Comunicarea organizațională.

Leadership. Stiluri de management.

 Comunicarea organizationala
Comunicarea  reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care una emite (exprimă) o informaţie şi cealaltă
o recepţionează (înţelege), cu condiţia ca partenerii să cunoască codul (să cunoască aceeaşi limbă). Limbajul corpului (mesaje
transmise prin tonalitatea vocii, expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc) reprezintă, de asemenea, o parte importantă a
comunicării. O bună comunicare presupune combinarea armonioasă a limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris şi citit)
cu cel nonverbal
Comunicarea este fluxul vital care face posibile performanţele unei organizaţii. De calitatea şi funcţionalitatea ei depinde modul în
care sunt folosite resursele şi sunt atinse scopurile. Eficienţa unei organizaţii se bazează pe specializarea funcţiilor la nivel de
compartimente şi de indivizi şi pe complementaritatea acestor funcţii. Din aceste caracteristici de bază ale activităţii
organizaţionale rezultă necesitatea schimbului de informaţii între compartimente, între indivizi, între organizaţie şi mediul său
socio-economic.
Funcţiile organizaţionale ale comunicării sunt următoarele:
• Control - să clarifice îndatoririle, să stabilească autoritatea şi responsabilităţile.
• Informare - să furnizeze baza deciziilor.
• Coordonare - să facă posibilă acţiunea comună eficientă.
• Motivare - să stimuleze cooperarea şi implicarea în atingerea obiectivelor.
• Emoţională - să permită exprimarea trăirilor sentimentelor etc.
 Comunicarea se realizează atât interpersonal, cât şi intraorganizaţional (între subunităţi ale aceleiaşi organizaţii) şi
extraorganizaţional (furnizori, clienţi, public, etc.). Fiecare dintre aceste niveluri are grade de complexitate diferite şi
presupune restricţii legate de rolurile organizaţionale (superior /subordonat, compartimente de decizie /execuţie), norme
specifice şi structura organizaţiei. Informaţia circulă prin reţele de comunicare, cuprinzând mai multe persoane, grupuri,
compartimente, care îndeplinesc atât roluri de emiţător cât şi de receptor.
În organizații au loc diferite forme de comunicare acestea sunt clasificate după unele criterii, cum ar fi : în funcție de direcția de expunere,
după modul de transmitere, după gradul de oficializare.
 Comunicarea descendentă de obicei este folosită pe scara ierarhică ( de la managementul de varf spre nivelul de execuție ). Conținutul
comunicării este reprezentat de decizii, reglementări, instrucțiuni sau altele..
 Comunicarea ascendentă este inversă celei descendente, informația este transmisă de către subordonați sefilor săi și acestea la randul
lor următoarei trepte ierarhice. Această comunicare este esențială pentru un lucru eficent al procesului de comunicare din simplu motiv
că demonstrează recepția mesajelor transmise de manageri.
 Comunicarea pe orizontală sau laterală se stabilește între persoane, secții, compartimente care se află la acelaș nivel ierarhic și au
obiective comune, astfel se evită intervenția managerilor de nivel superior.
 Comunicarea pe diagonală este folosită atunci cînd restul căilor de comunicare nu pot fi folosite. Un exemplu de astfel de comunicare
apare în managementul prin proiecte, atunci cand echipa de proiect discută cu restul compartimentelor structurii.
După modul de transmitere comunicarea poate fi clasificată astfel :
 Comunicarea scrisă - este folosită des pentru transmiterea notelor interne, rapoartelor , deciziilor , planurilor adresate lucrătorilor din
interiorul organizației sau din exteriorul acesteia.
 Comunicarea verbală este una din cele mai utilazate în cadrul întreprinderii. Studiile în domeniu afirmă că 70% din comunicare, în
întreprindere, este cea verbală. Managerul folosește circa 90% din timpul său pentru comunicare.
 Comunicarea non-verbală, de obicei concomitent cu comunicare verbală pentru a transmite mesaje mai clare. Acest tip de comunicare
este împărțit în mai multe nivele : expresia feţei; contactul ochilor; gestica şi poziţiile capului; modul de folosire a spaţiului și altele,
toate aceste lucruri pot ajuta la transmiterea mai eficentă a informației si la mărirea clarității acesteia. După statistică mincitorul
recepționează 55% din informatie prin expresia feței managerului, 38% din tonalitatea vocii și doar 7% din informație este recepționată
prin cuvinte.
După gradul de oficializare, distingem două tipuri de comunicare și anume :
 Comunicarea formală este comunicarea care se petrece pe căile întreprinderii, fie de sus în jos ori invers.
 Comunicarea informală include în sine zvonuri și barfe. Această comunicare este cauzată de lipsa informației sau de întrepretarea
greșită a informației promulgate prin căile formale.
Obiectivele comunicării sunt:

 receptarea corectă a mesajului;

 înțelegerea corectă a mesajului;
 acceptarea mesajului;
 provocarea unei reacții, primirea unei reacții, dovadă a faptului că am fost înțeleși.

Când unul dintre aceste obiective nu este atins înseamnă că procesul de comunicare nu se realizează.
 
În general, se consideră că un manager este un comunicator de succes dacă:
 1.       oamenii simt că au primit suficiente informaţii de la el. Acest lucru înseamnă de obicei că subalternii înţeleg ce se întâmplă

în organizaţie şi în echipa/unitatea în care lucrează, mai ales aspectele legate de locurile lor de muncă;
 2.       oamenii simt că mesajele şi informaţiile pe care le primesc sunt clare şi precise;
 3.       oamenii simt că managerul îi ascultă şi înţelege ce vor să spună.

Un manager nu comunică în mod adecvat, în situaţia în care următoarele condiţii sunt îndeplinite:
 1.       nu sunt transmise suficiente informaţii. Oamenii sunt confuzi, se simt “în ceaţă”, apar schimbări sau trebuie adoptate

decizii/îndeplinite activităţi despre care nu sunt informaţi sau nu le înţeleg;

 2.       mesajele transmise sunt neclare, confuze sau contradictorii. Atunci când sunt repartizate sarcini, oamenii simt că nu înţeleg

pe deplin ceea ce li se spune sau simt că nu au posibilitatea de a înţelege conţinutul mesajului;

 3.       fluxul comunicaţional nu este repartizat în mod egal. Unii oameni află despre întâmplări, evenimente sau schimbări, iar

alţii nu;
 4.       acţiunile/activităţile efectuate nu reflectă conţinutul mesajului comunicat. Neîncrederea apare atunci când oamenilor li se

spune un lucru, dar observă că acţiunile lor sunt în contradicţie cu mesajul transmis;
 5.       comunicarea este blocată. Frustrările apar atunci când oamenii solicită informaţii şi nu primesc nici un răspuns, datorită  

faptului că cererea lor a fost blocată, pierdută sau deviată;

 6.       nimeni nu ascultă. Datorită faptului că procesul de comunicare implică două părţi (un emiţător şi un receptor), fluxul

comunicaţional este întrerupt în situaţia în care receptorul nu este disponibil sau nu este o persoană dispusă să petreacă timp
ascultându-i pe ceilalţi.
 Ce inseamna Leadership?

Leadership-ul reprezintă o componentă crucială a

managementului, care contribuie la maximizarea eficienței și
la atingerea obiectivelor organizaționale. Fiind o funcție
importantă a unui management eficient, leadership-ul
accentuează ideea construirii unui mediu în care fiecare
angajat se dezvoltă și excelează în cariera sa profesională. 

În prezent, conceptul de leadership implică numeroase

schimbări la nivelul fiecărei organizații, iar influența acestuia
se va constata în urma identificării tipului de management
abordat. Considerat o cheie a succesului, leadership-ul
implică o sursă importantă de credințe și valori, ce are
capacitatea de a-i motiva și determina pe oameni să se
alinieze unui scop comun. 

Dacă liderul reușește prin acțiunile sale să formeze un set de

valori comune, leadership-ul va funcționa ca un mecanism
cognitiv de siguranță pentru orice angajat care caută
stabilitate și dezvoltare personală și profesională. Astfel,
leadership-ul contribuie la crearea unei culturi
organizaționale puternice , definită printr-un echilibru intern
 Importanța leadership-ului într-un business de succes

Companiile de succes întotdeauna pornesc prin implementarea corectă a modelelor de leadership, acest lucru fiind posibil datorită
integrării unei viziuni care să îi motiveze pe angajați în vederea atingerii unor obiective comune

Leadership-ul reprezintă o cheie a managementului eficient. Acesta este definit ca potențialul de a influența și îndrepta eforturile angajaților
către atingerea obiectivelor. Eforturile continue de dezvoltare a leadership-ului generează importante beneficii pentru un business.

Satisfacția angajaților

Pentru angajați, leadershipul este considerat un factor important în crearea unei atmosfere profesionale optime. Dezvoltarea unor relații
pozitive, armonioase între angajați și superiorii acestora are un impact major în dezvoltarea productivității și a atitudinii față de companie.
Având acces la programe de dezvoltare, la un mediu de lucru dinamic și flexibil și la o deschidere a liderului către aceștia, angajații devin
mai motivați și determinați să participe la obținerea performanțelor și la succesul companiei.

Creșterea încrederii și a moralului angajaților

Încrederea este un aspect important ce poate fi atins prin exprimarea eforturilor de lucru către angajați, explicându-le rolul fiecăruia în
echipă și oferind îndrumări în vederea atingerii obiectivelor în mod eficient. Puterea exemplului joacă un rol esențial în motivarea
angajaților, acțiunile liderului fiind reflectate de valorile și principiile după care se ghidează. 

Într-un mediu de încredere, angajații devin mult mai deschiși, având mai mult curaj în asumarea riscurilor și realizarea sarcinilor într-o
manieră eficientă. Un lider poate crește moralul angajaților prin câștigarea încrederii lor și impulsionarea către o cooperare deplină, în
vederea atingerii obiectivelor.

Implicarea și motivarea angajaților

Cu un lider puternic, cu viziune și orientat spre dezvoltarea armonioasă a companiei, angajații se vor simți motivați să își îndeplinească
sarcinile mult mai eficient. Un lider trebuie să dețină cunoștințe aprofundate despre factorii motivaționali pentru angajați, înțelegând
nevoile și aspirațiile lor. 

Încurajarea angajaților și implicarea lor în luarea deciziilor nu numai că îi motivează, ci îi și ajută în înțelegerea rolului lor în organizație.
Acest lucru conduce la o îmbunătățire a angajamentului și îndeplinirea obiectivelor atât la nivel individual, cât și la nivel de companie.
 Calitatiile importante ale unui lider
 Liderii – au rolul esenţial de influenţare umană directă, in cadrul grupurilor de activitate (liderul este strans asociat cu activitatea
grupului);
 Managerii sunt prezenţi la nivelul intermediar, ei se ocupă mai mult de gestionarea structurilor organizaţiei şi de amănuntele „tehnice” decat
de angajaţi;
 Conducătorul este cel care are in vedere scopul general al organizaţiei, precum şi legăturile cu exteriorul .

Principalele calităţi ale unui lider pot fi sintetizate în :

1.Viziune: liderii de succes sunt cei care au viziuni personale, în realizarea cărora se angajează, lucru evident atât prin activităţile pe care iniţiază,
cât şi prin modul de comunicare, prin care întăresc ideea a ce trebuie şi de ce trebuie făcut.

2.Comportament: liderii de succes trebuie să provoace şi să promoveze schimbarea; să comunice deschis şi sincer, manifestându-şi şi
disponibilitatea de a asculta; să se folosească de tot ceea ce i se oferă în prezent, cu gândul la ceea ce urmează a se întâmpla în viitor; să se
concentreze asupra rezultatelor;

3. Caracter: întotdeauna liderii sunt judecaţi şi analizaţi în funcţie de modul în care îşi urmăresc şi îşi ating scopurile. Ca urmare, liderii, trebuie
să dea dovadă de:
- o viziune globală pe care să o transpună în fapte;
- să aibă simţul acţiunii, având întotdeauna o direcţie clară a acţiunilor lor;
- inteligenţă şi în special inteligenţă emoţională
- integritate morală si onestitate
- să fie accesibili celor din jur, creând partenerilor un sentiment de siguranţă şi confort psihic;
- să fie atenţi şi cu privirea îndreptată spre viitor.

 4. Încrederea în sine: trebuie să existe, deoarece ei îşi asumă riscui care crează oportunităţi şi dau curaj şi altora să încerce.
Stilul de conducere este considerat drept " o variabila continua care se manifesta ca interactiune a tendintelor
dominante de comportament si de atitudine ale managerilor' (Dictionar de psihologie sociala - Editura
stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1981)

1. Stilul autoritar-opresiv este cel in care cuvantul cheie este supunerea; liderul poate avea o competenta profesionala
scazuta in domeniul respectiv. Liderul e inconjurat de un cerc de sefi de departament obedienti. Comunicarea
manageriala are loc numai pe verticala, de sus in jos.
 
2. Stilul autoritar-obiectiv este cel in care cuvantul-cheie este competenta. Liderul nu are disponibilitate pentru relatii
personale; el priveste rezultatele in mod obiectiv si organizeaza cu precizie procesul de product ie. Acest tip de lider se
implica extrem de mult in activitate si de aceea nu deleaga autoritatea.
 
3. Stilul democrat-consultativ are ca termen cheie relatiile umane. In acest caz, functia de conducere se imbina cu functia
de executie; consultarile cu membrii grupului de munca sunt periodice (desi sunt numai consultari oficiale, tip sedinta ).
Autoritatea se deleaga intr-un mod cunoscut de catre angajati. Este un lider rational, care insa nu pune accentul pe
coeziunea grupului de angajati. Fluxul comunicarii manageriale are si sensul de jos in sus iar angajatii participa partial
la decizie.
 
4. Stilul democrat-participativ are ca termen cheie atasamentul fata de organizatie. Liderul e mai curand un mediator-
organizator al grupului de munca si al procesului de discutie/ decizie; de fapt, echipa este cea care ia decizia, in
problemele care o privesc.
 
5. Stilul permisiv (laissez-faire),Liderul are rol de reprezentare in exterior a organizatiei si de simbol al organizatiei pe
plan intern. El se margineste in a furniza materialele informative angajatilor si a anunta momentul de inceput si de
sfarsit al unei sarcini (ciclu productiv).Acest stil de conducere poate functiona pe o organigrama clara, cu pozitii,
modalitati de realizare a sarcinilor, sistem de sanctiuni si recompense foarte clar.
.
 Legatura intre stilul de conducere si eficienta
Pe termen scurt, liderii care au avut un stil de conducere democratic sau autoritar au
obtinut o productivitate buna de la angajati, pe cand liderii cu stil permisiv au obtinut
productivitate slaba.Satisfactia angajatilor este mai ridicata in cazul stilului democratic,
angajatii fiind mai prietenosi si mai orientati spre grup;
In cazul stilului de conducere autoritar, se inregistreaza conflicte in colectivul de lucru si un
stres mai pronuntat ( agresivitate ascunsa)

Stiluri EFICIENTE:
• Stilul metodic (apelează la metode moderne de management, la ştiinţă, tehnologie şi
inovare);
• Stilul umanist (acordă prioritate resurselor umane, ceea ce garantează eficienţa);
• Stilul tehnicist (acordă prioritate producţiei, dar într-o manieră fundamentală căutând
totdeauna soluţii raţionale pentru probleme tehnice; subalternii înţeleg caracterul de
necesitate al măsurilor adoptate);
• Stilul moderat (echilibru între producţie şi cerinţele oamenilor, colaborând cu
subalternii).

Stiluri INEFICIENTE:
• Stilul dezinteresat (indiferenţi faţă de producţie, faţă de oameni, faţă de rezultate)
ceea ce conduce la pierderea interesului oamenilor pentru producţie;
• Stilul paternalist (managerul exagerează preocuparea pentru oameni, asemănător
celui întâlnit în relaţia părinţi – copii, acest stil reduce interesul participativ al
subordonaţilor şi îi desresponsabilizează);
• Stilul abuziv (centrează interesul spre producţie, faţă de subordonaţi fiind distant sau
chiar dezinteresat; el poate genera tensiuni şi conflicte);
 Bibliografie

 https://conspecte.com/management/comportamentul-managerial-stilurile
-de-conducere.html
 Stiluri de conducere si comunicare - Academia.edu
 Comunicarea organizationala – Slideshare
 https://www.academia.edu/36016556/COMUNICARE_ORGANIZATIO
NALA
 Calitatiile unui lider - mindsetup.ro
 https://searchcio.techtarget.com/definition/leadership