Lector dr.

Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

De ce psihologia educației?
Cum deschidem usa sălii de clasa?
 Prima întâlnire
 Cum creăm clase care învață?
Atașamentul în clasa de elevi. Dansăm împreună?
Aspectele cheie ale învățării – relațiile sigure, povestea și
echilibrul dintre gândire -emoție

Ce studiaza psihologia educației?

PSIHOLOGIA (din grecescul psyche = suflet şi logos = ştiinţă) se afirmă ca ştiinţă
centrală despre om şi relaţiile interumane, studiând fenomenele psihice şi urmărind descrierea
şi explicarea lor prin intermediul unui ansamblu de legi şi modalităţi determinative.
Psihologia este știința care se ocupă cu descrierea și explicarea
fenomenelor psiho-comportamentale.
EDUCAȚIA (din latinescul educatio - creştere, hrănire, cultivare) este o activitate
complexă, ce se realizează printr-un lanţ nesfârşit de acţiuni interpersonale şi sociale, în
vederea transformării individului într-o personalitate activă, creatoare şi autonomă.
Montaigne spunea că prin educaţie “conştiinţa şi virtutea ajung să strălucească,
raţiunea devine singurul conducător al comportamentului, iar curiozitatea îl orientează pe
om pe drumul cunoaşterii”.
Psihologia educației studiază dezvoltarea personalităţii umane prin învăţare în
situaţii educaţionale, a eficienţei educaţiei şi instruirii, a organizaţiilor şi grupurilor
educaţionale

Psihologie
Stiintele educatiei sociala

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
socialogie Psihologie
pedagogie
Neuro
stiinte
Anatomie Biologie

Fig. 1 Relațiile Psihologieie cu psihologia educației

Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

Cunoștințele de psihologie îl ajută pe profesor să înteleagă mai bine:

 complexitatea vieții școlare,
 mecanismele psihice implicate în învățare,
 dimensiunea emoțional-afectivă, comunicarea eficientă elev – profesor,
 studiul relațiilor interumane,
 dezvoltarea socială, morală și cognitivă a elevului în funcție de particularitățile
individuale și de vârstă.

Cum deschidem ușa sălii de clasă?

 Prima întâlnire
Cum se comportă elevul în prima lui zi de școală? De ce este el preocupat?
Cu ce probleme se confruntă elevul în primele zile de școală?
 Neliniște,
 Preocupare pentru vestimentație,
 Efort de adaptare la (spatiul școlii și al clasei, la colegi, profesori, orar, la
disciplinele noi, la stilul didactic al fiecărui profesor în parte, la cerințele noi, la modurile noi
de evaluare, etc).
Iată un exercitu de intercunoaștere:

CARTEA DE VIZITĂ

Scopul: - cunoştere şi autocunoaştere - prezentare - autocaracterizare - formulare de întrebări şi

răspunsuri
Materiale necesare: instrument de scris, cărţi de vizită fiecare elev va primi o carte de vizită cu
următoarele rubrici:
Nume şi prenume, Vârstă, Localitatea de origine, Pasiuni.
Elevii vor completa individual cărţile de vizită cu datele personale, după care profesorul strânge fiecare
carte de vizită şi le redistribuie elevilor, de data aceasta fiecare elev primind cartea de vizită a unui coleg
şi nu cartea sa de vizită. Apoi, pe rând, elevii vor prezenta cărţile de vizită în faţa clasei.

Gustave le Bon este de părere că viața psihică a fiecăruia dintre noi este guvernată de
inconștient. El
vorbește de:
- inconștientul organic, ereditar,
- inconștientul afectiv, patternurile afective, stilul de atașament,
- inconștient intelectual, credințe.
Fiecare din noi, fie cadru didactic, fie elev, intra in sala de clasa cu propriul sau
inconstient. Astfel, adaptarea la nou este pentru fiecare mai grea sau mai usoara. Singura care
poate face diferenta este experienta.
Este prima zi din noul an scolar. Te pregatesti ca profesor, pentru sosirea noilor tai
elevi. Incepi sa te gandesti...ce elevi voi avea anul acesta? Cati elevi constiinciosi voi avea?
Cat de implicati vor fi parintii? Ce pretentii vor avea de la mine? Care vor fi incercarile anul
acesta? Oare voi avea elevi mai multi anul acesta?
Mereu exista noi provocari, noi cerinte de efectuat, indiferent daca esti profesor in
invatamantul de masa sau in universitar. An de an profesorii veterani se intarc cu forte
proaspete la catedra, dar vin si profesori tineri.
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

Meseria de dascal este in continuare, cel putin pentru unii, (nu pentru aceia pentru care
este o alternativa de serviciu), o activitate extraordinara. Este uimitor cum elevii tai au succes
datorita calitatii predarii tale.
Sala de clasa, este locul de munca in care creativitatea se impleteste amonios cu
dedicarea conducand la dezvoltarea si formarea altor oameni.
Resursele interioare ale profesorului sunt creativitatea, formarea sa profesionala, de-o
viata, studiul intens, miile de ore petrecute si furate de la proprii sai copii pentru pregatirea
lectiilor, a materialelor didactice, abilitatile lor oratorice, de predare, dragostea si dedicarea
fata de meseria de dascal, toate acestea formeaza arhitectul mediului de invatare
Arhitectul mediului de invatare, profesorul isi creaza singur clasa. Uneori este inspirat,
alteori mai putin.
De exemplu, puteti sa –i lasati pe elevi sa isi corecteze singuri temele pentru acasa, sau,
sa ii lasati sa isi organizeze ei singuri jocurile din timpul pauzei, sau puteti sa-i lasati sa va
propuna sa efectuati dumneavoastra divesre exercitii, pentru a va pune in incurcatura, sau sa
isi propuna ei singuri reguli, etc. Un singur lucru este foarte important in sala de clasa, TOTI
COPIII POT INVATA!
Crearea unei atmosfere care sa ofere incredere elevului este cheia spre succesul scolar.
Spatiul din sala de clasa trebuie sa fie in acelasi timp si limitat si extins.
Ce semnifica acest lucru?
Ca orice microsocietate are anumite reguli dupa care functioneaza, fara de care ar fi
haos. Daca ar fi ca profesorul si elevii sai sa invete impreuna, acest fapt implica libertatea,
usurinta si siguranta cu care fiecare din participantii la actul de predare – invatare poate adresa
intrebari, intrebari despre orice este greu de intrebat in alta parte.
Astfel, rolul elevilor este sa vorbeasca si intre ei, nu numai cu profesorul. Iar rolul
profesorului nu este numai sa ofere informatii ci si sa stabileasca o structura in cadrul careia
sa poata sa invete toti, impreuna.
Inceputul anului scolar presupune pentru profesor, inceputul unui proces de conducere,
coordonare, care cuprinde
- Diagnoza
- Prognoza
- Planificarea organizarea
- Indrumarea
- Evaluarea

 Cum cream clase care invata?

In limba chineza cuvantul invatare este prezentat de doua ideograme. Prima inseamna a
studia, care este compusa dintr-un simbol care reprezinta a acumula cunostinte si un un alt
simbol care reprezinta un copil in fata unei usi.
A doua ideograma inseamna a exersa constant si este reprezentat de un simbol al unei
pasari care isi exerseaza luarea zborului – Peter Sange
La nivelul educatiei exista patru mari verigi care sunt interdependente si ar trebui sa
conlucreze in vederea schimbarii la nivelul educatiei/ invatarii. Aceste verigi sunt clasa,
scoala profesorul si parintele.
Clasa este formata din elevi si profesori. Ei au ca scop invatarea.
In spatele clasei stau parintii a caror implicare este foarte importanta pentru buna
functionare a clasei.
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

Componentele clasei sunt profesorii, elevii si parintii.

Profesorul – este ghidul tuturor elevilor, el este implicata continuu in propria invatare
( atat a disciplinei pe care o preda, cat si a propriului stil didactic).
Elevul – este cocreatorul cunoasterii, este participant activ la evolutia scolii. Elevul isi
dezvolta continuu abilitatile cognitive si emotionale pentru a face fata cu succes in fata
provocarilor scolare si ale vietii (discipline, stiluri didactice,teme, colegi, etc).
Parintele – uneori poate fi neinteresat si nonimplicat in viata scolara a propriului sau
copil, sau, poate fi chiar un blocaj care ingreuneaza educatia copilului sau. Dar, si parintele
are la randul sau propriile pareri, patternuri, atitudini,modele mentale, uneori si reactii
comportamentale, negative fata de educatie, scoala, formarea profesorilor. Aceste modele
mentale si comportamentale sunt influentate de propria sa experienta de elev.
Dar, pentru ca edcatia sa aiba succes, este nevoie ca cei trei, parinte, elev si profesor sa
conlucreze/ coopereze.

Alti profesori
Profesor
Parinte

Clasa

Alti elevi
Elev

Fig. 1 Comunicarea profesor-elev-parinte (Scoli care invata, Peter Sange)

Atasamentul in clasa de elevi. Dansam impreuna?

Atașamentul este un principiu universal regăsit în natură, de la simplele plante ce
conviețuiesc, până la animalele care-și cresc puii împreună, trăiesc în grupuri sociale.
Teoria atașamentului consideră că această tendință de a crea legături emoționale cu
ceilalți este fundamentul adaptării la mediu.
Capacitatea noastră, a oamenilor, de a stabili legături și nevoia de apartenență socială,
de atașare, conduc spre un comportament de atașare corespunzător, atașament sigur;
comportamentul de atașare stimulează, la rândul său, afecțiunea reciprocă și conduce spre
adaptare.
Dar de ce nu am vorbi de atșament și în sala de clasă?
Capacitatea de atașare dintre profesor și elevi, dar și dintre elevi și profesor, ar putea
conduce spre o mai bună adaptare școlară? Elevii pot învăța de la profesori plini de grijă,
compasiune, care sprijină dezvoltarea cognitivă și implicit și dezvoltarea socială și
emoțională a elevilor?
Am putea vorbi și de o „sensibilitate a profesorului”?
Așa cum Mary Anisworth numea “sensibilitatea maternală”, capacitateaunei mame
sensibile de a percepe cu mare atenție, corect și prompt, semnalele copilului său, și profesorul,
ar putea fi capabil să perceapă corect, promp toate semnalele elevului. Semnale referitoare la
faptul că elevul se simte în siguranță în sala de clasă, că poate să raspundă făra a-i fi frică de
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

critică, că este atras de materia predată, că înțelege conținutul informațional predat, că se

simte bine din punct de vedere fizic și emoțional.
Știm că relația profesor- elev nu este o relație egală, dar mai știm însă și că această
relație este bidirecțională, adică, ceea ce simte profesorul, poate fi transmis, poate influența
starea elevului, uneori poate influența învățarea și chiar atitudinea față de școală, față de
cunoaștere și uneori chiar față de profesia de dasăcal.
De ce nu ar fi la fel de importată și experiența elevului cu dascălul său?
Experiențele elevului din clasă, cu colegii, cu profesorii, pot avea influențe asupra
adaptării școlare, pot avea influențe covărșitoare asupra devoltării personalității sale, asupra
atitudinii față de sine, față de cariera sa, chiar asupra modelului educațional transmis mai
departe, copiilor săi.

Elevul se Mai puțin

da simte în inhibat,
Profesorul este
siguranță, dornic de
atent, sesponsiv,
apreciat explorare
suportiv și învățare

nu

Inhibat și
făra dorință
Elevul devine de
anxios, fără explorare și
încredere în învățare
sine
Fig 2 Atașamentul profesor-elev

Neurostiința ne spune că adrenalina, care este secretată în momentele de frică, de

teama, inhibă hipocampul și implicit inhibă învățarea. Dar și cortizolul, hormonul stresului,
inhibă învățarea. Astfel, stresul, frica, anxietatea, uneori depresia sunt dușmanii de temut ai
învățării.
Conform lui Bowlby, care a observat că sugarii devin atașați de persoanele care
răspund în mod constant și satisfăcător cerințelor lor; acest prim atașament asigură un tip de
comportament care se repetă pe durata întregii vieți a individului. Bowlby a definit
atașamentul ca fiind legătura pe care o dezvoltă copilul în cea de-a doua jumătate a primului
an de viață față de mama sa, sau persoana de referință.
Așa și elevii pot fi atașați de profesorii lor, astfel orele de curs pot fi plăcute, unde
elevii se pot simți în siguranță, unde pot spune ceea ce gândesc, fără riscul de a fi criticați de
colegii sau de profesori.
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

Copiii învață mult mai bine într-un mediu cald, plăcut, primitor, stimulativ și
protectiv, unde toți funcționează ca o mică comunitate, unde își cunosc problemele,
potențialitătile, dar și deficientele, unde își cunosc emoțiile și le descifreaza corect.
Aceasta reprezintă o condiție fundamentală a atașamentului sigur dintre dascal și
elevii săi și implicit o condiție favorabilă învățării.
Atașamentul este un mecanism de supraviețuire emoțională cu care ne naștem și
reprezintă capacitatea de a fi consolat de către ceilalți și de a te simți în siguranță.
Atașamentul sigur în clasa de elevi optimizează activitatea de învățare.
O regiune importantă care nu își dezvoltă potențialul fără ajutorul unui adult
continator, prezent, grijuliu se numește cortextul prefrontal. Această regiune se găsește în
spatele ochilor și este responsabilă pentru atenție și concentrare, este importantă în luarea de
decizii clare, toleranță la frustrare, empatie și abilitatea atenției de a trece de la o activitate la
alta.
Siegel și Bryson în 2011 au explicat faptul că regiunea prefrontală este vitală și la
integrarea neurologică, deoarece este poziționată ca să lege toate regiunile majore ale
creierului. Un creier prefrontal bine dezvoltat permite cortextului superior, care este preocupat
cu gândirea, să se lege cu centrul emoțional al creierului, precum și cu trunchiul cerebral, care
este responsabil pentru funcțiile de bază ale corpului, regiunea prefrontală a creierului se
regăsește în ambele jumătăți ale creierului.
Pe măsură ce dascalul se racordeaza emoțional cu elevii sai, el cultivă dezvoltarea
creierului prefrontal, oferind acestora capacitatea de gândire logică. Acest tip de funcționare
integrată a creierului duce la capacitatea de a rezolva rapid și eficient problemele, elevul
devine încet, încet autonom, începe să se descurce de unul singur în activitățile școlare și
începe să gândească creativ. Dar mai ales, își formează o atitudine pozitivă față de cunoaștere,
față de învățare.

Fig 3 Relația de atașament în clasă

Aspectele cheie ale învățării – relatiile sigure, povestea si echilibrul

gandire-emotie
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi

În planificarea procesului de instruire ar trebui să ținem cont de următoarele aspecte, și

anume:
 Relațiile sigure, bazate pe incredere și respect - creierul elevului se dezvoltă și
functionează cel mai bine în momentul în care benefeciază de sprijin atât din
partea colegilor săi de clasa, cât și din partea profesorului, mai mult decât
atât, relațiile sale cu colegii cât și cu profesorul sunt relații bazate pe respect
și siguranță fizică și psiho-emoțională, nivelul stresului este minim.
Ceea ce reglează neuroplasticitatea și învățarea ține de relatiile sigure cu cei din mediul
nostru, cu cei cu care conviețuim.
Siguranța interpersonală stimulează dezvoltarea creierului, rețelele neuronale,
conduitele dezirabile, favorabile învățării.
Mai mult decât atât, mediul sigur, suportiv, cald emoțional, în care elevul găsește
sprijin ori de câte ori are nevoie, conduce spre o reglare emoțională a cărui obiectiv este tot
învățarea. În același timp, un nivel redus de stres, maximizează procesul biochimic al
plastcității creierului, cu alte cuvinte, sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine
(opamina, endorfina, oxitocina) și implicit, crește motivația și plăcerea pentru a învăța.
Racordarea profesor –elev este importantă în cazul tuturor elevilor, dar mai cu seamă în
cazul elevilor aflați în situații de risc. Relațiile sigure cu elevii noștri, încrederea, suportul
emoțional, oferit acestora, stimulează autonomia și inteligența emoțională.
 Focalizarea echilibrată dintre gândire și emoție conduce la o o coordonare
mai bună a emisferei drepte cu emisfera stângă. Astfel, elevul învață să imbine
armonios partea creativă, emoțiile, cu partea logică, gândire rațională și
limbaj.
Atenția acordată atat gandirii critice cat si a emotiilor conduce spre o reglare emotionala
si implicit, conduce cu succes la rezolvarea de probleme.
De exemplu, putem incuraja gandirea critica in situatii cu emotionalitate inalta. Acest
lucru incurajeaza functionarea ambelor emisfere cerebrale.
 Acest lucru se poate realiza cel mai bine prin povesti, ele sustin activitatea memoriei
si regleaza emotional comportamentele elevilor. O poveste contine desigur conflicte, dar si
rezolvari, emotii, personaje positive, dar si personaje negative. Povestile integreaza
functionarea elevilor in cadrul clasei, invatandu-I abilitati, valori, generand perspective si
scopuri commune – coeziunea grupului astfel se formeaza si creaza matricea de atasament la
nivelul membrilor clasei de elevi.