REFERAT MODUL PSIHOPEDAGOGIC

GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE
ÎNVĂȚARE: CAPACITATEA DE
ÎNVĂȚARE A ELEVILOR ȘI
STILURILOR DE ÎNVĂȚARE

Studente:
OPRICĂ OZANA-IOANA
IVAN ANTONIA
GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE ÎNVĂȚARE A
ELEVILOR ȘI STILURILE DE ÎNVĂȚARE

Învățarea este o activitate care se desfășoară într-un mediu educațional școlar.

Literatura din domeniul psihopedagogiei subliniază că învățarea modernă trebuie neapărat
conectată la mediu. N. Krâlov se bazează pe aspectele filozofice și sociologice ale termenului
ca parte a unui spațiu sociocultural în care interacționează diferite procese și componente de
învățare și în care elevii se conectează cu comunitățile lor prin conexiuni culturale. N. Spiciko
caracterizează mediul de învățare ca o totalitate de factori obiectivi psihologici, sociali și
spațiali, inclusiv factori materiali și relațiile interpersonale. Toate elementele interacționează,
se completează reciproc și au un anumit impact asupra fiecărui subiect.1

Din punct de vedere pedagogic, conceptul de mediu de învățare a fost considerat de G.

Beleaev, care l-a înțeles ca fiind mediul educațional al a de instituții de învățământ specifice,
caracterizat prin activitățile a de educatori și personal administrativ [18, p. 72]. V. Kukuşin
consideră că ar trebui să fie: educațional, de dezvoltare, educațional, informativ, de mediu,
estetic, orientat spre dialog, umanist, stimulator [20, p.94]. Mediul de învățare este un concept
în continuă evoluție și determinat de schimbările din educație și societate. După cum
subliniază M. I. Carcea, învățarea este o activitate majoră în perioada de vârstă școlară, în care
elevii participă la forme instituționalizate de învățământ [3, p. 116]. Cu toate acestea,
învățarea are loc și în alte medii. Acestea includ familia, mediul social și cercul de prieteni. 2

Ceea ce se dobândește prin învățare devine condițiile interne pentru activitățile

ulterioare de învățare. Funcția principală a învățării este de a modifica sistemul psihologic
printr-o abordare autoeducativă și de a asigura mijloacele interne necesare pentru a se adapta
la următoarea etapă de evoluție. Învățarea formează personalitatea, perfecționează anumite
structuri psihologice (cunoștințe, aptitudini, atitudini, valori) si permite crearea de noi
structuri. Aceste structuri psihologice se manifestă ca noi comportamente care pot aduce mici
schimbări în realitatea limitată.3

Realizarea unui proces de predare eficient este una dintre preocupările pedagogiei
moderne și o întrebare care apare în spațiul reflexiv al profesorilor, pentru care atât rezultatele

1
Ludmila, Franțuzan și Ionela, Hîncu, ,,Învățarea și mediul educațional școlar: perspective de eficientizare’’, p.
CZU 37.0 | doi.org/10.5281/zenodo.3695327, p. 10.
2
Ibidem, p. 10.
3
Ibidem, p. 10.
învățării, cât și procesele de învățare sunt importante. Cercetările din domeniul psihologiei
cognitive sugerează că există trei factori principali care influențează eficacitatea învățării:
capacitatea de învățare, stăpânirea anterioară și motivația. Cercetătorul L. Cozolino
evidențiază ce principii facilitează procesul de învățare:

- Relații sigure și de încredere – creierul are în vedere ce să învețe și de la cine, așa că

profesorii
- Relația dintre elevi și elevi este deosebit de importantă. 4 Profesorii au posibilitatea de a
construi relații sigure și de încredere prin creșterea autonomiei elevilor și întărirea
legăturilor emoționale cu elevii. Profesorii trebuie să-i sprijine întotdeauna pe elevi
pentru a-și crește șansele de succes.

Procesul de învățare este optimizat într-o stare de excitare scăzută. Creierul conservă
energia prin minimizarea plasticității neuronale la niveluri foarte scăzute de excitabilitate și
redirecționează rapid energia pentru supraviețuire. Învățarea cu succes necesită o stare de
interes și curiozitate. Stresul din mediul de învățare, amintirile traumatice ale experiențelor
anterioare de învățare sau tensiunea ridicată în viața elevilor pot împiedica învățarea prin
inhibarea funcției tumorii din creier.

Gândirea și emoțiile – În timpul evoluției creierului uman, emisferele stângă și dreaptă

au dezvoltat funcții unice. Emisfera stângă a devenit responsabilă pentru limbaj și gândirea
rațională în , iar emisfera dreaptă a devenit responsabilă pentru emoții și experiență fizică.
Emoțiile subminează gândirea, iar mecanismele de protecție intelectuală ne izolează de
emoții. Acordarea atenției atât la gânduri, cât și la emoții îmbunătățește reglarea emoțională și
rezolvarea problemelor.

Experiențele care promovează gândirea critică în situații relevante din punct de

vedere emoțional, întăresc integrarea emisferică și susțin reglarea emoțională și rezolvarea
problemelor complexe.5 Dezvoltarea povestirii în colaborare – Profesorii pot construi povești
pentru a se apropia de elevii lor. O poveste bună conține conflicte și rezoluții, gesturi, expresii
și idei, aromate cu emoție. Conceptul de învăţare este complex, pentru ca învățarea să se
desfășoare eficient, trebuie stabilite condițiile de realizare a procesului de învățământ, mai
întâi premergător și apoi însoțitor de învățare. Perfecțiunea finală a procesului de învățare se
realizează printr-o succesiune de multe operații care evoluează în moduri diferite. În alte
interpretări, învățarea este privită ca un proces de asimilare prin interiorizarea cunoștințelor și
4
Ibidem, p. 10.
5
Ibidem, p. 10.
a noilor moduri de acțiune, conducând la întărirea planurilor interne de acțiune. Potrivit
acestui demers, prelucrarea informaţiei la nivelul sistemelor psihologice are o importanţă
capitală, în urma căreia apar comportamente specifice.

Prin urmare, o condiție prealabilă pentru învățare este participarea activă a elevilor. R.
Gagne distinge condițiile interne ale învățării școlare astfel: procese cognitive, afective,
volitive, motivaționale și condiții externe ale învățării școlare - mediul școlar și mediul clasei
elevilor, ergonomia și factorii de igienă a învățării etc. 6 Mediul educațional al unei școli
include toți factorii interni și externi care influențează realizarea procesului de învățare și este
o organizație complexă care pune accent pe cerințele psihologice și sociale ale părților
interesate (elevi și personal). Potrivit lui C. Stan, conceptul de mediu cuprinde toate
condițiile și factorii care caracterizează și definesc spațiul de existență al unui individ. 7

Cercetătorii disting influențele mediului în funcție de caracteristicile lor directe sau

indirecte. Condiții de mediu - Caracteristici generale, de ansamblu ale unui spațiu care au o
influență mediată și indirectă. O școală reprezintă o instituție publică , întrucât este definită
atât prin limitele sale spațiale, cât și prin specificul activităților care se desfășoară în acest
spațiu închis, fizic, material. Mediul educației școlare cuprinde toți factorii și condiţiile care
determină succesul procesului de învățământ și influențează formarea/dezvoltarea
personalității elevului.

Managementul claselor de elevi:

Managementul claselor elevilor ca domeniu de studiu în științele educației are în

vedere atât perspectivele abordării claselor studențești (pedagogice și psihosociale), cât și
structura dimensională a clasei (ergonomică, psihologică). 8 Experții educaționali au arătat că
în procesul de învățare între elevi apar multe relații care pot avea un impact pozitiv sau
negativ asupra învățării. G. Leroy recunoaște că mediul în care se dezvoltă un copil îi
determină dezvoltarea și comportamentul, care depinde în mare măsură de natura relației sale
cu partenerul său [Apud, 17].

Prin urmare, în exercitarea profesiei de cadru didactic este necesară cunoaşterea

relaţiilor dintre elevi pentru a organiza procesul de învăţare şi de a-l desfăşura eficient.
Deficiențele în managementul clasei pot crea o atmosferă negativă și pot afecta succesul
elevilor. Monotonia și suprasolicitarea duc ambele la oboseală. Unii cercetători spun că
6
Ibidem, p.10.
7
Ibidem, p. 11.
8
Ibidem, p. 11.
profesorii trebuie să cunoască mai bine personalitățile elevilor, deoarece stilurile de predare îi
afectează în mod diferit pe studenții introvertiți și cei extrovertiți.

M.Eysenck a descoperit că studenții extrovertiți se simt foarte confortabil într-o

atmosferă informală și tolerantă atunci când sunt plasați în situații de descoperire și
autoexplorare. Cu toate acestea, o astfel de abordare poate provoca disconfort, mai ales
studenților introvertiți, dacă le este frică. Introvertiții se potrivesc bine situațiilor formale,
bine structurate și metodelor algoritmice care le permit să se concentreze asupra unor
elemente specifice, chiar dacă sunt întrerupte de schimbări frecvente.

Studiul al lui D. Ausubel [Apud 13, p.162] despre adecvarea stilurilor de predare la
motivația și personalitatea elevilor indică și el în această direcție. C. Cucoș a spus că
profesorii eficienți identifică și dezvoltă cele mai potrivite strategii pentru a-și trezi și a-și
rafina elevii, care sunt unice și unice pentru mine. 9 Vlașin spune: „Nu există educație
adevărată fără individualizare. Nu creștem cu adevărat în turme, dar ne pierdem cu ele’’.10

Climatul educațional:

De-a lungul timpului, termenul de climă a fost asociat în literatura profesională cu de

concepte precum atmosferă, ton, spirit, caracter și chiar cultură, confirmând ambiguitatea
percepută a acestuia. Deși este esențială să se analizeze relațiile umane și mediul educațional
la nivel administrativ, efectele negative ale managementului inadecvat al clasei afectează și
mediul educațional. După cum I. Jude afirmă: ,,Climatul exprimă stări subiective, îndeosebi
de ordin afectiv şi moral, iar sub raport psihosocial, este o stare psihosocială, un fenomen de
grup, o stare de contagiune, care se obiectivează în ceea ce este îndeosebi cunoscut sub
denumirea de ambianţă.”11

Așadar, factorii care caracterizează climatul de relații educațional/umane al clasei sunt

caracteristici ale relaţiilor sociale în cadrul clasei. 12 Mediile școlare pot promova bunăstarea
socială și emoțională și învățarea atunci când:

• Este reducerea concurența și este încurajată cooperarea.

•Este oferită asistență și activați și comunicarea este deschisă.

• Este promovată activitatea creativă.

9
Ibidem, p. 11.
10
Ibidem, p. 11.
11
Ibidem, p. 11.
12
Ibidem, p. 12.
 •Sunt promovate interacțiunile nonviolente în clasă și între personalul școlii și elevi,
prevenind astfel pedepsele corporale, agresiunea, hărțuirea și violența.

Un spațiu fizic de învățare este format din două componente principale cu roluri și
caracteristici diferite: Structura arhitecturală a clădirii (determină calitatea de bază a clădirii și
accesul în spațiile interioare și exterioare) și atmosfera proiectată (conturează esența
mediului). OECD a definit inițial spațiul educațional ca: „spaţiu fizic în care se asigură
învăţarea multiplă şi diversă prin intermediul programelor de învăţare şi al cadrelor didactice,
inclusiv al tehnologiilor actuale; un spațiu optimizat, economic, cu performanţă energetică
bună; un spaţiu care respectă şi se află în armonie cu mediul; un spaţiu care încurajează
participarea socială, asigură condiţii (stimulative) de siguranţă şi confort pentru sănătatea
subiecţilor.”13

Un spațiu optimizat trebuie să confere o performanță energetică superioară. Spațiul trebuie

să respecte și să armonizeaze mediul înconjurător. Asigurarea unui spațiu favorizează
participarea socială, siguranța și condiții confortabile (stimulatoare), ce fixează sănătatea
subiectului. Componentele organizării funcționale și spațiale sunt:

•Spațiile aferente procesului de învățare: săli de clasă, cabinete didactice, ateliere,

laboratoare de specialitate, săli de sport etc.

•Spațiile speciale pentru procese de învățare colaborativă: anexe de laborator, biblioteci,

depozitare pentru materiale de învățare etc.

• Sălile comune: grupurile sanitare, încăperile de recreere etc.

• Birourile de conducere: consiliu de administrație, secretariat, secretariat, contabilitate etc.

• Spațiile tehnice: centrale termice sau puncte de căldură, depozite, ateliere de întreținere
etc.

Din perspectiva mediului școlar, spațiul fizic poate fi abordat prin prisma dimensiunilor
ergonomice, include:

- Forma sălii de clasă: analiza poveștilor de succes anterioare arată că cele mai frecvent
utilizate forme geometrice din clasa sunt pătratele și dreptunghiurile compacte.

- Suprafaţa şi volumul clasei- suprafața optimă pentru studenți este de aproximativ 1,5
metri pătrați, iar numărul de elevi dintr-o clasă variază la nivel global între 25 și 40 de elevi.
13
Ibidem, p. 12.
 - Ventilația: obloane, ferestre sau luminatoare sunt deschise pentru a permite ventilația
naturală a camerei .14 Totodată, pe pereții interiori ai clădirii sunt instalate conducte de
extracție, cu deschidere în acoperișul cladirii și dotate cu deflectoare.

- Vizibilitatea- lumina naturală trebuie să vină din partea stângă a clasei, iar lumina
artificială trebuie să acopere întreaga suprafață a sălii de clasă fără a lăsa spații
neluminate sau slab iluminate. Vizibilitatea este determinată de amplasarea
mobilierului (în funcție de orientarea către o anumită sursă de lumină, de exemplu ) și
de sănătatea elevilor.
- Iluminarea pe suprafața de lucru trebuie să fie cât mai uniformă
- Lumina naturală are o influență decisivă asupra formei sălii de clasă 15

Asigurarea managementului eficient al elevilor la clasă trebuie să îndeplinească

următoarele criterii:

-Respectarea aspectelor de management al elevilor la clasă

– Luarea în considerare a factorilor interni și externi și a condițiilor efective de învățare

(educaționale și psihologice) în cadrul proiectării educaționale

– Îmbunătățirea, diversificarea și evaluarea metodelor de predare pentru a crește motivația

elevilor de a învăța.

– Cunoașterea particularităților claselor.

– Proiectarea de activități educaționale care să respecte individualitatea elevilor

– Extinderea activităților de formare a cadrelor didactice la nivelul relațiilor cu elevii 16

Asigurarea unui climat interpersonal stimulant și primitor clasă trebuie să îndeplinească

următoarele criterii: :

– Asigurarea unui climat sigur pentru elevi și abordarea problemelor de disciplină prin
introducerea mai multor modalități de promovare a toleranței în situații de conflict în școli de
prevenire.

– Promovarea valorilor de respect reciproc, cooperare și sprijin care încurajează

comunicarea deschisă.

14
Ibidem, p. 12.
15
Ibidem, p. 12.
16
Ibidem, p. 13.
 – Promovarea activităților creative.

– Proiectarea unor activități în afara sălii de clasă care permit elevilor și profesorilor să se
conecteze și să împărtășească experiențe.17

Asigurarea spațiului fizic propice învățării clasă trebuie să îndeplinească următoarele

criterii:

– Modernizarea și îmbunătățirea procesului educațional prin dotarea școlilor cu

echipamente educaționale, materiale didactice, echipamente de laborator și literatură de
specialitate.

– Creșterea măsurilor de modernizare a infrastructurii școlare.

– Adaptarea mobilierului la cerințele moderne: bănci individuale pentru deplasare ușoară.

- Dotarea sălilor cu cele mai noi echipamente digitale.

– Respectarea cerințelor ergonomice pentru spațiul fizic și igiena învățării.

– Crearea unui mediu adecvat pentru integrarea socială a elevilor cu nevoi speciale prin
asigurarea echipamentelor necesare școlilor .

- Existența unor lecții tradiționale și profesori plasați în față și în spate18

Capacitatea de învățare

Capacitatea de învățare este restructurată la diferite vârste, în care perioada de vârf

este considerată a fi de la 20 la 25 de ani, apoi scade treptat cu mai puțin de 1% până la vârsta
de 40 de ani. Până la această vârstă, pe de o parte, fiziologic, maturizarea și activitățile de
învățare stresante joacă un rol decisiv în modelarea capacității de învățare. Întreaga perioadă
de învățare creează un mediu favorabil dezvoltării abilităților cognitive, care la rândul lor
formează baza învățării. Aceste abilități cognitive sunt procesele pe care creierul nostru le
folosește pentru a prelua, stoca, compara, analiza, lua decizii și a interveni cu măsuri adecvate
în fiecare situație individuală. După 25 de ani, alți factori devin priorități: stilul intelectual de
muncă, motivația, interesul pentru învățare, strategiile intelectuale folosite, tipul activităților
desfășurate. Un stil de lucru intelectual activ, care angajează continuu funcții intelectuale,
menține niveluri ridicate de performanță academică până la vârsta adultă. Pe de altă parte,
învățarea pasivă și repetitivă duce la o adaptabilitate redusă, afectând gândirea, atenția și

17
Ibidem, p. 13.
18
Ibidem, p. 14.
activitatea intelectuală. Fiecare dintre noi are capacitatea de a învăța (este o funcție a
creierului nostru), dar nu toți avem aceeași capacitate de a învăța. Unele lucruri par mai ușor
de absorbit, altele par imposibile. Lucrurile care sunt simple pentru o persoană sunt dificile
pentru alta. Capacitatea de învățare se formează în timp, ca urmare a interacțiunii dintre
forțele noastre interne și influențele externe; este un ritual în mintea noastră să absorbim
cunoștințele, să ne adaptăm la lumea din jurul nostru și să aplicăm informații în contexte noi
și diverse. 19

Capacitatea de învățare este un sistem de personalitate și caracteristici de activitate ale

unui student, care caracterizează empiric capacitatea de a absorbi programul - cunoștințe,
concepte, abilități etc. Aceasta este o dezvoltare mentală cu caracter general, permițând
atingerea unui nivel superior în formarea principiilor generale de acțiune și a metodelor de
acțiune.

Mai mult, capacitatea de a învăța demonstrează și abilități specifice: dacă este mai
dezvoltată la un anumit elev, el va învăța informații specifice mai rapid, în volum mai mare,
cu vigoare și flexibilitate mai activă. Capacitatea de învățare se referă la conceptul de
„Instruire” care este ansamblul tuturor caracteristicilor dezvoltării intelectuale, care sunt
rezultatul pregătirii anterioare. Conform acestei interpretări, învăţarea este legată de nivelul
actual de dezvoltare, iar învăţarea este legată de zona de dezvoltare proximă. Potrivit lui
Markova, învățarea este „susceptibilitatea elevului de a dobândi noi cunoștințe și noi
modalități de a le dobândi, precum și disponibilitatea de a trece la noi niveluri noi. 20

Principalii indicatori ai capacității de a învăța sunt rata progresului în dezvoltarea

cunoștințelor și formarea deprinderilor, ușurința acestei dezvoltări (libertatea de stres,
oboseală, sentimentul de satisfacție din dezvoltarea cunoștințelor), flexibilitatea în trecerea la
noi metode și tehnici de lucru, capacitatea de a controla materialele. Indicatori totali de
învățare, conform lui Kalmykova, sunt: economia și ritmul gândirii; cantitatea specifică de
documente pe baza cărora se rezolvă o nouă problemă; numărul de „pași” pentru soluția
independentă și un ajutor cantitativ, pe baza căruia se obțin rezultatele, precum și timpul
alocat soluției; capacitatea de auto-studiu; performanța și rezistența. Indicatori de învățare
notați: Activități de orientare în condiții noi; alege în mod activ sarcini opționale, folosește în

19
,,Evoluția capacității de învățare pe parcursul vieții’’, https://www.educlas.ro/educatie/evolutia-capacitatii-de-
invatare-pe-parcursul-vietii/
20
,,Înțelegerea capacității de învățare, semnele și indicatorii capacității de învățare. Ce este capacitatea de
învățare și cum o poți îmbunătăți? Capacitatea de învățare ca indicator al dezvoltării mentale’’.
https://dwax.ru/ro/ponimanie-obuchaemosti-priznaki-i-pokazateli-obuchaemosti-chto-takoe/
mod independent sarcini mai dificile. Acești indicatori pot fi corelați cu conceptul de inițiativă
intelectuală ca unitate de activitate creativă (după D.B.Bogoyavlenskaya); perseverență de a
atinge obiectivele stabilite și capacitatea de „imunitate la zgomot”, precum și capacitatea de a
lucra în situații de obstacol, distragere a atenției, obstacole; receptivitate, dorință de a-i ajuta
pe ceilalți, lipsă de rezistență. 21

Capacitatea de muncă

Capacitatea de muncă reflectă echilibrul dintre cerințele muncii exercitate și resursele

individuale(personale), de exemplu în ceea ce privește tipul de activitate, volumul de muncă,
organizarea muncii, sănătatea, competențele, valorile, atitudinile și motivația. 22 Capacitatea de
muncă reflectă:

1. element de bază al organizării (proiectării) ergonomice a muncii

2. cunoaşterea limitelor şi dinamicii capacităţii de muncă
3. cunoaşterea modului de utilizare a capacităţii de muncă
4. adoptarea măsurilor de prevenire a oboselii şi de atenuare a acesteia în timpul
muncii
5. evitarea consecințelor nefavorabile asupra organismului şi asupra eficienţei
activităţi

Capacitatea de muncă reprezintă potențialul funcțional al organismului pentru a

menţine un timp cât mai îndelungat, pe toată durata programului de muncă nivelul optim de
intensitate şi de eficienţă a activităţii. Poate fi și totalitatea posibilităților omului (fizice,
psihice, intelectuale) de a efectua, la un nivel maxim, o activitate utilă. Capacitatea de muncă
este un raport între organism și profesiune, iar munca este o activitate biologică şi economică.
23

Stilurile de învățare

Modul în care elevii preferă să învețe se numește stilul lor de învățare. Nu există o
modalitate corectă sau greșită de a învăța și nu are nimic de-a face cu inteligența. Cu toții
folosim o varietate de stiluri de învățare, deși adesea favorizăm un stil și folosim altele mai
rar. Dacă elevii sunt conștienți de stilul lor de învățare preferat, ei vor putea să-și recunoască

21
Idem.
22
https://www.euroavocatura.ro/dictionar/3476483/Capacitatea_de_munca
23
https://www.scribd.com/document/192580208/Capacitatea-de-Munca
punctele forte și punctele slabe în activitățile de învățare. Stilurile de învățare constau din
caracteristici cognitive, emoționale și fiziologice care servesc ca indicatori relativ stabili ai
modului în care subiecții percep, interacționează și răspund la mediul de învățare. Există
multe tipuri de stiluri de învățare. Stilurile de învățare senzorială sunt împărțite în patru
categorii: auditive (elevii învață cel mai bine dacă ascultă lecțiile), tactile (elevii învață
făcând), vizuale (elevii învață cel mai bine dacă vizualizează sau scriu) și kinestezice (elevii
învață făcând mișcare). 24

Toate procesele educaționale au ca scop explorarea și utilizarea optimă a resurselor de

învățare ale elevilor. Una dintre cele mai importante resurse de acest tip este stilurile de
învățare. Acest lucru depinde de modul în care sunt obținute și dobândite cunoștințele și de
modul în care elevii dezvoltă relațiile cu profesorii și colegii lor. Problema diferențelor de stil
este o problemă a diferențelor în capacitatea oamenilor de a căuta, organiza, interpreta,
imagina și mai târziu reutiliza informații în mod activ. În eforturile lor de învățare, studenții
folosesc aceste oportunități în moduri diferite și la rate diferite . Potrivit lui A. Kolb, stilurile
de învățare se referă la modalitățile specifice în care indivizii realizează schimbarea
comportamentală prin experiența trăită, reflecție, experimentare și conceptualizare [1, p. 208].
Stilul de învățare este o parte activă și stabilă a personalității. Stilurile de învățare au nu numai
componente cognitive, ci și componente afective și psihomotorii care sunt structurate într-un
mod anume la nivel de materie, inclusiv anumite caracteristici ale predării și un set de
prescripții instrucționale care însoțesc succesul efectiv al învățării. Învățarea se caracterizează
prin diferențe individuale și prin stilurile individuale cu care elevii abordează situațiile de
învățare. Fiecare are un mod personal de a rezolva provocările și are propriul mod de a trata
anumite subiecte. Aceasta înseamnă că fiecare copil își dezvoltă propriul ritm de învățare în
timpul procesului de dezvoltare școlară. Spre deosebire de stilurile cognitive, care se referă la
organizarea și controlul proceselor cognitive, stilurile de învățare se referă la organizarea și
controlul strategiilor de învățare și dobândirea de cunoștințe.25

Cele patru modalități senzoriale în modelul Fleming sunt :

1. învățare vizuală
2. învățare auditivă
3. învățarea prin citire / scriere.
4. învățare kinestezică

24
https://edupsihologie.wordpress.com/2015/02/19/stilurile-de-invatare-la-elevi/
25
Aliona ,Afanas, ,,Rolul stilurilor de învățare în activitatea educativă’’.
 O metodă de a distinge stilurile individuale de învăţare este cea care ia în calcul
emisferele cerebrale. Asselin şi Mooney descriu din acest punct de vedere stilurile de învăţare
ca global, bazat pe emisfera dreaptă, sau analitic, bazat pe emisfera stângă. În general, cei cu
un stil global „percep lucrurile ca pe un întreg, fac distincţii generale între concepte, sunt
orientaţi către oameni şi învaţă într-un context social”. Cei cu un stil de învăţare analitic, pe
de altă parte, percep lucrurile prin părţile lor mai degrabă decât ca întreg şi impun o anumită
structură sau restricţii asupra informaţiilor şi conceptelor” (Miller, 2001, p. 3). 26 Felul în care
ne concentrăm asupra informaţiilor noi şi dificile şi ni le reamintim este legat de stilul nostru
de învăţare global sau analitic. Unii elevi învaţă mai uşor atunci când informaţiile sunt
prezentate pas cu pas, într-un model secvenţial, prin care se construieşte o înţelegere a
conceptelor. Alţii învaţă mai uşor fie atunci când înţeleg mai întâi conceptul şi se concentrează
apoi pe detalii sau când introducerea informaţiilor se face printr-o povestire cu umor sau o
anecdotă legată de experienţa lor şi susţinută cu exemple şi grafice.27

Stilul vizual:

Elevii își amintesc mai ușor ceea ce citesc sau observă. Își pot închide ochii și își pot
aminti ceea ce au citit sau văzut înainte Elevii cu acest stil de învățare vor lucra foarte bine cu:
– hărți, hărți mentale – imagini și expresii colorate – postere – imagini video – fotografii.
Când predați elevilor într-un stil de învățare vizuală, ar trebui să existe o mulțime de efecte
vizuale și lucruri de văzut.28 Copiii care folosesc un stil de învățare vizuală absorb cu ușurință
informații prin vedere, folosind materiale vizuale sau urmărind demonstrații live.
Sensibilitatea mediului este vizuală, necesită un împrejurimi atractiv, distras de dezordinea
vizuală.

Judecarea despre un străin se bazează în principal pe chipul, hainele și aspectul general

al acelei persoane. Mișcările ochilor – când gândesc că au tendința de a-și întoarce ochii spre
tavan, atunci când ascultă, trebuie să facă contact vizual cu vorbitorul și doresc ca ascultătorul

26
https://iteach.ro/pagina/1113/
27
idem
28
Valeria Ecaterina, Purcia, https://edupsihologie.wordpress.com/2015/02/19/stilurile-de-invatare-la-elevi/
să facă și contact vizual. Vorbirea este caracterizată prin descrierea elementelor vizuale
precum culoarea, forma, dimensiunea și aspectul general. Bună memorie pentru aspectele
vizuale ale mediului, text scris, layout, desene, chipuri umane. Persoanele vizuale au
dificultăți în a se concentra asupra activităților verbale, preferă să vadă decât să vorbească sau
să acționeze, au o bună capacitate de organizare, își amintesc cu ușurință ceea ce văd, citesc și
scriu bine, au o personalitate calmă și calmă, armonie și atenție la detalii. 29

Stilul auditiv:

Acești elevi pot învăța cel mai bine ascultând instrucțiuni verbale, cum ar fi explicații,
discuții sau materiale audio, preferând să se bazeze pe sunet. Elevii cu acest stil de învățare se
vor descurca foarte bine cu: – instrucțiuni verbale – explicații – cântece și poezii – răspunsuri
orale. Când predați elevilor cu un stil de învățare auditiv, ar trebui să adăugați cât mai multe
surse sonore posibile pe tot parcursul cursului.30 Copiii cu acest stil de învățare preferă să
citească cu voce tare mai degrabă decât în tăcere, chiar și atunci când citesc singuri. Copiii cu
abilități puternice de vorbire și limbaj, talent muzical și care învață limbi noi au cu ușurință un
stil de învățare auditivă. Stilul auditiv presupune preferarea să asculte explicațiile decât să le
citească. Persoanele cu acest stil își amintesc mai ușor informațiile atunci când citesc cu voce
tare și își amintesc foarte bine lucrurile pe care le aud în jurul lor. Aceasta înseamnă că ei își
amintesc mai bine și înțeleg mai ușor concepte noi atunci când sunt explicate cu voce tare -
chiar dacă ei sunt cei care vorbesc cu voce tare. Ei pot chiar să-și amintească mai bine ideile
dacă ideile noi sunt asociate cu sunete nonverbale, cum ar fi muzică, tobe sau bătăi din
palme.31

Stilul tactil:

Elevii își pot sublinia ideile principale în timp ce citesc și pot lua notițe în timp ce
ascultă. În cele mai multe cazuri, actul de a scrie este suficient pentru ca învățarea să aibă loc.
Elevii cu acest stil de învățare se descurcă bine în: – activități de meșteșuguri – desen și
pictură – jocuri de construcție – modelare. Când predau elevilor cu simțul stilului de învățare
tactil, elevii ar trebui să aibă voie să miroasă și să atingă obiecte.32

Stilul kinestezic:

29
https://www.parintiicerschimbare.ro/stilul-de-invatare-vizual/
30
Valeria Ecaterina, Purcia, https://edupsihologie.wordpress.com/2015/02/19/stilurile-de-invatare-la-elevi/
31
https://tikaboo.ro/stilul-auditiv-de-invatare/
32
Valeria Ecaterina, Purcia, https://edupsihologie.wordpress.com/2015/02/19/stilurile-de-invatare-la-elevi
 Acești elevi învață cel mai bine folosind experiențe practice care sunt adesea necesare
pentru a păstra cunoștințele învățate. Ei învață cel mai bine atunci când sunt pe deplin
implicați într-o activitate. Elevii cu acest stil de învățare se vor descurca foarte bine în: –
activități care implică mișcare – diferite tipuri de jocuri – experimente La predarea elevilor cu
un stil de învățare kinestezic în mișcare, trebuie menționat că copiii sunt mereu în mișcare.
Doar ascultarea lecției nu îi va menține pe elevi interesați pentru mult timp. Studiile arată că
metodele de predare care se potrivesc cu stilurile de învățare ale elevilor le pot îmbunătăți
semnificativ performanța academică.33

Teoria inteligenţelor multiple ale lui Howard Gardner

În ultimul deceniu, tot mai mulţi pedagogi au îmbrăţişat teoria lui Howard Gardner
despre inteligenţele multiple. Inteligenţele logico-matematică şi cea lingvistică, cele două
modalităţi de gândire cel mai apreciate în şcoală, sunt doar două dintre cele opt inteligenţe
descrise de Gardner pe baza unor cercetări culturale şi în domeniul biologiei. În plus, Gardner
identifică inteligenţele spaţială, muzicală, corporal-chinestezică, interpersonală, intrapersonală
şi naturalistă.

Așadar, felul în care sunt combinate aceste inteligențe multiple este ceea ce ne
diferențiază ca indivizi și determină apoi modul în care rezolvăm probleme și evoluam
ulterior. Însă tocmai aceste diferențe devin o provocare pentru sistemul tradițional de educație,
care presupune ca toată lumea e la fel, deci învață la fel. Poate acesta este motivul pentru care
majoritatea copiilor nu se simt stimulați sau apreciați la adevarata lor valoare într-o sală
tradițională de clasa.34

33
Valeria Ecaterina, Purcia, https://edupsihologie.wordpress.com/2015/02/19/stilurile-de-invatare-la-elevi
34
https://www.shakespeare-school.ro/teoria-inteligentelor-multiple-cele-8-tipuri-de-inteligenta-si-efectele-lor-
nebanuite-asupra-procesului-de-invatare/
 Capacitatea de lucru: curba fiziologică zilnică, săptămânala, anuală.

În cursul unei zile, capacitatea de efort și randamentul activității depuse nu evoluează

paralel cu durata ei ci descriu o linie ondulată (numită curbă de randament): astfel, se
înregistrează valori mijlocii ale randamentului în jurul orei 8 dimineață și un nivel maxim
între 9 și 11. Curba începe să scadă atingând o depresiune în jurul intervalului 13-14 apoi
crește ușor, din nou, spre orele 15-17, dar fără să atingă nivelul maxim de dimineață. După ora
19 randamentul școlar începe să scadă în mod evident.35

În timpul unei săptămâni, capacitatea de lucru, și deci randamentul elevilor variază

astfel: lunea capacitatea este mai redusă, dar crește destul de mult marțea și miercurea; joia
poate apare o diminuare a capacității de lucru, cu tendința de a atinge valorile de luni: vinerea
capacitatea de lucru este mult scăzută, frecvența elevilor obosiți ajunge la valorile cele mai
ridicate din cursul unei săptămâni de muncă.36

În cursul anului școlar apar, de asemenea, modificări importante ale capacității de

lucru. Această este mai scăzută la sfârșitul semestrelor, după lucrări de evaluare, după lucrări
de control și examene și bineînțeles la sfârșitul anului școlar. Pentru a se realiza un randament
școlar maxim, dar care să nu dăuneze sănătății tinerilor, programul lor școlar și de timp liber
trebuie să evolueze concordant cu „stadiul” în care se găsește organismul. Această înseamnă

35
https://www.parintiicerschimbare.ro/randamentul-scolar/
36
idem
că perioada activităților trebuie să coincidă cu stadiul de refacere, de maximă formă a
organismului, iar etapele de repaus să fie stabilite atunci când, datorită oboselii, este nevoie de
refacerea forțelor.37

BIBLIOGRAFIE:
1. Franțuzan, Ludmila și Hîncu, Ionela, ,,Învățarea și mediul educațional școlar:
perspective de eficientizare’’.
2. ,,Evoluția capacității de învățare pe parcursul vieții’’,
https://www.educlas.ro/educatie/evolutia-capacitatii-de-invatare-pe-parcursul-vietii/
37
Idem
3. ,,Înțelegerea capacității de învățare, semnele și indicatorii capacității de învățare. Ce
este capacitatea de învățare și cum o poți îmbunătăți? Capacitatea de învățare ca
indicator al dezvoltării mentale’’- https://dwax.ru/ro/ponimanie-obuchaemosti-
priznaki-i-pokazateli-obuchaemosti-chto-takoe/
4. https://edupsihologie.wordpress.com/2015/02/19/stilurile-de-invatare-la-elevi/
5. Aliona ,Afanas, ,,Rolul stilurilor de învățare în activitatea educativă’’.
6. Valeria Ecaterina, Purcia, https://edupsihologie.wordpress.com/2015/02/19/stilurile-
de-invatare-la-elevi/
7. https://www.parintiicerschimbare.ro/stilul-de-invatare-vizual/
8. https://tikaboo.ro/stilul-auditiv-de-invatare/
9. https://www.euroavocatura.ro/dictionar/3476483/Capacitatea_de_munca
10. https://www.scribd.com/document/192580208/Capacitatea-de-Munca
11. https://www.shakespeare-school.ro/teoria-inteligentelor-multiple-cele-8-tipuri-de-
inteligenta-si-efectele-lor-nebanuite-asupra-procesului-de-invatare
12. https://www.parintiicerschimbare.ro/randamentul-scolar/