Portofoliu Pedagogie II

Iancu Simona Lucia (Avram )

Facultatea de Teologie , sectia Muzica Religioasa An III
(examen restanta an II sem I)

Coordonator :

lect.univ dr Grigore Dan Iordăchescu

Iancu Simona Lucia (Avram )

Facultatea de Teologie , sectia Muzica Religioasa

1 PROFESORUL CEL MAI BUN

sunt adecvate vârstei, pregătirii anterioare, valorilor culturale şi nevoilor individuale de

educaţie ale elevilor, creează şi menţine în sala de clasă un climat de lucru care
favorizează învăţarea, motivaţia intrinsecă a învăţării şi dorinţa de a realiza sarcinile de
lucru propuse; acesta presupune o serie de competenţe de management al clasei,
începând cu cele legate de aranjarea mediului fizic al clasei, astfel încât să se
înlesnească interacţiunea dintre profesori şi elevi, stabilirea împreună cu elevii a unor
limite rezonabile în care trebuie să se înscrie comportamentul fiecăruia şi terminând cu
cele legate de crearea unei atmosfere de lucru, destinse, încurajarea preocupării elevilor
de a se autocontrola continuu şi competenţele de tratare corespunzătoare a
manifestărilor de indisciplină.
Profesorii ar trebui să încurajeze interacţiunea socială a elevilor în discutarea şi
realizarea diverselor activităţi de învăţare legate de tema supusă studiului; ar trebui să le
ofere elevilor o structură de lucru de natură să ghideze activitatea de învăţare a elevilor
şi comportamentul lor în timpul lecţiei; să înlesnească elevilor prelucrarea/procesarea
intelectuală a informaţiilor punându-i în situaţia de a desfăşura activităţi care implică
procese cognitiv ce îi vor ajuta să înveţe şi să-şi reamintească informaţia. De exemplu,
evidenţierea legăturilor logice dintre anumite informaţii, solicitarea elevilor în a realiza
extrapolări sau în a stabili implicaţii posibile ale unui fapt constatat, încurajarea
exprimării în maniere diverse – grafice, simbolice, semantice;
Pentru o bună prestaţie profesională, cadrul didactic are nevoie să aibă încredere în
sine şi în competenţele sale profesionale, să stăpânească modalităţi de rezolvare a
situaţiilor critice, tensionale sau conflictuale, să fie capabil să gestioneze situaţiile tipice
şi să poată dezvolta soluţii pentru cele atipice, toate acestea şi multe altele îi sunt
indispensabile muncii cadrului didactic.
Din acest motiv un profesor trebuie să fie devotat elevilor şi învăţării acestora. Un
profesor bun trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot cu adevărat învăţa. Mai mult
decât atât, ei chiar trebuie să pună în practică acest principiu. Profesorului desăvârşit îi
place să lucreze cu tinerii şi se pricepe să înpărtăşească cunoştinţele lui tuturor elevilor,
chiar dacă aceştia sunt foarte diferiţi prin trăsăturile şi talentele lor. Succesul este
garantat de încrederea profesorului în demnitatea şi valoarea oricărei fiinţe umane şi în
potenţialul care există în fiecare. Având în vedere că nu lucrează doar cu un singur elev, ei
trebuie să ia în considerare faptul că elevii sunt diferiţi, iar diferenţele dintre ei influenţează
învăţarea. Pentru a lua în seamă particularităţile individuale, profesorii trebuie să îşi
cunoască foarte bine elevii. Tipul acesta de înţelegere nu este lipsit de importanţă,
deoarece profesorul trebuie să îl folosească constant pentru a-şi modela metodele de
predare.
Un profesor bun învaţă din experienţă, învaţă atunci când îi ascultă pe elevi, când
îi observă lucrând. Lucrurile pe care le află depre elevi în timpul procesului de educaţie
devine automat parte a competenţelor lui didactice.
Pentru a servi mai bine interesele elevilor, un bun profesor este foarte atent ca toţi
elevii să beneficieze de aceaşi grijă din partea lui şi să nu lase ca presupusele sau
realurile lor handicapuri sau incapacităţi, diferenţele individuale, contextele culturale sau
sociale diferite din care provin aceştia, să influenţeze relaţiile dintre el şi elev.
Profesorii trebuie să fie atenţi şi interesaţi şi despre ce cred elevii despre ei înşişi,
de motivaţiile lor, de efectele învăţării asupra relaţiilor lor cu grupul de prieteni, dar şi de
dezvoltarea caraterului lor, de aspiraţiile şi calităţile lor.
Toate aceste competenţe necesare unui profesor vor influenţa performanţele elevilor,
modul lor de raportare la procesul de învăţare, precum şi dragostea sau averiunea lor faţă
de şcoală. Un profesor bun trebuie să aiba raspuns la orice întrebare ( legata de lecţie).
Profesorul trebuie să-i arate elevului că absolut tot în lume poate fi pus în
discutie.
2.Idealurile educaționale ale societății românești

Idealul educational
Etimologic, termenul provine din latinescul idealis, care semnifica "existent in mintea
noastra","ceea ce poseda perfectiunea la care aspiram". Idealul, exprima, in esenta sa, modelul
sau tipul depersonalitate solicitat de conditiile sociale ale unei etape istorice si pe care
educatia este chemata sa-lformeze in procesul desfasurarii ei.Dupa cum se poate observa
idealul educational se raporteaza intotdeauna la om, la ceea ce eltrebuie sa devina. 
Modelul structural al idealului educational:
 Pe baza acestui model putem spune ca idealul educational este un proiect dinamic
deschiscare sintetizeaza un asamblu de insusiri si determinari proprii omului societatii
noastre. Nucleul acestuiideal este format din vocatie si creativitate. Cele doua componente
constitue nucleul valoric alpersonalitatii. Idealul educational implica doua laturi
complementare: una antropologica si cealaltaactionala. Prima se refera la desavarsirea
interioara a personalitatii, iar a doua vizeaza implicarea siexercitarea unei profesiuni in mod
creator si cu randament sporit. Cele doua laturi ale idealului,antropologica si actionala,
formeaza un tot unitar. Cu cat dezvoltarea integral-volutionala este maiintesa, cu atat actiunea
este mai eficienta si cu cat implicarea individului este mai puternica, cu ataturmarile ei asupra
devenirii personalitatii sunt mai profunde.Dupa cum se observa, idealul educational nu este un
model standard impus o data pentrutotdeauna, ci un model dinamic, ce permite
redimensionari in functie de campul de posibilitati in careare loc educatia .Idealul educational
se caracterizeaza prin urmatoarele trei dimensiuni:
.
dimensiunea sociala
 care vizeaza tendinta generala de dezvoltare a acelei societati si careva anticipa unele stari
posibile;
. dimensiunea psihologica
 
se refera la tipul de personalitate pe care societatea il solicita;.
dimensiunea pedagogica
posibilitatile efective de care dispune actiunea educationala pentru a transpune in practica
idealul respectiv .Ca imagine sintetica a dimensiunilor sociala, psihologica si pedagogica,
idealul educativrealizeaza jonctiunea intre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul prin
procesul educativ.

3 .SET DE OBIECTIVE OPERATIONALE

CLASA: a IV-a
SUBIECTUL LECȚIEI: Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul
SCOPUL LECȚIEI: dobândirea unor cunoștințe despre Sfântul Sfântul Prooroc Ioan
Botezătorul, cu scopul de a-l cinsti.
DURATA: 50 de minute.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:
 să recunoască în imagini momente din viața Sfântului Sfântul Prooroc Ioan
Botezătorul;
 să prezinte 2 aspecte semnificative din viața Sfântului Sfântul Prooroc Ioan
Botezătorul;
 să formuleze învățături morale desprinse din viața Sfântului Sfântul Prooroc
Ioan Botezătorul.
 să identifice modalități de cinstire;
4.Definirea conceptului de competență padegogică
Conceptul de competenţă este de natură psihologică. În sens general, apropiat de cunoaşterea
comună, competenţa defineşte o capacitate exprimată într-un anumit domeniu sau capacitatea
de a produce o anumită conduită. În sens elaborat, la nivel de cunoaştere savantă, ca „parte
din lexicul psihologiei ştiinţifice”, conceptul este promovat de N. Chomski în contextul
lingvisticii generative care pune accent pe opoziţia dintre competenţă şi performanţă. În
perspectiva teoriilor cognitiviste, competenţa este fixată la nivelul structurilor şi
mecanismelor mentale care sînt mai importante decît comportamentele observabile în anumite
momente sau situaţii concrete. „Astfel, competenţa perceptivă, motorie, cognitivă, mnezică
etc. trimite la ceea ce subiectul este, în mod ideal, în măsură să perceapă, să facă cu muşchii
săi, să cunoască, să-şi amintească etc. fără ca propriile comportamente să le reflecte în mod
necesar perfect”.

5.Definirea conceptului de curriculum

Curriculum-ul este considerat un proiect care defineşte ţelurile, scopurile şi

obiectivele unei acţiuni educaţionale, căile, mijloacele şi activităţile folosite pentru atingerea
acestor scopuri, metodele şi instrumentele necesare evaluării rezultatelor obţinute.
Tema 6
7.Programa școlară pentru disciplina religie
8.Captură de ecran la copertă, cuprins și la lecția de la tema 7.
9.Analiză comparativă între o metodă tradițională și una modernă

Metodele didactice pot fi clasificate în:

1. Tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, lucrul cu manualul;
2. Moderne: modelarea, instruirea programată, studiul de caz, metode de simulare( jocurile).

Metodele tradiţionale au următoarele caracteristici:

Demonstrația

 vizează, în principal, latura informativă a educației, punând acceentul pe

însușirea conținutului;
 sunt predominant comunicative,;
 sunt orientate, în principal, spre produsul final, evaluarea fiind de fapt o
reproducere a cunoștințelor;
 sunt centrate pe activitatea de predare a profesorului, elevul fiind văzut ca un
obiect al instruirii, așadar comunicarea este unidirecțională;
 stimulează motivaţia extrinsecă pentru învăţare;
 relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina şcolară fiind impusă.

Metodele moderne se caracterizează prin următoarele :

Învăţarea prin descoperire.
 sunt centrate pe activitatea de învăţare a elevului, acesta devenind subiect al
procesului educaţional;
 sunt flexibile, încurajează învăţarea prin cooperare şi capacitatea de
autoevaluare la elevi, evaluarea fiind una formativă;
 acordă prioritate dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura formativă a
educaţiei;
 relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar
disciplina derivă din modul de organizare a lecţiei.

10.Realizați un inventar de mijloace pe care le considerați utile în predarea disciplinei

corespunzătoare.
Mijloace didactice utile în predarea religiei:
 manualul de religie;
 Sfânta Scriptură;
 Cărți de rugăciuni.
 icoane;
 obiecte bisericești;

11.Eseu „Erori în evaluare ale profesorilor mei”.

Acomodarea unui copil cu activitățile, regulamentul, programul sau cu așteptările unui

professor sau învățător poate avea consecințe nebănuite pentru elev, situația find mult mai
acută în perioada marilor transformări (intrarea în clasa pregătitoare sau clasa I, trecerea la
clasa V-a sau clasa IX-a ori schimbarea școlii).

Evaluarea este o componentă-cheie a învățării și dezvoltării, ea fiind un proces de

valorizare, care începe înainte de școală, însă cel mai evident se manifestă în perioada
școlarității.
Evaluarea trebuie să fie o componentă-cheie și pentru demersul didactic, în care
profesorul, în contextul școlii este un prestator de servicii. Astfel, feedback-ul oferit de copii
poate fi o bună premisă pentru optimizarea predării.
O eroare în evaluare a unuia dintre profesorii mei a fost în perioada când mă aflam în
clasa a 3-a și doamna învățătoare de la vremea aceea pe unii colegi de-ai mei din clasă îî
favoriza din start doar pentru simplul fapt că ei mai aveau frați sau surori mai mari care au
excelat la învățătură, nemaifiind necesar să îi asculte pe colegii mei. În schimb pe noi, ne
scotea la tablă când trebuia să fim ascultați, iar nota primită de cele mai multe ori era mai
mica decât a colegilor nominalizați mai sus.
 
Valoarea pedagogica a oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuseste sa-l
stabileascaintre posibilitate si realitate (Stanciu, 1999).Nivelurile de la care se porneste in
fixarea unui ideal sunt (Nicolescu, 1995, citat de Cucos1999):. determinarea sociala (tipul si
esenta societatii);. modelul dezvoltarii ideale a personalitatii istorice este determinat;. valorile
fundamentale ale lumii contemporane (democratia, umanismul, civismul,
toleranta,respectartea drepturilor omului etc);. traditiile culturale, valorile nationale intemeiate
de istorie. 
"Idealul a fost intotdeauna omul." C. Narly 
 
2.
 
SOCIETATEA SI IDEALUL EDUCATIONAL
 Societatea contemporana, caracterizeaza printr-un ritm accelerat de evolutie si implicit
prinadancirea interdependentelor dintre componentele sale, cu consecinte dintre cele mai
profunde asupradevenirii umane, impune in mod firesc prefigurarea unor masuri si adoptarea
unor solutii educative inconcordanta cu esenta si sensul dezvoltarii sale.De-a lungul evolutiei
istorice, intre societate si educatie a existat un raport de determinare siinfluentare reciproca.
Evolutia idealurilor educationale confirma legatura existenta intre acestefenomene.Profundele
transformari in cadrul revolutiei din stiinta si tehnica se regasesc si in planulteoretizarii
pedagogice prin elaborarea unor teze si idei menite sa sugereze solutii in domeniul
practiciieducative. Pot fi mentionate in acest sens o gama larga de reflectii teoretice potrivit
carora educatiaeste un factor principal al progresului social, ca problematica educatiei devine
una din preocuparilecentrale ale zilelor noastre, ca investitia in formarea personalitatii umane,
respectiv investitia ineducatie, invatamant si cercetare pedagogica este de importanta vitala
pentru progresul unei natiuni,ca a gandi la viitor inseamna a manifesta preocupare fata de
prezenrul educatiei.Din perspectiva pedagogica, esenta tuturor acestor reflectii se regaseste
condensata inproiectul de personalitate pe care societatea il impune in virtutea unor deziderate
imanente ei.Coordonatele acestuia sunt prefigurate in idealul educational.
Care este idealul educational al societatii romanesti? 
 Nicola (1994) considera ca:"idealul educational din societatea noastra presupune
formareaunei personalitati integral-vocational si creatoare, capabile sa exercite si sa initieze
roluri sociale inconcordanta cu propriile aspiratii si cu cerintele sociale"; Moise si Cozma
(1996) subliniaza: "idealul educativ este cel al omului de cultura "; iar LegeaInvatamantului
stipuleaza:"idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera,integrala si
armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome creative". Idealul
educational al societatii romanesti stipuleaza valorificarea si desavarsirea potentialuluiuman
in vederea formarii unei personalitati armonioase si creatoare, capabila sa exercite rolurile
cucare societate o va investi. Dobandirea armoniei interioare prin dezvoltarea si integrarea
diferitelorcomponente al personalitatii, concomitent cu asigurarea unui echilibru social si a
unui schimb continuude informatii cu mediul extern caracterizeaza in esenta acest
ideal.Avand in vedere ca acest ehilibru social se infaptuieste predominant prin
intermediulprofesiunii, reputantul pedagog roman Constantin Narly desemneaza prin vocatie
tocmai acestechilibru intre armonia psihologica interna si armonia sociala externa. In
conceptia sa vocatia ar fi"dominanta intr-o personalitate" care se manifesta prin "convergenta
puterilor omului spre anume manifestari, in directia carora el simte ca se realizeaza pe sine,
are sentimentul propriei libertati,propriei afirmari."Idealul educational al scolii romanesti
consta in "dezvoltarea libera, integrala si armonioasa aindividualitatii umane, in formarea
personalitatii autonome si creatoare" (Legea Invatamantului, 1995,art.3) (Cretu, 1999).Pe plan
macrosocial rolul idealului se manifesta in orientarea masurilor, hotararilor sireformelor ce se
initiaza de catre societate, prin organele sale, in vederea organizarii institutionale aeducatiei si
invatamantului, a stabilirii continutului preocesului de educatie ce se desfasoara in
acesteinstitutii.Trecand pe plan microsocial, vom mentiona ca idealul impune o anumita
atitudine fata defiinta umana, in general, fata de copil, in special.Dezideratul idealului
educational ar putea fi, deci, dobandirea si consolidarea vocatiei cadominanta a personalitatii
umane.Infaptuirea acestui deziderat preconizat de C. Narly si utilizat depedagogie implica cu
necesitate restructurari in cadrul functiilor educatiei.In concluzie prin idealul educational se
proiecteaza si se anticipeaza nevoile/interesele sociale,aspiratiile societatii referitoare la
desfasurarea activitatii educative.
3.
 
EVOLUTIA IDEALULUI EDUCATIONAL
 A avea ideal inseamna a construi mintal un model perfect. A tinde spre ideal inseamna
aaspira spre perfectiune, spre desavarsire. Idealul este un model, un prototip perfect, o
imagineconstruita a perfectiunii.(E. Macavei, 1997)Idealul educativ a evoluat de la o epoca
istorica la alta, cunoscand diferentieri in cadruldiverselor societati (Stanciu, 1999): -
in antichitate
, in Atena, idealul educational urmarea dezvoltarea armonioasa a personalitatii, in planestetic,
moral, fizic si militar, valorile supreme fiind adevarul, binele, frumosul reunite in
conceptulclasic al kalokagathiei, iar in Sparta viza indeosebi dezvoltarea fizica si militara,
educatia fizica si inplan moral, desfasurata cu severitate, urmarea pregatirea militara a
tanarului, consacrand astfelcelebra formula de "educatie spartana". 
-in evul mediu
 idealul educational avea o dubla orientare:una cavalereasca care concepeapersonalitate ca
rezultat al insusirii celor sapte virtuti cavaleresti(calaria, manuirea spadei,vanatoarea, inotul,
sahul, cantul si recitarea de versuri.) si una monastica, ecleziastica, predominantlivreasca,
incurajand asceza, si ridicarea deasupra framantarilor pamantene, destinata pregatiriiclerului.
Exista si o sinteza intre cele doua, ipoztazata in Calugarul-Cavaler. (L. Antonesei, 1996,
p.41) 
- in Renastere
 idealul concepea personalitatea ca "homo universale", readucand in prim-planinteresul fata de
maretia naturii umane, fata de valorile filosofice, artistice, literare ale antichitatiigrecesti si
romane. Ideile dominante cu privire la educatie in epoca Renasterii ar putea fi exprimate
inurmatorii termeni: libera dezvoltare a fiintei umane, ca o consecinta a increderii in bunatatea
naturiiomului, dezvoltarea armonioasa-intelectuala, morala, estetica, fizica. Dupa expresia lui
C. Narly,Renasterea reprezinta "o eroica afirmare a intregului omenesc". 
-secolul al XVIII-lea
, supranumit si secolul didacticii, aduce in centrul actiunii educationale ideeanecesitatii
pregatirii fiintei umane pentru viata viitoare, pentru fericirea eterna, prin cunoasterea desine si
a tuturor celorlalte lucruri, stapanirea de sine si indreptarea spre Dumnezeu. Idealul reprezinta