Managementul educaţional

Aliona AFANAS,
doctor habilitat în științe ale educației,
conferențiar universitar
 Tema 1. Repere conceptuale ale
managementului educaţional
• Management şi educaţie. Managementul
educaţional – abordări conceptuale. Procese de
management. Relaţii de management. Funcţiile
managementului educaţional. Principiile
generale ale managementului educaţional.
Sistemul de management şi subsistemele:
metodologic, organizatoric, informaţional,
decizional. Managementul resurselor umane.
 Managementul educaţional –
abordări conceptuale
• 2 şcoli de management:
• nord-americană, de tip pragmatic, cea mai
răspîndită;
• japoneză, orientată spre o super eficienţă, prin
valorificarea ştiinţifică la maxim a tuturor
resurselor;
• 1970 – o şcoală de tip european, manifestată
prin şcoala franceză, engleză, suedeză şi în
special de cea germană;
 Accepţiunile managementului:

• activitatea şi arta de a conduce;

• ansamblul activităţilor de organizare, de
conducere şi gestiune a instituţiilor;
• arta de a conduce sau abilitatea de a conduce;
• persoana care conduce şi dirijează afacerile
unei instituţii, firme etc.;
• ansamblul tehnicilor şi direcţiilor de
organizare şi gestiune a instituţiilor; etc.
 Managementul educaţional

• Studierea proceselor şi relaţiilor ce se

manifestă în cadrul instituţiilor de învăţămînt,
în timpul desfăşurării procesului educaţional,
în vederea descoperirii legilor care-l generează
şi a elaborării unor metode şi tehnici de
conducere pe baza acestora, care să asigure
creşterea eficienţei acestui proces.
 Caracteristicile:

• social, avînd în vedere obiectul activităţii sale;

• educativ, tinînd cont de rolul educaţional al
şcolii în contextul actual;
• sistemic, în concordanţă cu sistemul de
management;
• economic, se urmăreşte continuu creşterea
eficienţei muncii;
• multidisciplinar, interferenţa cunoştinţelor
din diferite domenii.
 Elementele specifice:

• Procesele de management;
• Relaţiile de management.
 Procesele de management

• procese de management, executate de o parte a

forţei de muncă asupra celeilalte părţi,
determinînd planificarea obiectivelor acestora,
organizarea, coordonarea, motivarea, antrenarea,
controlul şi evaluarea muncii executanţilor;
• procese de execuţie caracteristice forţei de muncă
ce contribuie la realizarea obiectivelor activităţii,
asigurînd un serviciu corespunzător şi realizarea
obiectivelor planificate.
 Tipurile de management

• de planificare sau previziune – se stabilesc

obiectivele pentru instituţia educaţională, deciziile
strategice, modalităţile de realizare;
• de operaţionalizare – se organizează,
coordonează, motivează şi se antrenează
personalul în realizarea sarcinilor propuse;
• de control-evaluare – monitorizarea şi
interpretarea rezultatelor obţinute în urma
procesului de activitate şi compararea acestora cu
cele planificate.
 Relaţiile de management

• Raporturile ce se stabilesc între componenţii

unui sistem şi între aceştia şi componenţii altor
sisteme, în procesele de planificare,
organizare, coordonare, motivare-antrenare şi
control-evaluare activităţii instituţiei
educaţionale.
 Factorii:

• resursele umane manifestate prin personalitatea

personalului de conducere, corpul profesoral,
personalul auxiliar, elevii şi personalul
administrativ;
• resursele materiale ce caracterizează dotarea
materială a fiecărei instituţii educaţionale;
• factorul socio-economic – dependenţa relaţiilor
de management de natura şi modalităţile de
existenţă ale tipului de proprietate şi de starea
socială şi economică a acestui sector.
 Funcţiile managementului educaţional

• Previziunea sau planificarea;

• Organizarea;
• Motivarea-antrenarea;
• Coordonarea;
• Controlul-evaluarea.
 Previziunea sau planificarea

• ansamblul acţiunilor şi deciziilor prin care se

stabilesc obiectivele fundamentale,
componentele sale, resursele ce trebuie
mobilizate şi modalităţile de realizare ale
acestora.
 Previziunea sau planificarea

• Întrebările:
• Ce trebuie?
• Cu ce?
• Cum trebuie?
 Organizarea

• ansamblul proceselor de management prin care

se stabileşte forma structurală fizico-
intelectuală, sarcinile, atribuţiile şi
competenţele fiecărei unităţi structurale (post,
comisie, catedră etc.), corespunzătoare unor
criterii pedagogice, tehnice şi sociale în
vederea realizării eficiente a obiectivelor
preconizate.
 Organizarea

• Răspunde la întrebările:
• Cine?
• În ce fel (cum)?
 Procesul organizării structurale:

• organizarea de ansamblu a instituţiilor de

învăţămînt, prin care se stabileşte forma
structurală şi funcţională ale acestora în vederea
realizării eficiente a obiectivelor fundamentale;
• organizarea de detaliu a instituţiilor de
învăţămînt în unităţi structurale (catedre,
comisii, posturi) care este realizată de managerii
de ordin superior, urmărindu-se stabilirea
atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor
specifice unităţii structurale.
 Motivarea - antrenarea

• ansamblul proceselor prin care sunt

cointeresaţi angajaţii instituţiei să contribuie la
realizarea eficientă a obiectivelor derivate ce le
revin.
• Răspunde la întrebările:
• De ce?
• Pentru ce?, trebuie să facem.
 Motivarea

• Motivarea reprezintă fundamentul antrenării,

constituind interferenţa intereselor personale cu
cele ale instituţiei.
• pozitivă, cînd există o amplificare a satisfacerii
intereselor, ca urmare a realizării eficiente a
sarcinilor de serviciu accesibile majorităţii
angajaţilor;
• negativă, cînd există o potenţială posibilitate a
satisfacerii intereselor personale, cînd sarcinile de
serviciu sunt inaccesibile majorităţii angajaţilor.
 Eficienţa procesului antrenării:

• gradual, satisfacerea intereselor personale în mod

succesiv;
• diferenţiat, ţinîndu-se cont de interesele
personale sau de grup, pentru a se obţine o
eficientizare maximă a ponderii individuale sau de
grup în realizarea obiectivelor specifice;
• complexe, prin combinarea alternativă a
stimulentelor moral-spirituale cu cele materiale în
cadrul activităţii angajaţilor în funcţie de situaţia
concretă.
 Coordonarea

• ansamblul proceselor de activitate prin care se

realizează armonizarea deciziilor şi acţiunilor
unităţilor structurale, în vederea realizării
obiectivelor stabilite.
 Modalităţi de realizare a coordonării:

• coordonare bilaterală se realizează direct între

manager şi subordonat, avînd avantajul transmiterii
corecte a informaţiei şi realizarea operativă a
feedbackului, dar cu un consum mare de timp;
• coordonare unilaterală se realizează simultan între
manager şi mai mulţi subordonaţi, în cadrul
şedinţelor, avînd avantajul eliminării consumului
mare de timp şi proliferarea stilului manageral
participativ.
 Controlul - evaluarea

• ansamblul proceselor şi metodelor prin

intermediul cărora se constată modul cum sunt
îndeplinite obiectivele fundamentale şi cele
derivate de către fiecare unitate structurală
implicată în procesul educaţional.
• Întrebările:
• Cum au fost?
• Din ce cauză?, acestea realizîndu-se la expirarea
termenelor stabilite sau ori de cîte ori este necesar.
 Formele controlului:

• control preventiv, ce urmăreşte

preîntîmpinarea posibilelor deficienţe;
• control de îndrumare, care are drept scop
remedierea unor deficienţe constatate;
• controlul coercitiv, ce urmăreşte stabilirea
responsabilităţilor fiecărei unităţi structurale
implicate în deficienţa constatată.
 Tipurile de control

• Curent
• Periodic
• Simplu, axat numai pe un obiectiv
• Complex, axat pe mai multe obiective.
 Evaluarea

• ansamblul metodelor, procedeelor şi tehnicilor

prin care se stabileşte gradul de realizare a
obiectivelor instituţiei prin măsurarea şi
compararea cu obiectivele şi standardele
stabilite iniţial.
• Întrebările:
• Cum?
• În ce fel? s-au realizat obiectivele.
 Etapele evaluării:

• determinarea cauzelor perturbatoare;

• măsurarea realizărilor prin cuantificarea acestora;
• compararea acestora cu obiectivele şi standardele
stabilite iniţial;
• stabilirea strategiilor de eliminare a cauzelor
perturbatoare, avîndu-se în vedere condiţiile
umane şi materiale existente, concretizîndu-se în
decizii ce se regăsesc în planuri şi programe
speciale.
 Principiile generale ale
managementului educaţional
• Principiul eficienţei
• Principiul motivării
• Principiul managementului participativ
• Principiul corelării dintre posibilităţi şi cerinţe.
 Sistemul de management

• ansamblul elementelor (subsistemelor) ce

alcătuiesc corespondenţele pragmatice ale
exercitării proceselor de management.
• Subsistemele:
• metodologic;
• organizatoric;
• informaţional;
• decizional.
 Subsistemul metodologic

• Metoda de management - ansamblul principiilor,

legilor, tehnicilor şi instrumentelor utilizate la diferite
nivele manageriale pentru soluţionarea problemelor
de care depinde realizarea obiectivelor propuse, în
mod cît mai eficient.
• Tehnicile de management – mijlocul de
operaţionalizare a metodelor, cuprinzînd ansamblul
regulilor specifice, procedeelor şi instrumentelor
utilizate pentru rezolvarea problemelor ce decurg din
actul de conducere.
 Subsistemul organizatoric

• Reprezintă o reflectare a funcţiei

organizatorice, care trebuie să răspundă la
întrebarea: de ce?
• Subsistemul organizatoric este reflectat de:
• organizarea formală;
• organizarea informală.
 Organizarea formală

• ansamblul elementelor organizatorice din cadrul

unei instituţii, stabilit de către conducere prin ROI,
organigramă şi posturi.
• Se realizează prin:
• organizare procesuală;
• organizare structurală.
• Se realizează la nivel de:
• execuţie (operaţional);
• conducere (funcţional).
 Organizarea informală

• totalitatea elementelor şi interacţiunilor umane

cu caracter organizatoric, care se manifestă
spontan sau natural între angajaţii instituţiei, în
vederea realizării unor interese personale.
• Componentele principale:
• Grupa informală (bisericuţa), norma de
conduită a grupei, relaţiile informale, rolul
informal, liderul informal etc.
 Subsistemul informaţional

• ansamblu de date, informaţii, fluxuri şi circuite

informaţionale, proceduri informaţionale şi
mijloace de tratarea informaţiilor ierarhice şi
organizatorice, astfel încît să permită
realizarea obiectivelor planificate.
 Componentele subsistemului informaţional

• Data
• Informaţia
• Circuitul informaţional
• Fluxul informaţional
• Procedurile informaţionale (instrucţiuni)
• Mijloace de tratare a informaţiei.
 Subsistemul decizional

• ansamblu hotărîrilor adoptate şi aplicate în

cadrul instituţiei, fiind integral o sarcină
specifică managementului.
 Funcţiile:

• direcţionează evoluţia de ansamblu a instituţiei

sau a diferitelor componente;
• declanşează acţiunile din cadrul procesului de
execuţie.
 Etapele principale:

• Identificarea şi definirea problemei;

• Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale;
• Stabilirea variantelor decizionale posibile;
• Alegerea variantei optime;
• Evaluarea rezultatelor.
 Managementul resurselor umane

• Managementul resurselor umane este acea

activitate organizaţională care permite
folosirea cea mai eficientă a oamenilor
(angajaţilor) pentru a atinge scopurile
organizaţionale, de grup şi individuale.
 Activităţile MRU:

• analiza şi proiectarea fişelor de post;

planificarea personalului; recrutarea, selectarea
şi orientarea personalului; consultanţă oferită
angajaţilor pentru viitorul carierei personale;
evaluarea performanţelor; compensaţii şi
avantaje specifice locului de muncă; sănătate
şi siguranţă; relaţii la locul de muncă;
disciplina, controlul şi evaluarea funcţiilor
personalului etc.
 Trei caracteristici importante ale MRU:

• MRU este orientat spre acţiune (subliniază şi caută

soluţiile la problemele angajaţilor pentru a ajuta la
atingerea scopurilor organizaţionale şi pentru a facilita
dezvoltarea şi satisfacţia individuală);
• MRU este orientat spre individ (tratează fiecare angajat
ca pe un individ distinct şi oferă servicii şi programe
destinate să-i satisfacă nevoile individuale);
• MRU este orientat spre viitor (este procupat de
obiectivele organizaţiei şi ajută la îndeplinirea lor
viitoare prin „oferirea” de angajaţi competenţi, bine
motivaţi).
Modelul axat pe serviciile orientate spre client

• se concentrează asupra modului în care

departamentul de personal îşi îndeplineşte
munca. Modelul presupune că departamentul
va îndeplini aceleaşi funcţii ca şi până acum,
dar o va face mai bine şi mai rapid,
conştientizând faptul că managerul
organizaţiei şi angajaţii săi sunt clienţii
departamentului şi se va comporta ca atare.
Modelul bazat pe dezvoltarea organizaţională
sau pe consulting
• se focalizează pe ceea ce face departamentul
de personal;
• membrii departamentului de personal ar trebui
să îşi asume noi funcţii în interiorul
organizaţiei, devenind nişte consultanţi interni
într-o mare varietate de domenii.
 Modelul managementului strategic al
resurselor umane
• se concentrează asupra poziţiei
departamentului de personal (DP) în
organizaţie, a puterii şi a rolului său în cadrul
politicilor organizaţionale;
membrii DP ar trebui să fie şi să acţioneze ca
parte a echipei de management, făcînd legătura
dintre resursa umană şi scopurile şi politicile
organizaţiei.