Metacomunicarea si diferente

culturale

4.Limbajul nonverbal:a)postura trupului,b)mimica si

c)gestica
In contextul tipurilor de comunicare, comunicarea non-verbala (body
language) prezinta interes din cel putin doua motive:
1) rolul ei este adesea minimalizat;
2) intr-o comunicare orala 55% din informatie este perceputa si retinuta prin
intermediul limbajului neverbal (expresia fetei, gesturile, postura corpului,
etc.).
Acest procentaj a fost stabilit pe la mijlocul anilor 70 de A. Mehrabian si M.
Weiner "Decoding of inconsistent comunication". Ei au stabilit urmatorul
raport al perceptiei informatiei de catre receptor intr-o comunicare orala.
Comunicarea non-verbala are, datorita ponderii ei mari in cadrul comunicarii
realizata de un individ, un rol deosebit de important. Limbajul non-verbal poate
sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala. Mesajul neverbal este cel
mai apropiat de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda de catre
interlocutor atentia cea mai mare. Astfel, de exemplu, contatam adesea ca,
desi interlocutorul sustine ca spune adevarul, noi "simtim" ca el minte.
a)Pentru a ne da seama de importanta limbajului corpului, sa ne gndim la
mimii care exprima povesti intregi doar prin limbajul trupului, sa ne amintim
de filmele mute si de expresia fetei lui Charlie Chaplin care face inutile
cuvintele, sau intrebati-va de ce atunci cnd aveti de discutat ceva important
evitati comunicarea prin telefon si preferati comunicarea fata in fata.
Explicatia este: comunicarea prin telefon blocheaza comunicarea prin
intermediul limbajului corpului si in acest fel face comunicarea incompleta,
nesigura.
Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia fetei, miscarea
corpului (gesturi), forma si pozitia corpului, aspectul general si prin
comunicarea tactila.
b) Comunicarea prin expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea
sprncenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor, etc.), zmbetul (prin
caracteristici si momentul folosirii), si privirea (contactul sau evitarea
privirii, expresia privirii, directia privirii, etc.).Tindem ca, involuntar, sa
zmbim, sa ne incruntam, sa rostim, sa micsoram sau sa dilatam pupilele.
Fata este cea mai exprsiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un
mijloc de exprimare inestimabil. In mod normal, ochii si partea de jos a fetei

sunt privite cel mai intens in timpul comunicarii. Se considera, de exemplu,

ca intr-o conversatie cu o femeie ceea ce exprima ochii este mult mai
important dect ceea ce exprima cuvintele.
Mimica este acea parte a fetei noastre care comunica: fruntea incruntata
semnifica preocupare, mnie, frustare; sprncenele ridicate cu ochii deschisi
- mirare, surpriza; nas incretit - neplacere; narile marite - mnie sau, in alt
context, excitare senzuala; buze strnse - nesiguranta, ezitare, ascunderea
unor informatii.
Zmbetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de
stiri, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism, jena (zmbetul
Mona Lisei este renumit ca semnificatie, dar si ca ambiguitate). Interpetarea
sensului zmbetului variaza insa de la cultura la cultura (sau chiar
subcultura), fiind strns corelata cu presupunerile specifice care se fac in
legatura cu relatiile interumane in cadrul acelei culturi.
Privirea
Se spune ca ochii sunt "oglinda sufletului". Modul in care privim si suntem
priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si
prietenie.Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe
cineva confirmam ca si recunoastem prezenta, ca exista pentru noi;
interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. O privire directa
poate insemna onestitate si intimitate, dar in anumite situatii comunica
amenintare. In general, o privire insistenta si continua deranjeaza.Realizarea
contactului intermitent si scurt al privirilor indica lipsa de prietenie. Miscarea
ochilor in sus exprima incercarea de a ne aminti ceva; in jos - tristete,
modestie, timiditate sau ascunderea unor emotii. Privirea intr-o parte sau
neprivirea cuiva poate denota lipsa de interes, raceala. Evitarea privirii
nseamna ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie.
Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului n situatii
n care se simt amenintati, dar o vor cauta n situatii favorabile, exista chiar
expresia "a te agata" cu privirea.Privirea constituie un mod "netactil" de a
atinge pe cineva, de unde si expresia "a mngia cu privirea".
Pupilele dilatate indica emotii puternice. Pupilele se largesc, n general, la
vederea a ceva placut, fata de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele
se micsoreaza ca manifestare a necesitatii, neplacerii. Clipirea frecventa
denota
anxietate.
c) Miscarea corpului comunica prin gesturi, pozitia corpului si prin modul
de miscare al corpului.
Gesturile
Pentru a ne da seama ct de frecvente sunt gesturile pe care le folosim,
putem
sa
ncercam
sa
vorbim
cu
minile
la
spate.
Cteva elemente ale limbajului gesturilor ar fi: strngerea pumnilor - denota
ostilitate si mnie, sau depinznd de context, determinare, solidaritate, stres;

brate deschise - sinceritate, acceptare; mna la gura - surpriza si acoperirea

gurii cu mna - ascunderea a ceva, nervozitate. Capul sprijinit
n palma semnifica plictiseala, dar palma(degetele) pe obraz, dimpotriva,
denota interes extrem. Miniletinute la spate pot sa exprime superioritate
sau ncercare de autocontrol. Atentie nsa si la diferentierile culturale. De
exemplu, prin miscarea capului de sus n jos spunem "da", n timp ce
oamenii din Sri Lanka redau acelasi lucru prin miscarea capului de la dreapta
la stnga. Gestul de aratare cu degetul este considerat nepoliticos la noi,
insulta n Thailanda si absolut neutru, de indicare, n SUA.
Postura corpului
Postura/pozitia comunica n primul rnd statutul social pe care indivizii cred
ca l au sau vor sa l aiba. Sub acest aspect, constituie un mod n care
oamenii se coreleaza unii fata de altii cnd sunt mpreuna. Urmarile posturii
corpului ne da informatii si despre atitudine, emotii, grad de curtoazie,
caldura
sufleteasca.
O persoana dominanta tinde satina capul nclinat n sus, iar cea supusa n
jos. n general, aplecarea corpului n fata semnifica interesul fata de
interlocutor, dar uneori si neliniste si preocupare. Pozitia relaxata, nclinat pe
scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseala sau autoncredere
excesiva si aparare la cei care considera ca au statut superior
interlocutorului.
Posturile pe care le iau oamenii n legatura cu relatia dintre ei cnd sunt
mpreuna se pot clasifica n trei categorii:
1. De includere/neincludere, postura prin care se defineste spatiul disponibil
activitatii de comunicare si se limiteaza accesul n cadrul grupului. De
exemplu, membrii grupului pot forma un cerc, pot sa se ntoarca/aplece spre
centru, sa-si ntinda un brat sau picior peste intervalul ramas liber, indicnd
prin toate acestea ca accesul la grup este limitat.
2. De orientare corporala - se refera la faptul ca doi oameni pot alege sa se
aseze fata-n fata (vis-a-vis) au alaturi (paralel). Prima situatie comunica
predispozitia pentru conversatie, iar a doua - neutralitate.
3. De congruenta / necongruenta, postura care comunica intensitatea cu
care o persoana este implicata n ceea ce spune sau face interlocutorul.
Participarea intensa conduce la postura congruenta (similara cu a
interlocutorului); schimbarea posturii interlocutorului declanseaza n acest
caz schimbarea posturii celui puternic implicat n comunicare. n cazul n care
exista ntre comunicatori divergente de statut, de puncte de vedere sau de
opinii, apar posturile necongruente: persoana nu priveste spre interlocutor,
nu interactioneaza sub nici o forma.
Modul de miscare a corpului
Desfasurarea unei persoane ntr-o comunicare din punct de vedere al
modului de miscare a corpului poate fi:
-caracterizata de miscari laterale, se considera buni comunicatori;

-caracterizata de miscari fata-spate, se considera om de actiune;

-caracterizata de miscari verticale, se considera om cu putere de convingere;

5.a)Interactiunea dintre comunicarea verbal si nonverbal

Comunicarea verbal privete doar cuvintele, verbalizarea, limbajul simbolic
i nu voceacare le rostete, tonul, modulaia i ritmul vorbirii. Comunicarea
verbal este o component a comunicrii orale. Comunicarea scris este tot o
comunicare verbal, pentru c se bazeaz tot pe limbajul cuvintelor, doar
ca expresia sonor din oralitate este nlocuit cu expresia grafic a
cuvntului scris.
Astfel, comunicarea verbal este ceea ce se comunic prin rostirea
idescifrarea nelesului simbolic al cuvintelor.
Comunicarea nonverbal implic suma stimulilor ( cu excepia celor verbali)
prezeni ncontextul unei situaii de comunicare, generai de individ i care
conin un mesaj potenial.Definiia include componenta intenional i
neintenional ca parte a evenimentului de comunicare.
n timp ce vorbete, omul dezvluie o cantitate imens de informaii despre
sine, dar nuatt prin cuvinte ( comunicare verbal), ct prin voce ( limbaj
paraverbal) i prin limbajultrupului, gestic, mimic etc ( comunicare
nonverbal).
Se cere astfel o definire i a conceptului de limbaj paraverbal. Limbajul
paraverbalconstituie ceea ce se comunic prin voce ( volum, intonaie, ritm,
accent, pauze etc.)
i prin manifestri vocale fr coninut verbal: dresul vocii, rsul, tusea,
rgitul, geamtul, oftatul,iptul .a.
Albert Mehrabian susinea c din totalul mesajelor emise de un individ 7%
sunt verbale,
exprimate prin cuvinte, 38% sunt mesaje vocale, adic inflexiunea,
tonalitatea vocii, iar 55% sunt mesaje nonverbal.
De asemenea n cadrul unei conversaii 35% reprezint componenta verbal,
pe cnd comunicarea nonverbal ocup 65%
Asemanari:
i comunicarea verbal i comunicarea nonverbal
poate fi modelat n termenii:emitor
-mesaj-receptor, canal de comunicare, efect, feedback icontext al acteor
decomunicare;
Amandou au componente emoionale si raionale;
Att comunicarea verbal ct i cea nonverbal se bazeaz pe un set de
simboluri
acceptate cultural;
Ambele feluri de comunicare sunt produse de indivizi, sunt mesaje
subiective, personale;

Preponderent, semnificaiile ataate indicilor verbali i nonverbali sunt

similare.
Diferene:
Comunicarea verbal uzeaz de facilitile limbajului, ca form de
relaionarespecific uman; comunicarea nonverbal uzeaz de micri
faciale,posturale,corporale mai mult sau mai puin contiente, comune
relaionrii;
Comunicarea verbal folosete limbajul oral, limbajul scris; comunicarea
nonverbalse reprezint prin tonul vocii, pauzele n rostirea cuvintelor,
caracteristicile vocale,gesturi, micrile, prezena fizic, expresiile faciale
etc.;
Comunicarea verbal are un caracter voluntar, pe cnd cea nonverbal
esteinvoluntar, n cele mai multe cazuri;
Limbajul nonverbal este nvat naintea celui verbal ( nnscut, prin imitare
etc.) i este de asemenea practicat pe o scar mult mai larg dect
comunicarea verbal;
Comunicarea verbal este strns legat de manifestrile existente la nivelul
creieruluiuman, centrii vorbirii fiind situai n emisfera cerebral stnga (cam
deasupra
sprncenei stngi); pe cnd emisfera cerebral dreapt joac un rol
ncomprehensiunea verbal dac rspunsurile sunt date prin mijloace
nonverbale sau
mesaje scrise/grafice;
Comunicarea nonverbal este generat de factori biologici, fiind n
consecin mai
dificil de controlat ( n legatura cu caracterul involuntar al acestui tip de
comunicare);
Comunicarea nonverbal este continu; pe cnd comunicarea verbal este
compusdin uniti segmentate: orice propoziie are un nceput i un sfrit,
distincte;