Sunteți pe pagina 1din 3

Analiza discursului specializat

PRINCIPALELE ACCEPTIUNI ALE CONCEPTULUI DE DISCURS

Analiza discursului – disciplină definită mai mult în funcţie de obiectul de cercetare; cu tradiţii şi
metode diferite; abordări interdisciplinare.

Discurs:

(a) (din perspectivă lingvistică) – unitate de comunicare verbală superioară enunţului.

Presupune: o organizare interioară, coeziune şi coerenţă, context, destinatar, scop.

Alte abordări: discurs = monolog argumentativ; discurs = corespondentul oral al textului; discurs
= procesul de constituire a unui text etc.

(b) (din perspectivă sociolingvistică) – tip de limbaj sau de text, cu caracteristici proprii,
adaptat unui anume conţinut: discurs juridic, discurs ştiinţific etc.

(c) (din perspectivă sociologică, antropologică, filosofică) – ansamblul mesajelor produse


de o societate pe o anumită temă, într-un anumit domeniu etc., reflectând anumite cunoştinţe,
credinţe şi opinii comune

Ex.: discursul despre familie, despre normalitate, discursul proeuropean etc.

- caracter istoric: variază în timp - M. Foucault

- realitatea socială = construcţie discursivă, produs al discursului

Ex.: criza, tradiţia...

Nu doar limbajul natural: coduri vizuale ş.a.

Succesul in comunicare depinde de o competenta generala de comunicare care include:

o dimensiune referentiala ( a domeniului) ;

o dimensiune situationala ( a normelor interpersonale si a tipurilor de discurs );


o dimensiune textuala ( micro si macrostructurala).

Etnolingvistii americani, ca Dell Hymes , in urma definitiei lor asupra compenentei de comunicare
alti specialist propun ca definitie urmatoarea expresie: Cunoasterea regulilor psihologice, culturale
si sociale care guverneaza utilizarea vorbirii intr-un cadru social.

Aspectul amintit mai sus a cunoascut diferite interpretari ca:

tendinta restrangerii la comunicare orala;

tendinta considerarii competentei de comunicare ca un tot ce tine de o lingvistica a limbii, operand


un auditor ideal. De fapt, orice fel de vorbitor se caracterizeaza prin anumte trasaturi si abilitati
socio-lingvistice, culturale, discursive, altfel spus competenta include o zona comuna. Dar include
si o zona strict individualizata;

tendinta de a separa competenta lingvistica de cea de comunicare, aceasta fiind cumva un element
suplimentar primei competente. Se poate afirma ca aceasta competenta de comunicare este un
rezultat al interactiunii dintre:

competenta
lingvistica

competenta
enciclopedica

competenta
competenta
socio-
generica culturala

COMPETENTA LINGVISTICA – posibilitatea unor vorbitori de o anume limba sa construiasca,


sa recunoasca si sa inteleaga fraze corecte in acea limba, sa interpreteze si sa produca fraze in
limba respectiva.
COMPETENTA SOCIO-CULTURALA are un rol foarte important, comunicarea dezvolta un
continut si o relatie, aceasta competenta fixeaza identitatea sociala, rolurile si stilul de comunicare
al protagonistilor. Pentru a defini raportul de putere, se recomanda raportarea la trei axe:

 Axa simetrie / asimetrie;


 Axa distanta / proximitate;
 Axa convergenta / divergenta.

COMPETENTA ENCICLOPEDICA – este definita ca instanta care ne precizeaza cunoasterea


lumii, ea nu include numai cunoasterea lumii, ci si deprinderi si abilitati practice, capacitatea de a
articula actiuni adecvat adaptate unui scop.

COMPETENTA GENERICA – este definita de legile discursului: legea cooperarii, legea


politetii, dar si de genurile discursive.

Nu toate societatile utilizeaza aceleasi genuri discursive, unele nu utilizeaza jurnalul televizat (
indienii in Amazonia) sau metoda tocmelii este inacceptabila in tari din vest, insa a nu te tocmi
este coniderata o jicnire in tarile arabe.

Chiar daca nu cunoastem toate genurile discursive, noi, oamenii, suntem capabili sa ne adaptam si
sa identificam un comportament potrivit si adecvat unui gen discusiv.

Competenta generica variaza in functie de societati, dar si in functie de indivizi. Este evident faptul
ca este nevoie de un bagaj minim lexical si cultural.

Discursul s-a instituit ca un element cheie al lingvisticii in ultimele decenii.

S-ar putea să vă placă și