Comunicarea eficienta conditie esentiala in procesul consilierii

Comunicarea interpersonala este un proces complex care, simplificat, presupune un emitator si

un receptor care schimba mesaje intre ei. In comunicarea interpersonala rolurile de emitator sau
receptor se schimba permanent.
Comunicarea interpersonala este o nevoie fundamentala a fiintei umane. Asa cum reiese din cele
spuse de dumneavoastra, comunicarea este seva vitala a oricarei relatii. Noi toti suntem implicati
in relatii familiale, de prietenie, de amicitie, etc. Cu totii avem nevoie sa fim ascultati si intelesi
de oamenii la care tinem. Comunicarea interpersonala eficienta este o cheie pentru a atinge acest
scop. Este nevoie de practica pentru a invata sa comunici pozitiv si eficient. Aceasta nu este o
abilitate innascuta, dar poate fi invatata.
Comunicarea este canalul prin care impartasim cu cei din jurul nostru nevoi, dorinte, impresii, ganduri
si sentimente. Pentru ca acestea sa fie intelese este necesar ca sa folosim mesaje adecvate.

In comunicarea eficienta, este esential ca intre cele trei registre ale comunicarii sa existe concordanta
((verbale – prin cuvinte vorbite sau scrise; non-verbal: mimica, privire, gesturi, proxemica,
chronemica, postura; metacomunicare – tonul vocii, inflexiunile vocii, ritmul vorbirii, pauzele,
etc)Atunci cand intre mesajele transmise pe toate cele trei registre exista discordanta sau conflict,
receptorul va lua in considerare mesajul nonverbal, dar concomitent va suspecta o lipsa de sinceritate.

Obstacolele in calea comunicarii eficiente

1. Comportamentele emitatorului

  Sensuri diferite ale cuvintelor – același cuvant poate fi atribuit unor sensuri diferite de catre doi
parteneri implicați intr-un proces de comunicare: De exemplu: Sunt ingrijorata . Alteori nu suntem
capabili sa gasim cuvintele cele mai adecvate pentru ceea ce dorim sa transmitem.

   Ascunderea sentimentelor si a gandurilor se poate datora modelului transmis peste generații

conform mitului ca exprimarea gandurilor și sentimentelor ne face vulnerabili. Atunci, din motive de
siguranța, evitam sa comunicam ganduri sau sentiment sau abordam alternativa de a le codifica.
Acest tip de comportament incurajeaza un altul, și anume acela de a presupune, de a interpreta  

 Emitatorul poate fi orb la emotiile sale sau poate fi orbit de catre acestea – in anumite situații, putem
sa ne pierdem capacitatea de a ne recunoaște propriile sentimente și sa le acceptam. In alte situații
putem sa cadem prada emoțiilor intense, pasiunilor și astfel sa ni se blocheze capacitatea de a raționa.

2. Comportamentele receptorului

  Filtrarea mesajului: deoarece organismul are nevoie sa fie protejat de multitudinea de informații in

creștere care ne bombardeaza, capacitatea noastra de a fi atenți este restransa la cațiva stimuli, ceea
ce, pe de alta parte poate afecta procesul de comunicare. Pe de alta parte ințelegerea realitații poate fi
influențata de emoțiile asociate unei situații sau eveniment. Iar in cazul in care ne setam propriile
așteptari vizavi de o situație sau eveniment, acesta va fi filtrat prin prisma criteriilor stabilite anterior.

Distragerea atentiei – se datoreaza faptului ca exista o diferența semnificativa intre viteza cu care
gandim șI cea cu care vorbim, așa ca ascultatorul poate cu ușurința sa fie distras de alte ganduri sau
stimuli.

  Reactii care blocheaza comunicarea

3. Felul in care mintea noastra functioneaza

    Perceptiile asupra realitatii  – fiecare dintre noi iși construiește propria realitate, deoarece percepțiile
pe baza careia se construiește aceasta sunt foarte subiective: din multitudinea de informații se
selecteaza doar o parte și se pare ca doar pe acelea pe care suntem pregatiți sa le colectam conform
provebului “Vezi doar ceea ce vrei sa vezi”. Dupa ce colectam informațiile, intr-o anumita ordine,
așezam informațiile pe categorii: blondele sunt , barbații sunt etc
   Stereotipuri si prejudecati – strereotipul este un fel de eticheta prin care creierul nostru simplifica
realitatea complexa pentru ca organismul sa poata dezvolta raspunsuri automate la stimuli similari. Pe
de alta parte, creerea de stereotipuri culturale poate duce la etichetarea negativa a unui grup intreg
de persoane, prin generalizare, pe baza unui comportament inadecvat a unui individ care aparține
grupului respective. Stereotipurile cele mai frecvente sunt legate de: varsta, sex, rasa, religie, vocație,
naționalitate, locuri, lucruri.

       Diferentele intre sexe – din punctul de vedere al stilului de comunicare exista anumite diferențe
intre barbați și femei. Cateva dintre acestea sunt: barbații vorbesc de trei ori mai puțin decat femeile,
barbații prefera sa abordeze cate un subiect o data, pe cand femeile pot vorbi despre mai multe lucruri
concomitent, barbații nu se intrerup in timp ce vorbesc, decat in situații de rivalitate sau conflict

Modalitati de ameliorare a comunicarii

1. Mesajele de tip “eu”

Mesajele de tip “eu” vorbesc de propria experienta, fara a ataca sau a critica pe altii, doar pentru ca
acestia nu raspund  la propriile tale nevoi. Aceste declaratii pot opri escaladarea ostila a unui proces,
cladind increderea si sensibilitatea. Presupunerea este ca daca oamenii vad ceea ce esti tu cu
adevarat, ceea ce simti tu cu adevarat sau ceea ce doresti cu adevarat, atunci ei vor incerca sa
raspunda de o maniera corespunzatoare. (John Amodeo and Kris Wentworth, „Self-revealing
Communication: A Vital Bridge between Two Worlds”, 1995).

Mesajele de tip „eu”

Previn declansarea reactiilor defensive in comunicare prin evitarea criticii si a evaluarii persoanei cu
care comunici.

Faciliteaza comunicarea emotiilor si permit imbunatatirea relatiei si modificarea comportamentelor

care nu sunt adecvate intr-o relatie .Aceste mesaje pot inlocui cu succes mesajele de tip „tu” care dau
sentimentul unei acuze, al unui atac, al manipularii si pedepsirii, al incercarii de a schimba
comportamentul celeilalte persoane. Ele intrerup comunicarea datorita reactiilor defensive pe care le
declanseaza. Cand auzim cuvintele “tu”, “intotdeauna” sau “niciodata” rostite ca un repros sau
invinovatire, noi incetam sa mai ascultam. E ca si cum cineva arunca cu mingea  in noi in loc sa ne-o
arunce noua.

Asadar, mesajele de tip „eu” ne ajuta sa spunem:ceea ce simtim;cand ne simtim asa;de ce.

Spuneti ce simtiti, cand simtiti, si de ce. Aceasta are tendinta de a micsora tensiunea situatiei si a

incuraja persoana cealalta sa faca o pauza si sa asculte. Pentru a folosi Mesajele “Eu” intr-un mod
adecvat, trebuie sa stim ce simtim si apoi sa spunem aceasta simplu si onest persoanei celeilalte. Nu
urmarim sa blamam cealalta persoana ci sa descriem modul in care comportamentele sau actiunile
sale ne afecteaza pe noi. Sa vizionam caseta video pentru a vedea cum functioneaza mesajele “Eu”.

2. Explorarea alternativelor

Este o metoda eficienta in procesul de sprijin. Aceasta este o metoda diferita de oferirea de sfaturi
care este contraindicata, deoarece scade capacitatea clientului de a evalua situația și de a identifica
soluții la problemele sale. Prin opoziție, explorarea alternativelor presupune sprijin pentru dezvoltarea
abilitaților de identificare a problemei, de identificare a soluțiilor posibile și de luare a deciziei.

Pași in explorarea alternativelor:

a.      identificarea problemei: Vad ca ești preocupat. Putem sa discutam despre ceea ce te framanta?

b.     Identificarea soluțiilor alternative: Care crezi ca ar fi soluțiile posibile ale acestei probleme?

c.      Alegerea soluției optime: Care din soluții crezi ca ar fi cea mai buna?

d.     Evaluarea posibilelor consecințe: Ce crezi ca se va intampla daca vei alege aceasta soluție?
e.      Asistarea in luarea deciziei: Orice decizie vei lua, o putem discuta daca crezi ca este necesar.

f.      Planificarea pentru evaluare: Cand obții primele rezultate vom putea vedea daca soluția aleasa
este cea mai buna

Atunci cand clientului ii este permis sa iși evalueze opțiunile și sa ia decizia, implicit iși asuma
responsabilitatea ducerii la indeplinire a deciziei.

3. Exprimarea sentimentelor și emoțiilor

Una dintre cele mai mari dificultați in comunicare este data de capacitatea scazuta de identificare și
exprimare a sentimentelor și emoțiilor. In general, suntem obișnuiți sa folosim o gama restransa de
cuvinte care exprima emoții: nervos, suparat, vesel. Pe de alta parte emoțiile și sentimentele pe care
le experimentam sunt extrem de diverse și le resimțim intern insa avem dificultați in a le identifica,
respectiv recunoaște, deoarece nu am fost invațați sa facem aceasta. Pe de alta parte, exprimarea
emoțiilor/ sentimentelor este blocata și de teama de autodezvaluire. Autodezvaluirea este perceputa
ca fiind o cauza pentru vulnerabilitate, de aici și aceasta teama de a nufi raniți, acolo unde ne doare
mai tare, acolo unde suntem mai sensibili. Aceasta este una din stereotipurile sociale ale exprimarii
emoționale. In fapt, a comunica eficient presupune, printre altele și a ști sa iți exprimi emoțiile.

Modalitați de imbunatațire a exprimarii emoțiilor/ sentimentelor

Modalitați de imbunatațire a exprimarii emoțiilor/ sentimentelor

a.. discutarea miturilor despre emoții: identificarea miturilor legate de emoții, evaluarea validitații
acestora, impactul lor asupra comportamentului, utilizarea unor metode de contracarare a impactului

b. identificarea diferitelor tipuri de emoții și dezvoltarea capacitații de a le denumi adecvat  exersarea

asocierii trairii subiective a emoției cu denumirea acesteia

c. acceptarea responsabilitații propriilor emoții:  in loc de m-ai jignit se poate folosi Ma simt jignita
cand

d. identificarea evenimentelor care declanșeaza emoțiile: identificarea efectelor situațiilor,

evenimentelor asupra starii emoționale, conștientizarea rolului interpretarii evenimentelor asupra
declanșarii emoțiilor

e. conștientizarea relației: gand – emoție - comportament

f. exprimarea sentimentelor intr-o maniera clara in loc de sunt suparata, poți spune sunt suparata
cand nu iți faci temele la timp

COMUNICAREA-DEFINIŢII

Toate definiţiile date comunicării umane, indiferent de şcolile de gândire

cărora le aparţin sau de orientările în care se înscriu, au cel puţin următoarele
elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informaţii,
idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un
fel de activitate, de la banalele activităţi ale rutinei cotidiene pe care le trăim
fiecare dintre noi zilnic şi până la activităţile complexe desfăşurate la nivelul
organizaţiilor, societăţilor, culturilor, nu pot fi concepute în afara procesului de
comunicare.

Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat să ofere răspuns toţi

autorii literaturii de specialitate. Definiţiile sunt numeroase şi diferite. În cele ce
urmează vom prezenta două dintre acestea, mai largi decât aria de cuprindere.
„În sensul cel mai general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată când un
sistem, respectiv o sursă influenţează un alt sistem, în speţă un destinatar, prin
mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le
leagă” (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication).
„Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele
prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai
limbajul scris sau vorbit, ci şi muzica, artele vizuale, teatrul, baletul şi, în fapt,
toate comportamentele umane. În anumite cazuri, este poate de dorit a lărgii
şi mai mult definiţia comunicarii pentru a include toate procedeele prin care
un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion şi
de calcul al traiectoriei acestuia) afectează un alt mecanism (spre exemplu, o
racheta teleghidata în urmarirea acestui avion)” (Shannon şi Weaver).

Când un cuvânt este la modă, cum este astăzi cazul cuvântului „comunicare”,
când activităţile sau evenimentele pe care le reprezintă se multiplică, sensul
său tinde să se lărgească datorită chiar interesului de care se bucură. Astfel,
odată cu diversificarea şi masificarea comunicării, oamenii politici, şefii de
intreprinderi, artiştii cunoscuţi chiar şi, în general, orice persoană a cărei
cariera depinde într-o măsura mai mică sau mai mare de opinia pe care
publicul şi-o face despre ea, apelează la serviciile specialiştilor numiţi consilieri
în domeniul comunicării.

PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII

Pe baza studiului de caz prezentat anterior putem identifica câteva din

particularităţile comunicării:

- comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legătura unii cu ceilalţi, în

mediul în care evoluează;
- în procesul de comunicare, prin conţinutul mesajului se urmăreşte realizarea
anumitor scopuri şi transmiterea anumitor semnificaţii;

- orice proces de comunicare are o triplă dimensiune: comunicarea

exteriorizată

(actiunile verbale şi nonverbale observabile de catre interlocutori),

metacomunicarea

(ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) şi intracomunicarea (comunicarea

realizata de fiecare individ în forul sau interior, la nivelul sinelui);

- orice proces de comunicare se desfasoară într-un context, adică are loc intr-
un anume spaţiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afla
intr-o relatie de stransa interdependenta;

- procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorită faptului că orice

comunicare, odată iniţiată, are o anumită evoluţie, se schimbă şi schimbă
persoanele implicate în proces;

- procesul de comunicare are un caracter ireversibil, în sensul că, odată

transmis un mesaj, el nu mai poate fi „oprit” în „drumul” lui către destinatar.

La cele enumerate mai putem adaugă:

- în situaţii de criză, procesul de comunicare are un ritm mai rapid şi o sferă

mai mare de cuprindere;

- semnificaţia dată unui mesaj poate fi diferită atât intre partenerii actului de
comunicare, cât şi între receptorii aceluiaşi mesaj;

- orice mesaj are un conţinut manifest şi unul latent, adeseori acesta din urmă
fiind mai semnificativ.

Există trei criterii dupa care se clasifică comunicare

Un prim criteriu luat în clasificarea formelor comunicării il constituie

modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului. Identificăm astfel, dupa
Ioan Dragan, (Paradigme ale comunicarii de masa) comunicarea directă, în
situaţia în care mesajul este transmis utilizându-se mijloace primare - cuvânt,
gest, mimica; şi comunicarea indirectă, în situaţia în care se folosesc tehnici
secundare - scriere, tipăritura, semnale transmise prin unde hertziene, cabluri,
sisteme grafice etc.
1.De ce comunicam ?

Întrebarea "De ce comunicăm? " poate părea la fel de inutilă ca întrebarea "
De ce respirăm? ". La urma urmei, vă puteti imagina existenţa dumneavoastră
fără comunicare ? Desigur, cu toţii avem momente în care preferăm să fim
singuri. Totuşi, majoritatea am considera că este aproape imposibil - şi foarte
nesatisfăcător - ca de-a lungul vietii să nu avem şansa de a interactiona cu alţii

Comunicarea satisface necesitati fizice-Comunicarea ne menţine sănătoşi.

Fiinţele umane au o componentă socială atît de puternică, încît, cînd ni se
neagă şansa de a interacţiona, sănătatea mintală şi psihică poate avea de
sufer!r. Acesta este un motiv major pentru care izolarea este o pedeapsă atît
de aspră. O serie de studii au evidenţiat că, arunci cind oamenii sînt izolaţi de
ceilalti o perioadă îndelungată, sănătatea li se poate deteriora rapid

Comunicarea satisface necesităţi relaţionale-Pe lîngă necesităţile noastre fizice,

avem o serie de necesităţi relaţionale, ca, de exemplu, nevoia de companie şi
afeCţiune, relaxare şi evadare. Nu avem neapărat cu totii aceleaşi necesităţi în
relaţiile noastre - probabil că vă apreciaţi prietenii din motive oarecum diferite
decit cele pentru care vă apreciaţi rudele, de exemplu. Ideea principală este
însă că avem nevoie de relaţii, iar comunicarea constituie o componentă
importantă a modului în care construim şi menţinem relaţiile respective. mai
important factor anticipator al fericirii în viaţă este - de departe - fericirea
maritală. A avea o căsnicie fericită este mai important decît venitul, statutul
conferit de locul de muncă, educaţie, timpul liber sau orice altceva, din
perspectiva satisfacţiei unei persoane. În sens negativ, persoanele care au
căsnicii nefericite tind intr-o măsură mult mai mare să sufere de depresie
majoră şi au o stare de sănătate mai precară decît persoanele cu căsnicii
fericite

Comunicarea satisface necesităţi identitare-O modalitate prin care putem afla

cum anume ne comparăm cu ceilalti este comunicarea cu cei din jur. Dacă
ceilalţi vă tratează ca pe un om inteligent, timid sau atrăgător, puteţi incepe să
credeti că aveţi caracteristicile respective. Cu alte cuvinte,- respectivele calităţi
vor deveni o componentă a modului în care vă vedeti pe dumneavoastră
înşivă. După cum veţi vedea în capitolul 3, identitatea vi se dezvoltă de-a
lungul vieţii, iar comunicarea joacă un rolesenţial în deru!area acestui proces.
Cei care ccmunică bin:: au totodată capacitalea de a evidenţia diverse aspecte
ale identităţilor lor în situatii diferite. Pe parcursul unui interviu pentru
obtinerea unui loc de muncă, poate fi foarte important pemru dumneavoastră
să vă descrieţi latura organizată. eficiemă ; cind vă relaxaţi alături de prieteni,
puteti pune accent pe latura dumneavoastră dornică de distractie şi pe simţul
umorului

Comunicarea satisface necesităţi spirituale-Un aspect important al identităţii

pentru mulţi oameni din numeroase culturi este spiritualitatea lor. Aceasta
include principiile apreciate în viaţă ("Eu apreciez loialitate "Eu apreciez
tratamentul egal aplicat tuturor oamemlor ) De asemenea, include moralitatea
oamenilor sau ideile lor despre ceea ce este bine şi ceea ce este greşit ("Nu
este niciodată bine să furi, indiferent de circumstanţe" sau ,,Aş minţi ca să
salvez viata cuiva, deoarece viata este mai importantă decit onestitatea"). In
cele din urmă, spiritualitatea presupune convingerile oamenilor despre
semnificatia vie ţii, care include adesea filosofii personale, veneraţia faţă de
natură, credinta într-un scop universal şi credinţa şi practicile religioase ("Cred
în Dumnezeu" sau "Cred că în viaţă culegi ceea ce semeni" )

Comunicarea satisface necesităţi instrumentale-În cele din urmă, oamenii

comunică pentru a-şi satisface necesităţile practice, cotidiene. Cercetătorii le
denumesc : necesităţi instrumentale. Printre acestea se numără sarcinile pe
termen scurt, precum comandarea unei băuturi intr-un restaurant,
programarea telefonică a unei vizite la coafor, completarea unui formular
pentru reduceri şi ridi carea mîinii pentru a răspunde în clasă. De asemenea,
ele mai includ şi obiective pe termen lung, ca, de exemplu, găsirea unui loc de
muncă şi obţinerea unei promovări. Aceste comportameme comunicati ve pot
să nu contribuie întotdeauna cu mult la îmbunătăţirea sănătăţii, identităţii sau
spiricualităţii noastre. Totuşi, fiecare componament este valoros, deoarece
serveşte o necesitate care ne ajută să ne continuăm existenţa cotidiană.
Scopurile si rolurile comunicarii

Prin comunicare,individul se umanizeaza,isi formeaza si isi dezvolta

personalitatea,deoarece ea este cea care asigura trasmiterea experientei
sociale.

Comunicarea permite influientarea educativ-formativa a individului,in lipsa

comunicarii,individul ramane la nivelul dezvoltarii biologice,ramane izolat,inapt
pentru intereactiune sociala,privat de capacitatea de integrare in colectivitate.

Activitatile de comunicare il transforma pe om dintr-un simplu subiect intr-un

actor capabil sa” actioneze asupra” si nu numai de a” fi in”.

Omul comunicant se contruieste pe sine intr-un context intercomunicational

permanent,atitudinile lui verbale fiind legate de context,de mocrosituatiile
sociale in care el traieste.

Comunicarea este foarte importanta fiind numita de unii autori

“lubrefiantul”vietii individuale si sociale a oamenilor.Cele cinci scopuri
esentiale ale comunicarii sunt:

1. Descoperirea personala(in timpul comunicarii invatam despre noi si despre

altii,ne descoperim).

2. Descoperirea lumii externe(comunicarea da o mai buna intelegere a realitatii

exterioare,a obiectelor si evenimentelor).

3. Stabilirea relatiilor cu sens(prin comunicare capatam posibilitatea de a

stabili si a mentine relatii stranse cu altii,deoarece ne place sa ne simtim iubiti
si placuti de altii).

4. Schimbarea atitudinilor si comportamentelor(comunicarea,mai ales cea

realizata prin mass-media,exceleaza in schimbarea atitudinilor si
comportamentelor noastre si ale altora).

5. Joc si distractii(comunicarea este un mijloc de destindere,de a face glume,de

a se simti bine).

Aceste scopuri afecteaza atat Sinele personal cat si Sinele altor oameni.

Rolul limbajului este atat de mare incat activitatea lui nu se intrerupe odata cu
intreruperea comunicarii cu altii,dimpotriva,ea se pastreaza pe tot parcursul
starii de veghe si chiar si in timpul somnului.
Formele comunicarii

In clasificarea domunicarii sunt utilizate trei criterii:

-numarul de persoane

-instrumentele comunicarii

-obiectivele ei

Dupa numarul de persoane avem:

1. Comunicare interpersonala-intre 2 persoane

2. Comunicarea de grup---intragrup=in interiorul grupului

---intergrup=intre grupuri

Dupa instrumentele comunicarii:

1. Comunicare nonverbala

2. Comuncare verbala

Dupa prezenta sau absenta unor obiective:

1. Comunicare incidentala=individul furnizeaza informatia despre sine fara a

avea intentia de a o face

2. Comunicare consumatorie=e o consecinta a unor stari emotionale,individul

isi exprima starea afectiva pe care o traieste

3. Cumunicare instrumentala=urmareste un obiectiv riguros,modificarea

conduitei receptorului

4. Comunicare comuniune=partenerii comunica cu bucurie reciproca si fara

alta ambitie decat de a “sarbatori”intalnirea lor.