UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA MANAGEMENT

MANAGEMENTUL ÎN ASIA DE SUD-EST

Student:

Măndescu Elena - Aurora

2017
 1. Definirea managementului comparat

Managementul comparat poate fi definit în maniera următoare:

„Managementul comparat este ştiinţa care studiază procesele şi relaţiile
manageriale din organizaţii ce funcţionează în contexturi culturale naţionale
diferite, axându-se asupra identificării şi analizării asemănărilor şi deosebirilor
manageriale, în vederea favorizării transferului internaţional de know-how
managerial şi a creşterii funcţionalităţii, eficacităţii şi eficienţei organizaţiilor".
Această definire surprinde patru aspecte:
a. obiectul comparaţiei îl constituie numai elementele de management;
b. specificul examinării constă în viziunea culturală multinaţională utilizată,
cuprinzându-se realităţi şi abordări teoretico-metodologice din două sau mai multe
ţări;
c. abordarea comparativă se concentrează asupra reliefării similarităţilor şi
diferenţelor dintre practicile sau elementele teoretice de management avute în
vedere;
d. obiectivele urmărite sunt de natură pragmatică, realizarea transferului
internaţional de know-how managerial, amplificarea eficacităţii şi eficienţei
organizaţiilor.
Managementul comparat este strâns legat de managementul internaţional cu
care uneori este confundat.
Dintre multiplele definiri ale managementului internaţional apreciem ca fiind
mai completă următoarea: "managementul internaţional se ocupă de managementul
şi activităţile corporaţiilor internaţionale şi în mod specific cu asigurarea şi
controlul de fonduri, oameni şi informaţii ce traversează frontiere naţionale şi
politice".
Din examinarea corelativă a managementului comparat şi a celui
internaţional rezultă că între ele există atât unele elemente comune, cât şi deosebiri
substanţiale. Primul se ocupă de toate fenomenele managementului care au
fundament multinaţional şi implicit multicultural. Din acest punct de vedere, se
poate considera că managementul internaţional reprezintă o componentă sau un
domeniu specific de particularizare a managementului comparat. În ceea ce
priveşte natura abordărilor, se constată că managementul internaţional este
preponderent pragmatic.
 Amploarea şi viteza transferului de cunoştinţe de management este
condiţionată, după opinia specialiştilor, de şase factori:
a. Nivelul de pregătire a populaţiei. Cu cât el este mai ridicat, cu atât preluarea
şi folosirea informaţiilor de management din alte ţări se efectuează cu
rezultate superioare;
b. Limbile străine cunoscute de populaţia activă a unei ţări, care nu reflectă
decât parţial nivelul său de pregătire. Cunoaşterea lor facilitează accesul şi
interpretarea superioară a informaţiilor în toate domeniile;
c. Gradul de control şi înregimentare al oamenilor la nivel macro şi
microsocial. Cu cât acesta este mai redus, cu atât transferul de cunoştinţe de
management se efectuează mai uşor şi eficace şi viceversa;
d. Mărimea companiilor sau firmelor;
e. Mobilitatea şi libertatea personală faţă de cenzură. Se constată că gradul în
care oamenii sesizează şi preiau informaţiile utile creşte o dată cu
mobilitatea şi libertatea lor personală;
f. Gradul de deschidere a societăţii. Influenţa sa se manifestă, în primul rând,
prin măsura în care se asigură în mod obişnuit accesul la informaţii.
Geert Hofstede a pus la baza ideii sale asupra managementului comparat
patru dimensiuni culturale de caracterizare a managementului într-o viziune
transnaţională. În urma unui studiu de referinţă realizat de către specialistul
olandez referitor la culturile naţionale a ajuns la rezultate1 ce arătau că:
- indivizii din diverse ţări au puncte de vedere diferite referitore la definiţia
unui comportament corect, rezonabil şi adecvat pe parcursul derulării unui
proces de negociere;
- aceste diferenţe pot fi explicate într-o măsură mai largă prin
următorii factori cheie şi anume cu ajutorul celor patru dimensiuni culturale
ale lui G. Hofstede.

A. Individualism/colectivism
Prima dintre dimensiunile culturale care diferenţiază culturile este dată de
intensitatea relaţiei dintre indivizii societăţi.
În urma mai multor studii s-a constatat că cu cât o ţară este mai bogată cu
atât mentalitatea locuitorilor este mai individualistă şi cu cât ţara este mai săracă cu
atât colectivismul este mai accentuat.
Ţările caracterizate printr-un coeficient foarte ridicat şi ridicat de
individualism sunt SUA (91), Australia (90), Marea Britanie (89), Canada (80),
1
G. Hofstede, “Cultures’s Consequences”, Ed. Sage Publications, London, 1980
Olanda (80), în timp ce printre ţările cu un grad ridicat de colectivism, respectiv cu
un coeficient redus de individualism pot fi menţionate Guatemala(6) , Ecuator (8) ,
Venezuela (12) , Columbia (13).

B. Distanţa faţă de putere

Distanţa faţă de putere din punctual de vedere al lui Hofstede reprezintă
măsura in care membri mai puţin puternici din instituţii şi organizaţii aceptă că
puterea este distribuită inegal şi măsura în care angajaţii acceptă faptul că
superiorii au o putere mai mare decât ei.
În urma studiilor efectuate s-a ajuns la concluzia că ţăriile latine din Europa ,
ţăriile din America de Sud, cât şi ţările din Africa se caracterizează printr-o
distanţă medie spre mare faţă de putere în timp ce printre ţăriile cu distanţă mică
faţă de putere se numără Austria-11 , Israel-11 , Danemarca-18 , Norvegia-31 ,
SUA-40 .2

C. Control de incertitudine intens/redus

Acest factor măsoară gradul în care oamenii în cadrul societăţii se simt
ameninţaţi de situaţiile neclare şi măsura în care ei încearcă să evite situaţiile
nestructurate prin obţinerea unei cariere sigure, stabilirea unor roluri mai formale,
respingând ideile şi comportamentul deviat, precum şi acceptarea posibiităţii
adevărului absolute.
Ţările caracterizate printr-un indice intens de control al incertitudinii sunt
următoarele: Grecia, Portugalia, Guatemala, Belgia, Japonia, Franţa, iar printre
cele cu un indice redus al controlului incertitudinii se numără Danemarca, Suedia,
Marea Britanie, India, S.U.A., etc.

D. Masculinitate/feminitate
Delimitarea acestei dimensiuni se face în funcţie de diviziunea socială a
rolurilor.Societăţile masculine, care caută să maximalizeze diviziunea rolurilor
între sexe, prezintă o minoritate.
S-a constatat că în general bărbaţii urmăresc să aibă şanse de a ocupa posturi
cât mai înalte, să fie permanent la curent cu evoluţiile din domeniul tehnologiilor,
să obţină un salariu cât mai mare, în timp ce femeile urmăresc să lucreze într-o
atmosferă relaxată, amicală, să aibă siguranţa că nu va fi transferată pe un post mai
puţin dorit, să aibă condiţii bune de muncă, atât cu colegii, cât şi cu şefii.
Între ţările cu un coeficient de masculinitate ridicat se numără Japonia,
Austria, Venezuela, Italia, Elveţia, Germania, Marea Britanie, etc., în timp ce ţările

2
M. Herciu, „Management comparat”, Editura Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2007, p.25
reprezentate de un coeficient de masculinitate redus pot fi menţionate Suedia,
Norvegia, Danemarca, Coreea de Sud, etc.

În concluzie, obiectul de studiu al managementului comparat este

diversificat pe următoarele aspecte:
- obiectul analizei trebuie să îl constituie procesele, conceptele şi tehnicile de
management;
- comparaţia trebuie să se facă între ţări sau culture diferite;
- abordarea comparativă trebuie să fie concentrată asupra reliefării
similitudinilor şi diferenţelor dintre elementele manageriale avute în vedere,
cum ar fi stabilirea modului de a conduce eficient o organizaţie într-o altă
ţară sau descoperirea modalităţilor de îmbunătăţire a performanţelor
economice ce ţin de domeniul managementului;
- analiza diferenţelor comportamentale ale personalului din diferite ţări, în
procese de management, sistemul informaţional, decisional şi de structură
organizatorică.

ŢĂRIE DIN ASIA DE SUD-EST

Prezentare Generalã

Ţãrile recent industrializate din Asia de Sud-Est reprezintã un simbol al

performanțelor de vârf în economia mondialã, aceste țări constituind pricipali
competitori pe piața europeană, şi nord-americană. Cei patru ” dragoni” (Coreea
de Sud, Taiwan, Hong Kong şi Singapore) sunt țãrile care au cunoscut o rapidã
dezvoltare a economiilor lor.3
Ţãrile din Asia din Zona Pacificului au o îndelungatã tradiție în domeniul
comerțului , încã cu 500 de ani în urmã pe când Malacca, Jakarta, Manila şi Canton
erau semificative porți comerciale în schimburile de mãrfuri. Între secolele XVII si
XIX, mai multe țãri din Vest in cautarea de colonii au avut controlul asupra acestei
zone, cum a fost al Olandei in Indonezia, cel al Franței in Indochina, cel al Angliei
in Hong Kong sau cel american in Filipine.4
Cresterea economica realizata de tarile Asiei de sud-est, vizibila atat in ce
priveste cererea de export, cat si cea interna, poate fi legata foarte usor de
3
Eugen Burduş –“Management Comparat”, Editura Economicã, Cap VI, p.222
4
Eugen Burduş –“Management Comparat”, Editura Economicã, Cap VI, p.223
acumularea si dezvoltarea de capital din aceasta regiune. Fara indoiala ca acest
fenomen a fost rezultatul unei alocari strategice de resurse in directia investitiilor
productive si profitabile totodata, precum si al achizitionarii si specializarii in
tehnologia de varf .
Bogatia pentru cei mai multi asiatici, cu numai o generatie in urma, insemna
sa migreze in Statele Unite ale Americii, fie sa-si vanda resursele naturale Japoniei.
Dar acum, Asia de Est isi produce propria bogatie la viteza si la o scara care
probabil ca nu au precedente istorice. Asia de Est va depasi puterea de cumparare a
Japoniei in zece ani si cu economiile populatiei care sporesc cu 550 mild de dolari
anual, aceasta regiune devine cea mai mare sursa mondiala de capital financiar
lichid.
„Misiunea Asiei de Sud-Est”, denumita asa intr-un raport al Bancii
Mondiale, a fost posibila datorita unor factori care au rezonat pentru cresterea
economica a tarilor din aceasta regiune, si anume:un set de politici la nivelul
sectorului public si sectorului privat. Toate acestea din cauza ca China ramane
deocamdata o economie cu o libertate limitata si cu un nivel ridicat al coruptiei.
Prabusirea comunismului in majoritatea tarilor aflate sub influenta acestuia
si imbunatatirea relatiilor Chinei cu celelalte mai puteri au deschis calea unei
dezvoltari pentru comertul regional.
Tarile din Asia de sud est reprezinta un simbol al performantelor de varf in
economia mondiala, aceste tari constituind principalii concurenti ai companiilor
europene si nord-americane. Puterile economice manifestare de catre SUA, Japonia
si Uniunea Europeana prin extinderea acesteia, au creat premisele pentru ca tarile
din Asia de Sud-Est sa-si uneasca fortele pentru a supravietui competitiei . In
consecinta, reorientarea Europei si Statelor Unite ale Americii catre dezvoltarea
relatiilor cu tarile asiatice impune cunoasterea contextului cultural si managerial al
acestor tari.

Caracteristicile și valorile culturale ale țărilor din Asia de Sud-Est

Cultura tarilor din Asia de Sud-Est este puternic influentata de confucianism,

budism, religii care nu se bazeaza pe carti sfinte precum Biblia sau Coranul, ci pe
credinta in reincarnare sau in faptul ca dorintele se indeplinesc doar prin suferinta.
Influenta confucianismului etic asupra culturii din China, Coreea de Sud si Taiwan
se manifesta prin reducerea costurilor afacerilor, ceea ce poate explica succesul
economic al acestor tari. In acest context, valorile centrale ale confucianismului
estic se refera la loialitate, obligatii reciproce si onestitate in raport cu altii.Intr-o
cultura confucianista, loialitatea fata de un superior, a unui angajat fata de
manager, se manifesta in dublu sens prin obligativitatea reciprocitatii.
Hinduismul, care este intalnit cu precadere in India, se manifesta prin faptul
ca individul nu trebuie judecat prin averea pe care o are, pe baza acumularilor
materiale, ci pe baza acumularilor spirituale, deoarece acesta poate sa renasca intr-
o casta superioara tocmai datorita acestor acumulari spirituale.5
Paternalismul deriva din faptul ca daca fiecare familie se autoconduce si
functioneaza bine, atunci intreaga societate se va caracteriza prin stabilitate si
civilizatie.La nivel de firma, forta morala a sistemului este strans legata de
obligatia liderului de a-si asuma voluntar responsabilitatea pentru bunastarea
subalternilor , care la randul lor vor manifesta loialitate fata de aceasta.
Personalismul se bazeaza pe suportul relatiilor specifice, prin care sa se
asigure increderea in afaceri.In majoritatea tarilor din Asia de sud-est afacerile se
bazeaza pe increderea personala , pe utilizarea retelei de legaturi care situeaza
oamenii intr-un sistem de obligatii.In intreaga regiune asiatica capacitatea unei
persoane de a face afaceri consta in puterea relatiilor pe care le are.Aceasta retea de
relatii reprezinta un adevarat capital , care se constituie cu multa grija si este bine
protejat, ceea ce necesita si mult timp consumat de respectiva persoana.
Colectivismul este o alta caracteristica a culturilor asiatice.Intr-o societate
caracterizata prin colectivism, individul tine seama de obligatiile fata de
colectivitatea din care face parte, promovarea salariatilor nu se face pe baza
performantelor individuale, iar managementul practicat este mai mult autoritar
decat participativ.
Referitor la dimensiunile culturale ale lui Hoftede, putem spune ca ele se
regasesc , cu valorile pe care le au, in valorile si normele culturii asiatice, in sensul
ca distanta fata de putere este mare in firmele din tarile din Asia de sud-est, se
manifesta un puternic colectivism, o masculinitate medie si un control mediu al
incertitudinii.6
Cuvintele care descriu contextul cultural asiatic sunt:loialitate, onestitate,
reciprocitate, rabdare, armonie, curtoazie, pragmatism , paternalism, personalism,
colectivism .

5
Mihaela Herciu-Management comparat, Editura Univestitatii ‘’Lucian Blaga’’, 2007, p 177.

6
Eugen Burdus-Management comparat, Editura Economica, Bucuresti, 2004, p 180
 Managementul in tarile din Asia de Sud- Est

Succesul economiilor tarilor din Asia de sud-est, valorile si normele

culturale , religia, sistemul de educatie sunt factori care au contribuit in
concretizarea si afirmarea managementului asiatic. Metodele si tehnicile
managementului din tarile asiatice prezinta o serie de particularitati care il
deosebesc de managementul american sau de managementul european.7

Filipine
Date generale
Suprafata:: 300000 km2
Asezarea geografica: 4*30"-21*20" N 116*55"-126*36" E
Populatia: 62898000 locuitori
Capitala si cel mai mare oras: Manila, 1.876.195 locuitori
Limba vorbita: Filipineza (derivata din tagalog, un dialect malaez) si engleza.
Importanta limbii spaniole a scazut nemaifiind limba oficiala.
Produse importate: titei, piese de masini, autovehicule, produse textile.
Produse exportate: aparate electronice, imbracaminte, ulei de cocos, minerale,
zahar, cherestea.
Moneda oficiala: Pesos(1 pesos=100 dolari SUA)
Forma de stat: republica.

Caracteristici geografice

Situat la circa 1000 km in dreptul coastei Asiei de sud-est, Arhipelagul

Filipinez consta din 7100 de insule din care 90% sunt nelocuite si multe inca nu au
nume. Luzon cea mai mare (104688km), iar Mindano in sud, este a doua ca
marime (94630 km. La est Groala Filipinelor(10973m) una dintre cele mai adinci
falii marine din lume.
Energia
53% din electricitate e produsa de termocentrale, 33% de hidrocentrale si
14% de centrale electrice geotermale. Barajul Patamanga o importanta sursa de
energie hidroelectrica si un important mijloc de control al inundatiilor, se gaseste
pe Luzon.

7
Mihaela Herciu-Management compaarat, Editura Univestitatii ‘’Lucian Blaga’’, 2007, p 182
Agricultura
In agricultura sunt angajati 47% din forta de munca, doar 26% din suprafata
este cultivata si 4% pasune.Orzul principala cultura e in zonele depresionale mai
umede, dar se cultiva si orezul pe coastele de dealuri terasate. Alte culturi pentru
hrana sunt cele de porumb, trestie de zahar, banane si nuci de cocos. Se mai
cultiva si tutun, abaca, sursa canepei de manila care se cultiva mai ales in Luzon,
Sanar si Leyite. Productia de nuci de cocos prezinta circa un sfert din cea a lumii
fiind depasita de Indonezia. Nucile de cocos si produsepe lor reprezinta 10% din
totalul exporturilor. Pescuitul este important pe toate insulele Filipinelor si aduce
cu putin peste 5% din valoarea totala a exporturilor.
Clima
Clima e marina si tropicala. Perioada cea mai umeda intre iulie si octombrie
cand sufla vanturi musonice dinspre sud. Intre august si ocombrie sunt taifunuei.
Cantitatea anuala de precipitatii este de pese 100cm cu pana la 500 cm in lanturile
muntoase de coasta.Temperatura medie la Manila este de 25*C in ianuarie si 29*C
in iulie.
Silvicultura
38% este acoperit de paduri tropicale mixte cu peste 30 specii. Arbori de
esenta tare precum tecul sunt folositi pentru mobila si constuctii, iar exportul de
lemn fiind o importanta sursa de venit. Datorita defisarilor eroziunea solului incepe
sa fie o problema.
Mineritul şi industria
Filipine sunt bogate in minerale, nichel, zinc, cupru, cobalt si carbune. Luzon
este principala sursa de minerale si principala insula pentru industrii. Pana in 1970
industria era in mare parte era bazata pe productia locala, sivicultura si pescuit.
Textilele, produsele alimentare, farmaceutice si chimice au crescut in importanta si
exista si fabrici de aparate electronice si rafinarii de petrol.
Oraşe
Poporul filipinez este de origine malieza cu un amestec de spanioli si chinezi.
Cel mai mare oras este Manila la gura de varsare a raului Pasig. Este principalul
centru administrativ si industrial si are suburbi foarte sarace.
Transportul
Cei 1282 km de linie ferata si peste 161000km de infrastructura sunt cele mai
bune retele din Asia. Traficul aerian si maritim este important pentru legatura intre
insule. Exista 94 porturi vamale si 82 aeroporturi nationale. Principalul port este
Manila, dar si Legazipi pe Luzon si Cagayan de Oro pe Mindanao.

Intre est-asiatici, filipinezii reprezinta un caz aparte. Ei sunt vorbareti, ca

latinii; isi manifesta deschis caldura si emotiile; se simt in largul lor in compania
americanilor si a occidentalilor, in general; respecta valorile democratiei, inclusiv
libertatea de exprimare; isi manifesta neincrederea si resping autoritarismul ori de
cate ori este posibil. Peste 100 000 de americani traiesc in Filipine si aproape doua
milioane de filipinezi in SUA, fiind minoritatea asiatica care se extinde cel mai
rapid. Anual le sunt acordate 50 000 de vize, fiind intrecuti in aceasta privinta
numai de mexicani. Stilul de comunicare filipinez, axat pe dialog, mai degraba
afectiv, seamana oarecum cu cel spaniol, dar este mai putin energic si exuberant.
Oratoria este pretuita, iar discursurile pot fi foarte lungi. Desi pe tot cuprinsul tarii
se vorbeste limba tagalog, Filipine este, practic, a doua tara din lume ca numar de
vorbitori ai limbii engleze. Filipinezilor le place sa fie conformisti si rareori spun
"nu" pe fata. Se pricep sa-si ascunda sentimentele, prin urmare ar trebui sa
incercati sa descifrati semnalele ascunse lansate de ei la intalniri. Interesati-va de
cultura si limba filipineza. Fiti intotdeauna un adevarat profesionist in ceea ce
priveste aspectul, manierele si competenta: ei se asteapta la acest lucru.

Managementul in Filipine
Practicile manageriale din Filipine sunt influentate de variatele forte care au
actionat in aceasta tara. Intre 1521-1896, Filipine a fost colonie spaniola dupa care
pana in 1946 a avut un regim impus de SUA. Majoritatea populatiei indigene este
de etnie malaesiana. In prezent, comunitatea de afaceri din Filipine este puternic
occidentalizata, infrastructura economica fiind dupa modelul american, iar engleza
este principala limba in domeniul comertului. Cu toate acestea, oamenii de afaceri
care actioneaza in acest context trebuie sa cunoasca mai in profunzime sistemul de
valori culturale filipineze.
In prima parte a secolului al XIX-lea, spaniolii incercau sa
determinelocalnicii sa treaca de la un mod de viata normal la unul sedentar,
concentrand populatia in jurul bisericilor pe care acestia le-au construit. Apar astfel
familiile proprietare de pamant, incurajate sa acumuleze suprafete si mai mari de
pamant. Dominarea proprietarilor de pamant a inceput sa se diminueze incepand cu
anul 1950, cand apare interesul si pentru alte domenii.Cu unele exceptii, localnicii
nu manifesta interes deosebit pentru domeniul industriei prelucratoare, de aceea
acest domeniu incepe sa fie ocupat de catre familiile chineze imigrante.
Una dintre caracteristicile importante ale contextului filipinez consta in
predominanta relatiilor de rudenie, in contextul carora familia constituie centrul
societatii .In ciuda modernizarii, cele mai multe corporatii isi pastreaza trasaturile
traditionale, intre care si aceea de a rezerva posturi importante in cadrul
organizatiilor pentru membrii familiilor fondatoare ale respectivelor organizatii.
O alta caracteristica este necesitatea apropierii intreprinzatorilor, oamenilor
de afaceri de putere, de cercurile politice, pentru a gasi eventual si anumite relatii
de rudenie, care sa-i sustina in activitatile pe care le desfasoara .De astfel de relatii
depinde in mare masura bunastarea filipinezilor.Spre exemplu, pentru oamenii de
afaceri filipinezi este important sa obtina alocarea unei cote pentru exportul de
zahar, o exceptare de taxe.Legaturile de familie fiind foarte importante pentru
bunul mers al afacerilor, in timp s-au creat o serie de relatii asa-zise familiale, dar
care se extind dincolo de ceea ce in mod curent intelegem prin familie(soti, copii),
unchi, matusi etc.8
Intregul sistem educativ din Filipine este strans legat de perioada de
influenta a SUA, guvernul asigurand mijloacele necesare pentru nivelul primar si
secundar de educatie.La nivel universitar, tinerii pot urma atat universitati de stat,
cum este Universitatea Filipineza, cat si pentru unele cercuri mai restranse
universitati catolice private cum sunt de la Salle University si Ateneo de Manila
Univesity.
Pregatirea in domeniul managementului se realizeaza in mare masura dupa
modelul din SUA, cele mai multe scoli de afaceri folosesc metoda cazurilor dupa
modelul Universitatii Harvard.Printre primele institutii din domeniul
managementului se numara Institutul Asiatic de Management, care a stabilit
legaturi cu De La Salle, Ateneo si Harvard.
Cu toate ca exista deci posibilitatea pregatirii in domeniul managementului
si in Filipine, multe dintre personalitatile in domeniul economic aui obtinut un
MBA in strainatate, mai ales in SUA la Harvard Business School si Wharton
School a Universitatii din Pennsylvania. Poate si datorita pregatirii lor, multi
filipinezi detin pozitii importante in cadrul corporatiilor din zona, cum sunt cele
din Hong Kong, Indonezia, Malaesia sau Tailanda.
Intreprinzatorii particulari pot sa influenteze politicile de dezvoltare in
diferite domenii prin intermediul Camerei de Comert si Industrie din Filipine, care
se bucura de recunoastere din partea guvernului, acesta fiind principala cale de
legatura cu initiativa particulara Camera de Comert si industria este reprezentata in

8
Eugen Burduş –“Management Comparat”, Editura Economicã, 2004, p 243.
consilii guvernamentale ca, de exemplu, in Comisia Monetara si in Consiliul de
Dezvoltare a Exportului.
Cu toate ca, in general, managerii din Filipine sunt orientati catre practicile
manageriale din Vest, majoritatea angajatilor pe care si il conduc sunt influentati
de cultura specific filipineza.Daca din punct de vedere formal structurile
organizatiilor sunt similare cu cele din Vest, mai ales cu cele din SUA, relatiile
informale si compartimentul angajatilor sunt specific filipineze.Multe dintre aceste
comportamente si practici manageriale au o conotatie negativa, nefiind bine
intelese.
Familia este considerata ca o sursa de securitate, de aparare impotriva
potentialelor ostilitati din afara.Asa se explica angajarile, mai ales in posturile
importante, cu predilectie ale persoanelor care au legauri de familie cu cei din
cadrul organizatiilor.Asa se poate explica managementul de tip paternalist, in care
seful este considrerat ca un tata binevoitor , dar sever.Deciziile care afecteaza
subordonatii sunt considerate nu ca fiind impartite , ci fiind luate importiva
intereselor lor .
Modul de comportament al personalului in cadrul proceselor de mangement
in relatiile cu colaboratorii sau sefii sunt influentate de o alta valoare specifica
hiya, cu sensul de”rusine”, de aceea, politetea, compasiunea si autorespectul
trebuie sa fie mentinute in permanenta .
Legislatia din Filipine garanteaza dreptul salariatilor la organizare si la
intelegerii colective cu managementul pentru conditii mai bune de munca.Un rol
important in cadrul acestor relatii il are statul si prin faptul ca procesele de
intregistrare, de certificare a alegerilor, de arbitrare a conflicetelor suint
reglementate prin lege.
In contextul filipinez, exista un mare numar de federatii ale muncitorilor
acestea fiind organizate in centre, intre care cele mai mari sunt Congresul Uniunii
Sindicatelor, Centrul de munca Lakas Manggagawa si Kilusang Mayo Uno.In
1995, numai 10% din totalul fortei de munca de 11 milioane era organizata in
sindicate.Guvernul promoveaza crearea unor consilii formate din reprezentatii ai
salaritatilor si al patronatului, care sa decida in ceea ce priveste drepturile si
obligatiile muncitorilor si, in general, ale angajatilor.

Tendinte in mediul afacerilor filipinez

 Principalele tendinte din mediul afacerilor din Filipine isi au originea in
starea actuala, a carei caracterizare ar fi incompleta daca nu s-ar mentiona influenta
puternica a comunitatii chineze in acest context.Desi etnicii chinezii detin o
pondere relativ redusa in totalul populatiei, ei detin o putere economica
apreciabila.Corporatiile lor controleaza ramuri cheie din cadrul economiei
filipineze, cum sunt bancile, productia de tutun, textile de materiale plastice,
comertul si in special exportul.Acestea controleaza intre 50% din capitalizarea
pietei si 35% din vanzarile din Filipine.
Etnicii chinezi sunt bine integrati in cadrul populatiei din Filipine,
casatoriile cu alte etnii foarte frecvente.Un aspect important care trebuie mentionat
este legat de puternicele relatii si contacte pe care etnicii chinezi le au si le mentin
cu comunitatile chinezesti din celelalte tari din Asia de sud-est. Aceste legaturi le
favorizeaza dezvoltarea unor afaceri profitabile in zona , ceea ce conduce la
intarirea pozitiei lor si pe piata filipineza si chiar pe piata internationala.
In anul 1990, in Filipine a avut loc o puternica miscare spre liberalizare .Ca
membra a Asociatiei Natiunilor din Asia de Sud-Est(asean ), Filipine trebuie sa
reduca barierelor comerciale si sa realizeze o deschidere a pietei sale catre
exterior.In acest context, in Filipine au avut loc o serie de schimbari in domeniu
bancar , al telecomunicatiilor si al largirii schimburilor comerciale cu alte tari.
Aceste tendinte spre schimbare determina schimbari si in modul de
organizare a afacerilor si chiar in modul de selectare a managerilor in cadrul
companiilor filipineze.Corporatiile inalt centralizate, in care se pune accentul pe
apartenenta la familie , trebuie sa faca locul unora mult mai autonome si mai
profesionale, care sa fie conduse de manageri de cariera, profesionisti
Comunitatea afacerilor filipineza are nevoie de modificari pentru a
supravietui intr-un mediu concurential din ce in ce mai accentuat, dar , in opinia
specialistilor , aceasta nu inseamna ca respectiva comunitate nu-si va pastra multe
dintre particularitatile practicilor manageriale, care au la baza valorile culturale
specific filipinez.

BIBLIOGRAFIE
Eugen Burduş –“Management Comparat”, Editura Economicã, 2004
Mihaela Herciu-Management comparat, Editura Univestitatii ‘’Lucian Blaga’’, 2007
www.wikipedia.ro
www.biblioteca.centrala.ase.ro