Sunteți pe pagina 1din 11

MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea de Stat din Tiraspol
Facultatea de Geografie
Catedra Geografie Umană, Regională și Turism

Referat
Tema: Procesul strategic și planificarea
strategică

Specialitatea:
Management strategic în turism
Autor:
Studenta ciclului II, gr. 122,
Gherlac Adriana

Conducător științific:
Taban Elena,
Dr., conf. univ. 
.

Chișinău 2020

1
Cuprins:
1. Noțiuni generale despre Procesul strategic și planificarea
strategică………………………………………………………………...3
2. Termenii-cheie ai procedurii de planificare…………………………3
3. Trepte în procesul de planificare strategică…………………………4
4. Cadrul temporal în planificare…………………………………………
5
5. Etapele principale ale procesului managementului strategic………
5
6. Etapele planificării
strategice………………………………………….6
7. Nivelele
strategiei………………………………………………………..7
8. Concluzii……………………………………………………………..
….10
9. Bibliografie…………………………………………………….………11

2
Tema: Procesul strategic și planificarea strategică
1. Noțiuni generale despre Procesul strategic și planificarea strategică
Planul de acţiuni – o serie de paşi specifici, care descriu ce este necesar de făcut, cum, unde şi
de către cine pentru a îndeplini unul sau mai multe obiective. Planul de acţiuni în formă scrisă
poate fi folosit la nivel organizaţional, de proiect sau de activitate.
Orizont – durata de timp pe care o organizaţie o rezervă pentru a privi în viitor în momentul în
care elaborează planul strategic. În mod tipic, intervalul de timp variază de la doi la cinci ani,
însă orizontul potrivit depinde de industria din care face parte organizaţia.
Viziune – o afirmaţie inspiraţională privitor la ceea ce organizaţia tinde să atingă. OSC-urile se
concentrează de cele mai multe ori pe o problemă pe care speră să o soluţioneze prin prisma unui
tablou al viziunii pe care o au pentru viitor după ce problema a fost rezolvată ori situaţia s-a
schimbat simţitor.
Misiune – duce viziunea cu un pas mai înainte prin rezumarea acţiunilor pe care organizaţia le
va realiza pentru a face viziunea să fie una reală. Este o afirmaţie care clarifică scopul
organizaţiei şi activitatea de zi cu zi.
Părţi interesate – persoane fizice sau organizaţii care pot influenţa sau pot fi afectate de către
programul Dvs.
PLANIFICAREA STRATREGICĂ este o activitate orientată spre viitor şi reprezintă procesul
de stabilire a obiectivelor pe termen scurt, mediu şi lung, precum şi a ceea ce trebuie făcut pentru
a atinge aceste obiective. Managerii decid ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum trebuie făcut
şi cine trebuie să o facă.
Planificarea strategică este un proces participativ şi structurat pentru a regla direcţia viitoare a
organizaţiei Dvs. Este un instrument de administrare care va ajuta organizaţia Dvs. să-şi
identifice capacităţile curente, necesităţile şi scopurile.
Planificarea strategică este un proces complex, care necesită un angajament ferm atât la nivel
de conducere a unei instituţii sau a unei localităţi, cât şi la nivel personal, pentru a putea dezvolta
şi implementa un plan strategic de dezvoltare de succes.

3
2. Termenii-cheie ai procedurii de planificare sunt:

Strategia Planificare (Cu Tactici


(orientată spre cine? Cu ce? (Instrumente și
scop CE?) Până când?) tehnici de implim.
a strategiei)

Strategia este o procedură planificată, în mod deliberat, orientată spre scop (are un rezultat
identificabil), realizat cu o secvență de pași supuse ulterior monitorizării, evaluării şi ajustării.
Planificarea strategică reprezintă un plan, un model, un set de direcții și abordări pe care
managerii le aplică pentru conducerea organizaţiei. Ea reprezintă o modalitate de a construi un
consens, bazat pe o viziune comună a întregii comunități, în vederea asigurării prosperității
generațiilor viitoare.
Tacticile sunt tehnici specifice sau acțiuni concrete aplicate/utilizate pentru a realiza o
strategie planificată. Tacticile sunt modul în care strategiile sunt implementate.
O instituţie/organizaţie se poate dezvolta cu succes daca angajaţii acesteia sunt capabili să
se dezvolte în cadrul instituţiei date, să avanseze, să înveţe lucruri noi, să contribuie la schimbări
şi îmbunătăţiri, şi să simtă dorinţa şi mândria de a face parte din instituţia dată. În clipa în care
această motivaţie dispare, angajatul nu va mai contribui la dezvoltarea instituţiei date, ci, din
contra, va putea chiar şi bloca procesele de dezvoltare ale acesteia. Ceea ce înseamnă că atât
instituţia, cât şi angajatul sunt într-un proces de stagnare, iar pentru a ieşi din acest impas, ambii
au nevoie de scopuri noi de dezvoltare. În cazul în care aceste scopuri nu se completează
reciproc, angajatul va părăsi instituţia dată, iar aceasta din urma va căuta o nouă candidatură
pentru poziţia vacantă.
3. Trepte în procesul de planificare strategică sunt:
1. Pregătirea procesului de planificare strategică
2. Viziunea comunităţii şi viziunea organizaţiei
3. Definirea misiunii
4. Alegerea valorilor
5. Analiza mediului intern al organizaţiei
6. Analiza mediului extern al organizaţiei
7. Determinarea obiectivelor strategice
8. Stabilirea planului de acţiune
Există mai multe metode pentru efectuarea planificării strategice, însă cel mai simplu mod
este să se răspundă în colectiv la patru întrebări de bază:

4
 Unde ne poziţionăm acum?
 Încotro ne îndreptăm?
 Cum vom ajunge acolo?
 Cum vom recunoaşte dacă am ajuns sau nu la ţintă?
Un proces de planificare strategică şi rezultatele acestuia sunt bune doar dacă aceste
rezultate sunt oneste şi utile – oneste însemnând a te uita în mod obiectiv la factorii interni şi
externi, iar utile însemnând a exprima în cuvinte scopurile specifice şi paşii de acţiune pentru a
ajuta la ghidarea organizaţiei spre avansare.
4. Cadrul temporal în planificare
Viitorul organizaţiei poate fi gândit în trei faze: orizontul de acţiune, orizontul strategic şi
viziunea pe termen lung. Fiecare organizaţie se va afla în diferite etape ale acestui continuum şi
fiecare se va afla în diferite puncte în momente diferite din viaţa organizaţiei. Fără a ţine cont
unde se află organizaţia Dvs. astăzi, planificarea strategică este un proces critic care vă ajută să
vă mişcaţi înainte.
Orizontul de acţiune sau orizontul pe termen scurt reprezintă acorduri, aranjamente de
personal şi planuri de lucru curente. Orizontul Dvs. de acţiune poate fi un an sau poate fi extins
până la sfârşitul perioadei Dvs. de finanţare.
5. Etapele principale ale procesului managementului strategic

Managementul strategiei este un process, alcătuit din 5 etape consecutive și indispensabile:

1. Analiza strategică – este etapa de start al managementului strategic, care oferă un suport
informational și analitic dezvoltării strategiei. Analiza strategică presupune analiza mediului
intern și extern al organizației, care se finalizează cu determinarea avantajelor și dezavantajelor
organizației, a riscurilor și oportunităților mediului estern (analiza SWOT). În cazul unui
business diversificat, analiza strategică presupune și analiza portofoliului de business unități, cu
scopul alocării resurselor în cele mai promițătoare afaceri și/sau de-a reduce/opri investițiile în
proiecte ineficiente. Analiza strategică poate fi realizată în cazul când la întreprindere este
organizat un sistem eficient de gestiune a informației de marketing.

2. Formularea strategiei constă în elaborarea viziunii și misiunii; poziționarea organizației;


luarea deciziilor privind valoarea unică pentru segmentul țintă de clienți; identificarea și analiza
opțiunilor strategice cu selectarea ulterioară a direcțiilor strategice optime pentru o dezvoltare
durabilă a organizației; setarea obiectivelor strategice.

3. Planificarea strategică reprezintă un plan, în care sunt redate în formă cronologică soluții și


instrumentele concrete pentru atingerea obiectivelor strategice. Această etapă presupune alinierea

5
întregii organizații la executarea strategiei, care se realizează prin mai multe metode și
instrumente., Tot la această etapă sunt determinate și schimbările organizaționale, necesare
executării strategiei.

4. Implementarea (executarea) strategiei – rerezintă realizarea de zi cu zi a măsurilor fixate în


planul strategic, coordonarea lor și asigurarea continuității implementării strategiei. Este cea mai
complicată etapă a managementului strategic, deoarece necesită efort, disciplină și investiții în
present, rezultatul fiind deseori amânat în timp.

5. Control și măsuri de corecție. Executarea strategiei trebuie monitorizată permanent,


comparând rezultatele obținute cu indicatorii de performanță planificați. Introducerea
modificărilor în planul strategic se realizează pe măsura apariției unor schimbări cardinale și/sau
imprevizibile în mediul intern și/sau extern al firmei.

Cunoașterea etapelor procesului managementului strategic este foarte importantă atât din
punct de vedere practic, cât și pentru evitarea unor situații de confuzie în comunicare. Astfel,
termenul ”planificare strategică” este frecvent utilizat pentru a interpreta strategia la general sau
având în vedere dezvoltarea (elaborarea) unei strategii. Când vorbim de dezvoltarea strategiei
presupunem primele 2 etape - analiza strategică și formularea strategiei. Termenul ”dezvoltarea
strategiei” nu trebuie confundat cu ”planificarea strategică”. Ambele sunt etape diferite ale
managementului strategic.

6. Etapele planificării strategice


"Planificarea strategică este un proces prin care putem prevedea viitorul şi dezvolta
proceduri şi acţiuni necesare pentru a influenţa şi atinge acel viitor."
1. Conveniţi asupra procesului de planificare strategică. Pentru a îmbunătăţi şansele ca
planul să nu stea pe un raft, antrenaţi persoane care vor fi responsabile pentru implementarea
acestuia.
2. Definiţi sau revizuiţi viziunea şi misiunea organizaţiei. Asiguraţi-vă că există un
consens între de ce organizaţia există, ce încearcă să realizeze şi pe cine serveşte. Acestea
formează o analiză de bază pentru elaborarea sau revizuirea viziunii Dvs.
3. Efectuaţi o scanare a mediului. Analizaţi punctele forte, punctele slabe, oportunităţile şi
ameninţările (analiza SWOT). Punctele forte şi cele slabe se referă la mediul de lucru intern al
organizaţiei; acestea sunt înrudite cu activele curente şi datoriile organizaţiei.
4. Identificaţi şi selectaţi aspectele cheie. Discutaţi şi specificaţi priorităţile organizaţiei
din punct de vedere al timpului şi importanţei.
5. Dezvoltaţi scopuri strategice. Faceţi legătura între scopurile Dvs. şi viziune. În esenţă
trebuie să aveţi tabloul organizaţiei în cazul în care îşi implementează cu succes planul strategic.
6
6. Dezvoltaţi obiective strategice. Dezvoltaţi obiective care descriu cum intenţionaţi să
îndepliniţi scopurile Dvs.
7. Creaţi un plan de acţiune. Descrieţi paşii specifici – ce este nevoie de făcut şi de către
cine – pentru a îndeplini fiecare dintre obiectivele strategice.
8. Identificaţi resursele necesare pentru a duce la bun sfârşit planul Dvs. de acţiuni.
Răspundeţi la întrebările de bază: ce surse de finanţare avem? De ce resurse umane avem
nevoie?
9. Creaţi un buget şi un plan de implementare. Odată ce aţi dezvoltat un plan de acţiuni
şi aţi identificat resursele necesare, estimaţi cât va costa executarea planului de acţiuni pe
parcursul următorilor trei ani.
10. Monitorizaţi şi evaluaţi progresul. Ajustaţi planul după cum este necesar. Consiliul de
Administrare trebuie să se întrunească în mod continuu pentru a analiza progresul intern şi
realităţile externe şi apoi să modifice planul aşa cum este necesar pentru a reflecta în acesta noile
circumstanţe şi realităţi.
7. NIVELELE STRATEGIEI
1. Strategia corporativă

Strategia corporativă este formulată în cadrul unei companii cu un business diversificat: cu


cel puțin 2 tipuri de activitate, care concurează pe cel puțin 2 piețe, împotriva a cel puțin 2 seturi
diferite de concurenți. Dezvoltarea strategiei la nivel corporativ are ca scop principal gestiunea
mai multor afaceri, unite ”sub umbrela” unei companii (portofoliu de ”business unități” * ).

Principalele întrebări la care răspunde strategia corporativă sunt următoarele:

 Câte afaceri va gestiona organizația?


 Cum ne vom diversifica?
 Cum se vor aloca resursele între afaceri (business unități)?
 Cum se va crea legături și sinergie între ”unitățile de business”?

Întrebările sus menționate sunt generale și reprezintă doar ”vârful piramidei”. Astfel prima
întrebare ”Câte afaceri va gestiona organizația?” necesită răspuns la următoarele întrebări (lista
poate continua):

 Cum diminuăm dependența organizației de o unitate de business?


 Cum fiecare afacere în parte contribuie la profitabilitatea companiei în general?
 Care este potențialul de dezvoltare a fiecărei afaceri din portofoliu?
 Care afaceri (business unități) trebuie lichidate sau vândute și de ce?
 Cât de necesară este diversificarea?

7
 Dispune compania de resurse pentru o eventuală diversificare?

2. Strategia unității de business (strategia concurențială)

Strategia concurențială este formulată la nivelul unei unități de business, care activează pe
o singură piață, practică un gen de activitate și concurează cu un singur set de concurenți. Esența
strategiei concurențiale constă în crearea, utilizarea și menținerea unor avantaje concurențiale pe
o perioadă lungă de timp. Este strategia cea mai des descrisă în literatura de specialitate.

Strategia concurențială răspunde la următoarele întrebări:

 Unde concurăm (în care ramuri, pe ce piețe geografice în care segmente)?


 Cine sunt clienții (consumatorii) țintă și care sunt nevoile, așteptările, cerințele specifice
și modul lor de-a face cumpărături?
 Care este valoarea ** unică pe care o oferim clienților. Cu alte cuvinte de ce clienții ar
trebui să cumpere produsele noastre și nu produsele concurenților. Prin ce produsele
noastre se diferențiază de cele ale concurenților?
 Cum se va poziționa compania și/sau produsele ei?
 Va fi în stare compania să mențină un timp îndelungat valoarea unică oferită clienților?
Vor putea concurenții imita (copia) produsele companiei? Sunt careva bariere care vor
zădărnici tentativele concurenților de-a imita produsele organizației?
 Care sunt resursele organizației pentru a crea și menține avantaje concurențiale? Adică,
dispune organizația de resurse tangibile (tehnologii moderne, resurse financiare și
materiale) și intangibile (branduri, imagine și reputație bună) pentru a face față
concurenței și pentru a asigura o dezvoltare durabilă a afacerii?
 Care sunt capacitățile organizației (angajați calificați și know-how) de-a folosi resursele
disponibile într-un mod eficient?
 Care este scopul și obiectivele strategice ale organizației?
3. Strategia funcțională

Strategia funcțională presupune formularea strategiei pe domeniile funcționale ale firmei:


strategia de marketing, strategia HR, strategia de vânzări, strategia financiară, etc.

Formatul acestei postări nu permite să descriu specificul alcătuirii strategiilor pe domenii


funcționale. Este important însă de menționat că strategiile funcționale se suprapun cu strategiile
la nivelul corporativ și a unității de business. Astfel, strategia concurențială va include neapărat
aspecte care sunt caracteristice strategiei funcționale de marketing. O strategie bine formulată la
nivel corporativ și/sau concurențial va include obligatoriu principalele aspecte ale strategiei pe
diferite domenii funcționale.
8
 Interacțiunea dintre strategiile formulate la diferite nivele

Toate tipurile de strategii, descrise anterior, nu pot fi formulate separat una de alta. Mai
mult ca atât, ele sunt interdependente și se completează reciproc pentru a asigura succesul
companiei diversificate și a fiecărei unitate de business în parte.

Prin urmare, o întreprindere care se gândeste la diversificare, se confruntă cu o serie de


decizii privind strategia corporativă, precum și cu decizii la nivel de întreprindere pentru noua
unitate de business.

Strategia corporativă ”hotărăște soarta” unităților de business din cadrul unei companii
diversificate. Totodată, strategiile funcționale trebuie aliniate la strategia business unității. De
exemplu, dacă conducerea unei întreprinderi are ca obiectiv creșterea cotei de piață cu 5% în
decurs de un an și decide majorarea bugetului de marketing cu 20%, departamentul de marketing
se va alinia acestui obiectiv și va elabora strategia de marketing pentru a valorifica bugetul
majorat și a atinge obiectivul.

La rândul său, conducerea unei întreprinderi, când formulează strategia la nivelul


întreprinderii, trebuie neapărat să țină cont de strategia de marketing. De exemplu, unul din
obiectivele strategice la nivel de întreprindere este majorarea profitabilității, care presupune
folosirea materiei prime mai ieftine în procesul de producere, punând la risc calitatea produsului
și imaginea brandului. Acest obiectiv poate intra în contradicție cu unul din obiectivele strategiei
de marketing de-a dezvolta un brand în segmentul ”Premium”, care necesită menținerea calității
produsului la un nivel înalt.

9
Concluzii:
Astfel, succesul unei afaceri depinde de abilitățile echipei manageriale de a obține
performanțe ținând cont de oportunitățile și de riscurile care sunt identificate în mediul extern al
companiei de punctele tari și punctele slabe cunoscute din mediul intern al companiei.
Managementul strategic reprezintă un proces continuu, raportat la un mediu în schimbare.

Pentru dezvoltarea afacerii, orice membru al echipei manageriale este implicat în planificarea,
organizarea, coordonarea, controlul și evaluarea realizării obiectivelor stabilite la nivel de firmă.
Strategiile nu se autoimplementează iar responsabilitatea pentru punerea lor în aplicare revine
managerului.

Rolul managementului strategic este să integreze viziunea strategică la toate nivelele organizației
și să utilizeze toate resursele existente pentru atingerea obiectivelor definite în condiții de
eficienta, economie a resurselor și de calitate.

10
Bibliografie:

1. Setul de materiale de Planificare Strategică CIVICUS 


2. https://www.civic.md/util/26801-procesul-de-planificare-strategica.html
3. http://www.preferatele.com/docs/management/noi/mannagementul-
strate102012231421.php
4. https://consultex.md/en/blog/ce-trebuie-sa-tii-in-primul-rand-despre-strategie-in-
afaceri.html

11