UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” DIN RESITA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIALE

SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA
ANUL II DE STUDIU

Disciplina. Management si evaluarea programului de Asistenta

Sociala

Functiile managementului

COORDONATOR STUDENT
Lect. Univ. Dr. Cristina Iovita Ramona GORUIAN

Resita,
2019

1
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………..3

1. Definitia managementului ………...…………………………………………………………..4

2.Functiile managemantului…………………………...………………...……………………….5

a) Functia de planificare………………………………………………………………..…5
b) Functia de organizare……………..……………………………………………………6
c) Functia de conducere..………………………………………………………………….7
d) Functia de control………………………………………………………………………...8

Concluzie…………………………………………………………………………………………….10

Webografie………………………………………...……………………………………………….10

2
 INTRODUCERE

In cadrul procesului de management se desfsoara fazele acestuia, adica

functiile managementului.

Specialistii in management apreciaza ca functiile managementului

constituie esenta conducerii intrucat aceste functii constituie conditia
esentiala pentru desfasurarea procesului de conducere si pentru reusita
acestuia.

Exista mai multe opinii referitoare la numarul de functii ale

managementului.

3
 1. Definitia managementului

Managementul este o functie profesionala care inseamana a conduce,

intr-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv
comun, in conformitate cu finalitatile organizatiei din care fac parte.
Functie profesionala = o activitate profesionala practica pentru
exercitarea careia sunt necesare cunostinte si abilitati specifice, tehnice
si relationale.
In raport cu alte functii si profesii, functia manageriala are doua
caracteristici proprii:
Se exercita cu si asupra altor persoane (colegi, colaboratori, superiori
ierarhic), deci nu este o meserie solitara;
Se invata nu numai in scoala, fie ea universitate de management, ci mai
ales in contact cu terenul, cu practica
A conduce = termen generic care desemneaza diferitele stiluri de
management, dar care inseamna, indiferent de stil, a avea
responsabilitatea unei echipe care trebuie sa atinga obiective comune.
Intr-un context dat –se refera la doua aspecte:
conditiile economice, sociale, politice specifice, cu constrangeri si
oportunitati
caracteristicile culturale, mentalitatile, traditiile, specificul institutiei sau
al serviciului public din care face parte
Acest context este dat.
Chiar daca dorim sa-l schimbam, sa-l facem sa evolueze (dorinta absolut
necesara in conditiile reformei protectiei copilului in Romania), acest
fapt nu este posibil dintr-o data.
Trebuie sa tinem cont si sa adaptam practica manageriala la realitatea in
care suntem obligati sa actionam.

'Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai intai sa il ai'.

Daca intr-o organizatie obiectivele nu sunt intotdeauna clar definite, sau
daca sunt definite doar la nivelul ansamblului organizatiei, si nu si la
nivelul fiecarui subansamblu in parte, este absolut necesar ca
obiectivele sa fie explicitate intr-o maniera operationala.

4
Astfel, toate serviciile trebuie sa aiba obiective clare, suficient de bine
explicate pentru a fi operationale.
De aceea managementul este comparat adesea cu un lant, a carui calitate
pe ansamblu nu depinde de calitatea zalei celei mai puternice, ci de cea a
zalei celei mai slabe…

2. Functiile managementului

1. Planificare = stabilirea unor scopuri (obiective) și imaginarea

modului în care să fie atinse (adică elaborarea planurilor)
2. Organizare = asigurarea că există resursele necesare (umane și
fizice) pentru realizarea planurilor și atingerea scopurilor
3. Coordonare = influențarea subalternilor pentru ca ei să
contribuie la atingerea scopurilor organizației
4. Control (sau reglare) = compararea rezultatelor reale cu cele
planificate și luarea unor măsuri corective în caz de nevoie

a) Planificarea este o activitate orientată spre viitor şi reprezintă

procesul de stabilire a obiectivelor şi a ceea ce trebuie făcut pentru
a atinge aceste obiective sau planificarea este un proces prin care
organizaţiile încearcă să anticipeze schimbările şi să se adapteze în
aşa fel încât să asigure atingerea obiectivelor organizaţionale.
Mulţi teoreticieni ai managementului consideră că planificarea
reprezintă cea mai importantă sarcină a managerilor. Managerii
decid ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum trebuie făcut şi cine
trebuie să o facă. (George A. Steiner). Henri Fayol consideră că
planificarea reprezintă cea mai importantă funcţie pe care o
îndeplinesc managerii. Orice organizaţie se schimbă odată cu
trecerea timpului, aceste schimbări fiind determinate de mediul
economic, politic, tehnologic şi competiţional aflat într-o
permanentă transformare. Planificarea este un proces care nu se
încheie odată cu crearea unui plan, ci continuă cu implementarea
acestuia, ţinându-se cont de faptul că, în etapa de implementare şi
control, planul poate necesita îmbunătăţiri sau modificări menite
să îl facă mai eficient. Planificarea este o activitate de luare de

5
 decizii care reprezintă baza procesului de management şi care îi
ajută pe manageri să organizeze, conducă şi controleze oferind
organizaţiei o ţintă şi o direcţie.

Planificarea trebuie să existe la toate nivelele de conducere: de la

managerii de producţie care trebuie să stabilească fluxurile de
muncă în mod eficient şi până la managerii de marketing care
trebuie să stabilească în mod eficient canalele de distribuţie sau
managerii serviciilor administrative, care trebuie să stabilească
tipurile de documente şi fluxurile informaţionale. Planificarea
eficientă este esenţială pentru succes. Fiecare manager stabileşte
obiective şi descrie ce trebuie făcut pentru ca acestea să fie atinse,
iar responsabilitatea de a planifica depinde de funcţia exactă pe
care managerul o ocupă şi de caracterul şi Organizare Coordonare
Control Planificare 60 obiectivele organizaţiei în care acesta
lucrează. Însă indiferent de dimensiunile sau scopurile
organizaţiei, planificarea aduce beneficii printre care dezvoltarea
de abilităţi manageriale, creşterea posibilităţii de a avea succes,
coordonarea eforturilor interdepartamentale şi pregătirea pentru
schimbare.

b) Organizarea defineşte ansamblul proceselor de conducere prin

intermediul cărora se divizează activitatea organizaţiei, stabilindu-
se şi determinându-se 66 subactivităţile şi sarcinile
corespunzătoare concrete. Organizarea constă în:
• definirea poziţiei şi a rolului fiecărui compartiment;
• precizarea scopurilor, sarcinilor, responsabilităţilor
şi autorităţilor fiecărui post;
• repartizarea echitabilă a sarcinilor;
• stabilirea relaţiilor între compartimente;
• stabilirea gradului optim de delegare a autorităţii şi
responsabilităţii;
• repartizarea resurselor pe obiective.
• organizarea răspunde la întrebările: cine anume şi ce
trebuie să facă;
• cine răspunde şi de cine răspunde;
• canalele de comunicare
• gruparea concretă a activităţilor omogene şi
specializate.

6
Deci, prin funcţia de organizare, utilizând corect resursele de care
dispune organizaţia (materiale, financiare, umane, informaţionale) şi în
concordanţă cu condiţiile mediului extern (economico-sociale,
demografice, culturale etc.) conducătorul trebuie să rezolve toate
problemele apărute, stabilind locul, rolul şi responsabilitatea fiecărui
membru al organizaţiei.

c) Funcţia de coordonare mai este numită şi funcţia de personal.

Coordonarea poate fi definită ca o activitate conştientă cu
scopul de a dobândi armonie şi unitate de efort în urmărirea
unui obiectiv împărtăşit într-o organizaţie sau comun mai
multor organizaţii, ori: coordonarea constă în ansamblul
proceselor prin care se sincronizează activităţile şi eforturile
individuale ale membrilor, astfel ca ele să contribuie le
realizarea eficientă a obiectivelor organizaţiei. Coordonarea
include de asemenea şi administrarea personalului, scopul
principal al căreia este de a selecta persoanele cu abilităţile cele
mai potrivite pentru posturile corespunzătoare, determinarea
modului de remunerare şi menţinere a lor în organizaţie,
precum şi acţiunile desfăşurate în vederea întreruperii
activităţii angajaţilor din cauza pensionării, transferului sau a
concedierii. Coordonarea ca funcţie a managementului este
necesară datorita influenţelor pe care le resimte organizaţia,
atât în interiorul sau cât si-n exterior, datorită schimbărilor
generate de progresul tehnic. În această situaţie managerul
organizaţiei trebuie să îndeplinească măsuri şi acţiuni de
coordonare în dinamică a întreprinderii noile condiţii reieșind
din prevederile planurilor şi programelor sale. Acţiunea de
coordonare are menirea de a asigura adaptarea organizaţiei la
condiţiile existente în fiecare moment al evoluţiei sale. Direcţiile
principale de acţiune pentru coordonare sunt:
• coordonarea nemijlocită a personalului în
activităţile lor curente;
• coordonarea prin politica de personal a
organizaţiei, exprimată prin reguli şi proceduri
concrete;

7
 • coordonarea prin rapoarte asupra rezultatelor
obţinute;
• coordonarea prin instrucţiuni;
• coordonarea prin instruirea personalului de
conducere.

Pentru asigurarea unei activităţi eficiente conducătorul poate folosi

mai multe mecanisme coordinative, reieşind din necesităţile
concrete, circumstanţele corespunzătoare etc. Acţiunea de
coordonare poate fi bilaterală, atunci când ea derulează între
manager şi subordonat sau poate fi multilaterală, când derulează
între manager şi mai mulţi subordonaţi. Pentru ca acţiunea de
coordonare să se realizeze continuu şi eficient, este necesar ca la
nivel de organizaţie între diferitele elemente structurale, cît şi între
oameni, să existe comunicaţii eficiente, iar salariaţii să fie receptivi la
modificările care se impun.

d) Controlul presupune ansamblul proceselor de urmărire a

modului în care se desfăşoară diferite acţiuni sau întreg
procesul de management, cât şi de reglare a activităţilor
organizaţiei prin găsirea unor soluţii eficiente de identificare şi
eliminare a efectelor negative apărute în funcţionarea
sistemului. Această funcţie se concentrează pe monitorizarea şi
evaluarea performanţelor angajaţilor cu scopul de o obţine şi
menţine o îmbunătăţire continuă a calităţii activităţii lor.
Conform R. Taylor şi S. Taylor procesul de control include
câteva etape:
• stabilirea de standarde (de timp, calitate,
cantitate) ;
• evaluarea rezultatelor (determinarea valorilor
variabilelor de stare);
• compararea rezultatelor cu standardele;
• corectarea sau efectuarea modificărilor necesare.

8
Controlul mai poate fi considerat ca o etapă finală a procesului de
luare a deciziilor şi constă în verificarea concordanţei dintre procesul
de funcţionare a sistemului condus şi deciziile de conducere şi
depistarea abaterilor de la deciziile de conducere apărute. Acţiunile
de control nu trebuie sa se limiteze numai la evaluarea rezultatelor în
raport cu obiectivele şi normele stabilite, ci să contribuie la
prevenirea tendinţelor şi fenomenelor, care necesită luarea unor
decizii de corecţie. Deci, controlul nu acţionează numai pentru
sesizarea abaterilor şi corectarea lor, ci, în primul rând, pentru
prevenirea acestora.

9
 Concluzie

Functiile managementul nu trebuie privite ca entitati distincte,

intre ele existand interconditionari reciproce, fapt ce
acrediteaza ideea ca nici una dintre functiile managementului
nu trebuie neglijata si ca realizarea acestora vizeaza ansamblul
procesului de management.

10
Webografie:

1. http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Safta_Mana
gement_si_Legislatie_farmaceutica_2012/02_Capitolul_02_F
unctiile_managementului.pdf

2. http://www.stiucum.com/management/management-
general/Principiile-si-functiile-manag14719.php

3. http://www.qreferat.com/referate/management/FUNCTIIL
E-MANAGEMENTULUI122.php

11