PERCEPŢIA POLIŢIŞTILOR ASUPRA PROFESIEI

POPA Daniela*, ofiţer psiholog, IPJ Iaşi, SMRU

DOLTU Daniela Livia*, ofiţer psiholog, IPJ Iaşi, CAPC

Lucrarea de faţă îşi propune să investigheze în contextul exigenţelor europene,

modul în care percep poliţiştii români profilul poliţistului şi dacă modul de percepţie diferă în
funcţie de vârsta poliţiştilor. Ceea ce aduce nou studiul nostru este analiza profilului menţionat
din prisma a trei dimensiuni, şi anume: dimensiunea aptitudinilor cognitive – a capacităţilor
mentale de prelucrare a informaţiilor, dimensiunea factorilor de personalitate de ordin social
– interacţional şi dimensiunea exigenţelor profesionale suplimentare pregătirii de specialitate.

În ultimii ani România a trecut prin schimbări importante ce au vizat atât

domeniul politic, cât şi cel social, economic. Odată cu aceste modificări s-au
schimbat mentalităţile, au apărut solicitări noi şi la nivelul Poliţiei Române. Procesul
de aliniere la standardele comun acceptate la nivel european au determinat o
schimbare majoră în plan legislativ şi au condus în prezent la conturarea unei
instituţii poliţieneşti în serviciul cetăţeanului, în spiritul democraţiei, poliţistul având
un rol primordial în apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor,
proprietăţii private şi publice, a celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor
şi ale comunităţii.
Cercetarea noastră îşi propune să contureze în acest context european,
profilul poliţistului pornind tocmai de la modul în care este percepută aceasta
ipostază de către poliţiştii români.
Percepţia este procesul interpretării a ceea ce simţim şi care asigură o
coordonare şi o semnificaţie mediului nostru înconjurător. Percepţia ne ajută să
selectăm şi să organizăm intrările complexe şi variate primite de către cele cinci
simţuri. Cuvântul cheie în definiţia percepţiei este interpretarea. În loc să se bazeze
pe realitatea însăşi, oamenii îşi fundamentează adesea deciziile pe interpretarea
realităţii pe care le-o furnizează sistemul lor perceptual.
Ne-am propus să investigăm percepţia poliţiştilor asupra profesiei
analizând profilul poliţistului sub trei dimensiuni, şi anume:
- dimensiunea aptitudinilor cognitive – a capacităţilor mentale de
prelucrare a informaţiilor – pe care le implică buna desfăşurare a activităţii;
- dimensiunea factorilor de personalitate de ordin social – interacţional
pe care îi solicită respectivele activităţi aferente postului; aceste trăsături au fost
studiate pe trei niveluri: sociabilitate, prezenţă socială şi responsabilitate;
- dimensiunea exigenţelor profesionale suplimentare pregătirii de
specialitate;
Aptitudinea poate fi definită ca potenţialul individului de a achiziţiona
deprinderi; ea este un construct ipotetic care sprijină performanţa într-un număr de
sarcini sau activităţi. Aptitudinile sunt, în general, considerate a fi caracteristici
stabile; în psihologia muncii, pentru multe posturi, aptitudinile sunt privite ca fiind
cel mai sensibil indice al performanţei.
Partea demersului nostru investigativ orientată în direcţia aptitudinilor se
bazează pe taxonomia propusă de Fleishman (1990, apud Hăvârneanu, 2002).
Autorul identifică trei seturi de aptitudini implicate în obţinerea performanţei în
muncă, şi anume: aptitudini cognitive, fizice şi perceptual-motrice.
Aptitudinile cognitive se referă la aptitudini specifice ca memoria,
reprezentările spaţiale, diferite modalităţi de a face raţionamente, inteligenţa.
Intr-un studiu realizat Goodnow (1984) ce a vizat reprezentările sociale
ale inteligenţei a ajuns la concluzia că „inteligenţa constituie o valoare socială
esenţială a culturii occidentale” (Neculau, 1996). Tot pentru a reliefa importanţa pe
care o are inteligenţa la nivelul societăţii menţionăm şi studiul lui Deschamps ş. a. în
care adolescenţii trebuiau să ierarhizeze, în funcţie de importanţă, 14 valori
personale. Rezultatele obţinute plasează pe primul loc inteligenţa, iar pe locul al
doilea onestitatea.
Meseria de poliţist implică pe lângă atitudinile cognitive şi o serie de
aptitudini sociale, de comunicare sau anumite trăsături de personalitate.
Un factor esenţial al instituirii relaţiilor sociale este personalitatea
individului; între cele două elemente există, de cele mai multe ori, cauzalităţi
reciproce, personalitatea fiind, în mare măsură, o „construcţie socială” (Neculau, A.,
1996).
Într-un studiu realizat de Van Lange în 1997 asupra dezvoltării sociale
formulează ipoteza dezvoltării prosociale conform căreia oamenii devin mai
prosociali pe măsură ce îmbătrânesc deoarece ei învaţă rolul cooperării în cadrul
interacţiunilor sociale. Acest studiu a demonstrat că apariţia valorilor prosociale nu
este dependentă de evenimentele sociale, ci de experienţele personale ale indivizilor.
Mediul dinamic în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul îi condiţionează
adaptarea de achiziţia continuă de noi cunoştinţe şi priceperi. Astfel, adecvarea
permanentă – esenţială, după cum am văzut, într-un mediu dinamic cum este cel al
unei organizaţii – reprezintă un proces la baza căruia stau învăţarea, educarea şi
motivarea.
Cercetările contemporane de psihologie infirmă ideea tradiţională că
intrarea în vârsta adultă ar duce la un proces de stagnare şi învechire a capacităţilor
de instruire şi educare. Dimpotrivă, investigaţiile efectuate demonstrează că
învăţarea continuă duce la dezvoltarea permanent dinamică până la o vârstă
înaintată. Educaţia adulţilor nu este doar un proces de asimilare, de interiorizare, de
dezvoltare, ci şi unul de restructurare, de schimbare în relaţiile stabilite între adulţi şi
mediu (social, de muncă, familial, etc.). Totodată, capacităţile, priceperile,
deprinderile, habitusul nu sunt altceva decât învăţare realizată de a se putea lucra cu
ele. Învăţarea la adulţi, ca de altfel procesul de educaţie în ansamblu, este un transfer
de informaţii – problemă care implică achiziţii de abilităţi, de îndemânare, înţelegeri
şi atitudini ale subiectului în situaţiile relaţionale tipice de influenţare. În acest mod,
adultul în devenire îşi dezvoltă deprinderi, priceperi, structuri de cunoştinţe, toate
acestea alcătuind experienţa şi facilitându-i adaptarea la cerinţele mediului, fapt ce-l
propulsează spre performanţe mai ridicate.
 Datorită experienţei, odată cu înaintarea în vârstă, educarea şi instruirea la
adulţi este din ce în ce mai puţin condiţionată de factorii biopsihici implicaţi în
procesul de învăţare şi din ce în ce mai dependentă de factorii socioculturali, de
capacităţile de învăţare realizate anterior: metode şi tehnici de activitate intelectuală,
interese puternice de cunoaştere şi acţiune, solicitările muncii şi ale vieţii cotidiene.
De aceea, dimensiunea ştiinţifică, informaţională nu este suficientă pentru o
dezvoltare optimă a registrului de cunoştinţe şi priceperi ale individului care să îi
asigure adaptarea permanentă la mediu; această dezvoltare optimă depinde şi de
factorii de mediu social, de dezvoltarea bio-psihologică, de nivelul relaţiilor sociale
din cadrul colectivităţilor în care adultul îşi desfăşoară activităţile profesionale şi nu
numai.

Obiectivul acestui studiu este să investigheze modul în care percep

poliţiştii români profilul poliţistului şi dacă modul de percepţie diferă în funcţie de
vârsta acestora.

Ipotezele:

1. Poliţiştii cu vârste cuprinse până în 30 de ani vor aprecia diferit exigenţele

profesionale suplimentare pregătirii de bază comparativ cu poliţiştii cu
vârste peste 40 de ani.
2. Notele date de poliţiştii cu vârste până în 30 de ani pe dimensiunea
aptitudinilor cognitive vor fi semnificativ mai mari decât cele ale
persoanelor peste 40 de ani.
3. Poliţiştii cu vârste peste 40 de ani vor aprecia diferit dimensiunea social-
interacţională faţă de poliţiştii cu vârste până la 30 de ani.

Metodologia utilizată:

Pentru verificarea ipotezelor am utilizat următoarele instrumente:

1. Pentru investigarea percepţiei exigenţelor profesionale suplimentare
pregătirii de bază am construit o listă de 16 exigenţe suplimentare
pregătirii de bază din care subiecţii trebuiau să aleagă 10. Cele 10
exigenţe au fost stabilite pe baza unei pretestări.
2. Pentru investigarea percepţiei asupra aptitudinilor cognitive am utilizat
Scala de aptitudini cognitive a lui Fleishman (apud Hăvârneanu, 2002)
alcătuită dintr-o listă de 21 de aptitudini, fiecare având şi o scurtă
explicaţie a sensului ei. Subiecţii au fost solicitaţi să analizeze fiecare
dintre aptiudini si sa acorde note de la 1 la 7 .
3. Pentru investigarea percepţiei trăsăturilor de personalitate de ordin social-
interacţional am utilizat Chestionarul de sociabilitate-responsabilitate
(TPC) elaborat în cadrul Laboratorului de Psihodiagnostic şi Psihologie
Experimentală a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din
Universitatea „ Al.I.Cuza” Iaşi. Acesta cuprinde trei scale care urmăresc
 dimensiunile sociabilitate, prezenţă socială şi responsabilitate. Fiecare
scală cuprinde o listă de 10 trăsături. Subiecţii trebuie sa bifeze acele
trăsături pe care le consideră importante şi să acorde note de la 1 la 8.

Lotul:

Au fost investigate două loturi de subiecţi:

- un lot alcătuit din 39 poliţişti, bărbaţi, cu vârste pănă la 30 de ani
- un lot alcătuit din 22 poliţişti, bărbaţi, cu vârste peste 40 de ani.

Motivaţia alegerii celor două categorii de vârstă:

Prima categorie cuprinde vârsta între 18 şi 30 de ani, etapă în care tânărul
este supus unei intense pregătiri profesionale şi, în acelaşi timp, suferind un proces
de încadrare într-o activitate de muncă. A doua etapă se întinde peste 40 de ani, etapă
în care persoana parcurge un proces de extindere maximă în adâncirea cunoaşterii şi
experienţei, precum şi posibilităţile înalte de valorificare a acestora. Este etapa în
care se concretizează vocaţia social – profesională, dar în acelaşi timp constituie o
perioadă în care se produc tranziţii de la o ocupaţie la alta, de la un mod de activitate
la altul. Acest fapt implică nevoi stringente de intensificare a pregătirii suplimentare
pregătirii de bază, de reciclare sau recalificare şi, în general, de multiplicare a
domeniilor de pregătire

Desfăşurarea:

Aplicarea chestionarelor s-a realizat pe parcursul lunilor ianuarie şi

februarie. Analiza rezultatelor a fost efectuată pe parcursul lunii martie de către
echipa de psihologi din cadrul I.P.J.Iaşi.
Poliţiştilor li s-a făcut precizarea că ancheta psihosociologică la care iau
parte are o finalitate ştiinţifică, că selecţia lor a fost aleatorie şi că răspunsurile sunt
anonime şi confidenţiale. Completarea chestionarelor a durat 40 minute.

Interpretarea rezultatelor:

Ipoteza 1: Poliţiştii cu vârste cuprinse până în 30 de ani vor aprecia

diferit exigenţele profesionale suplimentare pregătirii de bază comparativ cu
poliţiştii cu vârste peste 40 de ani
 100
80
60
40
20
0
PCrain acalit p er f as tersiho l an agmu ncm u ncurs ecar k et aud it t fin tor atcolo gmu nc
lbms tan ag curs m p mgi sl o rg c m iec oc emed
le p ro d

tineri seniori

Considerând în mod arbitrar că materiile suplimentare ce au fost alese de

cel puţin 75% dintre respondenţi prezintă un interes profesional crescut, rezultatele
arată astfel:
În cazul tinerilor, materiile considerate a fi necesare pregătirii profesionale
unui poliţist în U.E. sunt: cursuri PC, limbi străine, cursuri de perfecţionare şi
psihologie.
Contrar aşteptărilor noastre, aria de interese profesionale este mai vastă în
cazul poliţiştilor cu vârsta de cel puţin 40 de ani. Domeniile aflate pe primele locuri
în topul preferinţelor sunt aceleaşi cu cele enumerate anterior la care se mai adaugă
şi cursuri de management, de organizare a muncii şi legislaţia muncii. Dacă
analizăm aceste ultime trei interese, observăm că ele presupun cunoştinţele necesare
unui lider, lucruri ce par a nu ocupa un loc major printre interesele tinerilor.
Tinerii tind să acorde mai multă importanţă studiilor academice (cum ar fi
masteratul şi doctoratul), precum şi unor discipline mai nou apărute (ecologie,
medicina muncii), însă nu într-o proporţie importantă.

Ipoteza 2: Notele date de poliţiştii cu vârste până în 30 de ani pe

dimensiunea aptitudinilor cognitive vor fi semnificativ mai mari decât cele ale
persoanelor peste 40 de ani.

Tabel 2.Profilul perceput de către poliţişti sub aspectul aptitudinilor cognitive.

 APTITUDIN 4 4. 4.5 4.7 5 5.2 5. 5. 6 6. 6.5 6.7 7
E 2 5 7 2
1 Înţeleg lb. oral xx
2 Înţeleg lb. xx
scris
3 Exprim. orală x x
4 Exprim scrisă x x
5 Bogăţia xx
imaginaţiei
6 Originalitatea xx
ideilor
7 Memorarea x x
8 Identif x x
problemelor
9 Rationam xx
matematic
10 Capac operare x x
cifre
11 Rationam x x
deductiv
12 Rationam xx
inductiv
13 Clasif x x
informatiilor
14 Flexibilit x x
cognitivă
15 Rapidit x x
structurarii
16 Supletea x x
structurarii
17 Orient spaţială x x
18 Vizualizarea x x
19 Viteza de x x
percepţie
20 Concentrarea x x
atenţiei
21 Mobilit x x
atenţiei

Legenda: Profilul roşu este cel perceput de poliţiştii cu vârste peste 40 de ani.
Profilul verde este cel perceput de poliţiştii cu vârste sub 30 de ani.
 Aplicând Testul T pentru eşantioane independente scorurilor obţinute de
către cele două categorii de către subiecţi am obţinut diferenţe semnificative doar la
itemul „viteza de percepţie” (p= 0.03, t= 6.21). Observând totuşi distribuţia
scorurilor la cele două profile constatăm că ipoteza noastră se confirmă în sensul că
grupul de subiecţi cu vârste de până la 30 de ani valorizează într-o măsură mult mai
mare aptitudinile cognitive. Singurele trăsături care au fost considerate a fi mai
descriptive pentru profilul unui poliţist european de către grupul cu vârsta mai mare
de 40 de ani sunt cele ce ţin de exprimare (orală şi scrisă), memorare şi capacitatea
de a opera cu cifre.
Considerăm că aceste răspunsuri pot fi explicate prin aceea că grupul
poliţiştilor maturi apreciază ca fiind mai dezirabile aptitudini cognitive pe care ei
deja le au: experienţa îndelungată în munca de poliţie le-a „antrenat” aceste abilităţi,
spre deosebire de grupul celor tineri, care nu au o experienţă atât de vastă şi care
apreciază ca fiind dezirabile mai degrabă capacităţi crescute de clasificare a
informaţiilor, rapiditatea structurării, supleţea structurii, viteza de percepţie.
Totodată, se mai poate observa şi că aceste abilităţi sunt mai complexe, necesitând
un bagaj aptitudinal mai bogat.

Ipoteza 3: Poliţiştii cu vârste peste 40 de ani vor aprecia diferit

dimensiunea social-interacţională faţă de poliţiştii cu vârste până la 30 de ani.

Dimensiunea social-relaţională a fost analizată pe trei scale: sociabilitate,

prezenţa socială şi responsabilitate. Pentru claritatea demersului nostru, vom analiza
cele trei componente separat.
Astfel, pe dimensiunea sociabilitate, răspunsurile subiecţilor, în funcţie de
categoria de vârstă căreia aparţin, au următoarea distribuţie:

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0

al c r s il l t l
sm
imi ori gin logi matu deschi aptab zonabi destep d e sine ociabi
opt ad re r s
sigu

tineri maturi

Din simpla observare a acestui grafic se constată că nu sunt diferenţe

notabile între cele două grupuri. Diferenţe apar doar în cazul a 3 dintre dimensiuni:
optimism, maturitate şi siguranţa de sine. Grupul cu vârstele peste 40 de ani
apreciază într-un grad mai mare maturitatea, aceasta fiind o trăsătură pe care aceştia
deja o au şi se identifică, deci, cu propriul grup de vârstă. La fel, tinerii valorizează
într-un grad mai mare siguranţa de sine. Lucrând cu tinerii şi cunoscând dificultăţile
inerente adaptării la cerinţele muncii de poliţie, impunerea în faţa colegilor şi a
cetăţenilor este una dintre priorităţile lor. Din acest motiv ei consideră că “poliţistul
european” ar trebui să aibă această trăsătură într-un grad mai ridicat.

Pe scala prezenţă socială, alegerile arată în felul următor:

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
ros cu tit iona l hiba t id n is a l
nt u s t rap spo nta e la rgi desch lacere irit ua
a ve pirit a on ven dezin t e r es ta p sp
s nc
e in cau
tineri maturi

Şi în acest caz apar atât similarităţi de percepţie, cât şi diferenţe. Grupul

poliţiştilor cu vârste mai mari de 40 de ani apreciază că noul poliţist va trebui să fie
mai spiritual, să aibă un spirit ascuţit şi să fie rapid. Ambele grupuri consideră
spontaneitatea ca fiind o trăsătură dezirabilă. Diferenţe apar şi în ceea ce priveşte
spiritul aventuros şi dezinhibiţia.

Alegerile pe scala responsabilitate arată astfel:

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0

abil ios re nat seri

o s stab il sta nt einic u tio s etent
cap n sti inc ncrede iscip li con tem min com p
o
c n de i d
dem tineri maturi
 La ceastă scală se remarcă mai ales grupul poliţiştilor tineri care consideră
într-o proporţie importantă (peste 75%) ca fiind dezirabile următoarele trăsături:
competenţa şi a fi demni de încredere, în timp ce celălalt grup apreciază
conştiinciozitatea, a fi capabili şi competenţa.
După cum se poate vedea din toate cele trei scale ale dimensiunii social -
interacţionale, există diferenţe între aprecierea dezirabilităţii diferitelor trăsături de
personalitate.

Concluzii:

Deşi diferenţele remarcate nu au un caracter general şi nici nu sunt

accentuate, totuşi se pot constata unele particularităţi specifice celor două grupe de
vârstă. Deşi consemnul cerea raportarea la un model ipotetic al poliţistului, ambele
eşantioane de subiecţi au apreciat gradele de dezirabilitate ale diferitelor trăsături
prezentate ca fiind dependente de propriile caracteristici psihologice, cu alte cuvinte
s-au transpus pe ei înşişi în referirea la acel model. Astfel, poliţiştii cu vârste de până
la 30 de ani au valorizat îndeosebi trăsături specifice tinerilor cum ar fi spiritul
aventuros, dar şi spontaneitatea, disciplina, conştiinciozitatea; în general toate
aptitudinile cognitive complexe sunt mult mai valorizate. Să nu uităm că aceasta este
perioada unor achiziţii intense şi este dominantă nevoia de a se impune în faţa
celorlalţi.
Celălalt grup, al poliţiştilor cu vârste peste 40 de ani, valorizează mai ales
cunoştinţele care i-ar putea transforma într-un bun lider, capacităţile crescute de
exprimare orală şi în scris, precum şi rapiditatea, spiritul ascuţit şi spiritualitatea,
spontaneitatea, competenţa.
Pe baza percepţiei poliţiştilor indiferent de vârstă, am putea contura un
profil al poliţistului în contextul exigenţelor europene. Astfel, acesta ar trebui să
însumeze următoarele însuşiri: o buna capacitate de înţelegere şi exprimare atât
verbală cât şi scrisă, viteză mare de percepere şi memorare a informaţiilor, capacitate
crescută de clasificare a informaţiilor. Ar trebui să fie adaptabil, constiincios,
minuţios, disciplinat, să deţină cunoştinţe de operare PC, limbi străine şi psihologie.
Cercetarea ar putea fi continuată în sensul verificării perceptiei pe care o
are comunitatea cu privire la profilul poliţistului şi dacă aceasta se apropie de
percepţia poliţiştilor.

Referinţe bibliografice:
Havârneanu,C., (2002) Resurse umane şi strategii de consultanţă, Ed. Erota, Iaşi;
Johns, G. (1996), Comportamentul organizaţional, Editura Economică, Bucureşti;
Manolescu, A. (1998), Managementul resurselor umane, Editura R.A.I., Bucureşti;
Neculau, A., Visscher, P., 2001, Dinamica grupurilor, Editura Polirom, Iaşi;
Roşca, A., (1976), Aptitudinile, Editura Ştiinţifică, Bucureşti;
Pitariu, H.D., Albu, M.(1996), Psihologia personalului. Măsurarea şi interpretarea
diferenţelor individuale, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Pitariu, H.D., (2006), Proiectarea fişelor de post, evaluarea posturilor de muncă şi a
personalului, Editura Irecson, Bucureşti.