Limbajul mimico-gestual –

raportul său cu limbajul verbal-

oral.

A elaborat : Prescur Iana, CDS

Profesor: Ciubotaru Natalia
asist. univ.
 Ce este limbajul mimico-gestual (LMG) ?

Limbajul mimico-gestual (LMG), este un simbol puternic al identităţii pentru

persoanele cu deficiențe de auz.
Ca şi alte mijloace de comunicare, limbajul gestual este un mijloc de
interacţiune socială, care permite o comunicare firească şi completă între
persoanele cu deficiență de auz şi integrarea lor mai uşoară în comunitate.
 Ce este un gest şi care sunt elementele
lui ?
Informaţia transmisă pe cale vizuală, prin
intermediul limbajului semnelor, este constituită din:
• expresia facială şi corporală
• mimica și limbajul corpului
• configurația palmei, poziția, orientarea,
• mișcarea și orientarea semnului.
Gesturile au fost comparate cu cuvintele din limbajul verbal,
ele având aceleaşi sarcini ca şi cuvintele în limbajul verbal.
Limbajul semnelor este format din gesturi/semne care, prin
combinare, formează propoziţii şi fraze.

Literatura se specialitate spune că vocabularul unei limbi dezvoltate cuprinde sute de mii de
unităţi lexicale, iar cel mai dezvoltat limbaj gestual nu depăşeşte 7000 de unităţi gestuale.
Rezultă că limbajul gesturilor este de 75-100 de ori mai sărac decât limbajul verbal.
Limbajul mimico-gestual folosit de persoanele cu deficiențe
de auz din R. Moldova este un limbaj natural, complex, având
toate elementele structurale ce caracterizează o limbă:
 fonologie
 morfologie
 semantică
 sintaxă
 pragmatică.
 Gesturile pot fi executate în trei
feluri:

 Degetele sau toată mâna imită perete, casă, drum, obiect curbat, tubular, rotund
conturul formei obiectului

 Se imită apucarea şi Cană - ,,a bea”

manevrarea obiectului sertar - ,,a deschide un sertar”
automobil - ,,a conduce un autoturism”

 Mâna însăşi poate constitui un ,,ibric” - ,,a turna din ibric”,

obiect sau o parte a lui ,,foarfecă” - ,,a tăia cu foarfeca”
În comunicarea mimico-gestulă persoanele cu deficiențe de auz
se
pot folosi de mai multe categorii de semne sau
gesturi: naturale, artificiale, indicatoare
1. semne (gesturi) naturale (care sunt legate de obiect prin însăşi aspectul lor); de
exemplu semnul pentru casă - “are acoperiş”; cocoş - “are creastă”, gâscă - se imită
mersul legănat al gâştei).

2. semne artificiale (pentru întuneric - trecerea mâinii prin faţa ochilor în semnul de “este
opac”, “negru”). Acestea implică o convenţionalitate mai mare;

3. dactilemele (semne digitale care imită mai mult sau mai puţin literele alfabetului).

4. semne indicatoare (indicarea obiectelor care se află în câmpul vizual al celor care
discută în timpul comunicării).
Cuvintele pot avea diferite semnificaţii în funcţie de context, aşa
şi gesturile diferă după felul cum sunt executate, după poziţia
plasării, direcţia şi mărimea mişcării.
De ex., cu ajutorul gestului ,,lumină”, se poate reprezenta
• o lustră (poziţia spre tavan),
• o veioză (schimbarea poziţiei spre jos),
• razele soarelui, etc.
 Elementele esenţiale în executarea
gesturilor
Un gest bine executat este format din patru elemente. Pentru ca gestul să traducă semnificaţia
corectă este necesar ca fiecare din aceste elemente să fie realizate exact, altfel semnificaţia lui
se schimbă radical, chiar dacă numai unul din elemente este executat inexact.
1. Mişcarea mâinii în spaţiu
2. Configuraţia degetelor
3.Aşezarea mâinii în spaţiu sau locul de articulare în relaţie cu capul sau pieptul persoanei
care face gesturi. Locul de articulare reprezintă locul unde se face gestul. Pot fi distinse
următoarele locuri de articulare:
–în spaţiul neutru, de exemplu, un loc în faţa gesticulatorului (de ex. o casă, o cameră). Părţile
gesturilor produse în spaţiul neutru sunt acelea care se pot face astfel încât pot fi plasate în
acel spaţiu, în acelaşi loc şi în aceleaşi relaţii unele faţă de altele ca şi cum gesticulatorul poate
să arate mai târziu unde au fost plasate.
– pe faţa gesticulatorului
– pe corpul gesticulatorului
– pe mâna pasivă, numai în cazul gesturilor care se fac cu ambele mâini
4. Orientarea palmei (sus-jos, stânga-dreapta).
 I.Gesturi naturale :
Gesturi simple:
1) Gesturi demonstrative (indicative sau indicatoare): cand obiectul
se gaseste in campul vizual (aratarea cu
degetul a obiectului respectiv, gesturile pentru pronume, pentru
raporturile spatiale etc.) 2) Gesturi imitative, cand
se schiteazao actiune sau o stare, gestul si
semnificatia sunt identice: a bea, a manca, a dormi, a plange, a rade s.a.
3) Gesturi descriptive - amintesc de figurile obiectelor (desenul in aer a
liniilor unei figure geomtrice, a inimii, potcoavei, ferestrei, stelei etc.).
Gesturile plastice sunt tot gesturi descriptive: corpul propriu serveste
pentru descriere (soldat, nastere etc.).
4) Gesturi metodice:
a) Partea considerata pentru intreg. De exemplu, semnul pentru
,,tata"(semnul mustății răsucite),
,,mama" (se mângâie obrazul duios),
,,casă" (se indica acoperisul cu palmele in forma de unghi cu varful in sus),
,,iepure" (se imita urechile, cu degetele index si mijlociu duse la nivelul urechilor) ,
,,magar" (se arata urechile mari cu ambele degete mari atingand urechile, celelalte
degete fiind rasfirate) s.a.
Toate aceste gesturi pot sa nu fie esentiale pentru obiectul semnificat.
b)Materializarea modului de fabricare: împletirea ciorapilor, lucrul la strung
etc.
c)Materializarea modului de întrebuințare: gesturile pentru degetar, tutun,
supa s.a.
d) Exprimă efectul: da nastere unor grimase pentru acru, otet, piper s.a.
e)Determinarea exactă a locului: gestul pentru cravata, nasture, fermoar
s.a
f)Exprimarea unei stări negative: gestul pentru orbire, surditate s.a.
g)Exprimarea unei stari, unei situatii a unei personae: gestul
pentru deținut, pentru a exprima naționalitatea unei persoane ș.a.
Gesturi compuse:

„țânțar": gestul pentru "zboară și înțeapă";

„albină": gestul pentru "zboară, înțeapă, miere";

„cirese": gestul pentru culoarea roșie și scuiparea

sâmburelui".
 Structura
propozițiilor
Mergi la petrecere dar să fii acasă la miezul nopții. (în limbajul verbal)
Petrecere – mergi – dar acasă – la miezul nopții – trebuie – tu vii. (în limbaj
gestual)
Sau:
Tu dorești mere sau portocale? (în limbajul verbal)
Mere, portocale – dorești tu – care? (în limbaj gestual)
 Dactilemel
e

Dactilemele sunt reprezentări manuale/ dactile ale fiecărei litere din

alfabetul român și alfabetul limbii ruse. Dactilemele limbii române se
realizează cu o singură mână.
 Reguli pentru folosirea dactilemelor

1. Ţineţi mâna la nivelul umărului preferabil cu palma spre exterior.

2. Faceţi dactilemele cu grijă.

3. Nu mişcati mâna când vă pregătiţi pentru poziţia urmatoare. Vă puteti ajuta plasand
aratatorul celeilalte maini pe incheietura mainii cu care gesticulati.

4. Executaţi fiecare literă în acelaşi loc. Nu vă deplasaţi mâna spre dreapta pentru
fiecare literă.

5.Dacă dactilaţi un cuvânt ce conţine o literă dublă cum ar fi de exemplu “înnoptat” sau
“aceea” faceţi a doua literă puţin mai la dreapta.
DACTILEMELE LIMBAJULUI SEMNELOR UTILIZATE ÎN REPUBLICA
MOLDOVA (RU)