TEMA 5.

PERSONALITATEA MANAGERULUI – CA RESURSĂ DE BAZĂ A SUCCESULUI

FIRMEI DE TURISM
5.1. Particularităţile muncii cadrelor de conducere în cadrul firmei de turism
5.2. Stilurile de management existente în firmele de turism
5.3. Tipurile de manageri.

5.1.Particularităţile muncii managerului în cadrul firmei de turism

În condiţiile social-economice actuale, activitatea de conducere devine tot mai complexă, iar
managerii devin catalizatorii afacerii.
Specificul economiei în tranziţie, în mod deosebit creşterea concurenţei, accentuează rolul cadrelor
de conducere în valorificarea resurselor firmei turistice, în vederea realizării obiectivelor planificate,
indiferent de locul acestora pe scara ierarhică a acesteia. Concomitent, cadrele de conducere acţionează
asupra obiectelor muncii prin intermediul colaboratorilor lor, pe care îi obligă să respecte programele,
procedurile, metodologia şi tehnologiile stabilite de ei, în vederea încadrării firmei turistice în parametrii
planificaţi.
În management, teoriile, principiile, normele şi tehnicile formează ştiinţa, iar aplicarea lor în
practică într-o manieră personală, în funcţie de o totalitate de factori, dintre care experienţa şi talentul,
constituie arta de a conduce.
Din momentul în care un salariat este numit într-o funcţie de conducere, indiferent de nivelul
ierarhic pentru care a fost selecţionat, el obţine pe lîngă profesia de bază, aceea de manager.
În alegerea unui viitor cadru de conducere în cadrul firmei turistice trebuie avute în vedere pe lîngă
cunoştinţele de specialitate, care sînt absolut necesare, - şi calităţile personale, simţul de a prevedea,
personalitatea, aptitudinile de a decide, capacitatea de acţiune, curajul, adică talentul de manager.
Gîndirea managerială nu poate fi creatoare fără o cunoaştere profundă a sistemului de afaceri al
firmei turistice, a clienţilor şi furnizorilor. De aceea, este recomandabil conducerea firmei turistice prin
echipe manageriale, conducere colegială, spirit de echipă.
Volumul cunoştinţelor de management este direct proporţional cu nivelul ierarhic: cu cît managerul
se află la un post superior, cu atît sînt necesare mai multe cunoştinţe de management.
Orice manager, în activitatea sa, trebuie să stabilească şi să urmărească un obiectiv sau mai multe
obiective, să-şi formeze o echipă, să fie dinamic şi să poată transmite dinamismul său şi echipei pe care o
conduce, să aibă iniţiativă şi receptivitate faţă de schimbări, să fie exemplu de muncă şi comportament în
colectivul condus.
Managerul firmei turistice este învestit cu autoritate pentru funcţia îndeplinită, ceea ce îl obligă la
responsabilitate juridică şi morală, responsabilitate de a prelua asupra sa consecinţele deciziilor primite.
Pe lîngă experienţă, managerul trebuie să fie economist, jurist, şi psiholog, să folosească metode
moderne de management.
În activitatea de conducere cu firma turistică este necesar să se utilizeze o serie de metode de
conducere, deoarece managerii trebuie să soluţioneze multiplele probleme legate de activitatea firmei,
fiecare din aceste probleme avînd propria metodă specifică de rezolvare. În cazul cînd conducerea va
folosi o gamă largă de metode de conducere, eficienţa activităţii firmei de turism va creşte, iar în situaţia
în care conducerea va folosi o gamă restrînsă de metode de conducere, eficienţa activităţii se va diminua
considerabil.
Metoda de conducere reprezintă modul în care managerul general desfăşoară procesul de
conducere pentru a pune în acţiune factorii umani, materiali şi financiari implicaţi în vederea obţinerii
unor rezultate propuse.
Scopul metodelor de conducere este de a crea un mecanism eficient de activitate în cadrul firmei
turistice, de a îmbunătăţi luarea deciziilor şi de a mări responsabilitatea individuală.
În aplicarea uneia sau alteia dintre metodele de conducere utilizate trebuie să se ţină seama de
următoarele principii ale metodelor de conducere;
1) nici un proces de conducere eficient nu se realizează fără o metodă de conducere
corespunzătoare;
2) o metodă de conducere nu poate fi aplicată în toate procesele de conducere;
3) metoda de conducere este reuşită, dacă se coordonează procedeele şi tehnicile ei, între factorii
de decizie a firmei turistice;
4) metoda de conducere este acceptată de subalterni în cazul unei remunerării corespunzătoare,
corelate la rezultatele obţinute.
 Managerul este un lider care trebuie să impresioneze colaboratorii, în principal prin natura şi
importanţa deciziilor pe care le ia şi prin căile pe care le utilizează pentru realizarea obiectivelor.
Managerul iniţiază, dispune, coordonează şi controlează realizarea acţiunilor şi desfăşurarea
evenimentelor din cadrul firmei turistice.
Managerul reprezintă în general o formă concretă a muncii intelectuale, o profesie cu un ridicat
coeficient de complexitate, care are menirea să contribuie la desfăşurarea eficientă a muncii angajaţilor.
Această profesie se poate învăţa, iar procesul de formare este îndelungat, de la absolvirea facultăţii
pînă la aplicarea cunoştinţelor teoretice în practică.

5.2.Stilul de management în firma turistică

Fiecare manager îşi realizează atribuţiile conducerii în cadrul firmei turistice, prin prisma atitudinii
şi relaţiilor faţă de colaboratori şi subalterni. Aceste particularităţi ale comportamentului fiecărui
manager, sînt definite ca stil de management.
Stilul de management reprezintă modalităţile în care managerii îşi exercită atribuţiile care le revin,
în conformitate cu funcţiile managementului, exprimat prin atitudinea faţă de subalterni.
Stilul de muncă al managerului firmei de turism este legat de calităţile, personalitatea şi
temperamentul său, depinzînd totodată de motivaţia sa economică.
Factorii care influenţează stilul de management pot fi prezentaţi sub următoarea formă:
1. Capacitatea profesională, exprimată prin totalitatea cunoştinţelor de care dispune managerul, în
funcţie de particularităţile postului ocupat;
2. Capacitatea organizatorică, exprimată prin calităţi organizatorice, fără de care este greu de
conceput activitatea firmei turistice;
3. Atitudinea faţă de angajaţi, exprimată prin modul de influenţă asupra angajaţilor la îndeplinirea
atribuţiilor funcţionale;
4. Motivarea personalului, exprimată prin modalităţile de remunerarea a personalului, conform
lucrului efectuat;
5. Aprecierea muncii colaboratorilor, exprimată prin avansarea pe scara ierarhică;
6. Delegarea autorităţii, exprimată prin împuternicirea colaboratorilor la luarea deciziilor în toate
situaţiile care le afectează munca;
7. Principialitate şi corectitudine, exprimată prin aprecierea corectă şi obiectivă a angajaţilor.

În cadrul firmelor turistice sînt prezente cel mai frecvent, 2 stiluri de management:
 Stilul autoritar, reprezentat prin managerul autocrat, care exercită autoritatea sa, asupra
subalternilor în procesul de conducere cu firma turistică. Autocratul se bazează pe propriile calităţi şi
obişnuieşte să adopte singur toate deciziile. Pretinde la supunere totală din partea angajaţilor.
 Stilul democrat participativ, reprezentat de conducătorul democrat, care stimulează comunicarea
şi se bazează pe consultarea cu subalternii. Nu are nici un fel de restricţii în abordarea în comun cu
angajaţii a tuturor problemelor care necesită să fie rezolvate.
Pentru îndeplinirea sarcinilor propuse în cadrul firmei turistice, un rol deosebit îl are stilul de
conducere. Stilul de conducere este modul personal, specific de a gîndi, de a acţiona şi de ase comporta,
pentru a interveni în activitatea celor conduşi prin influenţa lor activă.
Pentru ca stilul de conducere să fie efectiv în cadrul firmei turistice, trebuie respectate unele reguli
de comportare a managerilor după cum urmează:
- să respecte normele impuse altora;
- să trateze angajaţii aşa cum el însăşi ar dori să fie tratat;
- să stabilească de la început atribuţiile funcţionale ale fiecărui angajat, pentru a-l putea
recompensa sau sancţiona;
- să respecte întotdeauna cuvîntul dat, pentru a se bucura de încredere din partea colectivului
condus;
- să aibă în vedere faptul că fiecare angajat este o personalitate şi are propria sa demnitate care
trebuie respectată;
- să nu ceară subalternului imposibilul;
- orice angajat trebuie informat dinainte cu privire la orice schimbare care afectează poziţia sa în
firma turistică;
- autoritatea se cîştigă prin performanţe profesionale proprii şi prin cunoştinţe, nu prin constrîngeri
şi intimidare;
- apreciaţi de cîte ori se cere cunoştinţele şi performanţele subalternilor;
 Cu toate acestea trebuie de menţionat că, fiecare manager va aplica în gestionarea firmei turistice
un stil propriu care nu poate fi încadrat în nici un stil teoretic de conducere. El va combina mai multe
stiluri de conducere prin utilizarea trăsăturilor care i se potrivesc lui şi subalternilor săi, în procesul de
activitate a firmei turistice.

5.3.Tipurile de manageri
Rezultatele obţinute de la diverse firme de turism demonstrează faptul că modul de gîndire şi
acţiune al managerilor este diferit. Fiecărui stil managerial îi corespunde un tip de manager.
Managerii posedă în proporţii diferite cunoştinţe, aptitudini şi calităţi necesare exercitării în
condiţii bune a funcţiilor managementului sau îndeplinirii rolurilor specifice acestora. Aceasta face ca
procesul de management să fie abordat diferit de către manageri în funcţie de calităţile, cunoştinţele şi
aptitudinile de care dispun, încadrîndu-se în anumite tipuri de manageri.
Prin tip de manager se înţelege ansamblul caracteristicilor referitoare la calităţile, cunoştinţele şi
aptitudinile proprii unui grup de manageri care prezintă aceeaşi abordare a proceselor şi relaţiilor de
management.
Tipurile de manageri derivă din cele două stiluri de conducere existente în cadrul firmelor de
turism, (autoritar şi democratic participativ), fiecare tip avînd un anumit model de comportament,
determinat de caracteristicile personale.
Există mai multe clasificări a tipurilor de manageri, dar îi vom caracteriza pe cei mai frecvenţi
întîniţi la conducerea firmelor turistice:
 Managerul democrat, deţine autoritate finală, însă implică angajaţii în luarea deciziilor.
Conducătorul democrat se caracterizează printr-o pregătire serioasă în domeniul managementului.
Managerul democrat deleghează pe scară largă realizarea sarcinilor care urmează a fi îndeplinite,
comunicarea înfăptuindu-se în ambele sensuri. El dezvoltă iniţiativa personală şi spiritul creator, ceea ce
creează un climat de muncă favorabil dezvoltării personalităţii angajaţilor. Utilizează puterea şi
competenţa cu precauţie, aceasta fiind doar un suport pentru realizarea obiectivelor propuse.
 Managerul autocrat, care impun decizia şi se înconjoară numai de oameni care sînt de acord cu
ei. De obicei ei folosesc poziţia sa pentru a impune angajaţii să facă ceva, sînt adepţi ai constrângerilor,
resping iniţiativele personale. Delegarea şi consultarea subordonaţilor sînt extrem de rar întîlnite la acest
tip de manager. Plăcerea de a comanda, combinată cu subaprecierea subalternilor, generează o atmosferă
încordată în cadrul firmei turistice. Asumîndu-se întreaga responsabilitate a activităţii subalternilor săi,
managerul autocrat pretinde ca toate informaţiile să fie centralizate, limitează contactele dintre membrii
colectivului, diminuează iniţiativa şi creativitatea individuală. Critică aspru pe cei din subordinea sa, dar
nu suportă să fie criticat
 Managerul liberal, cedează responsabilitatea şi permite subordonaţilor să lucreze cum doresc, se
bazează mult pe puterea lor de convingere. Insistă pentru maximizarea eficace a eforturilor subalternilor
la obţinerea de rezultate, pretinde la performanţe ridicate. Sînt adepţii unei comunicări minime cu
colaboratorii.
Nu există nici un tip pur de manager din cele descrise. Există doar combinaţii între ele. Tipul cel
mai eficient depinde de interacţiunea între colaboratori, de caracteristicile situaţiei de muncă şi de
personalitatea conducătorului. Pentru fiecare firmă turistică îi este caracteristic tipul său de manager. Dar
deoarece majoritatea firmelor turistice sînt private, predomină tipul managerial autoritar bazat pe puterea
pe care o conferă poziţia de proprietar.