UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

PROIECT MANAGEMENT COMPARAT

HILOTE CLAUDIA ADELINA,

AFRUO,
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

Tema nr. 1. Analizaţi cultura naţională din România şi cultura unei organizaţii româneşti
utilizând abordarea managementului structurilor multiculturale elaborată de Geert Hofstede.

Cultura națională reprezintă ”un sistem organizat de înțelesuri pe care membrii unei
colectivități le atribuie persoanelor și obiectelor inserate în acea colectivitate. Principalii factori care
asigură integritatea culturii naționale sunt: limba, conștiința apartenenței, religia, situațiile politice și
sociale.
Cultura organizațională se naște odată cu organizația. Încă din momentele în care fondatorii,
crezând în ideile și puterile lor, definesc misiunea, viziunea, strategia prin care speră să atingă
succesul și își aleg oamenii cu care vor porni la drum. Ei pot deveni simbolul organizației prin
credințele lor, modul de gândire, valorile și principiile după care înțeleg să conducă și să dezvolte
respectiva organizație.
Cultura organizațională există indiferent de organizație, este cea care ”leagă organizația”
într-un lanț de semnificații tacite care pferă înțelesuri specific umane tuturor activităților și
proceselor organizaționale.
Cultura organizațională se formează datorită interacțiunii repetate între membrii
organizației, a aducerii în comun a credințelor și valorilor indivizilor care o alcătuiesc deși există
factori modelatori puternici care o particularizează, cum ar fi: stilul de conducere și implicit modul
de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile și mai toate sistemele
care oferă valoare și suport unui anumit tip de muncă și unui anumit tip de comportament.
Aspectele particulare rezultate din încadrarea culturii și a managementului organizațiilor din
România, specifice abordării managementului structurilor multiculturale au fost elaborate în cinci
dimensiuni culturale perechi, de către Geert Hofstede.
Prima dimensiune este dimensiunea culturală individualism/colectivism, în România se
regăsc trăsături specifice ambelor laturi. Elementele specifice individualismului au apărut destul de
recent, având origine interbelică, acestea și-au făcut simțită prezența odată cu deschiderea socială și
economică dar și cu trecerea treptată la economia de piață. Elemetele specifice colectivismului sunt
privite ca având trăsături caracteristice comunismului.
Acestea au apărut ca rezultat al moștenirii culturale și ideologice din ultimii 60 de ani dar și
ca urmare a unei mentalități specifice, care a fost foarte des confundată cu partea negativă a
conceptului de balcanism. America de Nord și Europa de vest sunt părțile în care se regăsesc
frecvent culturile individualiste, pe când în Asia și Europa de Est se regăsește predominant cultura
colectivistă.
Exemplele care urmează sunt din cadrul firmei BCR SA, din care fac parte de câteva luni.
Aici se manifestă atât individualismul cât și colectivismul. Individualismul are loc din cauza lipsei
timpului alocat pentru toate atribuțiile pe care le are un angajat, iar fiecare își urmărește îndeplinirea
task-urilor proprii în principal, pentru a nu se aglomera. Astfel, fiecare angajat în parte își urmărește
propriile interese, concentrându-se pe activitățile atribuite lui. Totuși, există urme de colectivism,
pentru că împreună muncim în interesul grupului, pentru atingerea targetului și a celorlalte
obiective. Indiferent că nu se lucrează în echipă la propriu, fiecare unitate BCR este un mic grup
care contribuie la profitul total al firmei, astfel, fiecare fiind concetrat pe munca sa individuală, de
fapt contribuie la rezultatele grupului BCR din toată țara.

2
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

Cea de-a doua dimensiune este cea culturală distanța mare față de putere/ distanța mică față
de putere iar în România găsim trăsături specifice ambelor laturi. Distanța mare față de putere este
asociată colectivismului iar distanța mică față de putere este asociată individualismului. De aici
putem concluziona că distanța mare față de putere este manifestată prin concentrarea informațiilor
relevante a bogăției materiale și a puterii.
În cadrul BCR SA, domină deciziile unipersonale, astfel directorul zonal organizează ședințe
cu șefii de unitate pentru a comunica decizii, obiective sau pentru anumite rapoarte perioadice, fiind
o comunicare în lanț, informația ajungând mai apoi la angajații de „rând”. În cazul nemulțumirilor
angajaților, acestea se transmit prin șefii de unitate la directorul zonal, ca apoi să se concretizeze o
întrunire între angajatul nemulțumit și director pentru a ajunge la un punct comun.
Competiția între angajați este încurajată prin concursuri pentru prime, bonusuri ș.a.m.d. Din
punct de vedere al stimulilor financiar, aceste informații sunt confidențiale, angajații neavând
permisiunea de a cere sau de a căuta astfel de date despre salariul altui coleg angajat, tocmai pentru
a păstra o armonie între angajați, fără a interveni invidia sau ura în relația de colegialitate.
BCR SA este o bancă veche, aș putea spune, fiind fondată în anul 1990, dar se păstrează
tânără prin menținerea sa pe piață, prin satisfacerea nevoilor clienților, dar și prin personalul
majoritar tânăr. Angajații sunt calificați, cu studii superioare finalizate, sau în curs de finalizare,
pregătiți prin traininguri actualizate și teste susținute la perioade de timp și în funcție de noutățile
apărute în cadrul firmei.
A treia dimensiune culturală evitarea puternică a incertitudinii/ evitarea redusă a
incertitudinii în țara noastră sunt prezente ambele laturi ale dimensiunii, de unde putem concluziona
că evitarea incertitudinii este medie, în ansamblul societății și economiei românești. În firmă nu
sunt foarte des conflicte iar în cazul în care are loc o restructurare a sarcinilor aceasta favorizează
realizarea personală.
Dimensiunea culturală feminitate/masculinitate în România în mod dominant sunt trăsături
specifice masculinității. Acest aspect este larg răspândit în Europa, în țările latine dar și în tările
situate în sudul continentului. În cadrul BCR SA personalul de sex feminin este cel majoritar, de
aici putem concluziona că este un grad mai mare de feminitate, acestea ocupând și funcții de
conducere.
Dimensiunea culturală- viziune asupra timpului, în România această dimensiune se menține
constantă și nu există o abatere de la abordare a fenomenelor economice și sociale pe termen scurt.
BCR SA urmărește să câștige încrederea cât mai multor clienți și să-i mențină satisfăcuți pe cei
actuali.
Obiectivele generale ale firmei sunt susținerea și promovarea liderilor și a modelelor,
particpând la crearea unui cadru pozitiv și inspirațional dezvoltării României, și dezvoltarea
competențelor pratice, având parteneriate strategice cu cele mai mari universităţi din ţară cu scopul
principal de a crea proiecte care să ajute la dezvoltarea abilităţilor practice ale studenților pentru o
mai uşoară integrare în piaţa muncii.
BCR SA crede în constituirea relațiilor de lungă durată pe bază de încredere, după cum
spune și sloganul „România are nevoie de oameni cu încredere în ei, și de o bancă pregatită să-i
susțină.”

3
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

Tema nr. 2. Evidenţiaţi implicaţiile culturale, sociale şi economice de care trebuie să ţină
cont antreprenorii/întreprinzătorii români care doresc să-şi extindă afacerile în exterior în două
situaţii:
a) într-o ţară cu o cultură relativ similară cu cea autohtonă;
b) într-o ţară cu o cultură foarte diferită de a noastră.

A) Guatemala este o țară care este relativ similară cu România din prisma culturii
organizaționale conform modelului elaborat de Geert Hofstede. Astfel, aceasta poate fi considerată:
cu o distanță mare față de putere, individualism scăzut deci colectivism, se dorește evitarea
invertitudinii deci certitudinea este ma mult decât necesară.
I. Identificare
Numele Guatemala, adică "pământul pădurilor", a fost derivat dintr-unul dintre dialectele
maya ale poporului indigen în timpul cuceririi spaniole în 1523. Este folosit astăzi de către străini,
precum și de majoritatea cetățenilor, deși pentru multe scopuri, descendenții locuitorilor originali
preferă să se identifice cu numele dialectelor lor specifice de limbă, care reflectă diviziunea politică
din secolul al XVI-lea. Termenii peiorativi indio și naturali au fost înlocuiți în conversație
politicoasă și publicată de Indígena. Persoanele de rasă și patrimoniu mixte sau non-indigene pot fi
numite Ladino, un termen care astăzi indică aderarea la modele occidentale, spre deosebire de
culturile indigene, și poate fi aplicat indienilor aculturați, precum și altora. Un grup mic de afro-
americani, cunoscut sub numele de Garifuna, trăiește pe coasta atlantică, însă cultura lor este mai
strâns legată de cele din alte națiuni din Caraibe decât de culturile Guatemalei.
Cultura națională a fost, de asemenea, influențată de sosirea altor europeni, în special a
germanilor, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, precum și de mișcarea mai recentă a mii de
guatemalieni către și din Statele Unite. Migrația a crescut din China, Japonia, Coreea și Orientul
Mijlociu, deși aceste grupuri, în timp ce sunt din ce în ce mai vizibile, nu au contribuit la cultura
națională și nici nu au adoptat-o ca atare.
II. Locație și geografie
Guatemala acoperă o suprafață de 42.042 de kilometri pătrați și este mărginită la vest și la
nord de Mexic; La est de Belize, Marea Caraibelor, Honduras și El Salvador; Și la sud de Oceanul
Pacific. Cele trei regiuni principale sunt câmpiile din nordul câmpiei Petén și litoralul adiacent al
Atlanticului; Munții vulcanici din Sierra Madre, care traversează țara de la nord-vest la sud-est; Și
câmpiile Pacificului, o câmpie de coastă care se întinde de-a lungul întregii granițe sudice.. Deși
țara se află în tropice, clima variază considerabil, în funcție de altitudine și de precipitații. Țările
nordice și zona de coastă a Atlanticului sunt foarte calde și au experiență de ploaie pe parcursul unei
lungi perioade a anului.
Zonele joase ale Pacificului sunt mai uscate și, pentru că se află la sau aproape de nivelul
mării, rămân calde. Țările muntoase sunt temperate. Cea mai tare vreme (local numită "iarnă")
apare în timpul sezonului ploios din mai sau iunie-noiembrie, temperaturile zilnice variind de la 50
la 60 de grade Fahrenheit la altitudini mai mari și de la 60 la 70 de grade în orașul Guatemala, care
este la o milă de deasupra nivelului mării.

4
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

III. Demografie
Recensământul din 1994 a arătat un total de 9 462 000 de persoane, însă estimările pentru 1999 au
ajuns la douăsprezece milioane, cu peste 50% în mediul urban. Perioada de patruzeci de ani de
tulburări sociale, violență și război civil (1956-1996) a dus la emigrarea masivă în Mexic și Statele
Unite și s-a estimat că a dus la un milion de morți, ce au dispărut și au emigrat.
Determinarea etnicității în scopuri demografice depinde în primul rând de limbă, totuși unii
savanți și oficiali guvernamentali folosesc și alte criterii, cum ar fi modelele de îmbrăcăminte și
stilul de viață. Astfel, estimările privind mărimea populației indiene variază de la 35 la sută la mai
mult de 50 la sută - cea de-a doua cifră fiind probabil mult mai sigură. Numerele popoarelor
indigene non-maya, cum ar fi Garifuna și Xinca, s-au diminuat. Aceste două grupuri, probabil,
numără mai puțin de cinci mii cât mai mulți dintre tinerii lor devin Ladinoizați sau pleacă pentru
oportunități mai bune în Statele Unite.
IV. Afiliere lingvistică.
Spaniola este limba oficială, însă, de la sfârșitul războiului civil din decembrie 1996, au fost
recunoscute douăzeci și două limbi indigene, mai ales dialecte ale familiei lingvistice mayaene.
Cele mai răspândite sunt Ki'che ', Kaqchikel, Kekchi și Mam. Un program bilingv pentru studenții
începători a fost în vigoare de la sfârșitul anilor 1980, și există planuri de a fi disponibile în toate
comunitățile indiene. Amendamentele constituționale sunt considerate a recunoaște unele dintre
aceste limbi în scopuri oficiale.
Mulți indieni, în special femeile și cei din cele mai îndepărtate zone din zonele muntoase
occidentale, nu vorbesc spaniolă, însă multe familii indiene își abandonează propria limbă pentru a
se asigura că copiii lor devin fluenți în limba spaniolă, ceea ce este recunoscută ca o necesitate
pentru a trăi în lumea modernă, și chiar pentru a călători în afara satului. Întrucât diferitele limbi
indigene nu sunt toate inteligibile, spaniola devine din ce în ce mai importantă ca lingua franca.
Academia de limbi maya, complet echipată de cercetătorii Maya, speră că cercetarea ei va
promova o revenire la Proto-Maya, limba de la care s-au coborât toate dialectele, care astăzi este
total necunoscut. Ladino-urile care cresc într-o zonă indiană pot învăța limba locală, dar
bilingvismul dintre Ladinos este rar.
În orașe, mai ales în capitală, există școli primare și secundare private unde limbile străine
sunt predate și utilizate împreună cu limba spaniolă, în special engleză, germană și franceză.
V. Simbolism.
Ziua Independenței (15 septembrie) și 15 august, ziua sfântului patron național, María, sunt
cele mai importante sărbători naționale și reflectă împreună originea europeană a statului-națiune, la
fel ca și imnul național "Guatemala Felíz" ("Guatemala fericită"). Cu toate acestea, multe dintre
motivele folosite pe pavilion (pasărea quetzală și copacul ceiba); în monumentele publice și alte
lucrări de artă (figura eroului indian Tecún Umán, piramidele și stelaje ale orașului Mayan
abandonat și ruinat Tikal, motive colorate pe textile indigene, scene din satele din jurul lacului
Atitlán); în literatură (romanele laureatului Nobel Miguel Angel Asturias) și în muzică (marimba,
dansul numit fiu) sunt asociate cu cultura indiană, chiar și atunci când unele dintre elementele lor au
provenit din Europa sau din Mexic precolonial. Miss Guatemala, aproape întotdeauna o Ladina,
poartă rochia indiană în aparițiile ei publice. Fasolea neagră, guacamolele, tortilla, chili și tamales,
toate care au fost consumate înainte de venirea spaniolilor, fac parte acum din cultura națională și
au ajuns să o simbolizeze atât pentru rezidenți, cât și pentru expatriați, indiferent de etnie sau clasă.

5
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

VI. Istorie și relații etnice

Apariția națiunii: Guatemala, împreună cu alte colonii spaniole din America Centrală, și-a
declarat independența la 15 septembrie 1821. Până în 1839, ea a aparținut mai întâi Mexicului și
apoi unei federații cunoscute sub numele de Provinciile Unite ale Americii Centrale. Abia în 1945 a
fost adoptată o constituție care garantează drepturile civile și politice pentru toți oamenii, inclusiv
femeile și indienii.
Cu toate acestea, indienii au continuat să fie exploatați și disprețuiți până de curând, când
opinia internațională a obligat elitele Ladino să își modifice atitudinea și comportamentul. Această
schimbare a fost favorizată de selecția lui Rigoberta Menchú, o tânără Maya, pentru Premiul Nobel
pentru Pace în 1992.
Reprimarea severă și violența la sfârșitul anilor 1970 și 1980 au fost urmate de o mișcare de
revitalizare din Maya, care a câștigat forță de la semnarea acordurilor de pace în 1996. În timp ce
limbile, îmbrăcămintea și practicile religioase mayaene au fost reintroduse sau întărite, aculturarea
la nivel național a continuat.
În prezent, mai mulți indieni devin educați la toate nivelurile, inclusiv în formarea
universitară / postuniversitară. Unii au devenit profesioniști în medicină, inginerie, jurnalism, drept
și asistență socială. Presiunea populației a forțat multe domenii din agricultură și din industriile de
vile, munca în fabrică, merchandising, predare, munca clericală și diverse poziții de gulere albe în
orașe. În mod ironic, după o lungă perioadă de violență și înrolarea forțată, mulți se oferă acum
voluntari pentru forțele armate.
Relațiile etnice: unii Ladinos văd mișcarea de revitalizare indiană ca o amenințare la adresa
hegemoniei și a temerii că vor suferi în cele din urmă violență în mâinile indiene. Nu există prea
multe dovezi concrete care să susțină aceste temeri. Deoarece cultura națională este compusă dintr-
un amestec de trăsături europene și indigene și este în mare parte împărtășită de Maya, Ladinos și
mulți imigranți mai noi, este probabil ca viitorul să ducă la o mai mare consolidare și că clasa
socială, mai degrabă decât etnică, determină interacțiunile sociale.
VII. Urbanism, arhitectură și utilizarea spațiului
Spania a impus un model de rețea pe comunități de toate dimensiunile, care includea o piață
centrală, în general, cu o fântână publică de apă cunoscută sub numele de "pila", în jurul căreia se
afla o biserică catolică, birouri guvernamentale și casele unor persoane înalte în funcție. Casele
coloniale au inclus o terasă centrală cu camere de zi, de luat masa și de dormit, aliniate la
coridoarele din jur.
Aceste planuri urbane și de locuințe persistă, cu excepția faptului că, casele de elită tind să
fie așezate la periferia orașului și au modificat aranjamentele spațiului intern. O curte interioară
deschisă este încă populară, dar grădinile înconjoară acum casa, fiind închisă în spatele zidurilor
înalte. Casele coloniale mai vechi, situate central, sunt acum ocupate de birouri sau au fost
transformate în case sau hoteluri.
Orașele indiene păstrează aceste caracteristici, însă multe dintre șuvițele mai mici prezintă
un șablon mic. Casele - mai ales din cărămizi uscate la soare (adobe) și acoperite cu plăci din
aluminiu ondulat sau ceramice - se pot întinde de-a lungul unui traseu sau pot fi amplasate pe
parcele mici de teren arabil. Cele mai sărace case au adesea o singură cameră mare, care conține o
vatră, poate un pat, o masă și scaune. Alte echipamente pot fi legate sau cocoțate pe căpriori
deschise în coșuri.

6
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

Cel mai vechi cuplu rezident ocupă patul, copiii și adulții mai tineri dormind pe covorașe
(petate) pe podea; Covorașele sunt înfășurate atunci când nu sunt folosite. Rularea apei în casă sau
în curte este un lux de care numai câteva sate se bucură. Electricitatea este disponibilă pe scară
largă, cu excepția celor mai îndepărtate zone. Utilizarea sa primară este pentru lumină, urmată de
refrigerare și televiziune.
VIII. Alimentație și economie
Alimentele în viața zilnică: porumbul făcut în tortilla sau tamales, fasole neagră, orez și grâu
sub formă de pâine sau paste sunt consumate de aproape toți guatemalii. În funcție de gradul de
afluență, oamenii consumă și carne de pui, carne de porc și carne de vită, iar cei care locuiesc lângă
corpuri de apă mănâncă de asemenea pește și crustacee. Cu îmbunătățiri în refrigerare și transport,
fructele de mare devin din ce în ce mai populare în orașul Guatemala.
Țara a fost mult timp cunoscută pentru legume și fructe, inclusiv avocado, ridichi, cartofi,
cartofi dulci, squash, morcovi, sfecla, ceapă și roșii. Salata verde, mazare de zăpadă, fasole verde,
broccoli, conopidă, anghinare și napi sunt cultivate pentru export și sunt de asemenea disponibile pe
piețele locale.
IX. Economia de bază.
Resursa cea mai importantă din Guatemala este terenul fertil, deși numai 12% din suprafața
totală a terenului este arabilă. În 1990, 52% din forța de muncă a fost angajată în agricultură, care a
contribuit cu 24% din produsul intern brut. Deși atât la Ladinos, cât și la ferma indiană, 68% din
forța de muncă din agricultură era indiană în 1989. Patruzeci și șapte la sută dintre bărbații indieni
erau independenți ca fermieri, artizani sau comercianți; Venitul mediu pentru acest grup era de
aproximativ o treime din cel al bărbaților Ladino. Agricultura reprezintă aproximativ un sfert din
produsul intern brut.
Țara a produs în mod tradițional multe produse agricole pentru export, inclusiv cafea, zahăr,
cardamom, banane și bumbac. În ultimii ani, florile și legumele au devenit importante. Cu toate
acestea, Guatemala nu este autosuficientă în cerealele de bază, cum ar fi grâul, orezul și chiar
porumbul, care sunt importate din Statele Unite. Mulți fermieri mici, atât indieni, cât și Ladino, au
înlocuit culturile tradiționale de subzistență cu cele cultivate pentru export. Deși veniturile lor în
numerar pot fi sporite, sunt forțate să cumpere mai multe alimente. Acestea includ nu numai
alimentele de bază, dar și alimentele "junk" produse local, cum ar fi chipsurile de cartofi și
cupcakes, precum și condimentele, cum ar fi maioneza.
Locuitorii bogați în orașe și expatriați care se întorc din ce în ce mai cumpără fructe, legume
și obiecte de import importate, atât brute cât și prelucrate. Aceste elemente provin din țări vecine
precum Mexic și El Salvador, precum și din Statele Unite și Europa, în special Spania, Italia și
Franța.
X. Activități comerciale.
Produsele agricole sunt mărfurile cel mai frecvent produse pentru vânzare în țară și pentru
export. Articolele de artizanat au fost produse și comercializate pe scară largă încă din perioada
precolonială și sunt în mare măsură solicitate de turiști, muzee și colecționari și sunt din ce în ce
mai exportate prin intermediari. Articolele cele mai căutate includ țesăturile din bumbac și țesăturile
de mână și articolele de îmbrăcăminte fabricate din acestea; coșuri; ceramică; mobilier sculptat din
lemn, recipiente, ustensile și obiecte decorative; bijuterii din argint și argint și obiecte de sticlă cu
suflare manuală.

7
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

Aceste obiecte sunt realizate în zonele urbane și rurale atât de la Ladino, cât și de la indieni
în mici ateliere și de la persoane în propriile lor case.
Plantele de asamblare, cunoscute sub numele de maquilas, produc îmbrăcăminte și alte
articole pentru export, folosind materiale importate și forță de muncă semiscrisă. În ciuda criticilor
privind acest tip de întreprindere în Statele Unite, mulți guatemali găsesc o sursă binevenită de
angajare cu salarii relativ mari.
Guatemala are multe industrii ușoare, dintre care majoritatea implică prelucrarea produselor
cultivate pe plan local, cum ar fi pui, carne de vită, porc, cafea, grâu, porumb, zahăr, bumbac,
cacao, legume și fructe și mirodenii cum ar fi scorțișoară și cardamom. Berea și romul sunt industrii
majore, precum producția de bunuri din hârtie. O mare industrie a materialelor plastice produce o
mare varietate de produse pentru uz casnic și industrial. Mai multe fabrici produc stofă din bumbac
intern și importat. Unele dintre aceste produse sunt înlocuitori importanți importanți, iar alții sunt
exportați în alte țări din America Centrală și în Statele Unite.
În sectorul Ladino, bărbații și femeile de vârstă superioară lucrează în mediul de afaceri, în
mediul academic și în profesiile majore. Adolescenții mai în vârstă Ladino și indieni de ambele sexe
sunt muncitorii primari în maquilas, o formă de angajare care este din ce în ce mai preferată de a
lucra ca un domestic. Copiii cu vârsta cuprinsă între patru și cinci ani lucrează la treburile
gospodăriei și la domiciliul familiilor agricole.
În orașe, ei pot vinde bomboane sau alte produse mici pe străzi sau mașini parcate "ceas".
Deși prin lege toți copiii trebuie să frecventeze școala cu vârste între șapte și treisprezece ani, mulți
nu fac asta, uneori pentru că nu există nici o școală în apropiere, deoarece serviciile copilului sunt
necesare acasă sau pentru că familia este prea săracă pentru a asigura transportul, îmbrăcămintea și
aprovizionarea.
XI. Stratificare socială
Clase și caste: Clasa socială bazată pe bogăție, educație și prestigiu de familie funcționează
ca un mecanism de sortare atât în rândul indienilor, cât și al celor de la Ladino. Rasa este, de
asemenea, în mod clar o componentă, dar poate fi mai puțin importantă decât cultura și stilul de
viață, cu excepția cazului Garifunului negru, care este evitat de toate celelalte grupuri. Persoanele
individuale de origine indiană pot fi acceptate în societatea Ladino dacă sunt bine educate și au
resursele necesare pentru a trăi într-un stil occidental.
Cu toate acestea, indienii ca un grup sunt mai săraci și mai puțin educați decât sunt non-
indieni. În anii 1980, analfabetismul în rândul indienilor a fost de 79%, comparativ cu 40% dintre la
Ladino. În 1989, 60% din indieni nu aveau educație formală, comparativ cu 26% din Ladinos.
Indienii cu treisprezece sau mai mulți ani de învățământ au câștigat aproximativ o treime mai puțin
decît Ladinos cu un nivel comparabil de educație.
XII. Viața politică
Guvernul- începând cu anul 1993, președintele și vicepreședintele și șaisprezece membri ai
congresului celor optzeci sunt aleși de către națiune în ansamblu pentru termeni neregenerabili de
patru ani, în timp ce ceilalți șaizeci și patru de membri ai legislaturii unicameral sunt aleși în mod
popular de către constituenții locali lor. În ciuda votului universal, doar un mic procent de cetățeni
votează. Există douăzeci și două de departamente sub guvernatori desemnați de președinte.
Municipalitățile sunt autonome, cu oficialități locale alese și sunt finanțate de la bugetul
central. În zonele cu o populație mare a mayașilor, au existat două seturi de lideri ai guvernelor

8
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

locale, unul Ladino și un mayaș, cu precedentul precedent. În 1996, însă, multe birouri oficiale sau
"Ladino" au fost câștigate de Maya.
Conducerea și funcționarii politici: partidele politice variază de la extrema dreaptă la stânga
și reprezintă interese variate. Astfel, numărul, mărimea și succesul electoral se schimbă în timp. Se
crede, în general, că majoritatea funcționarilor aleși își folosesc perioadele scurte în funcție pentru
a-și îmbogăți prestigiul și a-și linia buzunarele. În timp ce sunt în funcție, sunt capabili să aplece
legea și să facă favoruri pentru alegătorii lor sau pentru străini care doresc să investească sau să facă
afaceri în țară. Unele afaceri naționale se realizează, dar numai după întârzieri îndelungate,
dezbateri și amânări.
Probleme sociale și control: de la semnarea acordurilor de pace în decembrie 1996, au avut
loc tulburări sociale și o defalcare generală a sistemului de justiție. Sărăcia, presiunea terenurilor,
șomajul și climatul generos de vrăjmășie față de toți "ceilalți" au lăsat chiar și comunitățile rurale
într-o stare de dezorganizare.
În multe comunități Maya, organizarea lor socială tradițională a fost întreruptă sau distrusă
de anii de violență, oamenii acum iau legea în mâinile lor. Obosit de crime minore, răpiri, violuri și
crime și fără o ameliorare guvernamentală adecvată, ei lingușesc frecvent suspecți de crime. În
orașe, criminali acuzați frecvent sunt eliberați din cauza lipsei de probe, deoarece poliția și
judecătorii sunt prost instruiți, prost plătiți și adesea corupți. Multe crime se presupune că au fost
comise de armată sau de grupări vigilente subterane nemulțumite de acordurile de pace și de
eforturile de a pune capăt impunității acordate celor care au comis atrocități împotriva disidenților.
XIII. Programe de bunăstare socială și schimbare
Guatemala are agenții guvernamentale și neguvernamentale care promovează schimbările în
agricultură, impozite, bancar, producție, protecția mediului, sănătate, educație și drepturile omului
și ale cetățenilor. Din 1945, guvernul a furnizat planuri de securitate socială pentru lucrători, dar
numai un mic procent din populație a primit aceste beneficii de sănătate și pensie. Există spitale și
clinici gratuite în toată țara, deși mulți dintre ei dispun de echipament, medicamente și personal
necorespunzător. Serviciile de sănătate gratuite sau necostisitoare sunt oferite în calitate de
organizații caritabile prin diverse biserici și de către persoane particulare.
XIV. Sexele și rolurile acestora
Diviziunea muncii pe sexe: în rândul celor Maya și Ladino, femeile sunt asociate în primul
rând cu lumea internă, iar bărbații lucrează în agricultură, afaceri și producție. Cu toate acestea,
femeile profesionale bine educate sunt acceptate și adesea foarte respectate; Mulți sunt proprietari și
administratori ai afacerilor.
Mai multe dintre aceste femei sunt Ladinas decât Maya. Statistic, femeile sunt mai puțin
educate și mai puțin remunerate decât bărbații lor de sex masculin. Numerele lor depășesc numărul
bărbaților în posturile de îngrijire medicală, de secretariat și de cler. Forța de predare la toate
nivelurile a atras atât femei, cât și bărbați, dar bărbații predomină.
În mediul rural, femeile și bărbații din Maya se pot angaja în agricultură, dar culturile pe
care le cultivă sunt diferite. Bărbații tind să crească boabe de bază, cum ar fi porumbul și fasolea,
precum și culturile de export, cum ar fi fasole verde și mazare de zăpadă. Femeile cresc legumele și
fructele pentru consumul și vânzarea locală, precum și ierburile și condimentele.
Situația relativă a bărbaților și a femeilor: femeile indiene și cele sărace din Ladino (precum
și copiii) sunt deseori stânjenite și bătute fizic de bărbați. Singurul lor recurs este să se întoarcă

9
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

acasă la părinții lor, dar frecvent sunt respinși de părinți din diverse motive. O femeie dintr-o
familie cu statut mai înalt este mai puțin probabil să sufere în acest fel, mai ales dacă căsătoria ei a
fost aranjată de părinții ei. În timpul mersului pe jos, o femeie Maya tratează în mod tradițional
soțul ei; Dacă se prăbușește la marginea drumului, ea așteaptă cu grijă să aibă grijă de el până când
se trezește.
XV. Etichetă
Eticheta variază considerabil în funcție de etnie. În trecut, s-au așteptat ca indienii să se
amâne la Ladinos și, în general, le-au arătat respect și subordonare în orice moment. La rândul lor,
ei au fost tratați de Ladino ca și copii sau ca niște oameni de valoare. Unele dintre acele moduri de
comportament preluate în propria lor societate, în special în cadrul organizației cofradia, unde
rudeness-ul deliberat este considerat potrivit de către ofițerii de rang înalt. Astăzi există o atitudine
mai egalitară față de ambele părți, iar în unele cazuri tinerii mai mari pot arăta în mod deschis
dispreț pentru persoanele care nu sunt indigene. Copiii Maya îi salută pe adulți, plecându-și capetele
și plângându-și câteodată mâinile înaintea lor, ca în rugăciune. Adulții salută alți adulți în mod
verbal, întrebându-se despre sănătatea cuiva și a familiei. Ele nu sunt fizic demonstrative.
Dintre femeile urbane din Ladino, felicitările și adiourile necesită strângere de mână, bătăi
de braț sau umăr, îmbrățișări și chiar sărutări de obraz, aproape de la prima cunoaștere. Bărbații
îmbrățișează și îmbrățișează sărută femeile prietenii familiei și îmbrățișează, dar nu se sărute
reciproc. Copiii sunt învățați să sărute toate rudele adulte și cunoștințele apropiate ale părinților lor,
salut și la revedere. În orașele mai mici și până de curând în orașe, în cazul în care contactul vizual
este făcut cu străini pe stradă, este obișnuită o verbală "bună dimineață" sau "bună după-amiază".
XVI. Credinta religioasa.
Romanul catolicism, introdus de spanioli și modificat de interpretările și sincretismul Maya,
a fost aproape universal în Guatemala până la începutul secolului al XX-lea, când protestantismul a
început să facă progrese semnificative atât în rândul celor Ladino, cât și al Maya. Astăzi s-a estimat
că probabil 40% sau mai mult aderă la o biserică protestantă sau o sectă, de la biserici stabilite, cu
apartenență internațională, la grupuri locale mici, care sărbătorească propriile lor credințe sub
conducerea pastorilor laici.
XVII. Starea științelor fizice și sociale
Deși țara are șase universități, nimeni nu este într-adevăr cuprinzător. Toate științele sunt
predate în unul sau altul dintre acestea, iar unele cercetări sunt realizate de profesori și studenți
avansați - în special în domenii care deservesc interesele pentru sănătate și agricultură, cum ar fi
biologia, botanica și agronomia.
De asemenea, diverse agenții guvernamentale desfășoară activități de cercetare în aceste
domenii. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor avansați au grade mai mari decât universitățile
străine. Școlile profesionale precum Stomatologie, Nutriție și Medicină țin seama de evoluțiile
moderne din domeniile lor și oferă cursuri scurte pentru absolvenții lor.
Antropologia și arheologia sunt considerate foarte importante pentru înțelegerea și
conservarea patrimoniului cultural național, iar cercetările științifice în aceste domenii sunt realizate
atât de cercetătorii naționali, cât și de cei care vizitează. Una dintre universități are un institut de
lingvistică unde se realizează cercetări în limbile indigene. Știința politică, sociologia și relațiile
internaționale sunt predate la un altul și un program de masterat în dezvoltare, în funcție de toate
științele sociale, a fost recent inaugurat la încă o treime din universități. Majoritatea fondurilor

10
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

disponibile pentru astfel de cercetări provin din Europa și Statele Unite, deși unele industrii locale
oferă granturi mici pentru a sprijini proiecte specifice.1

B)
Marea Britanie este o țară total diferită de România din prisma culturii organizaționale
conform modelului elaborat de Geert Hofstede. Astfel, aceasta poate fi considerată: cu o distanță
față de putere mică, individualism ridicat, evitarea mică a incertitudinii și societate bazată pe
masculinitate.
Anglia este unică în rândul țărilor europene. Ca insulă, a fost protejată de apele
înconjurătoare care formează o barieră naturală. Nici o țară nu a invadat cu succes Anglia în ultimii
1000 de ani.
Zona numită acum Anglia a fost ocupată de multe culturi și triburi europene. În 1066,
normanii, din Franța, au invadat și au devenit noii conducători ai Angliei. Londra a fost înființată ca
capitala țării. Curând după aceea, Anglia a început să se extindă în țările vecine - Țara Galilor,
Irlanda și Scoția. Istoria Angliei a fost continuu legată de aceste trei națiuni până în prezent.
În secolul al XVII-lea, au fost înființate primele colonii engleze din America. Anglia a
continuat să își extindă coloniile și a devenit un imperiu (un guvern cu multe teritorii aflate sub
conducerea sa), care a acoperit un sfert din lume.
Anglia a suferit pierderi enorme în timpul primului război mondial (1914-18). După război,
Anglia a început să piardă autoritatea asupra coloniilor sale. Irlanda a devenit prima care a devenit
independentă. Al doilea război mondial (1939-1945) a devastat și Anglia. În cei douăzeci și cinci de
ani care au urmat, Imperiul Britanic a acordat independența majorității celorlalte colonii.
Majoritatea fostelor colonii păstrează încă legături economice și politice cu Marea Britanie.
Economia și societatea britanică au încă o influență puternică în afacerile mondiale astăzi. Familia
regală britanică, care nu mai are nicio putere politică, este adesea punctul central al publicității
internaționale.
Anglia este cea mai mare dintre cele patru țări care alcătuiesc Regatul Unit. Alte două țări -
Scoția și Țara Galilor - împărtășesc aceeași insulă (Marea Britanie) cu Anglia, iar cele trei țări sunt
colectiv cunoscute sub numele de Marea Britanie. Al patrulea, Irlanda de Nord, este un vecin
apropiat. Anglia are o formă aproximativă triunghiulară, cu o coastă lungă, neregulată. Orașul său
rural include multe tipuri de teren, inclusiv munți, câmpii, dealuri joase și dealuri joase, și mori
(zone mlaștini, deschise). Londra este capitala.
Anglia are o densitate mare a populației (mulți oameni locuiesc aproape împreună).
Majoritatea locuitorilor Angliei trăiesc în orașe. Din punct de vedere etnic, ele provin dintr-un
amestec de grupuri europene. Mulți oameni s-au mutat din Scoția, Țara Galilor și Irlanda pentru a
locui în Anglia. Imigranții provin de asemenea din fostele colonii britanice din Asia de Sud și din
Caraibe.
I. Limba
Engleza este limba cea mai răspândită în lume. Se vorbește în întreaga Regatul Unit și de
aproape 450 de milioane de oameni din întreaga lume. Multe varietăți de limbă engleză se vorbesc
în întreaga lume, iar multe dialecte și accente regionale există în Anglia. Deși americanii vorbesc

1
http://www.everyculture.com/Ge-It/Guatemala.html
11
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

engleza, pot avea dificultăți în înțelegerea discursului englezesc. Pe lângă diferențele de pronunțare,
oamenii din cele două țări folosesc adesea cuvinte diferite pentru același lucru.
II. Folclor
Cel mai faimos folclor din Anglia este despre regele Arthur și despre Cavalerii mesei
rotunde. Dacă ar fi existat un adevărat rege Arthur, cel mai probabil a trăit în secolul al VI-lea dHr.
Regele Arthur se crede că a condus cu dreptate, ceea ce era neobișnuit pentru conducătorii acelei
ere. Caracterele celebre din acest folclor includ regina Guinevere și Sir Lancelot. Multe cărți și
filme povestesc aceste povestiri, printre care regizorul The Once and Future al lui T. H. White și
filmele Camelot și Excalibur.
III. Religie
Biserica și statul sunt strâns legate între ele în Anglia, spre deosebire de Statele Unite.
Aproximativ 60% din populația Angliei este membru al Bisericii Angliei (numită și Biserica
Anglicană). Alte secte protestante sunt active și în Anglia, precum și Biserica Romano-Catolică.
Anglia are una dintre cele mai mari populații evreiești din Europa. În plus, multe orașe au ajuns
acasă recent la populații imigrante mari de Sikh (adepți ai unei religii hindusă-islamice), hinduși și
musulmani (adepți ai islamului).
IV. Sărbătorile legale majore
Cele mai multe dintre sărbătorile Angliei sunt cele celebrate de religia creștină. Alte
sărbători includ Ziua Noului An (1 ianuarie), Ziua Mai (1 mai) și Ziua de sărbătoare din august.
Există, de asemenea, multe sărbători legate de guvern și monarhie. Multe ceremonii
înconjoară în fiecare an deschiderea parlamentului (consiliul de conducere). Tradițiile înconjoară,
de asemenea, aniversări ale multor evenimente istorice. Printre acestea se numără Duminica
amintirii, care comemorează armistițiul (armistițiul militar) care a încheiat primul război mondial
(1914-18).
V. Statut relațional
Englezii sunt cunoscuţi pentru politețea și respectul lor pentru lege și ordine. Ei așteaptă cu
răbdare linii (pe care le numesc "cozi") la magazine, stații de autobuz și cinematografe. Este
neobișnuit ca oamenii să încerce să împingă unii pe alții. Cei care trăiesc în sud sunt, de obicei, mai
rezervați decât cei nordici și sunt mai puțin susceptibili să îi salute pe străini. Engleza este, de
asemenea, cunoscută pentru acceptarea opiniilor și excentricităților altor persoane (comportamente
specifice).
Clasa socială este o trăsătură importantă a societății engleze. În timpurile anterioare, oamenii
din familii bogate se bucurau de privilegii mari, care nu erau disponibile clasei muncitoare și celor
săraci. După cel de-al doilea război mondial (1939-45), oamenii din clasa muncitoare au avut acces
la o educație mai bună și, prin urmare, la locuri de muncă mai bune. Ca rezultat, multe bariere între
clase au slăbit. Cu toate acestea, identitatea de clasă este încă dedusă din astfel de lucruri, cum ar fi
modelele de vorbire, la care a participat școala și ocupațiile părinților.
VI. Condiții de trai
Chiar dacă Anglia are o densitate mare a populației, există mai puțin supraaglomerare decât
în majoritatea țărilor europene. Aproximativ jumătate din populație locuiește acum în locuințe
construite după al doilea război mondial (1939-45). Acestea sunt de obicei case cu două etaje, cu
grădini.

12
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

Mai mult de 80% din populația Angliei locuiesc în case, în timp ce restul ocupă apartamente
(numite "apartamente"). Există o penurie de locuințe cu venituri reduse. Acest lucru a contribuit la
creșterea populației fără adăpost în Londra și în celelalte orașe importante ale Angliei.
Familiile Angliei s-au diminuat de-a lungul anilor. Bunicii au mai multe șanse să trăiască singuri
sau în casele de pensionare, decât cu familiile lor. Mai multe cupluri tinere trăiesc împreună fără să
se căsătorească. Cei care se căsătoresc fac acest lucru la o vârstă mai târzie decât în vremurile
anterioare. Adesea se stabilesc în ocupațiile lor înainte de a începe o familie.
VII. Îmbrăcămintea națională
Nu există costum național unic pentru Anglia. În cea mai mare parte, englezii poartă
îmbrăcăminte în stil modern, similar cu cea purtată în Statele Unite și în alte țări industrializate.
Blue jeans și tricouri sunt foarte populare. Iernile reci și umede necesită haine groase, mackintoshes
(haine de ploaie) și haine calde de lână.
Cele mai faimoase costume tradiționale din Anglia sunt uniformele roșii și pălăriile negre
înalte purtate de garda regală la Palatul Buckingham. Rochia ceremonială este purtată de trupele
guvernamentale și de familia regală în ocazii oficiale. În zonele rurale, costumele populare
tradiționale sunt purtate pentru festivaluri cum ar fi Ziua Mai (1 mai, o sărbătoare a primăverii).
VIII. Alimentație
Bucătăria englezească poate părea slabă și lipsită de imaginație pentru oamenii din alte țări.
De obicei, nu include multe ierburi sau condimente sau prezentări fanteziste. Acesta este motivul
pentru care produsele alimentare din alte țări, în special India și China, sunt populare în Anglia.
IX. Educație
Educația este necesară pentru toți copiii cu vârste cuprinse între cinci și șaisprezece ani.
Aproape toți oamenii englezi sunt literați (capabili să citească și să scrie). Majoritatea studenților
frecventează școli de stat.
Învățământul primar durează până la vârsta de unsprezece ani, urmat de învățământul
secundar. La vârsta de șaisprezece ani, elevii stau la examen în mai multe discipline pentru a obține
certificatul general de învățământ secundar (GCSE). După aceasta, ei pot părăsi școala pentru a-și
găsi un loc de muncă sau pot continua educația secundară până la vârsta de optsprezece ani. La acea
vârstă, ei pot lua examene mai avansate (nivel A). Acestea sunt de obicei luate în pregătirea pentru
a participa la o universitate.
X. Moștenire culturală
Anglia are un patrimoniu cultural distins, incluzând unul dintre cei mai mari scriitori
vreodată, dramaturgul William Shakespeare din secolul al XVI-lea. Alți mari scriitori includ și
poeții William Wordsworth și John Keats; Scriitorii Jane Austen, Charles Dickens, surorile Brontë
(Charlotte, Emily și Anne), George Eliot și Thomas Hardy; Și scriitorii moderni D. H. Lawrence,
Virginia Woolf, W. H. Auden, George Orwell și T. S. Eliot.
Marii pictori englezi includ Joseph Turner și John Constable (secolul al XIX-lea), și Francis
Bacon, David Hockney și Graham Sutherland (secolul al XX-lea). Henry Moore a fost un sculptor
renumit al secolului al XX-lea. Componenții englezi includ John Dowland, William Byrd și Henry
Purcell (anii 1500 și 1600); Gilbert și Sullivan (opere ușoare din secolul al XIX-lea); Și Ralph
Vaughan Williams și Benjamin Britten în vremurile moderne. În anii 1960, Anglia a devenit un
trendsetter în muzica populară ca fiind casa Beatles și The Rolling Stones.

13
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

XI. Piața muncii

Media săptămânii de lucru engleză este de cinci zile și de treizeci și cinci până la patruzeci
de ore. Aceasta este aproximativ jumătate din săptămâna de lucru de acum un secol. Aproximativ
jumătate dintre lucrătorii Angliei sunt angajați în posturile din sectorul serviciilor (locuri de muncă
care servesc direct publicului). O a treia lucrare este în producție și inginerie. Restul muncii se
manifestă în agricultură, construcții, minerit și producția de energie.
XII. Sporturi naționale
Cel mai popular sport din Anglia, atât pentru vizionare, cât și pentru joc, este fotbalul (numit
"fotbal"). Se joacă în ligile profesionale și amatori, precum și în școli, colegii și orașe mici. Alte
sporturi preferate includ cricket și rugby.
Aceste trei jocuri au provenit din Anglia și s-au răspândit în întreaga lume datorită influenței
Imperiului Britanic. Alte sporturi populare includ curse de cai, hochei, alergări, tenis, înot și alte
sporturi nautice. Jocurile de noroc pe sport - care este legal în Anglia – sunt populare.
XIII. Timp liber și recreere
Mulți oameni din Anglia își petrec timpul liber odihnindu-se acasă urmărind televiziune sau
videoclipuri. Majoritatea cititorilor de ziare regulate și aproape jumătate au citit cărți în mod
regulat. De asemenea, englezii se bucură de un pub (bar) local pentru mâncăruri tradiționale,
precum și băuturi alcoolice.
Angling (pescuitul cu un cârlig și o linie) este cea mai populară distracție din țară. Engleza
este de asemenea foarte îndrăgită de jocuri, inclusiv snooker (un joc de biliard) și săgeți. Persoanele
în vârstă se bucură adesea de bingo și cribbage (un joc de cărți).
Anglia este cunoscută pentru dragostea de grădinărit. Chiar locuitorii apartamentelor cultivă
cutii de ferestre pline de flori sau închiriază o bucată de pământ pe care să construiască o grădină.
Pescuitul, drumețiile și călăria sunt, de asemenea, populare, precum creșterea animalelor de casă și
luarea unei varietăți de cursuri de seară.
Anglia are o istorie de producție de mobilier. Aceasta datează din secolul al XVIII-lea de
Thomas Chippendale și George Hepplewhite. Ceramica lui Josiah Wedgwood și a lui Josiah Spode
datează din acea vreme. Anglia continuă să vândă jasperware albastru-alb de Wedgwood. Cel mai
faimos dans popular englezesc este dansul Morris, văzut încă la festivalurile locale. Dansatorii de
sex masculin stomp și sărind în timp ce fluturau bucăți de pânză și clopoțeii.
XIV. Probleme de natură socială
Cele mai serioase probleme sociale din Anglia modernă sunt diviziunile de clasă și inegalitatea
economică. Peste 20% din averea națiunii este deținută de 1% din populație. Șomajul a atins 10% în
1993.
Mulți imigranți din Indiile de Vest, India, Pakistan, Hong Kong și alte țări s-au stabilit în
zonele urbane ale Angliei. Ei suferă de multe ori efectele discriminării și au rate ridicate ale
șomajului. Tensiunea rasială dintre comunitatea alb-engleză și imigranții non-buni a izbucnit în
revolte în mai multe orașe mari.2

2
http://www.everyculture.com/wc/Tajikistan-to-Zimbabwe/English.html
14
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

Concluzii

Umanitatea proclamă faptul că dezvoltarea economică este imposibilă dacă sunt excluse
valorile culturale esenţiale – fără de care realizările economice, politice, tehnice şi artistice nu pot
avea triumful creativ de care oamenii sunt capabili. Până de curând se accepta ideea că diferenţele
culturale ar putea dispărea sub impactul modernizării şi al progresului economic. Dar globalizarea a
fost însoţită de o modificare a culturii tradiţionale locale, iar creşterea atinsă aici este mai mult la
scara societăţii şi comportamentului uman decât o creştere economică sau tehnologică, culturile
locale jucând un rol definitoriu în orientarea acţiunilor umane şi a coeziunii grupurilor din cadrul
unei societăţi.
Dezvoltarea economică, oricum ar fi definită, este un proces continuu din care cultura,
societatea şi indivizii nu sunt scutiţi. Imperativul dezvoltării va impune fără indoială şi o schimbare
a culturii. O altă posibilitate de a înţelege multitudinea de aspecte culturale, atât de fragmentate
conceptual, constă în nevoia oamenilor de ceva ce modernitatea n-a oferit; nu bunuri materiale, nici
emancipare politică ci nevoia culturală, de a putea decide impreună cum să convieţuiască într-o
colectivitate în sensul cel mai larg – care le sunt valorile şi credinţele, ce sens dau vieţii lor de zi cu
zi. Culturile locale vor fi cu siguranţă supuse schimbărilor şi vor beneficia de darul oferit de
culturile celorlalte popoare. Globalizarea cere forme noi de interculturalitate, iar lumea afacerilor a
început să înveţe demult această lecţie.

15
 UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA 2019
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINSITRAȚIE PUBLICĂ

Bibliografie

1. http://www.catchy.ro/ce-fel-de-popor-suntem-dupa-teoria-lui-geert-hofstede/29245 , ultima
accesare: 01.02.2019

2. https://www.academia.edu/11587198/Analiza_culturii_organizationale, ultima accesare:

01.02.2019

3. http://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/02/Hofstede.pdf, ultima accesare: 01.02.2019

4. https://e-advertising.co/, ultima accesare: 01.02.2019

5. http://www.everyculture.com/Ge-It/Guatemala.html, ultima accesare: 01.02.2019

6. http://www.everyculture.com/wc/Tajikistan-to-Zimbabwe/English.html, ultima accesare:

01.02.2019

16