Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova

* CURSUL ONLINE
FORMAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE
ALE CADRELOR DIDACTICE DE SPRIJIN
ȘI ALE PSIHOPEDAGOGILOR

Elaborat în cadrul proiectului

„Reforma educației din Moldova” (MERP),
finanțat de Banca Mondială.
 * Aspecte tehnice de care vom ține cont
Vizualizarea
Conectarea și
participanților
deconectarea
funcției ”CHAT”

Conectarea și
Conectarea și deconectarea
Închiderea ședinței
deconectarea camerei video
NU DAȚI CLIC PE
microfonului
PICTOGRAMĂ
 * Formarea comunității de învățare
Stimați participanți, Vă rugăm să Vă prezentați folosind următoarele
repere:
1. Numele și prenumele;
2. Instituția și funcția în care activați;
3. Localitatea și raionul în care activați.

Vă rugăm să scrieți datele respective în chat. Ulterior vom folosi funcția

chat pentru a adresa întrebări, opinii, sugestii etc.
Vă mulțumim!
 * Discuții referitoare la
realizarea temelor predate
și la rezultatele Testului de evaluare
sumativă
pentru Modulul 5
• Componente forte ale produselor realizate de către formabili;
• Succesele formabililor în aplicarea teoriei studiate în cadrul
Modulului 4;
• Componente ale produselor prezentate de formabili, care ar
necesita îmbunătățiri;
• Întrebări, opinii, sugestii ale formabililor;
• Recomandări pentru eficientizarea procesului formativ la
studierea Modulului 5.
 La finalizarea modulului formabilul va fi capabil :

* să determine misiunea, scopul, obiectivele, principiile de activitate și

atribuțiile CREI.
* să aplice tehnici de comunicare eficientă în vederea prevenirii/ depășirii
situațiilor de criză educațională
* să optimizeze parteneriatele cu familia și comunitatea în vederea asigurării
unui mediu educațional incluziv;
* să demonstreze atitudine pozitivă și comportament non-discriminatoriu,
privind asigurarea dreptului la educație pentru toți copiii.
 Invitație la film
„O lume mai bună
pentru copiii cu
dizabilități”
• Cum credeți despre ce va filimul?
• Cum ar fi o lume mai bună pentru ei?
Ce este un CREI și care sunt serviciile
prestate în cadrul lui?
În designul managementului EI un loc definitoriu îl are CREI – una din
formele de suport, cele mai populare în mediul școlar, având destinația
să faciliteze incluziunea copiilor în învățământul general și să abordeze,
calificat și la un nivel înalt de calitate, cerințele lor speciale.

Înființarea unui serviciu de suport de tipul CREI, care implică realizarea

unor activități complexe şi satisfacerea unui spectru larg de necesități și
așteptări ale beneficiarilor, trebuie să fie argumentată și să se realizeze
într-un mod planificat, metodic.
Fișa 5.1 Activitatea CREI în școală
Fișa 5.1.1 Activitatea CREI în școală
 Organizarea CREI presupune parcurgerea unor etape
obligatorii, între care:
Evaluarea necesităților instituției de învățământ, ale comunității (cu reflectarea datelor privind copiii cu
CES, inclusiv cu dezabilități, deschiderea comunității pentru crearea și asigurarea funcționării unui serviciu
de suport;
Identificarea potențialilor beneficiari, referirea pentru evaluare a dezvoltării copiilor și evaluare socială a
familiilor lor;

Identificarea și, la necesitate, renovarea spațiului (spațiilor) de amplasare a CREI și dotarea cu mobilier,
echipamente, materiale;

Identificarea, procurarea și/sau valorificarea resurselor instituționale și comunitare necesare pentru

realizarea misiunii CREI;

Formarea personalului implicat în organizarea și realizarea activităților în CREI;

Elaborarea și realizarea Planului de activitate al CREI;

Informarea subiecților interesați (școală, familie, comunitate) referitor la crearea Centrului, misiunea și
obiectivele acestuia;

Proiectarea și realizarea programelor de suport, derulate în CREI, se face cu luarea în considerare a

contingentului de copii asistați
 Activitate practică
Selectați unul din serviciile CREI de mai jos și determinați care sunt
activitățile ce pot fi realizate în cadrul acestui serviciu și în colaborarea cu
cine pot fi realizate mai eficient:
- serviciu de suport în învățare;
- serviciu de tip ocupațional;
- serviciu de socializare a copiilor cu CES;
- asistență psihopedagogică;
- asistență logopedică;
- serviciu de informare și sensibilizare.
 Servicii prestate în CREI:
• Suport în pregătirea temelor pentru acasă;
Serviciu de suport în • Exerciții de repertare, reactualizare, memorare, exersare, aplicare în practică a celor cunoscute;
învățare • Activități ce contribuie la formarea abilităților de învățare conform stilului cognitiv și tipurilor de inteligență.

• Activități ce contribuie la formarea deprinderilor pentru viață;

Serviciu de tip • Exerciții pentru dezvoltarea capacităților de muncă;
ocupațional • Activități de dezvoltare a abilităților de comunicare;
• Activități de stimulare a unor acțiuni independente ale copiilor în diverse situații de viață.

Serviciu de • Activități care vizează antrenarea copiilor cu CES în manifestările culturale, careurile, acțiunile sociale
organizate în cadrul școlii
socializare a copiilor • Vizite, ecursii desfășurate în comunitate și în afara acesteia în scopul familiarizării copiilor cu CES cu locuri
cu CES pitorești din natură și cu obiective demenire social-culturală etc

Asistență • Activități cu scop de: - consiliere; - remediere; - psihoprofilaxie

psihopedagogică

Asistență logopedică • Suport de diminuare/înlăturare a tulburărilor de limbaj/comunicare.

Serviciu de
• Activități de informare și sensibilizare pentru părinți, personalul didactic, elevi, membrii comunității
informare și privind formarea unui aviz nondiscriminatoriu față de copiii cu CES.
sensibilizare
 Pentru funcționalitate optimă a CREI,CDS își dezvoltă competențele unui lider de echipă.
Pentru ca membrii echipei sa poată munci împreuna cu succes, creând astfel echipe funcționale ale
căror membri colaborează unii cu alții sunt importanți următorii factori:

Echipa înțelege obiectivele și se angajează să le atingă.

Echipa creează un mediu în care oamenii se simt confortabil în asumarea

unor riscuri rezonabile în ce privește comunicarea, susținerea poziției sau
luarea măsurilor. Membrii echipei au încredere unii în alții, nefiind pedepsiți
pentru că au o părere diferită de cea a majorității.
Comunicarea este deschisă, sinceră și respectuoasă. Oamenii se simt liberi să-
și exprime gândurile, opiniile și potențialele soluții la probleme. Oamenii se
simt auziți și ascultați de membrii echipei, care încearcă la rândul lor să-i
înțeleagă.

Membrii echipei au un puternic sentiment de apartenență la grup. Acest

sentiment de apartenență este îmbunătățit și consolidat atunci când echipa
petrece timp pentru a dezvolta norme sau reguli de interacțiune între membri.
Sunt așteptate și încurajate creativitatea, inovația și punctele de vedere diferite
din partea fiecărui individ.

Membrii echipei sunt văzuți ca indivizi unici ce au experiențe, puncte de

vedere, cunoștințe și opinii diferite cu care pot contribui. Scopul formării
unei echipe este acela de a profita de diferențele din cadrul acesteia.

Echipa este capabilă să se analizeze și să-și îmbunătățească constant

procesele, practicile și interacțiunile dintre membrii echipei.

Echipa discută în mod deschis normele grupului și vorbește despre

lucrurile care i-ar putea împiedica abilitatea în ce privește efortul, talentul
și strategia.

Membrii echipelor iau împreună decizii de calitate și au susținerea și

angajamentul grupului pentru a pune in practica deciziile luate.
 Comunicarea eficientă
Comunicarea eficientă este un proces care presupune
disponiblitatea de a folosi, printre altele, empatia ca modalitate de
stabilire a relației de comunicare.

Ascultarea empatică înseamnă o înţelegere deplină, profundă a

partenerului de comunicare care se manifestă la nivel intelectual
şi afectiv

Comunicarea eficientă presupune dezvoltarea unor abilităţi de

comunicare, iar dezvoltarea acestora presupune execițiu de
comunicare.

Fișa 5.2.1 Comunicarea eficientă și gestionarea situațiilor de criză

 Situații de criza educațională în relația copii-copii, copii-părinți,
părinți-părinți

Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de

evenimente inopinate, neaşteptate dar şi neplanificate,
generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea ori
siguranţa clasei respective şi a membrilor acesteia.

Fișa 5.2.1 Situații de criza educațională în relația copii-copii, copii-părinți, părinți-părinți

 Caracteristicile unei crize:

beneficiază de o izbucnire instantanee, declanșându-se fără

avertizare;

debutează de obicei prin afectarea sistemului informaţional:

viciază mesajele, îngreunează comunicarea prin obstaculare
permanentă, prin destructurarea canalelor, urmărind instaurarea
stării de confuzie;

facilitează instalarea climatului de insecuritate, generează stări de

panica prin eliminarea reperelor de orientare valorică;
 Etape de acțiune ale cadrului didactic:

Identificarea situației de criză educațională

Etiologia situației de criză educațională (anchetă,

ascultarea motivațiilor, acțiune imediată)
Luarea deciziei (o discuție cu întregul colectiv pe
baza căreia sa stabilim corect cauzele care au condus
la conflict, stabilirea unui regulament nou)

Aplicarea măsurilor

Controlul (asupra eficientei măsurilor luate) șii

evaluarea
 Referindu-ne la conflicte care pot să apară în clasa incluzivă și care sunt
cauzele acestora, studiile denotă următoarele tipuri de conflicte:
• atmosfera competitivă, de intoleranță, comunicarea slabă,
exprimarea nepotrivită a emoțiilor, absența priceperilor de
conflicte între elevi rezolvare a conflictelor, utilizarea greșită a puterii de către profesor
( care potențează sau diminuează factorii enumerați anterior);

• lipsa regulilor organizatorice sau a discutării acestora, lipsa

conflicte între consecințelor pentru încălcarea regulilor, sancțiuni exagerate,
profesori și elevi neînțelegerea de către elev a motivului pentru care a fost
sancționat, umilirea etc.;

conflicte între • comunicarea defectuoasă, numărul mic de contacte pe parcursul

anului școlar, prejudecățile părinților bazate pe experiențele lor
profesori și părinți anterioare;

conflicte între părinți- • intoleranța față de ideile diferite, lipsa unor soluții concrete în
abordarea comportamentelor disruptive ale elevilor, discuțiile în
părinți diferite contexte.
 Premisele de la care ar trebui să pornească orice cadru
didactic în abordarea, managementul conflictelor sunt:
creșterea motivației pentru schimbare,

creșterea capacității de adaptare la realitate

dezvoltarea creativității,

cunoașterea elevilor și creșterea coeziunii grupului-

clasă,
ameliorarea capacității de a identifica problemele și a
găsi rapid soluții
 Soluții pertinente pentru diferitele situații de criza educațională

Managementul situațiilor de criză și a conflictelor în clasa de elevi trebuie să țină cont de

următoarele aspecte:
✔ Menținerea unei relații pozitive pe perioada conflictului prin: ascultarea activă, utilizarea
întrebărilor deschise pentru clarificarea mesajelor;
✔ Diferențierea dintre evenimente, comportament și interpretarea lor, evaluarea diferitelor
opțiuni;
✔ Focalizarea pe problemă nu pe persoane, folosirea unor termeni concreți, specifici,
comportamentali în descrierea situației și nu generali;
✔ Utilizarea comunicării directe, fără a reacționa cu propriile argumente, clarificarea
întrebărilor, solicitarea informațiilor pentru înțelegerea situației, evaluarea impactului conflictului
asupra relației și a grupului;
✔ Identificarea barierelor în rezolvarea conflictului. Acestea pot fi: judecarea persoanei și nu
evaluarea mesajului, căutarea de contraargumente, reacția prematură, ascultarea interlocutorului
pentru a identifica greșelile și nu pentru a înțelege mesajul, convingerea că numai el/ea are dreptate;
✔ Utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme în abordarea conflictelor.
În managementul conflictelor în mediul școlar se recomandă
evitarea:

Blamarea, dezaprobarea în public,

Judecarea celuilalt,

Implicarea emoțională excesivă.

 Comunicarea și conflictul

se află într-o relație de interdependență, astfel acolo unde există

comunicare apare și conflictul iar în prevenirea, gestionarea,
rezolvarea, diminuarea unui conflict abilitățile de comunicare sunt
vitale. Conflictul este definit adeseori ca un blocaj apărut în
comunicare, însă nu apariția sa în sine este o problemă ci modul în
care el este soluționat.
 Strategiile comunicative de prevenire a conflictelor în clasă trebuie să
conțină următoarele aspecte:

✔ existența unor sarcini stabile, bine structurate și acceptate de întregul grup;

✔ încurajarea comunicării;
✔ evitarea situațiilor de tip câștig –pierdere;
✔ este important ca fiecare participant să aibă senzația că are locul său în grup;
✔ moderatorul stabilește tonul și regulile;
✔ oricine este în siguranță să-și spună părerea;
✔ participanții exprimă propriile așteptări de la activitate;
✔ participanții știu că o idee contrazisă este de fapt o altă idee.
 Comunicarea asertivă
Pentru o comunicare corecta este necesar sa respectam doua reguli de
baza:
⮚transmiterea mesajului clar si concis;
⮚ascultarea activa si înțelegerea mesajului pe care celălalt îl transmite.

Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de soluționare

a problemelor interpersonale. Comunicarea directa, deschisa si sincera
permite recepționarea mesajelor fără blocaje si distorsiuni, ceea ce
menține si îmbunătățește relațiile cu ceilalți. Capacitatea de a
comunica in mod asertiv sentimentele, emoțiile și gândurile fără a leza
integritatea celorlalți, reprezintă un mod eficient de comunicare.

Fișa 5.2.3 Comunicarea asertivă

 Să fii asertiv înseamnă să comunici autentic și eficient, construind
în timp real o relație pe termen lung.

Ca trăsături caracteristice, asertivitatea este evidențiata prin:

refuzul cererilor în cazuri oportune - a putea de a spune nu;

solicitarea favorurilor si formularea de cereri;

exprimarea sentimentelor pozitive si negative;

inițierea, continuarea si încheierea de noi conversații

 Sfaturi pentru o comunicare asertivă:
❖Descrieți procesele şi nu judecaţi produsele sau persoanele.
❖Ascultaţi elevii şi încurajaţi-i să-şi exprime ideile şi sentimentele.
❖Rezistaţi tentaţiei de a oferi soluţii rapide / facile sau o coordonare imediată
pentru a rezolva problemele pe care poate să le rezolve elevul singur.
❖Monitorizaţi şi fiţi conştienţi de impactul pe care îl pot avea unele cuvinte
/expresii asupra elevilor.
❖Evitaţi diagnosticarea şi prognozarea care inducă etichetarea elevului.
❖Evitaţi enunţurile moralizatoare sau cicăleala.
❖Evitaţi întrebările şi comentariile care pot provoca resentimente şi activează
rezistenţe.
❖Evitaţi folosirea sarcasmului pentru că acest lucru poate afecta negativ stima de
sine a elevului (sper că ești capabil de a...).
 În comunicarea asertivă se recomandă DE EVITAT:
* Reproşurile, acuzaţiile;
* Minimizarea, subestimarea celor spuse de copil;
* Oferirea sfaturilor, soluţiilor;
* Povestirile personale despre o experienţă asemănătoare;
* Minciunile sau expunerea parţială a adevărului;
* Promisiunile pe care nu puteţi să le garantaţi (veţi pierde încrederea copilului);
* Impunerea disciplinei sau intimidarea copilului;
* Interpretarea celor spuse de copil fără a aduce lămuriri;
* Stabilirea de diagnosticări/ etichete;
* Încurajarea formală,
* Exteriorizarea emoțiilor negative.
În conformitate cu Programul de dezvoltare a educației incluzive pentru anii 2011-2020,
procesul de implementare a educaţiei incluzive este complex și implică participarea
tuturor actorilor:
autorităţile
publice
centrale
instituţiile
administraț
de
ia publică
învăţământ
locală
general
Educația
incluzivă
asociaţiile
familia
obşteşti
instituţiile
de formare
profesional
ă iniţială şi
continuă
SI5_3_1 Parteneriatul educațional
 Ajuta
profesorii în
desfăşurare
a procesului
instructiv-
educativ;
Crea un Perfecţiona
mediu mai abilităţile
sigur în şcolare ale
şcoli. elevilor;

Parteneriatele
pot:

Îmbunătăţi
Oferi
programele
servicii şi
de studiu şi
suport
climatul
familiilor;
şcolar;
Îmbunătăţi
abilităţile
educaţional
e ale
părinţilor;
 Copilul cu
Copilul cu
CES-
CES-copilul
comunitatea
tipic
locală

Școală Școala
incluzivă - incluzivă -
autorități asoțiații/
locale ONG-uri

Şcoală-familie Tipuri de Școala

(părinţi/reprez incluzivă -
entanţi legali); parteneriate SAP
 Transformarea reală a elevilor în actori
principali ai procesului educaţional poate
conduce la creşterea prestigiului şcolii în
comunitate şi la sensibilizarea şi mobilizarea
partenerilor.
Transformarea parteneriatului educaţional în realitate presupune adoptarea unor măsuri
la nivelul sistemului de învăţământ:
Formarea personalului în sensul comunicării, cooperării,
parteneriatului;

Motivarea resurselor umane ale şcolii pentru dezvoltarea unor

relaţii parteneriale;

Diseminarea unor informaţii relevante pentru problema

parteneriatului la nivelul şcolii;

Promovarea unui cadru legislativ care să încurajeze iniţiativele

şcolii şi implicarea partenerilor săi sociali;

Sensibilizarea societăţii în ceea ce priveşte educaţia.

În cadrul parteneriatelor eficiente factorii implicaţi îşi împart responsabilităţile
ce vizează copiii. Acestea nu „produc elevi de succes, ci activităţile de
parteneriat, care includ profesori, părinţi şi elevi, angajează, ghidează,
energizează şi motivează elevii, astfel încât să poată fi atins scopul propus.

Oamenii şcolii sunt responsabili de construirea unor strategii de parteneriat

viabile care pot facilita modul de implicare a familiilor.
 Efortul îndreptat către cunoaşterea familiei ca partener trebuie să se
orienteze către:

Avantajele pe
Trăsăturile, Statutul Valorile şi care le poate Beneficiile pe
calităţile, elevului în normele pe câştiga în care le poate
problemele cadrul care le cadrul aduce şcolii,
sale specifice; familiei; avansează; parteneriatul ca partener.
ui;
 Modalități eficiente de colaborare cu familia
Organizarea ședințelor comune cadre
didactice – părinți – specialiști

Organizarea activităţilor de informare pentru

părinţi/educație parentală

Implicarea tuturor părților

Realizarea periodică a chestionarelor

Participarea familiei
Pornind de la finalităţile comune, parteneriatul dintre unităţile de învăţământ şi organizaţiile
nonguvernamentale poate aduce şcolii beneficii care ţin de valorificarea potenţialului de care
dispun aceşti parteneri în domenii cum ar fi:
Identificarea nevoilor de educaţie la nivel comunitar;

Pregătirea resurselor umane implicate în educaţie;

Atragerea şi alocarea resurselor materiale şi financiare;

Promovarea intereselor şi a drepturilor copiilor şi adolescenţilor;

Identificarea şi atragerea unor parteneri;

Construirea şi derularea parteneriatelor;

Promovarea imaginii instituţionale la nivelul diferitelor medii sociale.

SI5_3_4 Modalități eficiente de colaborare cu familia
Întrebări, opinii, sugestii,
recomandări .....