Cursul 7

Sisteme și metode de management

Sumarul cursului
1. Sisteme de management
 Managementul prin obiective
 Managementul prin proiect
 Managementul prin buget
2. Metode și tehnici de management
 Analiza SWOT
 Metoda ședinței
 Metoda delegării
Sistemul metodologico-managerial
 Sistemul managerial este o construcție managerială coerentă, riguroasă
și complexă, cu faze, componente, reguli etc., precis conturate prin
intermediul cărora se exercită ansamblul proceselor și relațiilor
manageriale dintr-o organizație;
 Metoda managerială este un concept coerent și riguros, ce încorporează
faze, componente, reguli etc., precis conturate prin intermediul căreia se
exercită un segment restrâns al proceselor sau relațiilor manageriale
dintr- o organizație cu efecte localizate, la diverse nivele ierarhice și
compartimente din organizație.
 Tehnica managerială modalitatea prin care se exercită o anumită sarcină
de conducere.
1. Sisteme de management
Managementul prin obiective
 Conceptul de management prin oblective-a fost introdus de Peter
Drucker în 1954.
 Este un sistem managerial axat pe determinarea riguroasă și derivarea
obiectivelor până la nivelul posturilor şi executanților, implicate nemijlocit
în stabilirea lor și corelarea recompenselor/ sancțiunilor cu gradul de
realizare a acestor obiective
  sistemul de obiective: fundamentale, derivate specifice și individuale;
 programele de acțiune cuprind: decizii ce urmează a fi adoptate pentru
realizarea obiectivelor, acțuni de întreprins pentru operaționalizarea
deciziilor, resurse umane, materiale, financiare şi informaționale
necesare;
 calendarele de termen;
 instrucțiunile generale sau parțiale;
 bugetele,adevărate centre de gestiune;
 metodele și tehnicile manageriale: diagnosticarea, delegarea, ședința
tabloul de bord, managementul prin bugete
I. stabilirea obiectivelor fundamentale,
II. stabilirea celorlalte categorii de obiective:
- specifice pentru managementul prin obiective axat pe echipă;
- individuale pentru managementul prin obiective axat pe individ;
III. elaborarea celorlalte componente ale managementului prin obiective:
- elaborarea bugetelor ca centre de gestiune;
- lansarea bugetelor pe patru capitole: obiective, cheituieli, venituri,
rezultate
IV. remodelarea subsistemelor: decizional, informațional și organizatoric în
consens cu cerințele realizării obiectivelor;
V. coordonarea și urmărirea realizării obiectivelor;
VI. evaluarea rezultatelor şi recompenselor salariaților.

Avantajele utilizării combinate a sistemului de management prin obiective

sunt:
 asigurarea delimitării și dimensionarea riguroasă a obiectivelor;
 structurarea judicioasă a autorității pe niveluri ierarhice;
 precizarea clară a rolului și locului fiecărei componente în realzarea
obiectivelor;
 promovarea unui sistem flexibil de cointeresare matenală
 asigurarea deteminării unor acțuni reale;
  crearea unei noi stări de spirit unei noi atitudini față de muncă, de
implicare în realizarea obiectivelor;
 armonizarea intereselor economice ale actorilor
În categoria limitelor semnalăm:
 probleme de comportament a personalului;
 eforturi apreciabile în aplicarea managementului prin obiective;
 dificultatea stabilirii de obiective individuale pentru toate posturile.

Managementul prin proiecte

Tipologie
 managementul pe bază de proiect cu responsabilitate individuală se
caracterizează prin atribuirea întregii responsabilități pentru derularea
proiectului unei singure persoane care asigură întreaga muncă de
coordonare;
 managementul pe bază de proiecte cu stat major se caracterizează prin
faptul ca dirijarea ansamblului acțiunilor implicate de realizarea
proiectului este asigurată de managerul de proiect în colaborare cu un
colectiv ce se ocupă în exclusivitate de această problemă;
 managementul pe bază de proiect mixt îmbină precedentele tipuri de
management prin proiecte, cumulând într-o anumită măsură atât
avantajele, cât și dezavantajele acestora.
definirea generală a proiectului în care se precizează scopul, obiectivele
urmărite, constrângerile şi dimensionarea resurselor;
desemnarea managerului proiectului şi a responsabilităților subcolectivelor
componente,
definirea organizatorică a proiectului, întocmirea listei principalelor servicii
competente și responsabilității;
implementarea managementului prin obiective ce presupune realizarea
directivelor prevăzute și exercitarea sarcinilor, competențelor şi
responsabilităților circumscrise participanților la proiect;
stabilirea modalităților de control;
pregătirea climatului pentru implementarea managementului prin proiecte
presupune pregătirea actorilor în vederea implementării și susținerii
dezvoltării proiectului;
evaluarea periodică a stadiului realizării proiectului ocazie cu care se adoptă
măsurile coercitive şi profilactice necesare și apelând la motivațiile pozitive
și negative în funcție de necesități.
 Avantajele utilizării managementului prin proiecte sunt:
 Rezolvă eficient și în timp relativ scurt, o sarcină complexă;
 Favorizează schimbul de informații noi, utile în derularea proceselor
manageriale;
 Oferă prilejul de a descoperi manageri dinamici, îndrăzneți, competenți.
Limite ale utilizării managementului prin proiecte sunt:
 dificultatea armonizării rețelei organizatorice aferente proiectului;
 creșterea frecvenței și intensității situațiilor conflictuale;
 dificultatea descoperirii de manageri de proiect buni, hotârăți să-și
asume riscurile implicate.

Managerul prin bugete

 Bugetarea reprezintă o activitate continuă ce se derulează pe întreg
parcursul anului și în legătură cu toate domeniile şi procesele care
caracterizează organizația.
 Bugetarea corectă a activității presupune o acțiune de reorganizare,
restructurare, reprofilare pentru a se încadra în restricțiile cantitative şi
de eficiență cerute de repartiția financiară, de deciziile financiare.
Aplicarea sistemului presupune următoarele etape:
 Dimensionarea obiectivelor sub formă de indicatori;
 Elaborarea sistemului bugetelor la nivelul firmei;
 Organizarea sistemului informațional pentru completarea bugetelor;
 Coordonarea sistemului de bugete;
 Controlul și evaluarea realizărilor.
Avantaje ale aplicăii managementului prin bugete sunt:
 asigurarea unui control permanent al resurselor financiare;
 concentrarea eforturilor spre reducerea costurilor de producție.
Managementul prin bugete prezintă și câteva limite, între care:
 volumul mare de muncă cerut pentru aplicarea metodei;
 operativitate scăzută ca urmare a unor circuite informaționale lungi.

2. Metode și tehnici de management

Analiza SWOT
 Conceptul analizei SWOT provine dintr-o cercetare efectuată între anii
1960 și 1970 la Stanford Research Institute din SUA.
  Metoda este utilizată cu precădere pentru stabilirea strategiilor viitoare,
dar poate fi aplicată pentru la diagnosticarea stării organizațiilor.
 Analiza SWOT a fost gândită ca un instrument managerial ce colecteză și
organizează informația critică dintr-o organizație, permițând managerilor
decidenți să acționeze proactiv, să apere și să promoveze interesele/
obiectivele organizației cu rezultate cât mai bune.

 Strengths. (Punctele forte ale organizației)

Sunt capacitățile, resursele și avantajele pe care ea le posedă, competentele
distinctive ale personalului și alți factori de succes ai organizatiei.
Se referă nu doar la factori „tangibili", fizici, ci și la elemente „intangibile".
„Punctele forte” ale organizației definesc valorile pozitve și condiționările
interne care pot constitui în surse pentru succesul organizației în atingerea
obiectivului managerial.
„Punctele forte" pot să fie gestionate în cadrul unui plan strategic al
organizației.
 Weaknesses. (Punctele slabe ale organizației)
Sunt ariile sale de vulnerabilitate, zonele de resurse sărace, precum și alte
„valori negative" sau ,,condiționări negative”.
Din perspectiva managementului, un „punct de slăbiciune" reprezintă un
element identificat în organizație, element ce poate împiedica atingerea
obiectivelor manageriale ale organizației.
 Opportunities (Oportunități)
Sunt căile prin care pot fi avansate interesele organizației, căi pe care pot fi
exploatate liniile sale de forță, și eliminate punctele vulnerabile - reprezintă
valori pozitive și condiționări externe.
"Oportunitățile" sunt tendințe generale prezente în mediul extern, șanse din
afara câmpului de influențare a managementului, deși ele pot influența
pozitiv procesul dezvoltării organizației.
 Oportunitatea este o proiecție a "binelui viitor"
 Threats (amenințări)
Sunt aspectele negative ce apar din supraexploatarea resurselor sale, ori
limitările care se impun organizației din partea unui mediu extern aflat în
schimbare.
"Amenințările" reprezintă valori negative și condiționări externe aflate
dincolo de câmpul de acțiune managerială; ele pot fi atât riscuri tranzitorii,
cât și permanente.

Metoda ședinței
 Reprezintă metoda de management cel mai frecvent utilizată, dar care este
tratată superficial, nefiind considerată întotdeauna o metodă a
managementului.
 Şedinta poate fi definită ca fiind reunirea mai multor persoane pentru un
scurt interval de timp sub coordonarea unui manager, în vederea
soluționării în comun pe baza comunicării unor sarcini cu caracter
informațional sau decizional.
 Are următoarele avantaje:
o Informarea personalului;
o fundamentarea temeinică a deciziilor;
o Dezvoltarea coeziunii în cadrul compartimentelor;
o Facilitarea schimbului de experiență.
 Presupune și surmontarea următoarelor dezavantaje:
o Consum mare de timp;
o Operativitate scăzută.
 Şedințele de informare au drept obiectiv furnizarea de informații
managerilor și/sau colaboratorilor.
o Calitatea proceselor de furnizare, schimb și evaluare a informațiilor
influențează hotărâtor calitatea deciziilor, acțiunilor și rezultatelor
ulterioare obținute de către participanții la şedință.
 Ședintele decizionale adoptă cu participarea celor prezenți decizii.
o Eficacitatea acestui tip de decizii depinde de modul în care participanții
înțeleg și interpretează situația decizională.
 Şedințele de armonizare au drept conținut principal punerea de acord a
acțiunii managerilor şi a componenților unor compartimente situate pe
același nivel ierarhic sau pe niveluri ierarhice diferite apropiate în cadrul
structurii organizatorice a firmei.
 o Ele reprezinta un „forum” în cadrul căruia se caută diferite alternative
de acțiune care să fie în concordanță cu nevoile și posibilitățile fiecărei
componente organizatorice
 Şedințele de explorare sunt axate pe investigarea zonelor necunoscute ale
viitorului întreprinderii, ale unor componente ale acesteia sau ale anumitor
aspecte ce influențează desfăşurarea activităților sale.
o Aceste ședințe sunt, cel mai adesea dastinate amplificării creativității și
dezvoltării potențalului previzional al componenților firmei formând,
de regulă, conținutul unor metode de sine stătătoare, cum ar fi:
braistorming, Delberg, sinectica.

Metoda delegării
 Delegarea constă în atribuirea temporară de către o persoană ce exercită un
post de conducere a unei sarcini ce-i revine nemijlocit altei persoane
subordonate, cu funcție de conducere de nivel inferior sau cu funcție de
execuție, precizându-se, totodată, competența și responsabilitatea
încredințate
 Prin delegare se deplasează temporar sarcini, competențe, responsabilități
de la niveluri ierarhice superioare spre niveluri inferioare.
 Este de reținut că responsabilitatea managerului nu se deleagă odată cu
autoritatea.
Etapele aplicării metodei delegării sunt:
 gruparea sarcinilor managerilor pe trei categorii: posibile, probabile,
imposibil de delegat;
 obținerea avizului managerului de nivel superior pentru efectuarea
delegării;
 transmiterea în scris a elementelor delegării cu precizarea criteriilor de
evaluare şi a rezultatelor aşteptate;
 evaluarea rezultatelor şi adoptarea unei conduite motivaționale din
partea managerului delegator.
Aplicarea delegării prezintă avantajele:
 degrevarea managerilor de nivel superior;
 raționalizarea timpului managerilor;
 valorificarea potențialului subordonaților;
 formarea viitorilor manageri.