Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza discursului – disciplină definită mai mult în funcţie de obiectul de cercetare; cu tradiţii şi
metode diferite; abordări interdisciplinare.
Discurs:
Alte abordări: discurs = monolog argumentativ; discurs = corespondentul oral al textului; discurs
= procesul de constituire a unui text etc.
(b) (din perspectivă sociolingvistică) – tip de limbaj sau de text, cu caracteristici proprii,
adaptat unui anume conţinut: discurs juridic, discurs ştiinţific etc.
Etnolingvistii americani, ca Dell Hymes , in urma definitiei lor asupra compenentei de comunicare
alti specialist propun ca definitie urmatoarea expresie: Cunoasterea regulilor psihologice, culturale
si sociale care guverneaza utilizarea vorbirii intr-un cadru social.
tendinta de a separa competenta lingvistica de cea de comunicare, aceasta fiind cumva un element
suplimentar primei competente. Se poate afirma ca aceasta competenta de comunicare este un
rezultat al interactiunii dintre:
competenta
lingvistica
competenta
enciclopedica
competenta
competenta
socio-
generica culturala
Nu toate societatile utilizeaza aceleasi genuri discursive, unele nu utilizeaza jurnalul televizat (
indienii in Amazonia) sau metoda tocmelii este inacceptabila in tari din vest, insa a nu te tocmi
este coniderata o jicnire in tarile arabe.
Chiar daca nu cunoastem toate genurile discursive, noi, oamenii, suntem capabili sa ne adaptam si
sa identificam un comportament potrivit si adecvat unui gen discusiv.
Competenta generica variaza in functie de societati, dar si in functie de indivizi. Este evident faptul
ca este nevoie de un bagaj minim lexical si cultural.