două ritmuri
- Reproducerea unei structuri ritmice formate din două elemente
- Executarea unei structuri ritmice formate din două elemente
- Reproducerea unei structuri ritmice formate din trei elemente
- Executarea unei structuri ritmice formate din trei elemente
- Ordonarea a două imagini în ordine temporală
- Ordonarea a trei imagini în ordine temporală
- Identificarea relaţiei înainte şi după, într-o imagine
- Repetarea unei secvenţe de două cuvinte
- Repetarea unei secvenţe de trei cuvinte
f) Organizare spaţială
- Punerea în corespondenţă a unor imagini cu introducerea de coordonate
spaţiale de bază (sus-jos, stânga-dreapta, deasupra-dedesubt)
- Indicarea coordonatelor spaţiale de bază într-o imagine
- Numirea coordonatelor spaţiale de bază într-o imagine g) Memorare
- Reproducerea unui gest
- Reproducerea unei secvenţe de trei culori
- Reproducerea aranjării a trei imagini
- Recunoaşterea obiectelor din imagini h) Clasificare şi seriere
- Găsirea elementului în plus
- Ordonarea după mărime

5. Chestionar pentru evaluarea limbajului, Lambert şl Sohier, 1978


a. Expresia verbală
- Copilul ţipă, plânge
- Copilul vocalizează (ex.: aaah, eeeh)
- Gângurit: amestec de vocale şi consoane (ga-ga, be-be)
- Secvenţe de gângurit cu intonaţie (mama, dadadi)
- Imitarea de secvenţe de sunete cu intonaţie. De exemplu, jucându-se cu o
maşinuţă, copilul scoate sunete ca "brum, brum".
- Imitarea de cuvinte simple (bebe, papa). Daţi exemple. Imitarea după profesor
a unor propoziţii scurte (2-3 cuvinte) Emiterea spontană de cuvinte cu semnificaţie. Daţi
exemple. Emiterea a două cuvinte legate funcţional. Daţi exemple.
- Emiterea a trei cuvinte legate funcţional. Daţi exemple. Copilul foloseşte un
limbaj adecvat, chiar dacă nu e corect gramatical. Daţi exemple.
- Dacă limbajul copilului este la un nivel superior celui de la punctul anterior,
scrieţi:
a) propoziţia cea mai lungă produsă de copil
b) întrebarea cea mai lungă pusă de copil
b. Gesturi
- Pentru a comunica foloseşte doar gesturi
- Copilul vorbeşte, dar foloseşte mai mult gesturi decât cuvinte
- Pentru a se face înţeles, copilul foloseşte gesturi, deoarece limbajul său nu este
adecvat.
- Copilul foloseşte gesturi:
a)pentru a comunica ce doreşte
b) pentru a indica un obiect sau o situaţie
- Copilul combină gesturile naturale cu un limbaj adecvat.
c. Înţelegerea
- Copilul răspunde la numele său
Daţi copilului următoarele sarcini:
 ❖ Ridică mâinile
 ❖ Aşează-te
 ❖ Atinge-ţi ochii
 ❖ Ridică-te şi pune-ţi mâinile la spate
 ❖ Du-te la uşă, dar nu o deschide
 ❖ Pune o mână pe masă. Atinge scaunul cu mâna aflată pe masă.
 ❖ Deschide cartea, pune-o pe masă şi întoarcete la scaun
d. Articularea
- Nu articulează
- Articulează inteligent în cea mai mare parte a timpului
- Articulează în parte neinteligibil.
- Nu are probleme de articulare.

6. Probe de verificare privind educaţia lingvistică


a. Lingvistică
- înţelegerea mesajelor emise în diverse limbaje '
- respectarea ordinii logice
- compunerea unei povestiri pe bază de imagini date
- recunoaşterea semnificaţiei cuvintelor folosite zilnic
- recunoaşterea de litere diverse dintr-un tabel cu litere scrise alternativ
- povesteşte după o suită de imagini şi formulează titlul povestirii
b. Fonetică
- repetă o serie de foneme
- discriminează diverse perechi de foneme
c. Gramatică
- scrie
- dezvoltă propoziţii simple
- reduce propoziţii dezvoltate
2. Fişa de evaluare a formei scrisului la şcolarul mic (tulburările traiectului grafic)
3.
Nr. Criteriul Tipul Punctaj Cate-
crt distorsiunii gorie
1 încadrarea în - evidentă -2 pc. -S
spaţiul grafic - parţială -1 pc. -M
(în pagină) - nu apare -0 pc. -U
2 Înclinaţia - evidentă la toate -2pc. -S
Semnelor probele
- parţial (la unele probe) -1 pc. -M
- nu apare -Opc. -U
3 Dimensiunile - ia toate semnele -2 pc. -S
variabile ale - la unele semne -1 pc. -M
Semnelor - nu apar -0 pc. -U
Grafice
4 Aspectul liniei - la toate semnele -2pc. -S
grafice (tremu- - la unele semne -1 pc. -M
rături şi nesigu- - nu apare -Opc. -U
ranţă)
5 Ritmul de - nu termină nici un rând -2pc. -S
Rezolvare - nu termină unele
rânduri -1 pc. -M
- rezolvă totul -Opc. -U
6 Inteligibilitatea - aspect general confuz -2pc. -S
Grafică - parţial -1 pc. -M
- aspect corect -Opc. -U

Conform curbei normale a probabilităţilor, se poate considera că fişa de mai sus


evidenţiază la 12 pc. un copil cu probleme în execuţia traseelor grafice. între 0 şi 4 pc,
apar probleme în învăţarea formei scrisului care pot fi aleatorii. între 3 şi 8 pc trebuie
realizată o evaluare complexă a scrisului copilului deoarece apar abateri care pot fi
specifice sau nespecifice. Dacă apare un punctaj între 9 şi 12 pc, este necesară o evaluare
complexă, intervenind clar tulburări în execuţia formei; rămâne de stabilit cauza acestora
în „oscilaţii' de învăţare sau chiar „tulburări". Apare necesară la acest nivel intervenţia
terapeutică ă logopedului. Aici este locul în care pot apărea disgrafiile (incapacităţi de
abordare a scrierii).
Menţionăm că aprecierile de M (mediu), U (uşor) şi S (sever) sunt realizate în funcţie de
frecvenţa apariţiei distorsiunii prezentate.

CONCLUZII ASUPRA PEOCESULUI EVALUĂRII DEFICIENŢEI DE


INTELECT

Acum vom arunca o privire generală asupra aspectelor ce ţin de evaluarea copiilor care
au dificultăţi de intelect. In compartimentele următoare vom examina unele idei specifice
de evaluare, asociate cu diverse tipuri de dificultăţi.

De ce este important să evaluăm copilul?


Dacă dorim cu adevărat să ajutăm copilul care are o dificultate, trebuie să avem un tablou
clar si amănunţit al abilităţilor sale.
O evaluare a abilităţilor copilului ne va ajuta:
• să determinăm exact ce poate face copilul şi să identificăm domeniile în care întâmpină
dificultăţi;
• să elaborăm un plan corespunzător al obiectivelor care să satisfacă necesităţile copilului
şi să-l ajute să progreseze;
• să înregistrăm progresele copilului.

Care copii sunt potriviţi pentru evaluare?


Fiecare copil care are o dificultate are nevoie de o atenţie specială şi este potrivit pentru
evaluare.

Pe ce se bazează evaluarea copilului?


• Evaluarea copilului trebuie să se bazeze atât pe observaţiile părinţilor, cât şi pe
observaţiile educatorului.
• Colaborarea cu părinţii este foarte importantă atât pentru obţinerea unor informaţii
despre evoluţia copilului cât şi pentru participarea lor activă şi în cunoştinţă de cauză la
toate activităţile care privesc dezvoltarea copilului.
• In evaluare utilizăm drept ghid de orientare o scală de dezvoltare. Scala este un
instrument de lucru alcătuit pe baze statistice şi ne oferă date despre indicatorii medii de
evoluţie în principalele domenii care caracterizează dezvoltarea firească a copilului.
• Cu ajutorul acestor indicatori se va stabili care este stadiul de dezvoltare a copilului
comparativ cu parametrii medii de dezvoltare.

Cum pregătim evaluarea?


Pentru evaluare trebuie să ne asigurăm că avem toate condiţiile îndeplinite:
- o atmosferă plăcută, neoficială, în care atât copilul cât şi părinţii să se simtă cât mai
bine;
- nu se face evaluarea când copilul este obosit sau bolnav;
- este foarte importantă stabilirea unei relaţii de încredere şi bună colaborare cu copilul;
- copilul nu va fi forţat să răspundă la întrebări, asigurând o relaţie de comunicare cât mai
firească;
situaţiile problemă vor fi prezentate sub formă de joc; copilul nu trebuie deloc să simtă că
este supus unui examen;
- informaţiile notate trebuie să se bazeze pe observarea sistematică a copilului, ştiind
precis şi clar ce este important de urmărit;
- copilul va fi observat în situaţii diferite (joc, relaţii cu părinţii, relaţii cu alţi copii, mai
multe momente ale zilei etc.)
În final fişa de evaluare va fi o rezultantă a celor mai importante date dspre copil,
obţinute din observaţiile făcute de educator şi informaţiile furnizate de părinţi.

Ce dorim să aflăm în cadrul evaluării?


In cadrul evaluării avem nevoie să colectăm cât mai multe informaţii despre copil:
- familia lui, situaţia în familie;
dezvoltarea sa, afecţiuni, boli sau incapacităţi de orice fel;
- orice contact anterior cu servicii de reabilitare; examene medicale;
- educaţia (dacă a frecventat sau frecventează creşa, grădiniţa).
Apoi la acesta informaţie generală trebuie să adăugăm detalii specifice privind abilităţile
de comunicare ale copilului.
Domeniile care trebuie să le investigăm sunt:
• vorbirea
- abilitatea de a produce sunete şi de a le îmbina în cuvinte, iar mai târziu în propoziţii.
• înţelegerea
- abilitatea de a înţelege oamenii, situaţiile şi limbajul.
• gesturile
- abilitatea de a folosi mişcările corpului, semnele şi expresia feţei pentru comunicarea
mesajului.
• jocul
- " prin joc copilul îşi dezvoltă concepţiile despre lume şi îşi formează abilităţile esenţiale
pen-
tru comunicare.
• atenţia
- abilitatea de a se concentra asupra oamenilor şi lucrurilor din jurul său.
• ascultarea
- abilitatea de a asculta atent sunetele şi vorbirea oamenilor.
• alternarea (schimbul de roluri) şi imitarea
- abilitatea de a participa la rândul său în joc şi de a imita acţiunile, sunetele şi cuvintele
altor persoane.
• deprinderi de autoservire
- abilitatea de a fi independent în timpul mesei, îmbrăcării, spălării şi folosirii toaletei.
• abilităţi motorii de bază
- abilitatea de a-şi controla mişcările esenţiale ale corpului.

Fişa de evaluare
Pentru a colecta toată informaţia despre copil avem nevoie de fişa de evaluare.
Fişa constă din:
Pagina 1 — informaţii de ordin general
Pagina 2 — domenii care trebuie luate în consideraţie
Paginile 3 şi 4 — lista de control pentru abilităţi de comunicare
Pagina 5 - sumarul şi planul obiectivelor

Îndrumător pentru completarea fişei de evaluare:


Pagina 1 - este destul de simplu de completat. înscrieţi doar detaliile cerute.
Pagina 2 — această parte a formularului, de asemenea este simplu de completat. Din nou
completaţi după cum se cere.
Paginile 3 şi 4 — această parte a evaluării necesită mai multe explicaţii. Aveţi aici un
îndrumător eficient. Pe baza observaţiilor dumneavoastră, din răspunsurile părintelui, din
contactul cu copilul, completaţi lista de control în felul următor:
1. înscrieţi la începutul paginii vârsta copilului.
2. începând cu primul rând, Vorbirea, mergeţi de la stânga spre dreapta, marcând ce poate
face copilul cu + şi ce nu poate face cu - . Scrieţi în spaţiile Ubere comentariile
suplimentare. In cazul în care copilul evident nu va putea să îndeplinească mai multe
activităţi din rândul dat, nu le continuaţi. Treceţi la rândul următor, înţelegerea.
3. Continuaţi ca şi mai sus, de la stânga spre dreapta, până completaţi toată lista. Aveţi
acum tabloul a ceea ce copilul poate îndeplini şi ceea ce nu poate face.
4. Zonele în care + sunt corespunzătoare vârstei actuale a copilului, sunt punctele sale
forte. Indicaţi-le la sfârşitul paginii.
5. Zonele în care - sunt mai frecvente, sunt necesităţile sale. Indicaţi-le la sfârşitul paginii.
Pagina 5 — ţine de planificarea obiectivelor. Este partea esenţială a fişei de evaluare şi va
fi examinată detaliat în compartimentul următor.
Pentru a explica mai bine, să completăm paginile 1, 2, 3 şi 4 ale unei fişe de evaluare. In
paginile următoare veţi citi notiţele îndrumătoare pentru completarea formularului şi un
model de completare a fisei pentru un caz concret.

Explicarea fisei de evaluare

Data evaluării:...........
Numele şi prenumele:................... Data naşterii: ziua, luna şi anul
Adresa şi telefonul:......................
Date despre părinţi:
Mama..................... Vârsta............
Profesia..............
Tatăl...................... Vârsta............
Profesia..............
Fraţi...................... Vârsta.
Ocupaţia.............
1. ...............................................
2................................................
Mai este cineva în familie cu aceaşi problemă?
Există în familie din partea mamei, tatălui sau la frţii cazuri cu deficienţe de vorbire
şi/sau auz? Daca da, oferiţi detalii.
Particularităţi legate de naştere: Au existat probleme în timpul naşterii? A fost copilul
născut la termen? Au fost complicaţii după naştere? Dacă da specificaţi.
Boli în copilărie:......................................
Indici evolutivi:
Când a început copilul:
- să şadă, să se târască, să se ridice în picioare, să meargă
- să spună primele cuvinte cu sens, să formeza propoziţii simple.
Dacă a mai urmat un tratament :
- Dacă da, specificaţi:
Când?
Unde?
Ce tratament?

Exemplu de fişă de evaluare

Data evaluării: 3 octombrie 1995


Numele şi prenumele: Rădulescu Andrei Data naşterii: 2 septembrie 1992
Adresa şi telefonul: strada Unirii, numărul 22, Bucureşti, telefon..................
Date despre părinţi:
Mama: R. Carmen Vârsta: 30 ani Profesia: contabil
Tatăl: R. Mircea Vârsta: 32 ani Profesia: tehnician
Fraţi: nu are
Mai este cineva în familie cu aceeaşi problemă?
Nu
Particularităţi legate de naştere: nu au existat probleme în timpul sarcinii; s-a născut
prematur; a stal la incubator 2 săptămâni, a fost externat după o lună.
Boli în copilărie: la 6 luni a fost internat cu diagnosticul viroză respiratorie; febră mare,
convulsii
Indici evolutivi: - a stat în şezut la 8 luni,
- s-a lârât la 10 luni,
- s-a ridicat în picioare la 15 luni,
- a mers la 24 de luni,
- primele cuvinte cu sens la 2 ani,
- nu formează propoziţii.
Dacă a mai urmat un tratament pentru dificultăţi de comunicare:

Explicarea fişei de evaluare

Din observaţiile dumneavoastră răspundeţi la următoarele întrebări:


Urmăriţi copilul şi reflectaţi asupra acestor întrebări. Dacă sunteţi siguri de
răspuns încercuiţi „da" sau „nu". Dacă nu sunteţi siguri, continuaţi evaluarea şi
reveniţi la aceste întrebări după completarea listei de control.

Este vorbirea unica problemă a acestui copil? Da/Nu

Dacă nu, răspundeţi la următoarele întrebări:

Are copilul malformaţii de ordin constituţional? Da/Nu

Are copilul dificultăţi în sfera cognitivă? Da/Nu

Are copilul probleme vizuale? Da/Nu


Are copilul probleme de comportament? Da/Nu

Are copilul întârziere în dezvoltare? Da/Nu


Are copilul dificultăţi de alt ordin? Da/Nu

Specificaţi

Frecventează copilul creşa/grădiniţa? Da/Nu


Dacă nu, motivaţi
Auzul
Copilul aude bine? Da/ Nu

Are copilul boli infecţioase ale urechii? Da/Nu

Descrieţi

A fost testat auzul copilului? Da/Nu


Dacă „da" - când?
- unde?
- cu ce rezultate?

Evaluarea

Din observaţiile dumneavoastră răspundeţi la următoarele întrebări:

Este vorbirea unica problemă a acestui copil ? Da/Nu

Dacă nu, răspundeţi la următoarele întrebări:


Are copilul malformaţii de ordin constituţional ? Da/Nu

Are copilul dificultăţi în sfera cognitivă ? Da/Nu

Are copilul probleme vizuale ? Da/Nu

Are copilul probleme de comportament ? Da/Nu

Are copilul întârziere în dezvoltare ? Da/Nu


Are copilul dificultăţi de alt ordin ? Da/Nu

• nu are formate deprinderi de autoservire


• dificultăţi de relaţionare
Frecventează copilul creşa/grădiniţa? Da/Nu

• până la vârsta de 3 ani mama a stat acasă cu copilul


• acum părinţii doresc integrarea copilului în grădiniţă
Auzul
Copilul aude bine? Da/Nu

Are copilul boli infecţioase ale urechii? Da/Nu


A fost testat auzul copilului? Da/Nu
Dacă „da"
- când?
- unde?
- cu ce rezultate?

Explicarea listei de control

Etapa 1 2 3 4 5 6
Vârsta 0-6 luni 6-12 luni 12-18 luni 1,5-3 ani 3-5 ani 5-6 ani
Vorbirea Gângureşte, Repetă Foloseşte Foloseşte Combină Se exprimă cu
Completaţi bolboroseşte? sunetele şi sunete cu cuvinte cuvintele în uşurinţă în
fiecare rând gângureşte în sens şi unele separate, propoziţii? propoziţii
de la stânga mod cuvinte uşor combinându- Vorbirea lui dezvoltate, îşi
spre dreapta melodios? de Ic uneori câte este înţeleasă spune adresa.
recunoscut? 2? de străini?
Dacă nu,
descrieţi.
Înţelegerea înţelege cum înţelege Urmează înţelege Poate să Participă la
îi vor fi instrucţiunile instrucţiunile limbajul urmărească o conversaţiile
satisfăcute cele mai neînsoţite de simplu la fel conversaţie şi cu adulţii.
necesităţile de simple gesturi, de ca şi alţi copii să participe la
bază, de comunicate exemplu îşi de aceeaşi ea?
exemplu, prin gesturi? arată părţile vârstă?
plânge când îi corpului?
este foame
sau e ud?
Gesturile Zâmbeşte, se Indică înţelege Foloseşte Foloseşte Mimica şi
încruntă, obiectele sau legătura gesturile gesturile gesticulaţia
râde? persoanele dintre gest şi pentru a-i pentru a-şi sunt adecvate
întinde mâna ce-i provoacă situaţie, ex., face pe alţii face mesajele mesajului.
spre obiecte? interesul? face din mână să-i aducă mai
„pa", bate din lucruri pe convingătoare
palme care le ?
„mulţumesc" doreşte, de
? ex., arată la
cană, când
doreşte să
bea?
Jocul Oamenii şi Cercetează/ Ii plac Ii place să Ii plac Respectă
obiectele îi se joacă cu jocurile în construiască jocurile cu regulile în
provoacă obiectele? care pretinde din cuburi? reguli? jocurile de
interesul? Caută a face ceva, Participă grup.
Le fixează cu obiectele de cx., pune o Imită împreună cu Participă la
privirea? ascunse? linguriţă în activităţi alţi copii la jocuri de rol.
cană, casnice jocuri cc
prefăcându-se simple? implică
că mănâncă? simularea?
Atenţia Priveşte la Priveşte în Poate îndeplineşte Poate să Arc atenţie
mamă/dadacă direcţia îndeplini sar- sarcini mai asculte şi să distributivă.
când suneteloi sau cini simple complicate vorbească cu
vorbeşte? obiectelor fără a fi timp mai oamenii în
noi? distras de îndelungat timp ce
sunete sau (construieşte îndeplineşte o
obiecte noi? din cuburi, sc sarcină
joacă dc-a oarecare?
simularea)?
Ascultarea Răspunde la Diferenţiază Ascultă când Ascultă Poate Paricipă la
sunet şi sunetele şi mama/dădaca vorbirea mai participa într- dialog,
priveşte în sensul lor, de îi vorbeşte? atent? o ascultând
direcţia dc ex., lătratul încearcă să conversaţie? atent şi
unde vine? unui câine, repete răspunzând
sosirea cuvintele? adecvat.
autobuzului?

Schimbul de Repetă Repetă Imită sunetele Încearcă să Poate Capacitatea


rol -alternarea sunetele după propriile şi acţiunile repete participa într- de a dialoga.
şi imitarea mama sa, de sunete în adulţilor? cuvintele pe o
ex., mama joacă? Doreşte ca care le aude? conversaţie?
imită sunetele adultul să
copilului, le participe la
repetă apoi şi jocurile sale?
copilul?
Deprinderi de Poate strânge Poate mesteca Mănâncă Se spală Poate să se îşi încheie
autoservire lingura cu hrana şi bea singur? singur pe faţă spele şi să sc nasturii, îşi
buzele? din cană? Poate să sc şi pe mâini? şteargă leagă
dezbrace de singur? şireturile.
Duce hainele mai Poate să Poate să se
mâncarea la Cooperează simple? îmbrace îmbrace
gură? în timpul hainele mai singur?
procesului de simple?
îmbrâcarc? A început Este aproape Sc duce
deja instruirea antrenat dc a singur la
pentru igiena folosi toaleta? toaletă?
personală?
Abilităţi Poate duce Poate să se Poate merge? Poate alerga Poate sări? Sare coarda.
motorii de mâinile spre târască? uşor? Sare într-un
bază linia medie? Se sprijină Poate alerga Poate sări cu Poate ţopăi? picior
Poate şedea pentru a sta în cu greu? ambele învârtindu-sc
cu sprijin? picioare? picioare? Poate sări cu în cerc.
Merge cu deplasare? Stă pe un
sprijin? picior 10
secunde.

Puncte forte: Scrieţi domeniile care-i reuşesc cel mai bine copilului (pentru vârsta
actuală). Necesităţi: Scrieţi domeniile în care întâmpină cele mai frecvente dificultăţi
(cele mai puţin specifice vârstei actuale).

Prezentarea concluziilor evaluării în faţa părinţilor este foarte importantă pentru stabilirea
relaţiilor de colaborare.
• Trebuie aleasă cea mai bună cale pentru o informare corectă a părinţilor, menajând în
acelaşi timp sentimentele acestora.
• Sunt necesare mult tact şi răbdare când se dau explicaţii şi se va sublinia scopul urmărit
şi anume cum să ajutăm cât mai bine împreună copilul.
• Se discută nu numai problemele pe care le are copilui, ci şi realizările sale, ce poate face
el bine.
• Comunicarea rezultatelor evaluării este şi momentul în care se oferă soluţii. Se explică
părinţilor ce obiective îşi propune educatorul şi ce trebuie ei să facă la rândul lor pentru a
ajuta copilul.
• Este de cea mai mare importanţă relaţia cu părinţii. Când se ajunge la înţelegerea
faptului că educatorii şi părinţii au acelaşi interes şi anume binele copilului, atunci sunt
puse bazele unei colaborări eficiente.

După ce am completat paginile 1, 2, 3 şi 4 ale fişei de evaluare vom folosi toată această
informaţie pentru a stabili un plan al obiectivelor

In modulul următor veţi primi informaţii despre alcătuirea planului de obiective.


Obiective

Obiective pe termen lung


Obiective pe termen scurt
Ce? Cum? De către cine?

i.

2.

3.

4.

5.

'•

După s-a completat fişa de evaluare a unui copil...

• Dispun oare de toată informaţia necesară?


• Majoritatea informaţiei vine de la părinţii copilului ?
• Sunt de acord părinţii cu rezultatul evaluării ?
• A cooperat oare copilul cu mine?
• Am făcut tot ce am putut pentru a relaţiona bine cu copilul?
• Sunt satisfăcut de faptul că evaluarea îmi oferă toate datele?
• Ce informaţii mi-ar mai fi de ajutor?
• Este necesar să recomand părinţilor consultarea unui serviciu de specialitate pentru
examinare?

Sfaturi pentru părinţi


• Observarea şi evaluarea copilului au drept scop cunoaşterea şi înţelegerea lui.
• Nu evaluăm copilul pentru a-1 situa pe un anumit loc într-o ierarhie.
• Nu faceţi comparaţii cu fraţii lui sau cu alţi copii cunoscuţi.
• Scalele de dezvoltare ne dau informaţii orientative despre dezvoltare.
• Nu orice abatere de la medie semnifică o problemă în dezvoltarea copilului.
• Când indicatorii de dezvoltare sunt slabi, atunci o atitudine de aşteptare sau indiferenţă
este dăunătoare.
• Problemele se pot agrava, dacă nu se intervine la timp.
• Se va solicita sprijinul şi sfatul celor mai apropiate servicii specializate.
• Părinţii sunt cel mai eficient ajutor pentru copilul lor.

Sfaturi pentru educatori


• Scopul evaluării nu este acela de a stabili ierarhii.
• Toţi copiii sunt la fel de valoroşi fiecare având individualitatea sa.
• Evaluarea este importantă pentru cunoaşterea copilului .
• Rezultatele evaluării vor sta la baza planificării activităţii educative individualizate.
• Obiectivele educative comune unui grup de copii pot fi atinse cu mijloace şi metode
diferite în funcţie de necesităţile fiecărui copil.
• Numai cunoscând foarte bine copilul este posibilă intervenţia individualizată eficientă.

Idei importante de reţinut despre evaluare


Evaluare bună poate să asigure şi o bună planificare a obiectivelor.
• Evaluarea şi activitatea de recuperare se află într-o strânsă legătură.
• Înregistrarea progreselor copilului faţă de evaluarea iniţială va fi o sursă de încurajare
atât pentru părinte, cât şi pentru educator.
• Există multe alte aspecte ce contribuie la dezvoltarea copilului.
• Pentru a asigura o mai mare exactitate a evaluării este important să nu vă grăbiţi.
• Implicarea părinţilor în procesul de evaluare este de o importanţă vitală.
• Stabilirea unor relaţii bune cu copilul şi părinţii prin colaborare.
• Abilităţile noastre personale de comunicare sunt la fel de importante ca şi cele ale
copilului.
• Evaluările nu decurg întotdeauna fără complicaţii, trebuie să fim flexibili şi să ne adap-
tăm la orice situaţie care s-ar putea ivi.

PLANIFICAREA OBIECTIVELOR INTERVENŢIEI

Cele mai frecvente întrebări despre planificarea obiectivelor


După ce evaluăm copilul, trebuie să ne gândim ce
abilităţi va trebui să îşi formeze el. Acestea reprezintă
obiectivele de lucru în viitor pentru părinte şi specialiştii
în reabilitare.

Ce este planificarea obiectivelor?

Acest plan ne permite să determinăm mai precis necesi-


tăţile copilului şi modul exact de satisfacere a lor.

De ce avem nevoie de planificarea


obiectivelor?
Planificarea obiectivelor se realizează după fiecare eva-
luare a competenţelor şi dificultăţilor copilului. Evalua-
rea şi planificarea obiectivelor se execută în paralel.

Când se realizează planificarea


obiectivelor?

Primul lucru de care avem nevoie este o bună evaluare a


punctelor forte şi a necesităţilor copilului. Apoi, putem
planifica obiectivele pe termen lung şi scurt, precum şi
activităţile necesare pentru atingerea lor.

Cum se elaborează un plan al


obiectivelor?

Un model de fişă de planificare a obiectivelor este următorul:

Obiectivul pe termen lung:

Obiective pe termen scurt Cum? De către cine?

1.
2.
3.
4.
Data:
Data următoarei planificări a obiectivelor:
Numele reeducatorului:
• Obiectivul pe termen lung reprezintă acel aspect al dezvoltării copilului pe care dorim
să îl îmbunătăţim. Cu alte cuvinte, domeniile (abilităţile) în care copilul întâmpină
dificultăţi.
• Obiectivele pe termen scurt sunt cele care ajută la dobândirea şi dezvoltarea acestor
abilităţi.
• Pentru atingerea acestor obiective prioritare, pe termen scurt, vom identifica un set de
activităţi adecvate.
• Aceste activităţi vor fi realizate de către copil împreună cu o anumită persoană
desemnată pentru aceasta.

Obiectivul pe termen lung: îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare ale copilului. Procesul ar


putea dura 12 luni sau mai mult.
Obiective pe termen scurt Cum? De către cine?

1. Scrieţi 4 obiective pe ter- Ce activităţi vom folosi Stabiliţi cine organizează


men scurt (3-6 luni), care vor pentru a realiza un obiectiv pe aceste activităţi cu copilul, pe
ajuta să se realizeze obiectivul termen scurt şi cum va fi termen scurt şi lung.
pe termen lung. instruit copilul.
Obiectivul 2
Obiectivul 3
Obiectivul 4
Data:
(Data următoarei planificări a obiectivelor: Când şi unde veţi discuta data viitoare asupra
obiectivelor de lucru cu copilul.)
Numele reeducatorului/specialistului implicat:

• Progresele copilului trebuie revizuite periodic.


• Obiectivele vor fi analizate şi corectate dacă este cazul, în urma unei noi evaluări a
copilului.

Aspecte de reţinut despre planificarea obiectivelor

• Un plan al obiectivelor este esenţial pentru stabilirea direcţiei implicării în dezvoltarea


copilului.
• La planificarea obiectivelor trebuie implicaţi părinţii.
• Un plan al obiectivelor trebuie să satisfacă nevoile individuale ale copilului.
• Pentru a alcătui un plan al obiectivelor trebuie să facem o bună evaluare a copilului.
• Un plan al obiectivelor trebuie să fie realist, alcătuit pe paşi mici.
• Stabilirea a 4 obiective pe termen scurt poate fi, de obicei, suficientă.
• Trebuie să existe o legătură între obiectivele pe termen scurt şi cele pe termen lung, pe
care le va realiza copilul.
• în timpul planificării obiectivelor, este nevoie de o analiză atentă a priorităţilor.
• Planificarea obiectivelor este un proces continuu şi un plan al obiectivelor trebuie
actualizat pe măsură ce copilul progresează.