CURS 3

Consideraţii teoretice privind planificarea

strategică şi managementul strategic
Ce este planificarea strategică?

 Olsen și Eadie: “efortul disciplinat de a produce decizii

fundamentale care au scopul de a modela natura şi
direcţia activităţilor guvernamentale, în limitele
prevederilor constituţionale”
 Drucker: “procesul continuu de adoptare a unor decizii cu
caracter antreprenorial de o manieră metodică şi cu o
cunoaştere maximală a condiţiilor viitoare, organizarea
logică a eforturilor de implementare a deciziilor şi
evaluarea rezultatelor acestor decizii prin comparaţie cu
ţintele şi aşteptările avute, prin metoda feed-back-ului”

2
Ce este planificarea strategică?

Young susţine că definirea planificării strategice se poate

realiza în diferite moduri, dar există câteva elemente
comune:
 Viziunea - proiecţia viitorului sau o definire a punctului unde
o organizaţie doreşte să ajungă pe termen lung
 Analizarea - determinarea poziţiei în care se găseşte
organizaţia la un moment dat (obiective, acţiuni, rezultate)
 Strategiile - identificarea manierei în care o organizaţie îşi
va pune în practică misiunea, ţelurile şi obiectivele
 Evaluarea - măsurarea progresului înregistrat de o
organizaţie în implementarea strategiilor sale de acţiune
3
Ce este planificarea strategică?

 Barry: “ce intenţionează o organizaţie să facă şi, în al doilea

rând, maniera în care cei care iau decizii în interiorul
organizaţiei direcţionează sau utilizează resursele acesteia
pentru a-i îndeplini obiectivele”
 Streib şi Poister: un efort sau o metodă de a “concentra
resursele limitate, de a maximiza eforturile şi de a exploata
oportunităţile”; o activitate care “încearcă să revitalizeze o
organizaţie prin canalizarea eforturilor acesteia către cele
mai importante ţeluri şi activităţi”
 Hines: “determinarea misiunii, a zonelor în care se aşteaptă
rezultate, a factorilor de importanţă critică, a ţelurilor,
obiectivelor şi strategiilor”
4
Rolul planificării strategice

Boulter afirmă că planificarea strategică:

 contribuie la identificarea misiunii unei organizaţii şi la
creionarea ţelurilor, obiectivelor cuantificabile şi
strategiilor de performanţă;
 include o evaluare a rezultatelor/performanţelor şi
succeselor organizaţiei folosind o perspectivă multianuală;
 oferă o bază solidă pentru alocarea resurselor şi luarea
deciziilor în funcţie de priorităţi, pe baza unui proces de
evaluare în detaliu a capacităţilor organizaţiei şi a contextului
general.

5
Scopurile planificării strategice
Scop Explicaţie
În stabilirea direcţiei trei scopuri sunt cele mai importante: 1)
Oferă direcţia planificarea strategică stabileşte ţelurile către care tinde o organizaţie;
strategică 2) indică direcţia în care trebuie concentrate resursele; 3) acordă
prioritate şi atenţie ţelurilor strategice.

Resursele sunt puţine sau limitate. Planificarea strategică permite o

Prioritizează
alocare a acestora (resurse umane, financiare şi materiale) care este
resursele eficientă şi focalizată către atingerea obiectivelor.

Stabileşte
Planificarea strategică permite unei organizaţii să stabilească valori şi
standardele de standarde de excelenţă comune.
performanţă
Se adaptează la Planificarea strategică urmăreşte ca organizaţia să fie flexibilă şi oferă
contextul turbulent măsuri de urgenţă pentru situaţiile neprevăzute în care ar putea fi pusă.

Oferă o bază Planificarea strategică permite evaluarea succesului, dar şi a eşecului.

Măsurarea performanţelor şi urmărirea îndeplinirii obiectivelor
obiectivă de control strategice şi a planului de acţiune stabilit sunt importante şi servesc
şi evaluare 6
drept bază a controlului şi evaluării strategiei.
Planificarea strategică în legislaţia românească

Ghidul de Planificare Strategică (2009): „un proces

sistematic, prin care organizaţia îşi stabileşte anumite
priorităţi, care sunt esenţiale pentru îndeplinirea misiunii ei,
în acord cu evoluţia mediului în care aceasta îşi desfăşoară
activitatea”. Etape:
 identificarea şi formularea obiectivelor;
 stabilirea etapelor necesare atingerii obiectivelor fixate,
inclusiv finanţarea;
 implementarea activităţilor prevăzute în cadrul etapelor
stabilite;
 evaluarea rezultatelor, pe baza unui sistem de autocontrol şi
monitorizare;
 decizia de a relua ciclul de planificare.
7
Planificarea strategică în legislaţia românească

 Ghidul metodologic de elaborare a unei strategii de

dezvoltare locală (2007): “un proces sistematic prin care
comunitatea, fie ea o comună, un oraş, un municipiu sau o
microregiune agreează anumite priorităţi, care sunt
esenţiale pentru îndeplinirea misiunii ei şi se află în
concordanţă cu evoluţia mediului înconjurător”
 Ghidul practic pentru elaborarea strategiilor locale de
dezvoltare durabilă (2007): “ansamblu de procese ce
implică toţi factorii interesaţi din interiorul sau exteriorul
comunităţii prin care se stabileşte o strategie cu obiective
clare de atins într-o anumită perioadă determinată, precum
şi măsurile ce trebuie întreprinse pentru a le atinge”

8
APLICAŢIE PRACTICĂ

Ce înţelegeţi prin conceptul de “planificare strategică”?

Care sunt elementele ce caracterizează procesul de
planificare strategică?
 Timp disponibil: 15 minute
 Discuţii şi concluzii: 5 minute

9
Planificarea strategică

Procesul de planificare

OBIECTIVE ACTIVITĂŢI RESURSE TERMENE

IMPLEMENTARE

Performanţe/rezultate

Cheia planificării strategice se află în proces,

ci nu în produsul său, planul
10
Conceptul de management strategic

 noţiunea de “management strategic” a apărut pentru prima

dată în sfera managementului în anul 1973 în cadrul “Primei
Conferinţe Internaţionale a Managementului Strategic”,
organizată de teoreticianul american Igor Ansoff, la
Universitatea Vanderbilt (SUA)
 managementul strategic reprezintă o îmbogăţire a
conceptului de planificare strategică
 o nouă formă de management bazată pe strategie, prin care
managerii urmăresc să asigure evoluţia şi performanţele
organizaţiei pe termen lung, accentul punându-se pe
formularea riguroasă a strategiei, pe implementarea
sistemică şi eficace şi pe evaluarea continuă a acesteia
11
Definiţii ale managementului strategic

 Bryson: „integrarea adecvată şi rezonabilă a proceselor de

planificare strategică şi implementare în cadrul unei
organizaţii (sau altă entitate), într-un mod continuu, cu
scopul de a întări împlinirea misiunii, îndeplinirea
mandatelor, efortul de învăţare continuă şi crearea susţinută
a valorii publice”
 Koteen: concept care îmbrăţişează întregul set de acţiuni şi
decizii manageriale ce determină performanţa pe termen
lung a unei organizaţii, existând astfel o legătură strânsă şi
reciprocă între procesele de management strategic şi
managementul performanţei
 Toft: “formă avansată şi coerentă de gândire strategică ce
are ca scop extinderea viziunii strategice asupra tuturor
unităţilor unei organizaţii şi cuprinderea întregului sistem
administrativ”
12
Etapele managementului strategic

 David: “arta şi ştiinţa formulării, implementării şi evaluării

deciziilor funcţionale corelate care permit unei organizaţii
să îşi atingă obiectivele”; David consideră că managementul
strategic începe cu procesul de planificare, bazându-se pe
trei etape principale:
 formularea strategiei,
 implementarea strategiei şi
 evaluarea strategiei
 Johnson şi Scholes consideră că managementul strategic
ar trebui să conţină trei elemente principale şi anume:
 analiza strategică,
 alegerile strategice şi
 implementarea strategică
13
Etapele managementului strategic

 Formularea strategiei (sau procesul de planificare strategică)

reprezintă o atribuţie a conducerii de top a unei organizaţii,
atât în sectorul public cât şi în sectorul privat; presupune:
 definirea misiunii/viziunii organizaţiei;
 identificarea oportunităţilor şi a ameninţărilor externe
organizaţiei;
 determinarea punctelor forte şi a celor slabe din interiorul
organizaţiei;
 stabilirea obiectivelor strategice ale organizaţiei;
 elaborarea unor strategii alternative şi alegerea strategiei de
urmat.
14
Etapele managementului strategic

 Implementarea strategiei reprezintă etapa de acţiune

efectivă a procesului de management strategic care
antrenează întreaga organizaţie: atât managerii de la toate
nivelurile, cât şi personalul executiv (funcţionarii), în sensul
că fiecare dintre salariaţi trebuie să-şi execute partea ce-i
revine din planul strategic; presupune:
 stabilirea obiectivelor anuale ale organizaţiei;
 stimularea şi recompensarea personalului;
 alocarea resurselor limitate în vederea aplicării strategiilor
formulate.

15
Etapele managementului strategic

 Evaluarea strategiei presupune atât evaluarea

performanţelor strategice înregistrate cât şi ajustarea şi
perfecţionarea strategiei; presupune:
 reevaluarea periodică şi finală a factorilor interni şi externi
care au stat la baza alegerii strategiei curente, activitate
determinată de apariţia unor noi ameninţări şi oportunităţi,
aspecte care nu evoluează conform previziunilor,
schimbarea condiţiilor interne;
 măsurarea performanţelor;
 acţiuni de corectare a abaterilor pe baza feed-back-ului şi a
informaţiilor acumulate.

16
 Elaborarea
politicilor

Stabilirea
obiectivelor SFERA Evaluarea
POLITICĂ rezultatelor

Cuantificarea „Translaţia“ Documentarea

obiectivelor rezultatelor

Implementarea SFERA Evaluarea

MANAGERIALĂ implementării
obiectivelor

Activităţi/
operaţiuni
17