UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” DIN RESITA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIALE

SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA
ANUL I DE STUDIU

Disciplina. Psihologia educatiei

Studiu de caz: Metode de accesare a locurilor de

munca pe piata muncii

COORDONATOR STUDENT
Lect. Univ. Dr. Cristina Iovita Ramona GORUIAN

Resita,
2017

1
 Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………..3

1. A fi cadru didactic ………...…………………………………………………………………….4

2.Aptitudine, tact si competenta pedagogica …………………...……………………….5

3. Rolul cadrului didactic………..………………………………………………………………...6

Concluzie…………………………………………………………………………………………….7

Bibliografie/ Webografie…………………………………………………………………….8

2
 INTRODUCERE

Un aspect esential in ceea ce priveste profesia de cadru didactic

il reprezinta competenta profesionala care include ansamblul
de capacitati cognitive, affective, motivationale, manageriale,
care interactioneaza cu trasaturile de personalitate ale
educatorului conferindu-I acestuia calitatile necesare efectuarii
unei prestatii didactice care sa asigure realizarea
competentelor de catre toti elevii, aproape de nivelul maximal
potentialului intelectual al fiecaruia.
Calitatile unui bun profesor se vor referi nu doar la
competenta sa didactica ci si la capacitatiile empatice si sociale.
Calitatea procesului instructive- educative este dependent
de relatia afectiva dintre profesori si elevi.
Echilibrul intellectual si psihic, luciditatea, intuitia si bunul
simt sunt calitati indispensabile cadrului didactic. Acestora li se
adauga si calitatile morale precum obiectivitatea,
generozitatea, modestia, blandetea, cinstea, sinceritatea,
demnitateasi constiinciozitatea.
O alta conditie necesara este inclinatia spre aceasta
meserie, deoarece nici un lucru nu va fi bine realizat daca nu se
face si din placere.
In aceasta profesie este foarte importanta comunicarea, un
profesor care sties a comunice cu elevii sai trebuie sa fie

3
 sociabil, dezinvolt, deschis, sa aiba abilitati de relationare si
dezvoltare.
Printre calitatile unui bun profesor iubirea pentru elevi este
esentiala. Principala calitate a unui cadru didactic este vocatia
pedagogica , dupa Rene Nulbert (1965). El considera ca
vocatiei pedagogice ii sunt caracateristice 3 elemente: iubirea
pedagogica, credinta in valorile sociale si culturale si constiinta
responsabilitatii.

1. Aptitudine, tact si competenta pedagogica

Personalitatea cadrului didactic este o parte importanta a

succesului si eficientei in aceasta profesie.
Componentele aptitudinii pedagogice sunt: competenta
stiintifica, competenta psihopedagogica si cometentia
psihosociala (Nicolae Mitrofan, 1988). Cele trei tipuri nu
actioneaza izolat, ci sunt integrate in structura persoanlitatii
profesorului.
Daca in privinta competentei stiintifice lucrurile sunt destul de
clare, in sensul ca ea presupune o solida pregatire de
specialitate, cand este vorba de competenta psihopedagogica si
de cea psihosociala, autorul invocat face detalieri ale factorilor
ce le compun. Competenta psihopedagogica este asigurata de
ansamblul capacitatilor necesare pentru „construirea'
diferitelor componente ale personalitatii elevilor si cuprinde:
capacitatea de a determina gradul de dificultate al materialului
de invatare pentru elevi, capacitatea de a face materialul de
invatare accesibil prin gasirea celor mai adecvate metode si
mijloace, capacitatea de a intelege elevul, de a patrunde in

4
 lumea sa interioara, creativitatea in munca psihopedagogica si
capacitatea de a crea noi modele de influentare instructiv-
educativa, in functie de cerintele fiecarei situatii educationale.
Competenta psihosociala cuprinde ansamblul de capacitati
necesare optimizarii relatiilor interumane, cum ar fi:
capacitatea de a adopta un rol diferit, capacitatea de a stabili
usor si adecvat relatii cu ceilalti, capacitatea de a influenta
grupul de elevi, precum si indivizii izolati, capacitatea de a
comunica usor si eficient cu elevii, capacitatea de a utiliza
adecvat puterea si autoritatea, capacitatea de a adopta diferite
stiluri de conducere.

2. Rolul cadrului didactic

Profesorii sunt pusi adesea in dificultate de doua sarcini

aparent diferite: pe de-o parte ei sunt responsanbili de
transmiterea corecta a unei cantitati de informative si
verificarea asimilarii acestor cunostinte, iar pe de alta parte,
are datoria de a dezvolta “aptitudini critice”, strategia fiind
punerea sub semnul intrebarii a unor adevaruri.
Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită
impor­tanță, aceea care asigură formarea și pregătirea
personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională
în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de
activitatea socio-profesională, morală și cetățenească.
Profesiunea didactică este asociată cu câteva categorii
fundamentale de roluri, acceptate de majoritatea sistemelor de
formare a profesorilor: proiectare, mangementul și organizarea
activităților de învățare, consiliere psiho-educațională,
managementul clasei de elevi, comunicare cu elevii, părinții și
colegii, dezvoltare profesională de-a lungul vieții, participare la

5
perfecționarea procesului educațional și a inovațiilor din
școală, oferirea de servicii educaționale pentru comunitate etc.
Personalitatea profesorului în condițiile învățământului actual
presupune și o serie întreagă de calități, determinate de
specificul și complexitatea muncii pe care o desfășoară.
Profesorul își asumă deci o multitudine de roluri, a căror
exercitare este dependentă de personalitatea lui. În școală,
profesorul este conducătorul activității didactice care se
desfășoară în vederea realizării obiectivelor prevăzute în
documentele școlare.

Concluzie

Un profesor model ar trebui astfel sa isi formeze un stil

pedagogic democratic si nu autoritar, sa tina cont de nevoile
elevului, nu numai de obligatiile lui, sa aiba acea vocative
pentru cariera lui, vocative ce inseamna atat motivatie
interioara cat si dragoste pentru copii. Profesorul este cel care
orientează și stimulează curiozitatea naturală și interesul
spontan al elevilor pentru descoperire, cel care îndrumă și
încurajează activitatea de organizare și integrare a datelor
culese, a cunoștințelor reactualizate în vederea aplicării lor la
soluționarea problemelor date, lăsându-le: libertatea de
6
examinare a faptului real ori de analiză critică a conținutului
unui text; independență în activitate; operativitate și rapiditate
în reacții (cognitive, afective, motrice); deplină responsabilitate
pentru ceea ce întreprind.

Bibliografie:

1. Robu Maria, 2008, Empatia in educatie, Didactica

Publishing House, Bucuresti
2. Salavastru Dorina, 2007, Psihologia educatiei, Editura
Polirom, Iasi

Webografie:

1. https//pascuadriana92.wordpress.com
2. forumportal.edu.ro