Curs VI – Clasificarea gesturilor

Există o relație între gest și cuvânt. În raport cu comunicarea verbală,

comunicarea non-verbală are șase funcții:

1. Funcția de accentuare;
2. Funcția de completare;
3. Funcția de contrazicere;
4. Funcția de reglaj;
5. Funcția de repetare;
6. Funcția de substituire;

Gesturi:

1 . Embleme: - sunt gesturi cu semnificație precisă, ce stau în locul unor

expresii verbale și se pot constitui într-un limbaj autonom, de exemplu limbajul
surdo-muților.

2. Ilustrările: - sunt reacții gestuale ale la comunicarea verbală și acestea sunt:

- bastoanele, care reprezintă mișcarea verticală a mâinii, cu scopul de a accentua

cuvintele și a atrage atenția asupra elementelor comunicării verbale;

- pictogramele – reprezintă desenarea în aer a formelor obiectelor despre care se

vorbește;

- ideografele – sunt descrieri abstracte ale gândurilor, a raționamentelor logice;

este cazul gesturilor făcute de un profesor sau de către cineva care susține o
conferință;

- mișcările deictice – care indică obiecte, locuri, persoane, de exemplu utilizarea

privirii pentru a indica o anumită persoană sau un anumit loc;

- mișcările spațiale – sunt cele care descriu raportul de poziționare dintre

obiectele sau persoanele despre care se vorbește;

- mișcările ritmice sunt gesturi care reproduc cadența unei acțiuni;

- ilustratorii emblematici – un cuvânt poate fi înlocuit printr-un anumit semn.

Este cazul semnului victoriei.
Comunicarea non-verbală primește o importanță deosebită printr-o serie de
gesturi:

- gesturile reglatoare: care încearcă să realizeze un management al

comunicării;
- mișcările afective: sunt gesturi care comunică stări sufletești prin care trece
cel care comunică.

Corpul în general ilustrează un anumit mesaj: vestimentația, coafura și tot ce y

Kinezica și atingerea

Există cinci funcții ale atingerii:

1. Exprimarea afectelor: - (Tanya Rayman - ”Limbajul trupului. Cum să ai

succes atât în plan profesional, cât și în cel personal?”). În cartea
”Limbajul trupului” se arată că există 14 atingeri sociale și modul în care
ele ne pot aduce mai aproape unii de alții.
a) Strângerea de mână - este cunoscută din perioada medievală, când
soldații își strângeau unul altuia antebrațele pentru a arăta că nu au arme
ascunse; totodată, prin strângerea de mână se dorește crearea unei relații.

Există și 12 moduri greșite de strângere de mână, dintre care amintim:

- strângerea de mână flască (de dispreț);

- strângerea de mână dominatoare;
- strângerea de mână supusă;
- strângerea de mână efectuată numai cu degetele;
- strângerea de mână transpirată;
- strângerea de mână pe sub masă;
- strângerea de mână din poziția așezat.
b) Bătaia pe spate – oferită copiilor, când sunt foarte agitați;
c) Mersul la braț;
d) Cuprinsul după umeri;
e) Îmbrățișarea completă;
f) Sărutul;
g) Mângâierea pe cap.
2. Atingerea ludică – afectivă sau agresivă;
3. Atingerea de control pentru a dirija comportamentul, atitudinile și pentru
a exercita control asupra unei persoane.
4. Atingerea rituală – se practică mai ales în spațiul religios:
5. Atingerea pentru comunicarea propriu-zisă – în situații extrem de
deosebite. (exemple: ajutăm pe cineva să urce scările; luăm temperatura
corpului etc.).