Sunteți pe pagina 1din 4

Introducere in Teoria Comunicarii - recapitulare Partial -

Bibliografie: 1.Septimiu Chercea Comunicarea non-verbala:gesturile si postura (Editura Comunicare.ro Bucuresti 2005) Paginile 129-137 2.Marian Petcu Sociologia Mass-Media (Editura Dacia Cluj-Napoca 2002) Paginile 7-31, capitolul Comunicarea. Comunicarea Non-Verbala: Gesturile, Postura si Mersul Cuvantul gest provine din limba latina gestus. In limba romana, gest desemneaza atat miscarile corpului uman, in special ale mainilor si bratelor, cat si anumite comportamente si actiuni ale omului, in general, purtarea lui in societate. Este un concept fuzzy, al caror continut semantic este dificil de precizat (Adam Kendon si Cornelia Muller Editorial Gesture Desmond Morris defineste gesturile ca fiind orice actiune care transmite un semnal visual unui spectator. Schimbarea pozitiei corpului in spatiu, miscarea observabila a capului, trunchiului, mainilor si picioarelor intra in categoria gesturilor. Prima Axioma a Scolii de la Palo Alto Paul Wtzlawick, Janet H. Beavin si Don D. Jackson: orice comportament are valoare de mesaj, adica este o comunicare, rezultand ca nu putem sa nu comunicam. Unii cercetatori fac distinctive intre semnal si indiciu: - Eric Buyssens, Jeanne Martinet, Georges Mounin si Louis Prieto apreciau ca intentionalitatea constituie nota definitorie a gesturilor. Zambetul intentionat este un gest (semnal) iar cel spontan este un indiciu (semn). - Caroline Hummels si Pieter J. Stappers intentionalitatea este central pentru definitia gesturilor. Gesturile se refera simultan la patru aspect: spatiu, informative patica, simboluri si emotii. Clasificarea gesturilor a) b) c) d) e) embleme ilustratori expresii faciale reglatori adaptori

a) Emblemele sunt gesture substitutive. Ele tin loc de cuvinte si pot alcatui un limbaj (eg: limbajul surdomutilor). Astfel de gesturi reprezinta o traducere directa a cuvintelor, propozitiilor si frazelor in semne, ele fiind folosite mai ales cand comunicarea verbal nu este posibila. In comunicarea nonverbal, emblemele subliniaza si dubleaza cuvintele.

Acestea sunt elemente nonverbale al caror inteles este cunoscut de majoritatea membrilor grupului si sunt folosite intentionat pentru a transmite anumite mesaje. Ele sunt putin dependente de context. Elementele au o semnificatie arbitrara si pot fi diferite de la o cultura la alta sau chiar de la o perioada la alta in cadrul aceleiasi culture. Emblemele sunt utilizate atunci cand distanta dintre emitator si destinatar este mare, cand exista bruiaj puternic in cazul necunoasterii limbii celeilalte persoane, al interdictiei religioase a numitor cuvinte etc. Acestea sunt utilizate de obicei in pauzele dintre conversatii, la inceputul sau la sfarsitul unei exprimari sau insotind anumite cuvinte pentru a le accentua. Anumite grupuri socio-profesionale (oameni de afaceri, stewardese,brokeri) dezvolta propriile emblem, care faciliteaza comunicarea si contribuie la construirea identitatii membrilor grupului. Daca aceste emblem sunt inalt codificate, este posibil ca membrii grupului respective sa-si construiasca identitati puternice, iar grupul sa fie inchis outsider-ilor. b) Ilustratorii sunt elemente nonverbal care insotesc si completeaza mesajul verbal. Ele sunt bine invatate si este greu sa executi miscari improprii. Suntem doar partial constienti de ilustratori, ei par naturali, universali, cu o semnificatie mai putin flexibila decat emblemele. Acestia nu sunt folositi independent de limbajul verbal, fiind elemente care unesc comunicarea verbal cu cea nonverbal. Wallace V. Friesen si Paul E au identificat opt tipuri de ilustratori realizati cu mainile: 1. 2. 3. 4. 5. 6. bastoane miscari prin care sunt accentuate anumite cuvinte ideografe miscari cu ajutorul carora se arata directia gandirii miscari deictice implicand sublinierea celor spuse miscari spatiale descriind relatiile spatiale miscari ritmice care indica tempul discursului sau al altor actiuni kinetografe prin care se arata functionarea corpului uman sau comportamentele animalelor 7. pictografe miscari care descriu o imagine 8. sublinierile miscari prin care se scoate in evidenta un cuvant, o propozitie. Exista ilustratori legati de ritmul vorbirii si ilustratori legati de continutul vorbirii. De asemenea, majoritatea ilustratorilor implica miscarile mainilor si a bratelor, nefiind exclusa nici antrenarea altor parti ale corpului uman. c) Expresiile faciale indica celorlalti un sens al starii noastre affective cum ar fi bucuria, surpriza, tristetea, oboseala etc. Expresiile emotiilor ne pot si trada cand vrem sa ne prezentam intr-o anumita lumina. Desigur, putem controla intr-o anumita masura, in mod constient, miscarile affective. Exprimarea emotiilor este mai putin dependent de mesajul verbal, comparat cu ilustratorii, si mai putin controlabil decat emblemele.

Acestea pot fi intentionate si neintentionate (spontane) d) Reglatorii mentin si controleaza interactiunea cu interlocutorii. Asta se intampla cand asculta vorbele altora sa zicem, facem o serie de gesture: dam din cap, directionam privirea spre interlocutor, miscam buzele sau folosim anumite semnale paralingvistice. Astfel de mesaje pot traduce mesajele verbale: continua; nu cred asta; este imposibil ; vorbeste mai tare; fii mai explicit. e) Adaptorii reprezinta gesture stereotipe pe care le realizam in spatii private publice, in conditii de concentrare sau tensiune psihica (de eg: pentru femei rasucirea unei suvite de par; pt barbate miscarea ritmica a picioarelor in pozitia sezand). Alina Coman si Claudia Coman au rol de supapa prin care se consuma surplusul de tensiune generat de acomodarea la o anumita situatie (include aici si situatiile de comunicare). Unii specialisti (R.B.Adler si G. Rodman) denumesc astfel de gesture manipulatori. Ray L. Birdwhistell cercetarea kinezica se face distinctia intre alteradaptori (gesturile muncilor manual), auto-adaptori (miscarile pentru satisfacerea nevoilor biologice) si adaptor obiectuali (miscarile ca uz de boiecte, dar nu in scopul pt care acestea au fost confectionate. Miscarile de adaptare au caracteristici diferentiale in scena si in culise. In general, adaptorii sunt interpretati ca semnale ale disconfortului, nervozitatii si a tensiunii psihice. Desmon Morris imparte gesturile primare in sase categorii: a) expressive b) mimate c) schematice d) simbolice e) tehnice f) codificate a) Gesturile expresive sunt cele care apropie specia umana de ce animal, si care, in conceptia lui Desmond Morris, constituie universalii ale interactiunilor umane. In categoria acestora intra expresiile faciale, care dau sens starilor noastre emotionale si controlului voluntar. Ele indeplinesc o functie comunicativa. Ele au evoluat si diversificat in functie de influentele culturale si in accord cu contextual normative din care individual facea parte. b) Gesturile mimate sunt cele in care emitatorul incearca sa imite cat mai exact o persoana, un obiect sau o actiune. Sunt specific umane, desi capacitati de a mima anumite comportamente se intalnesc si in randul primatelor. Din categoria gesturilor mimate fac parte:

mimetismul social cand, spre exemplu, afisam un zambet larg la intalnirile cu o persoana pe care nu ne face deloc placer sa o vedem mimetismul teatral incercarea deliberate de a imita anumite actiuni,persoane. Mimare partiala in care performerul incearca sa imite obiecte, situatii care sunt circumscrise in cadrul situational ca nefiind conforme cu realitatea (eg: cand un individ mimeaza ca zboara). Sunt facute mai ales cu ajutorul mainilor.

c) Gesturile simbolice semnifica o calitate abstracta. Aceasta categorie de gesturi comporta numeroase variatii culturale si ,uneori, origina lor este osbscura. d) Gesturile tehnice sunt specifice unei anumite profesii si au semnificatie doar in cadrul activitatii respective. Eg: politistii, pompierii, marinarii, chelnerii, vanzatorii, agentii de bursa etc. Cand un sofer actioneaza succesiv lumina farurilor, el transmite celorlalti conducatori auto aparitia unui detector radar in apropiere. e) Gesturile codificate se aseamana cu cele tehnice, insa se combina pentru a forma structure cu sens dupa modelul limbajului vorbit. Eg: limbajul gestural al surdo-mutilor.

Sociologia Mass-Media