MANAGEMENTUL CLASEI DE

ELEVI CU TULBURARI DE
COMPORTAMENT

prof. Predusel Doina

Prof. Pahon Oana
Scoala Speciala nr. 1 Constanta
 Semnificatii
Managementul clasei de elevi se referă la un
ansamblu de activităţi şi comportamente ale
profesorului, care urmăresc să întreţină o
atmosferă de cooperare şi de implicare a elevilor
în realizarea sarcinilor de învăţare care le revin..
Termenul „dificultăţi comportamentale” este
utilizat in aceasta expunere, cu sensul de orice
dificultăţi legate de comportamentul elevilor în
şcoală, indiferent de cauza acestora.
Dezvoltarea unui plan comportamental la
nivelul clasei

Comportamentul adecvat trebuie încurajat

şi uneori învăţat. În cazul în care mediul
familial al elevului nu îl ajută pe acesta să-
şi dezvolte un comportament adecvat,
atunci trebuie să i se facă foarte clar
cunoscut ceea ce se aşteaptă de la el în
mediul şcolar. Schema de mai jos propune
un plan de dezvoltare al unui
comportament pozitiv la nivelul clasei.
 Plan de dezvoltare
al unui comportament pozitiv

-Regulament de comportament al elevilor – Regulile clasei

-Semnale nonverbale Aspecte legate de organizarea clasei

Faza de stabilire Faza de consolidare Faza de coeziune

 Faza de stabilire
Această fază este crucială în dezvoltarea dinamicii clasei
de elevi. Profesorul să clarifice aspecte ca:
organizarea clasei (pe grupuri/ pe perechi/ pe rânduri);
cum / dacă se va realiza deplasarea/ mutarea elevilor în
anumite situaţii/ la anumite ore/ în cazul anumitor sarcini
în clasă;
cum să procedeze pentru a solicita asistenţa
profesorului;
chestiuni legate de temele de casă, luarea notiţelor,
modul de evaluare etc.
Pentru ca unui set negociat de drepturi-responsabilităţi-
reguli să se transforme într-un instrument eficient de
management al comportamentului trebuie să respecte
cel puţin 2 principii:
să reflecte valorile şi obiectivele politicii generale a şcolii
cu privire la comportament;
să fie aplicat consistent de întreg personalul şcolii.
 Faza de consolidare

În această fază rutinele şi regulile devin norme prin

utilizarea sistematică.Odată stabilite regulile trebuie
depus efort pentru consolidarea lor.
Stabilirea regulilor nu este suficientă; nici măcar afişarea
lor. Profesorul trebuie mereu să se adreseze unor
comportamente inadecvate ca: întârzierea la oră, gălăgia
în clasă, refuzul de a realiza sarcina dată, limbaj
inadecvat, până când se creează nişte „norme” de
comportament în activitatea la clasă.
Comunicarea regulilor nu trebuie să ia forma unui
instrument prin care profesorul îşi exercită controlul
asupra clasei, ci trebuie considerată un mijloc pentru a
atinge un scop: cooperarea profesor-elev într-o
comunitate de învăţare. Astfel, regulamentul stabilit face
posibile predarea, învăţarea şi managementul eficient.
 Faza de coeziune
În această etapă managementul
comportamentului are loc în cadrul dinamicii
deja formate a relaţiei profesor-elev. Dacă am
reuşit să stabilim o relaţie de lucru pozitivă cu
elevii ne bazăm mai puţin pe reguli şi rutine,
acum elevii fiind mai conştienţi de
comportamentul lor şi de cerinţele cu privire la
învăţare. Dirigintele/profesorul se poate folosi de
orele de dirigenţie pentru a discuta nevoile şi
preocupările individuale/de grup.
 Stabilirea nivelului de bază al
comportamentului

frecvenţa,
locul,
timpul,
situaţia socială,
evenimente declanşatoare,
descrierea comportamentului problemă,
durata comportamentului problemă,
severitatea comportamentului,
consecinţele pentru elev,
consecinţele pentru ceilalţi.
 3. Construirea unui plan
comportamental individualizat
Planul comportamental individualizat trebuie să conţină:
informaţii despre natura dificultăţilor comportamentale ale elevului;
obiective de atins într-un anumit interval de timp şi paşi spre
atingerea lor;
acţiuni pentru atingerea obiectivelor (prescripţii comportamentale,
personal implicat şi suportul oferit de aceştia, programe
specifice/activităţi/materiale/ echipament);
ajutorul solicitat părinţilor şi modul de implicare al acestora;
orice modalitate de implicare directă a elevului (ex. autoevaluare);
dacă se furnizează prescripţii legate de cerinţe speciale;
modul de monitorizare şi evaluare;
termene şi modalităţi de verificare/ evizuire a planului.

Este important ca părinţii elevului/elevilor pentru care se propun

planuri comportamentale individualizate să fie consultaţi şi să
cunoască planul de modificare a mediului şi modul în care acesta
afectează programul elevului.
 Realizarea unui plan
comportamental individualizat
1. Listarea comportamentelor
Listarea comportamentelor dezirabile/indezirabile
ajută la stabilirea unui cadru de referinţă pentru definirea
şi abordarea acestor comportamente. Aceste
comportamente pot fi ulterior divizate după situaţiile în
care se manifestă: în clasă, pe coridor, în curtea şcolii.
În general problemele se grupează în următoarele
categorii:
relaţii cu profesorii;
relaţii cu alţi elevi;
aspecte legate de sine: siguranţa personală, probleme
de morală, obişnuinţe, controlul şi exprimarea emoţiilor.
2. Selectarea comportamentului asupra căruia
se va concentra intervenţia
Nu se recomandă să abordăm mai mult de un
comportament o dată, pentru reuşita
intervenţiei!
Se alege unul dintre comportamentele
indezirabile care are punctaj maxim ca
frecvenţă şi se urmăreşte timp de 1 săptămână
elevul pentru a înregistra aşa-numitul „nivel de
bază”, adică situaţia de la care plecăm şi cu
care vom compara rezultatele intervenţiei.
Aplicarea modelului MODELULUI ABC

Acest model este utilizat pentru a înţelege

care sunt factorii ce influenţează
comportamentul elevului şi cum putem
interveni pentru a modifica
comportamentele nedorite.

A B C
 MODELUL
ABC
A – antecedente
Evenimentele antecedente sunt foarte importante pentru a evidenţia contextul care
facilitează apariţia unui comportament sau a altuia la copil. Antecedentele se pot
clasifica în:
reguli;
expectanţe;
contextul fizic (organizarea clasei).
B – comportament (behaviour)
Comportamentul este ceea ce face copilul. Părinţii şi profesorii fac adesea remarce
de genul: ”E leneş” sau „Are o atitudine nepăsătoare” şi au convingerea că descriu
corect şi exact problema. Comportamentul, insa, este ceva observabil, măsurabil şi
bineînţeles, poate fi schimbat. Comportamentul nu este ceva ce copilul nu face (ex.
„Nu-şi face tema!” nu este un comportament). „Se joacă cu creionul” când ar trebui
să-şi facă tema ar putea fi comportamentul pe care am dori să-l diminuăm.
C – consecinţe
Consecinţele care apar ca urmare a comportamentelor sunt de o importanţă critică.
Oamenii fac anumite lucruri deoarece acţiunile lor sunt urmate de anumite consecinţe
(ex. atenţia celorlalţi, laudă, alte beneficii). Un comportament nu este continuat dacă
efectele realizării lui sunt negative (ex. dacă eşti pedepsit, dacă nu te bagă nimeni în
seamă, dacă eşti criticat etc.). Consecinţele pot astfel fi clasificate în: variante de
recompense şi de consecinţe.
În concluzie, modificarea comportamentului se poate face în 2 moduri:
schimbând situaţia care îl favorizează (antecedentele);
schimbând consecinţele/efectele pe care le are şi care îl menţin.
 Plan de interventie

Nume / Prenume: M. G.
Diagnostic: - Retard psihic moderat-
sindrom hiperkinetic, tulburare de
comportament
Comportamentul tinta – intrerupe prof.,
colegii in timpul orei/jocului, agresivitate
verbala
ANALIZA COMPORTAMENTULUI
– Forma de manifestare a comportamentului :
vorbeste tot timpul, subiecte care nu au legatura cu
tema lectiei;
– Frecvenţa: de 15-20 ori pe parcursul unei ore
– Latenţa: indiferent daca ştie sau nu răspunsul la
întrebarea profesorului, vorbeste imediat, fără a da
posibilitatea profesorului să termine de formulat
intrebarea sau sa lanseze întrebarea pentru un elev
anume/clasa
– Contextul de apariţie a comportamentului: - in
orice moment al lectiei;
APLICAREA PROGRAMULUI DE INTERVENTIE

Obiective:
Formarea deprinderii de a vorbi numai in
contextul temei abordate
Formarea deprinderii de a răspunde doar
atunci când este întrebat ;
Conştientizarea de către elev a faptului
că prin întrebarea formulată de profesor
se vor evalua şi cunoştinţele celorlalţi
elevi.
 Metode:
METODA ÎNTĂRIRILOR -se creşte frecvenţa de
apariţie a comportamentului adecvat;
-pentru fiecare comportament adecvat am
administrat acel tip de întărire potrivită elevului
(ex: o zi in plus la serviciul în clasă sau alegerea
jocului in pauza). Pentru fiecare dată când a
ridicat mâna pentru a răspunde, a primit o bulină
roşie. La 10 buline adunate pe parcursul unei
zile elevul beneficia de o recompensă: alegerea
oricărui loc în clasă pentru o zi.
 EXTINCŢIA COMPORTAMENTULUI
DEZADAPTATIV
Prin înlăturarea întăririlor unui
comportament neadecvat, reducem
frecvenţa acelui comportament;
-când elevul răspundea neîntrebat , îl
ignoram şi repetam întrebarea. În cazul în
care răspundea când era întrebat,
întăream acest comportament.
„TIME-OUT” (TEHNICA IZOLĂRII)
prin izolarea temporară de activitatea
aflată în desfăşurare, elevul este pedepsit
pentru menţinerea comportamentului
neadecvat;
time-out-ul era redus temporal, iar elevul
cunoşte durata acestuia;
 REGULA PREMARK (REGULA
BUNICII)
creşterea frecvenţei de apariţie a
comportamentului adecvat prin
manipularea unei activităţi preferate;
ex de aplicare: dacă vorbesti cand esti
solicitat si pe tema discutata, ai dreptul să
alegi jocul în ora de sport sau in pauza
poti sa alegi un joc de puzzle;
 PLAN DE INTERVENTIE
PERSONALIZAT

Nume / Prenume: M. G.
Anul Scolar: 2007 – 2008
Diagnostic: - Retard psihic moderat-
sindrom hiperkinetic, tulburare de
comportament
Domeniul de interventie: psiho-
comportamental;
Evaluarea initiala
Stabilirea prioritatilor
 Comportamentale
(Emotionale)
- dezvoltarea capacitatilor de relationare
cu ceilalti colegi, profesori ;
- descarcarea tensiunilor si a agresivitatii
Scopul proiectului :
dezvoltarea armonioasa a personalitatii in
concordanta cu cerintele sociale ;
 Obiective
generale
1. – formarea sistemului atitudinal de
favorizeaza proiectia personalitatii ;
2. – optimizarea capacitatilor de
relationare cu colegii si profesorii ;
3. – educarea spiritului de echipa, de
cooperare ;

4. - descarcarea tensiunilor
agresivitatii ;
 CONTINUTUL ACTIVITATILOR
DE INTERVENTIE
O1
- « Dumneavoastra sau tu ? »
– identificarea formelor de salut in diferite situatii ;
« Sosesc musafirii »
- exercitiul salutului ;
« Asa Da , Asa Nu » - joc
« Sunt politicos »
Resurse materiale si umane :- imagini ;- grupul clasei ;- planse- fise
individuale- profesor ;educator ;
 O2
- “Calendarul anului” - colaj;
- afisul clasei;
- « Copacul clasei »
- « Desenele clasei mele »
- hartie glase, hartie creponata; hartie de
impachetat; materiale refolosibile; acuarele;
creioane colorate
- - grupul de elevi ;
-profesorul ;
-educatorul ;
 O3
- « Cum imi ajut colegul ? » ;
- « Ce insemna sa fii un coleg bun ? »- discutii de grup ;

O4
« Cutiuta muzicala »
- terapie prin dans si miscare ;
« Maini indemanatice »
- activitati de abilitate manuala (colorare, decupare, lipire ; modelaj cu
plastilina)
- casetofon, casete audio, cd-play-er, cd-uri ;
- plastilina; lut;
- grupul de elevi ;
- profesor, educator
 Concluzii:
Comportamentul este strâns legat de contextul în care apare. Ca urmare,
considerarea tuturor aspectelor contextuale este esenţială pentru rezolvarea
problemelor legate de comportamente neadecvate.
Un comportament inadecvat manifestat la nivel de grup de elevi reprezintă un aspect
mult mai grav decât un comportament inadecvat manifestat la nivel individual.
Comportamentul inadecvat trebuie abordat cu fiecare individ în cauză.
Comportamentul inadecvat al elevilor nu este de natură extraordinara. Din când în
când, fiecare dintre noi se comportă inadecvat, şi acest lucru ne poate ajuta să
înţelegem comportamentul inadecvat al elevului din perspectiva elevului. Înţelegerea
perspectivei elevului este fundamentală pentru a determina o schimbare
comportamentală.
De multe ori, anumite tipare de comportament sunt reacţii /răspunsuri învăţate/
însuşite din anumite situaţii concrete. De exemplu, dacă un copil mic doreşte ca
părinţii să-i dea ciocolată, dar aceştia refuză, atunci copilul începe să ţipe şi să se
agite nervos. Dacă ţipetele şi agitaţia nervoasă îi aduc ciocolata, atunci copilul învaţă
foarte repede că aceste manifestări îl duc la rezultatul dorit. Un elev de 15 ani deţine
numeroase astfel de răspunsuri înşuşite din anumite situaţii. Ca urmare, pentru acei
elevi cu cerinţe comportamentale semnificative, progresul şi schimbarea se produc
lent. Ceea ce s-a învăţat în 15 ani este foarte greu de schimbat în câteva luni. Dar
„învăţul are şi dezvăţ”, iar acest lucru nu trebuie uitat de cei care simt că orice
încercare de a determina un comportament pozitiv pare a fi fără speranţă.
In sfarsit, fiecare elev este unic, cu personalitate proprie şi tipar de comportament
individualizat, iar comportamentul acestuia nu poate fi controlat. Ceea ce putem face
este să determinăm contextul şi limitele care promovează un comportament pozitiv şi
reduc comportamentul inadecvat.