Caracteristica copiilor cu Elaborat:

cerinţe educaţionale Stahov Daniela,

subgrupa 3, Recalificare
speciale
şi acţiunile de sprijin Coordonat:
Racu Aurelia, dr. hab.
profesor universitar
compensator-terapeutice
„Fiecare dintre noi are nevoie de ajutorul
fiecăruia dintre noi.” B. Brecht
 Copii cu cerințe educaționale speciale nu reprezintă o
categorie specială în sine de oameni, ci necesitatea unei
abordări specifice de dezvoltare. Aici ne referim la
crearea anumitor condiții prielnice de mediul în care
crește copilul pentru a avea parte de o conștientizare a
propriilor 355 instincte.
 Majoritatea copiilor cu CES nu înțeleg că ei nu sunt ca
toți ceilalți și că modul în care ei sunt abordați nu
corespunde normalității.
 Copiii cu CES au nevoie de sprijinul nostru al
tuturor pentru a avea acces la educație. Școlile
trebuie să ofere şanse egale la educaţie fiecărui
copil, indiferent de posibilităţile sale de învăţare,
participare şi dezvoltare. Iar comunitatea
trebuie și ea pregătită să accepte nevoile acestor
copiii.
Caracteristica copiilor cu cerinţe
educaţionale speciale
 Dezvoltarea fiecărui copil are particularități și trăsături individuale, specifice care necesită
evaluare, abordare și înțelegere personalizată. Toți copii au aceleași cerințe de creștere și
dezvoltare: necesitatea de afecțiune și securitate, de apreciere și atitudine pozitivă, de
încurajare și încredere în sine, de responsabilizare și independență etc., având în același
timp și cerințe speciale, particulare, individuale.
 Dezvoltarea copilului cu CES prezintă un șir de dezechilibre și particularități specifice
semnificative pentru organizarea procesului de învățare și abilitare/ reabilitare a dezvoltării
acestuia.
 Copilul cu cerinţe speciale posedă, alături de nevoile generale şi alte nevoi, cu caracter
particular, care nu sunt comune, obişnuite, oarecare. Pentru valorizarea socială a
caracteristicilor de acest tip, a fost utilizat termenul special cu sens de ocazional,
remarcabil, sau rar, deosebit. Nu este desemnat un defect sau stigmat, care marginalizează
social.
 CES desemnează un „continuum” al problemelor speciale în educaţie, de la deficienţele
grave şi profunde la dificultăţile/ tulburările uşoare de învăţare. Registrul acestora, în
accepţia UNESCO (1995), cuprinde:
• întârziere în dezvoltare/ deficienţă mintală/ dificultăţi/ dizabilităţi severe de învăţare/
dizabilităţi intelectuale;
• deficienţe fizice/ motorii;
• deficienţe vizuale;
• deficienţe auditive;
• tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
• tulburări (dezordini) de limbaj;
• dificultăţi/ dizabilităţi de învăţare.

Conceptul de dificultăți de învățare este cunoscut mai ales ca dificultăți școlare și anume
ca „dificultăți care le întâmpină unii elevi în asimilarea cunoștințelor, în formarea
competențelor”.
Dificultățile sau dizabilitățile în dezvoltarea copilului le
putem regăsi la diferite etape de dezvoltare ale acestuia, cele
mai frecvente fiind:
 Întârzierile în dezvoltare  Tulburările de dezvoltare
 Întârzierile în dezvoltarea copilului pot  Tulburările de dezvoltare sunt ansamblu
fi consecința factorilor ereditari, de manifestări somatice, neurologice,
accidentelor biologice, sociale sau a neurovegetative, psihologice,
unei îngrijiri neadecvate a copilului din dispoziţionale, cognitive și
fragedă copilărie. comportamentale. Acestea au o evoluţie
Copiii cu întârzieri în dezvoltare, de continuă, progresivă, exprimându-se în
obicei, cu asistența adecvată reușesc să cerințe educaționale speciale, deseori,
depășească aceste dezechilibre, ireversibilă.
adaptându-se optim la condițiile școlare
și sociale.

Retardul mintal/ dizabilitatea mintală

 Retardul mintal este o stare de dezvoltare, care are diferite grade de manifestare: ușor,
mediu,sever, profund.Copiii cu retard mintal ușor și mediu au probleme de cunoaștere, de
atenţie, incapacităţi motorii care duc la dificultăţi de comunicare și de învăţare. Retardul
mintal poate fi însoțit de tulburări emoționale, dificultăţi de auz, văz, de
crizeepileptiforme, de tulburări psihice și de comportament etc.
 Copilul cu un retard mintalsever/ profund, întâmpină mari greutăţi în înţelegerea și
îndeplinirea sarcinilor și, în special, în formarea abilităţilor de bază (motorii, autoservire,
învățare,de limbaj etc.).
 Copilul cu un retard mintal ușor poate însuși majoritatea abilităţilor pentru vârsta lui, dar
într-un ritm mai lent, cu un sprijin esențial din partea părinților și a specialiștilor.
 Oricât de gravă ar fi dizabilitatea mintală, copilul poate achiziţiona abilităţi pentru
îmbunătăţirea vieţii lui și a familiei, dacă este ajutat și sprijinit la timp de către adult.
  Tulburările/ Dizabilitățile de învățare
 Dizabilitatea neuromotorie
 Tulburarea de învățare este un termen general
 Copiii cu dizabilități/ dificultăți
care descrie anumite probleme, dificultăți de
neuromotorii sau ortopedice pot
învățare ale copilului. Tulburările de învățare
întâmpina dificultăţi de deplasare,de
sunt eterogene, asociate, specifice dezvoltării
autonomie personală, de adaptare, de
copiilor care afectează abilitățile motorii
învăţare etc. Deseori, dizabilităţile
(mișcarea, coordonarea mișcărilor, orientarea
neuromotorii sunt asociate cu întârzieri
în spațiu),abilitățile intelectuale (percepțiile,
în dezvoltarea mintală.
memoria, gândirea, atenția, limbajul/
vorbirea), exprimându-se în rezultatele
academice (citit, scris, calcul matematic etc.),
comportament și afectivitate.
 Există două tipuri de tulburări de învățare:
nonverbale care includ dificultățile
psihomotorii (dispraxia, disgrafia) și verbale
care sunt asociate cu tulburările de vorbire și
ale limbajul de bază (dislexia și discalculia).
Caracteristici ale elevilor cu CES:

 le lipseste deseori maturitatea și au un comportament narcisist

și egocentric.
 -deseori, ei sunt speriați de școala, dar colegii îi pot ajuta sa
depașească această frica.
 -au capacitatea de a înțelege, dar le lipsește cea de a reda cele
știute.
 -uneori sunt copleșiți de sarcinile pe care trebuie să le execute.
 Ei pot ști să rezolve o problemă, dar nu o pot rezolva practic.
 Acţiunile de sprijin compensator-terapeutice
 O școală incluzivă trebuie să găsească modalitățile adecvate prin care activitățile instructiv-educative ce se desfășoară să fie
adaptate astfel încât să preîntâmpine nevoile copiilor cu C.E.S.
 Fiecare şcoală care doreşte să fie deschisă şi flexibilă, abordând maniera incluzivităţii, trebuie să asigure, prin
managementul pe care îl propune :
 o înţelegere reală a ceea ce este incluziunea, definirea procesului ca atare, nu numai o simplă plasare a copiilor
împreună ;
 să recunoască legăturile dintre educaţia incluzivă şi valorizarea diversităţii umane.
 să favorizeze un climat de sprijin flexibil si raspunsuri creative la nevoile / cerintele individuale.
 - recunoaşterea incluziunii ca o parte a politicilor de egalizare a şanselor cu aranjamentele clare pentru
implementare, fundamentare şi monotirizare ;
 să lucreze în colaborare cu autorităţile locale si agenţiile pentru a identifica barierele posibile şi să ia în
considerare cum pot fi mai bine depăşite ;
 Toţi trebuie implicaţi şi consultaţi în dezvoltarea incluzivă a şcolii ;
 să susţină accesul personalului la ocazii de dezvoltare profesională care să susţină / sprijine dezvoltarea unor
practici incluzive.
 În perspectiva şcolii incluzive înţeleasă ca şcoală care se deschide flexibil tuturor copiilor, dificultăţiile de
învăţare sunt considerate probleme normale in activitatea didactică. Rezolvarea lor este un prilej şi o
provocare pentru profesori, elevi. Managerii şcolii si ceilalti factori implicaţi. Fiecare act didactic este o
presiune asupra copilului si trebuie completat cu un sprijin corespunzător.
Profesorii trebuie să pornească în rezolvarea problemelor din clasa de la următoarele
acţiuni care determină maniera incluzivă :
1. Legate de elev :
- cunoaşterea individualităţii în mod global şi pe anumite componente care
dovedesc nevoia de interventie ;
- detectarea ariilor de dificultate în special când acestea sunt intermitente şi
temporale.
2. Legate de grup :
- cunoaşterea relaţiilor din clasa sa ;
- folosirea tehnicilor de negociere, cooperare , colaborare, comunicare în
activităţile de grup
3. Legate de propria sa persoană :
- să-şi folosească experienţa într-un mod reflexiv si empatic ;
- să folosească colaborarea cu ceilalţi profesori si cu managerul şcolii ;
- să se informeze permanent de parctici si teorii noi pe care să le implementeze în
activităţile sale.
Un climat cald, înţelegător, creat
de familie şi şcoală, împreună cu
o terapie şi educaţie
personalizată, îi creează
copilului cu CES o bază solidă
de dezvoltare, putându-se
preveni, în acest mod, tulburările
emoţionale şi de comportament.
 Bibliografia:
 Psihologie medicală curs 2 „Normal şi patologic. Sănătate şi boală.‖ Universitatea de medicină şi
farmacie din Craiova, 2012
 2. BALAN V., BORTĂ L., BOTNARI V. Educaţie incluzivă : Unitate de curs /; Min. Educaţiei,
Culturii şi Cercetării al Rep. Moldova. – Ed. rev. şi compl. – Chişinău : S. n., 2017 (Tipogr. «Bons
Offices»). – 308 p
 3. Ghid pentru cadrele didactice şi manageriale din sistemul educaţional preşcolar şi pentru specialişti
din serviciile specializate de recuperare/reabilitare a copiilor cu dizabilităţi Ministerul Educaţiei al
Republicii Moldova Asociaţia Obştească „Femeia şi Copilul – Protecţie şi Sprijin‖, Criuleni Agenţia de
Dezvoltare din Republica Cehia Asociaţia „ADRA‖, Republica Cehia Asociaţia „ADRA‖, Republica
Moldova Aprobat de către Consiliul Național pentru Curriculum (procesul-verbal nr. 3 din
24.11.2011).
 4. https://en.unesco.org/ 5. Suport de Curs Psihologia copiilor cu cerințe educaționale speciale.
 Ministerul educației culturii și cercetării al R.M./ Universitatea de Studii Europene din Moldova.
Facultatea de Psihologie și Asistență Socială. Program de Studiu Psihologie, 2018