Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comportamentul este un mijloc de comunicare si, atunci cand este inadecvat, exista o
cauza. Dar aceasta cauza tine de perceptia unui anume elev care, de multe ori, este
diferita de propria noastra perceptie asupra circumstantelor si cauzelor exterioare. De
aceea, o abordare eficienta este posibila numai in masura in care noi reusim sa intelegem
perceptia si sentimentele elevului.
De multe ori, anumite tipare de comportament sunt reactii /raspunsuri invatate/ insusite
din anumite situatii concrete. De exemplu, daca un copil mic doreste ca parintii sa-i dea
ciocolata, dar acestia refuza, atunci copilul incepe sa tipe si sa se agite nervos. Daca
tipetele si agitatia nervoasa ii aduc ciocolata, atunci copilul invata foarte repede ca aceste
manifestari il duc la rezultatul dorit. Un elev de 15 ani detine numeroase astfel de
raspunsuri insusite din anumite situatii. Ca urmare, pentru acei elevi cu cerinte
comportamentale semnificative, progresul si schimbarea se produc lent. Ceea ce s-a
invatat in 15 ani este foarte greu de schimbat in cateva luni. Dar „invatul are si dezvat”,
iar acest lucru nu trebuie uitat de cei care simt ca orice incercare de a determina un
comportament pozitiv pare a fi fara speranta.
Este necesara recunoasterea faptului ca toate persoanele care lucreaza cu elevi pot avea,
la un moment dat in cariera si activitatea lor, dificultati legate de comportamentul
elevilor. In aceste situatii este necesar sa se ceara asistenta si sa se se acorde aceasta
asistenta intr-o maniera non-critica.
Definirea comportamentului
Obiective:
Se inregistreaza:
frecventa,
locul,
timpul,
situatia sociala,
evenimente declansatoare,
severitatea comportamentului,
2. Audit al comportamentului
Obiective:
evaluarea factorilor din mediul in care apare comportamentul problema care au efect
asupra comportamentului copilului si care pot fi modificati;
Pentru realizarea acestui audit profesorii vor utiliza instrumente de evaluare care vor acoperi
aspecte ca:
Auditul la acest nivel are un scop general si, desi se refera la circumstantele particulare in care
apare comportamentul, nu are o focalizare prea adanca.
– contactarea coordonatorului pentru cerinte speciale, daca exista, sau a consilierului scolii si
activarea retelei de suport;
Pe baza auditului profesorul va identifica ariile care pot fi imbunatatite. Acestea vor sta la
baza elaborarii planului de modificare a mediului in care apare comportamentul. De obicei
perioada de implementare a unui astfel de plan nu este mai mica de 1 semestru, adica cel putin 6
luni, pentru a aloca suficient timp pentru ca efectele sa apara.
FISA DE OBSERVATIE A COMPORTAMENTULUI ELEVILOR
NUMELE ELEVULUI:____________________________________________
SCOALA:LICEUL TEHNOLOGIC CORBU
DATA:___________________
DISCIPLINA:_____________________________________________
obiective de atins intr-un anumit interval de timp si pasi spre atingerea lor;
Pentru formularea planului individualizat trebuie culese informatii relevante despre copil care
ar putea afecta:
Aceste informatii pot veni de la: copil, parinti, alti profesori, consilieri scolari, personal
medical, asistenti sociali si altii.
actiuni viitoare.
consiliere
terapie
automonitorizare
utilizarea de sanctiuni.
Este important ca de la prima intalnire cu clasa profesorul sa-si defineasca pozitia ca una
ferma, placuta, sa afiseze siguranta si incredere in sine, fara „tururi de forta”, amenintari sau
anxietate perceptibila din afara.
Robertson (1997) observa ca „un comportament relaxat” este asociat cu un „statut inalt” si
implica faptul ca persoana (in acest caz profesorul) nu se simte amenintata sau intimidata.
Atunci cand stilul, limbajul non-verbal, postura si modul de comunicare ale profesorului par
increzatoare si denota autoritate, iar aceste caracteristici sunt mentinute in procesul de predare si
in managementul clasei, elevii vor colabora.
Un profesor eficient:
CALITATI PERSONALE ABILITATI
Buna autocunoastere Cunoasterea curriculum-ului
Dorinta de autoperfectionare
Comunicarea cu elevii
Pentru imbunatatirea modului in care comunica cu elevii, este nevoie ca profesorul sa
reflecteze asupra actiunilor pe care trebuie sa le faca:
Comunicarea pasiva
1) Nu crezi ca e cazul sa te pregatesti pentru ora?
Comunicare agresiva
1) Esti lenes si nu esti bun de nimic!
Comunicare asertiva
1) Dupa ce faci exercitiul poti sa mergi afara in pauza.
1) ________________________________________________________
2) ________________________________________________________
3) ________________________________________________________
4) ________________________________________________________
5) ________________________________________________________
Comunicarea asertiva este cea care are cel mai mare succes pe termen lung; de aceea este
recomandata pentru dezvoltarea si mentinerea relatiilor interumane.
5) Nu-i cereti copilului sa faca ceea ce spuneti. Amintiti-i ca instructiunile trebuie urmate.
3) Rostiti solicitarea intr-o maniera simpla si concisa, subliniind ce doriti sa faca copilul:
„Strange-ti cartile si caietele de matematica si pune-le in ghiozdan”. Evitati solicitarile
negative (adica ce nu vreti sa faca elevul).
4) Verificati daca elevul a auzit ce ati spus, cerandu-i sa repete. Daca elevul repeta corect
puteti intari perceptia corecta spunand: „Exact. Ai inteles bine. Acum fa ce te-am rugat”.
Daca nu poate repeta corect, mai spuneti-i o data si cereti-i din nou sa repete. Daca nu
poate realiza ceea ce-i cereti impartiti solicitarea in fragmente mai mici: „Strange-ti
cartile si caietele”. „Bun!”, „Acum pune-le in ghiozdan!”.
1) _______________________________________________________
2) _______________________________________________________
3) _______________________________________________________
4) _______________________________________________________
5)_______________________________________________________
Comparati-le cu cele oferite mai jos pentru a determina claritatea, concizia, formularea
pozitiva, modul in care sunt percepute de elev. Puneti-va intrebarea „Va sti elevul ce are de facut
cand aude ceea ce-i spun acum?”
Exemplu:
Comunicarea non-verbala
Poate avea ca efect confuzia ascultatorului, daca se trimit mesaje conflictuale. Acestea se
refera la conflictul care poate exista intre continutul informational al mesajului si maniera sau
tonul emotional in care acesta este emis.
Daca intentia noastra este sa disciplinam elevii cu respect si siguranta aceasta intentie trebuie
sa transpara din limbajul nostru.
Principii
1. Mentineti interactiunile cu scop corectiv cat mai putin intruzive posibil (un semnal non-
verbal scurt, o instructiune directa, o reamintire a regulii); astfel veti reusi sa pastrati o
atmosfera pozitiva, placuta in clasa.
4. Mentineti limbajul in sine pozitiv. De exemplu: „Candatunci” este mai util decat „Nu, nu
poti pentru ca”. Evitati excesul de „nu trebuie”, „nu se poate”, „nu vrei” si intrebarile de
tipul „De ce?” sau „Nu-i asa ca?”
7. Restabiliti relatia functionala cu elevul cat mai repede posibil dupa un incident.
8. Daca trebuie sa va comunicati frustrarea – sau chiar furia – faceti-o intr-o maniera
asertiva mai degraba decat agresiva:
1. Listarea comportamentelor
relatii cu profesorii;
relatii cu alti elevi;
aspecte legate de sine: siguranta personala, probleme de morala, obisnuinte, controlul si
exprimarea emotiilor.
Exemplu:
Comportamente dezirabile Evaluare Comportamente indezirabile Evaluare
1-5 1-5
Se implica cooperant in Ii agaseaza pe ceilalti
activitatile de grup
Discuta despre altceva
Isi asteapta randul Intrerupe conversatia
Utilizeaza un limbaj politicos Injura
Dupa ce s-a facut o lista cu comportamentele inadecvate si cu cele de dorit, frecventa acestor
comportamente trebuie evaluata pe o scala (ex de la 1 la 5) pentru a identifica acele
comportamente indezirabile care apar cel mai des si asupra carora ne vom axa in special. In mod
identic se vor identifica acele comportamente bune, pe care le dorim mai frecvente, dar care
momentan sunt destul de rare.
Se alege unul dintre comportamentele indezirabile care are punctaj maxim ca frecventa si se
urmareste timp de 1 saptamana elevul pentru a inregistra asa-numitul „nivel de baza”, adica
situatia de la care plecam si cu care vom compara rezultatele interventiei.
Monitorizarea comportamentului
A – antecedente
Evenimentele antecedente sunt foarte importante pentru a evidentia contextul care faciliteaza
aparitia unui comportament sau a altuia la copil. Antecedentele se pot clasifica in:
1. reguli;
2. expectante;
B – comportament (behaviour)
Comportamentul este ceea ce face copilul. Parintii si profesorii fac adesea remarce de genul:
”E lenes” sau „Are o atitudine nepasatoare” si au convingerea ca descriu corect si exact
problema. Nu e chiar asa! Comportamentul este ceva observabil, masurabil si bineinteles, poate
fi schimbat. Comportamentul nu este ceva ce copilul nu face (ex. „Nu-si face tema!” nu este un
comportament). „Se joaca cu creionul” cand ar trebui sa-si faca tema ar putea fi comportamentul
pe care am dori sa-l diminuam.
C – consecinte
Consecintele care apar ca urmare a comportamentelor sunt de o importanta critica. Oamenii
fac anumite lucruri deoarece actiunile lor sunt urmate de anumite consecinte (ex. atentia
celorlalti, lauda, alte beneficii). Un comportament nu este continuat daca efectele realizarii lui
sunt negative (ex. daca esti pedepsit, daca nu te baga nimeni in seama, daca esti criticat etc.).
Consecintele pot astfel fi clasificate in: variante de recompense si de consecinte.
Opusul consecintelor, uneori chiar cu o mai mare eficienta, este lipsa lor. Acest lucru
inseamna ca respectivul comportament nu este intarit sau mentinut. Acest efect este dezirabil,
evident, cand dorim sa scadem frecventa unor comportamente nepotrivite.
Modificarea antecedentelor
Multi profesori si parinti cred ca au reguli, dar de fapt putine dintre aceste reguli sunt prezente
intr-o forma scrisa; multe dintre aceste reguli sunt neclare (ex. „dupa ce vii de la scoala trebuie sa
faci x, y, z” – asta poate insemna – imediat, dupa ce mananci, inainte sa te uiti la TV) si e normal
sa fie confuze pentru copil.
Tot astfel, expectantele sunt adesea neclare, de exemplu cand un parinte spune „Sper ca o sa
te comporti frumos cand mergem la matusa in vizita” sau cand un profesor spune „Vreau sa te
comporti frumos cand avem musafiri in clasa”. Chiar daca copilul da din cap in semn ca a
inteles, cum interpreteaza el „sa se comporte frumos”? Aceasta expectanta din partea parintelui
sau a profesorului este neclara si in mod cert nespecifica.
Sugestii:
Activitatea de predare are loc de obicei intr-un cadru destul de neobisnuit: o incapere mica
(pentru cerintele ce se impun), mobilata adesea inadecvat, cu putin spatiu de miscare, contra timp
– 50 de minute in care trebuie atinse un numar de obiective curriculare – si 25-30 de
personalitati distincte, unice. In aceste conditii este de la sine inteles ca meseria de dascal se
poate dovedi una destul de stresanta.
Una dintre intrebarile fundamentale pe care si le pune un profesor la inceputul unui nou an
scolar ar trebui sa fie: „Ce pot face pentru a diminua si eventual a preveni problemele de
comportament in clasa?”
Mai jos va prezentam un sistem de proceduri, rutine si reguli posibile care pot asigura
functionarea mai eficienta a comunitatii complexe pe care o reprezinta clasa de elevi.
-PLAN COMPORTAMENTAL-
CRESTEREA NIVELULUI DE
CONSTIENTIZARE
Discutati cu clasa problemele legate de comportament si efectul acestora asupra procesului de
invatare. Invitati-i sa inteleaga, sa coopereze si sa sustina nevoia unui plan sau acord comun.
TIPARITI rezultatul sub forma unui regulament la clasei (plan cu privire la comportament)
atat pentru elevi, cat si pentru profesori. Puneti o copie si la dispozitia parintilor.
Faze fundamentale de stabilire a comportamentului pozitiv si disciplinei
eficiente la clasa
Faza de stabilire
Aceasta faza este cruciala in dezvoltarea dinamicii clasei de elevi. In aceasta etapa elevii simt
nevoia ca profesorul sa le explice cum se vor desfasura lucrurile pe parcursul anului scolar la
disciplina respectiva – asteptarile profesorului cu privire la comportamentul lor si cu privire la
activitatea de invatare.
cum / daca se va realiza deplasarea/ mutarea elevilor in anumite situatii/ la anumite ore/
in cazul anumitor sarcini in clasa;
2. dreptul de a invata
4. dreptul la egalitate
5. dreptul la opinie
6. dreptul la individualitate
7. dreptul de a preda
Urmatorul pas este formularea unor reguli printr-un proces de negociere cu elevii. Principala
functie a unei reguli este sa confere o protectie formala, recunoscuta si publica a drepturilor.
Regulile juste subliniaza si incurajeaza responsabilitatea personala.
Formulati reguli care sa se bazeze pe drepturi fundamentale (de exemplu: „Sa cream o
atmosfera in care toti se simt in siguranta prin modul in care ne tratam unii pe altii.”).
Majoritatea autorilor (E.G. Rogers, 2000) considera utila formularea a patru pana la sase
reguli care sa se refere la:
modul in care se trateaza unii pe altii (maniere, respect);
protejeaza drepturile;
atunci cand sunt incalcate apar consecinte (de exemplu: cand un fotbalist faulteaza poate
primi cartonas galben).
Atunci cand se discuta regulile clasei cu elevii este util sa se faca legatura cu experienta
elevilor legata de reguli in alte contexte (de exemplu: circulatia rutiera, in familie, fotbal, alte
jocuri).
Elevii trebuie sa stie ca vor exista anumite consecinte in cazul unui comportament inadecvat
sau iresponsabil. Consecintele sunt direct legate de reguli si drepturi. Elevii vor trebui sa
inteleaga ca atunci cand o regula este incalcata unul din drepturi este incalcat.
De exemplu, daca un elev face frecvent galagie, ii agaseaza pe cei din jur sau chiar se
comporta agresiv, acesta incalca dreptul celorlalti de a invata si dreptul profesorului de a preda.
Consecinta necesara, corecta in acest caz va fi „time-out-ul”. Aceasta tehnica va fi explicata
ulterior. Elevul isi va pierde astfel, temporar, dreptul de a participa la activitatea din clasa.
Consecinte posibile:
atentionare verbala;
separarea de grup – rezolvarea sarcinii singur;
Documentul „Regulamentul clasei” este conceput atat pentru elevi, cat si pentru parintii
acestora si va fi semnat de elevi si profesor.
Scoala trebuie sa aiba reguli ne-negociabile legate de comportamente ca: sanatate/ siguranta,
agresivitate, amenintare, violenta.
Faza de consolidare
In aceasta faza rutinele si regulile devin norme prin utilizarea sistematica. La inceputul
fiecarui semestru este utila reluarea regulamentului si punctarea chestiunilor importante.
Odata stabilite regulile trebuie depus efort pentru consolidarea lor. Pentru un management
eficient este necesara includerea unor planuri de actiune pentru situatii ce pot aparea (de
exemplu: elevi care distrag mereu atentia profesorului pentru ca vorbesc cu colegul de banca).
Stabilirea regulilor nu este suficienta; nici macar afisarea lor. Profesorul trebuie mereu sa se
adreseze unor comportamente inadecvate ca: intarzierea la ora, galagia in clasa, refuzul de a
realiza sarcina data, limbaj inadecvat, pana cand se creeaza niste „norme” de comportament in
activitatea la clasa.
Comunicarea regulilor nu trebuie sa ia forma unui instrument prin care profesorul isi exercita
controlul asupra clasei, ci trebuie considerata un mijloc pentru a atinge un scop: cooperarea
profesor-elev intr-o comunitate de invatare. Astfel, regulamentul stabilit face posibile predarea,
invatarea si managementul eficient.
Faza de coeziune
In aceasta etapa managementul comportamentului are loc in cadrul dinamicii deja formate a
relatiei profesor-elev. Daca am reusit sa stabilim o relatie de lucru pozitiva cu elevii ne bazam
mai putin pe reguli si rutine, acum elevii fiind mai constienti de comportamentul lor si de
cerintele cu privire la invatare.
Intaririle sau recompensele se refera la orice consecinta a unui comportament care sporeste
probabilitatea de aparitie a acestui comportament.
Intaririle difera de recompense in sensul ca unele recompense pot functiona ca intariri, altele
nu (ex. ciocolata este o intarire potentiala in sensul ca majoritatea oamenilor prefera ciocolata,
dar este posibil ca ea sa nu functioneze ca intarire pentru un anumit elev caruia nu-i place).
Pentru a stabili o intarire se poate porni de la o lista de intariri potentiale, discutii cu parintii, cu
elevul, cei apropiati. Dupa stabilirea intaririlor se procedeaza la testarea acestora pentru a vedea
daca sunt eficiente sau nu.
Tipuri de intariri
III. Intariri sociale (naturale): suras, atentie, salut, acord, lauda in fata colectivului.
Intariri simbolice: obiecte cu valoare simbolica care pot fi schimbate cu altele (ex. bani,
jetoane, puncte negre/rosii etc.).
usor de administrat;
II PLACE NU II PLACE
fotbalul sa vorbeasca in fata clasei
5) Trebuie administrate consecvent (ex. profesorii care predau la clasa sa adopte aceeasi
politica); inconsecventa scade efectul intaririi.
Evitati remarcele de genul: „Era si timpul!”, „Pana acum de ce n-ai fost in stare?”
Pedepsele sunt consecinte negative ale comportamentelor care scad frecventa acestora astfel
incat comportamentul e mai putin probabil sa apara.
Tipuri de consecinte
Retragerea unei consecinte pozitive: confiscarea unui obiect (CD player), retragerea unor
privilegii (eliminarea din echipa de fotbal a scolii).
Cercetarile privind utilizarea consecintelor fizice arata ca acestea sunt ineficiente si conduc la
cresterea agresivitatii fizice la elev in relatiile cu cei de aceeasi varsta.
6) Control selectiv – copilul isi inhiba comportamentele nepotrivite doar in prezenta unei
figuri autoritare care l-a pedepsit.
7) Dezvoltarea de sentimente de lipsa de valoare si ideea ca merita sa fie tratat astfel care
afecteaza imaginea de sine a elevului.
Cateva exemple de comportamente care pot fi modificate prin ignorare ar fi: striga, plange,
pune intrebari repetitive, face pe clovnul.
Masura in care elevul va percepe actiunea profesorului ca pe o „pedeapsa” justa depinde de:
daca utilizam acest proces ca pe un scop in sine (a pedepsi pur si simplu) sau ca pe un
mijloc spre un scop – scopul putand fi intelegerea a ceva, invatarea unor lucruri de catre
elev despre comportamentul lui;
Toate comportamentele au consecinte. Unele au loc in mod natural. De exemplu, daca stam
prea mult la soare, ne ardem/facem insolatie.
a) Ne-negociabile
Trebuie cunoscute dinainte, clar formulate in politicile scolii cu privire la disciplina si aplicate
decisiv.
Se aplica pentru:
comportament violent
hartuire
amenintare
b) Negociabile
Sunt consecintele stabilite impreuna cu profesorul la o discutie dupa ora. Majoritatea elevilor
propun consecinte mult mai dure decat ar face-o profesorul; de aceea trebuie temperate.
Intrebarile cheie pe care trebuie sa ni le adresam atunci cand aplicam o consecinta includ:
Acest aspect al disciplinei trebuie contrabalansat prin oferirea de sprijin adecvat: mediere,
consiliere, planuri individualizate.
Consecinte amanate
E inutil sa fortam o consecinta in momentul in care un elev este furios. Acesta are nevoie de
timp ca sa-si revina inainte de aplicarea consecintei stabilite.
Caracteristici:
1. Ignorarea tactica – profesorul acorda selectiv atentie elevilor atunci cand executa sarcinile
date, ignorand comportamentele secundare.
4. Semnalare indirecta – profesorul directioneaza elevul fara a-i spune exact ce sa faca. De
exemplu: „Sunt o gramada de hartii sub banca ta.”
7. Reamintirea regulii – profesorul face referire la setul de reguli negociate cu elevii: „Avem
o regula cu privire la intrebari.”
Acest gen de intrebari directioneaza responsabilitatea catre elev in loc sa ceara justificari.
Imperativele directe se centreaza pe responsabilitatea elevului in momentul prezent si nu pe
motivele pentru care nu se comporta cum trebui.
11. Consecinte amanate – profesorul indica in mod clar consecintele care vor urma unui
comportament inadecvat, oferind o optiune: „Daca nu poti lucra in liniste aici trebuie sa te rog sa
lucrezi singur.”
Blocarea este o strategie prin care profesorul opreste argumentarea fara sfarsit a elevului. De
exemplu, profesorul atrage atentia unor elevi sa se orienteze spre catedra si sa asculte. Elevii se
plang „Nu vorbeam doar noi!”. Profesorul le blocheaza tentativa de evitare cu un gest ferm al
mainii si repeta instructiunea. Mesajul profesorului este :”Nu ma intereseaza de ce vorbiti sau
cine mai vorbeste. Asculta instructiunea si fa ce-ti spun”.
Profesorul poate exprima un acord partial cu elevul (daca este cazul) si apoi il redirectioneaza
pe regula si cerintele sarcinii. De exemplu, profesorul face observatie unui elev care mesteca
guma si ii reaminteste regula. Elevul raspunde inapoi: „Dar, domnul Popescu ne lasa sa
mestecam guma!” In loc sa intre in disputa, profesorul exprima un acord partial: „Poate ca
domnul Popescu va lasa”, apoi redirectioneaza: „In aceasta clasa regula este clara. Cosul este
acolo. Multumesc!”.
14. Comenzi – atunci cand adresati o comanda, asigurati-va ca e scurta si ca ati stabilit
contact vizual direct cu elevul: „Mihai ()!” Primul cuvant sa fie tare si accentuat pentru a atrage
atentia. Coborati vocea odata ce ati stabilit contactul vizual si transmiteti comanda pe un ton
ferm, decisiv, asertiv: „Da-te jos de pe banca, acum!”
Daca are loc o bataie intre elevi si nu se cunosc numele elevilor utilizati o comanda generica
„Hei! Hei!”, apoi pe un ton ferm, asertiv „Da-te la o parte, acum!” Utilizati si gesturi pentru a
indica elevilor sa se separe.
Directionati elevii prezenti in alta parte si trimiteti dupa un alt profesor imediat. Este
preferabil sa dati comenzi doar in cazul in care este necesara oprirea imediata a
comportamentului. Trebuie sa avem un plan pentru situatia in care elevul refuza sa se supuna
(time out, asistenta dirigintelui, consilierului scolar etc.).
„Time out” inseamna scoaterea elevului din contextul care-i intareste comportamentele
inadecvate si mutarea acestuia intr-un loc in care sa fie lipsit de intariri. Multi copii au anumite
comportamente care sunt menite sa atraga atentia profesorului sau pentru a obtine un anumit
efect scontat. Atentia profesorului poate avea un efect extrem de puternic in intarirea
comportamentelor elevilor.
Comportamente care pot fi abordate prin time out ( dupa Lynn Clark, 1985):
Time out nu este doar o pedeapsa, ci un mijloc de a evalua ce s-a intamplat si de a cauta
solutii pe viitor. Elevilor care sunt trimisi la time out li se va inmana o fisa de genul celei de mai
jos si li se cere sa raspunda la intrebari. O copie a acestei fise se va intoarce la profesor, una la
diriginte.
FISA
Ce s-a intamplat? („De ce ai ajuns aici?”)
Ce poti face pentru a repara situatia? Pentru a preveni astfel de situatii in viitor?
Amintiti-va ca time out nu este tehnica eficienta pentru orice comportament, iar utilizarea sa abuziva ii scade eficienta!
______________________________________________________
______________________________________________________
______________________________________________________
Acesta trebuie sa fie un loc plictisitor, in care elevul sa nu primeasca atentie si in care sa nu aiba acces la intariri (nu este
recomandat un loc in care sa palavrageasca si sa rada cu alti elevi, scapand astfel si de sarcinile date la ora). Holul sau un colt pot fi
astfel de locuri. Nu inchideti copilul intr-un dulap sau un spatiu stramt si nu alegeti un loc care poate genera frica (ex. subsol
intunecos). In scoala, locul ideal este probabil un colt sau o salita apropiata de clasa sub supravegherea unui alt profesor eventual. Se
poate stabili un loc undeva in clasa sau o zona pentru time out, un loc de calmare si recapatare a controlului.
3. Determinati timpul necesar
Timpul se stabileste de obicei in functie de varsta copilului (adica, 1 minut pentru fiecare an la copiii mici); timpul total pentru time
out nu ar trebui sa depaseasca 12 minute.
4. Masurarea timpului
Utilizati un ceas cu alarma, elevul fiind informat ca poate sa iasa doar cand acesta suna. Astfel, responsabilitatea cu privire la durata
time out-ului nu este nici a profesorului nici a elevului.
Parintii sau profesorii fac adesea greseala de a continua sa-i tina predica copilului, ceea ce practic anuleaza eficacitatea acestei
tehnici. Chiar daca copilul striga sau acuza dureri sau cere sa foloseasca toaleta, acestea trebuie ignorate, cu exceptia cazului in care
sunt probleme reale. Pentru orice comportamente distructive se pot impune pedepse suplimentare.
Intrebati-l: „De ce ai fost trimis la time out?” Daca raspunde corect i se permite sa-si reia activitatea anterioara. Daca
raspunde incorect sau nu stie, i se explica. Este important sa se clarifice legatura intre comportament si time out, pentru
ca elevul sa sesizeze secventa cauza-efect. Elevul trebuie sa invete ce consecinte vor avea anumite comportamente. Nu
se recomanda sa i se tina o predica dupa time out, nici sa i se ceara sa promita ca „nu va mai face niciodata ce a facut”.
Astfel de promisiuni nu duc la imbunatatiri.
Principii generale:
1. Alcatuiti o lista cu comportamentele care sunt dificil de abordat utilizand alte tehnici (maximum trei).
2. Informati elevul ce comportamente vor avea drept consecinta o pedeapsa.
3. Faceti o lista de privilegii care pot fi retrase ca pedeapsa.
4. Recapitulati cu elevul consecintele pentru comportamente neadecvate, precum si consecintele pentru comportamente adecvate.
Aceasta tehnica numita „amorsare” va creste eficienta consecintelor si ofera o legatura cognitiva intre consecintele trecute si controlul
comportamentului in prezent. Se va realiza si o internalizare a consecintelor ce urmeaza un anumit comportament. Se presupune ca,
avand posibilitatea de a alege, elevul va prefera o consecinta pozitiva (recompensa) pentru comportament adecvat.
5. Se recomanda sa se stabileasca un semnal non-verbal de comun acord cu elevul, care sa serveasca drept avertizare si care sa-i
permita copilului sa dezvolte autocontrol. In momentul in care i se arata semnul copilul poate decide:
6. Daca elevul isi controleaza comportamentul, puteti sa-l incurajati: „Mihai, ma bucur ca ai incetat sa o jignesti pe colega ta!”
7. Fiti consecventi in aplicarea procedurii. Daca nu faceti acest lucru elevul va observa ca adesea spuneti lucruri pe care nu le
credeti cu adevarat sau nu le puneti in practica si va specula asta.
Economia de jetoane
Se utilizeaza de obicei cu copii intre 3 si 6 ani. Acest sistem poate fi utilizat, in special, cu copii mai mari de 6 ani, chiar pana la 8-
10 ani daca varsta lor mentala este mai mica decat varsta cronologica. In anumite conditii poate fi utilizat si cu elevi mai mari.
Principiul general este utilizarea unei abordari pozitive in dezvoltarea de comportamente noi, mai adecvate. Se identifica
comportamentele dezirabile/indezirabile si se stabileste o regula de acordare a jetoanelor (ex. primesti 5 puncte rosii daca stai in banca
fara sa te ridici toata ora sau pierzi 1 punct de cate ori vorbesti cu colegul de banca). Cu punctele colectionate copilul poate „cumpara
privilegii”.
PUNCTE/
PRIVILEGIU UNITATE DE TIMP/BANI IMPORTANTA
JETOANE
asistentul profesorului 1 saptamana 5 5
audierea melodiei
5 minute 3 3
preferate in pauza
ciocolata preferata 10 000 lei 2 10
Reguli de baza
Cu elevii mai mari aceasta tehnica se poate utiliza prin implementarea unui sistem de puncte care pot fi transformate in note. La
inceputul anului scolar profesorul stabileste impreuna cu elevii un set de comportamente pentru care elevii pot primi puncte rosii/negre
(ex. raspunsuri la intrebari in clasa – 1 punct, prezentare referat – 2 puncte etc.) precum si modul de convertire a punctelor in note (ex.
la 7 puncte rosii elevul primeste nota 10 in catalog).
Tehnica se poate utiliza si pentru a incuraja disciplina la clasa, dar presupune colaborarea stransa cu parintii si se bazeaza de obicei
pe semnarea unui contract. In acest caz parintii sunt cei care acorda recompense/pedepse pentru comportamentul adecvat/ inadecvat al
elevului la scoala cuantificat ca un punctaj.
Exemplu
Se masoara urmatoarele trei aspecte ale comportamentului unui elev de fiecare data cand are o anumita ora (ex. matematica):
Exemple:
3. Sarcini: elevii sa finalizeze sarcinile date de profesor in clasa fara intrerupere sau refuz
Exemple:
Profesorul tine socoteala punctelor inregistrate de elev. Elevul obtine puncte pentru respectarea celor 3 criterii listate mai sus.
Accentul cade pe faptul ca elevul castiga sau nu punctele. La finalul zilei/saptamanii se insumeaza punctele castigate de elev si se
impart la totalul punctelor pe care le-ar fi putut castiga.
Exemplu:
Elevul a castigat 24 puncte. Totalul pe care le-ar fi putut castiga este 28 puncte
Comportamentele elevului se inregistreaza in fiecare zi pe o fisa de observatie. De cate ori elevul nu obtine un punct se specifica
motivul pentru care punctul nu s-a acordat. Acest lucru este util pentru ca elevul nu mai poate contesta neacordarea punctului atunci
cand motivele sunt clar specificate. Inregistrarea comportamentelor este necesara pentru identificarea acelor comportamente la care
elevul mai are de lucrat pentru a le modifica. Acele comportamente problema care se repeta frecvent vor constitui tinta viitoare a
programului.
Contractul de contingenta
Este o modalitate de stimulare a comportamentelor adecvate cu rezultate in cazul adolescentilor. Consta in a stabili un contract intre
toate partile implicate (elev, profesor, parinti) care specifica comportamentele pe care trebuie sa le aiba acestia si consecintele
realizarii/ nerealizarii lor in termeni precisi. Se va specifica data incheierii acestui contract, termenul de valabilitate si va fi semnat de
toti cei implicati. Acest contract este un instrument in zona proximei dezvoltari a adolescentului care regleaza relatiile intre el si
celelalte persoane.
Ideea de baza este ca partile sa conlucreze si sa ajunga la un acord cu privire la cateva obiective specifice, realiste, observabile si
masurabile. Contractele de contingenta functioneaza pentru ca sunt o declaratie publica prin care partile se obliga la actiuni viitoare si
o fac in mod voluntar. In plus, printr-un astfel de contract ii aratam elevului ca il tratam ca pe un adult responsabil de comportamentul
lui si capabil sa-si respecte cuvantul dat.
Continutul contractului trebuie negociat astfel incat fiecare parte sa simta ca a avut ceva de spus si ca are reale beneficii de pe urma
incheierii acestuia. Este util sa se lase loc de renegociere daca nu se pot onora obligatiile contractuale de catre una dintre parti.
Formularea generala trebuie sa fie una pozitiva, cu accent pe consecintele pozitive ale respectarii obligatiilor contractuale. Fiecare
parte primeste o copie, iar datele si conditiile de revizuire vor fi stabilite in avans.
EXEMPLU
Se intalneasca cu Felix in fiecare zi si sa discute cum au decurs lucrurile, atat aspectele pozitive, cat si cele negative.
Sa-l lase pe Felix la discoteca daca isi respecta indatoririle din acest contract timp de 2 saptamani.
Semnaturi:
Felix _______________
2. Indicatori non-verbali – profesorul poate utiliza semne cu mana a caror semnificatie este prestabilita si cunoscuta de elevi (de
exemplu, degetul aratator sus – „urmeaza sa va spun instructiunile”), un clopotel/ instrument muzical/ fluier, bataie din palme.
3. Pauza tactica – atunci cand se dau instructiuni pentru toata clasa este important ca profesorul sa astepte pana cand toti elevii
sunt atenti si capabili sa proceseze instructiunile. Daca profesorul vorbeste peste elevi si zgomotul produs de miscarea lor, elevii se
obisnuiesc cu asta si devine un obicei de grup greu de schimbat.
Faceti o pauza tactica scurta pentru ca elevii sa proceseze semnalul, rostiti instructiunea. Daca este necesar, repetati
instructiunea.
De exemplu: „Toata lumea () Ochii si urechile la mine. Multumesc (). Paul () si Simona () creioanele jos.” Fiti ferm si sigur.
De exemplu: „Va multumesc ca ati fost atenti cand v-am cerut asta.”
Capacitatea de a mentine atentia clasei depinde de abilitatea profesorului de a angaja elevii in predare si de a-i focaliza pe invatare.
Capacitatea de a preda eficient si de a aborda comportamentele problema este cruciala pentru eficienta procesului de invatare.
Managementul furiei
Furia este o emotie puternica ce poate afecta, chiar distruge, relatiile de lucru pozitive intre noi si ceilalti. Se manifesta in diverse
moduri: strigate, tipete, ostilitate, agresivitate, fierbere interioara. Furia ne poate insa si valida anumite sentimente si nevoi si ne poate
ajuta sa le comunicam.
cum putem sa ne gestionam furia si sa-i ajutam pe altii sa faca acest lucru.
Nu putem reflecta la aceste aspecte in toiul evenimentului, dar merita sa reflectam la frustrare si furie in contextul rolului nostru ca
profesor.
Furia (sau cel putin frustrarea) este un sentiment pe care adesea nu-l putem evita, care apare cand suntem obositi, hartuiti si trebuie
sa facem zece lucruri deodata.
Pentru a functiona eficient in lumea complexa in care traim este nevoie sa avem capacitatea nu doar de a ne exprima furia, ci si de a
nu ne-o exprima (Scott-Peck, 1978).
„In timp ce exista momente in care furia trebuie exprimata scurt, cu pasiune, sunt si momente in care este mai bine, mai intelept sa
ne-o exprimam dupa multe deliberari si autoevaluari” (Scott-Peck, 1978, citat de Rogers, 2003).
Comunicarea furiei
Incearca o revenire si o planificare a actiunii viitoare intr-o situatie similara (perioada de revenire si reflectare).
Ca adult este nevoie sa venim in intampinarea elevilor pentru a „repara”/reconstrui relatia cu acestia; sentimentele reziduale de
animozitate nerezolvate afecteaza relatia profesor-elev.
Tineti cont de perceptia si sentimentele lui, dar referiti-va la dreptul fundamental afectat de comportamentul elevului.
Evitati sa-l fortati pe elev sa-si impartaseasca sentimentele daca nu doreste sa faca acest lucru.
Parinti furiosi
Cand avem de-a face cu parinti furiosi, este crucial sa recunoastem si sa afirmam ceea ce stim si ceea ce percep ca fiind
„problema”. S-ar putea ca perceptia lor sa nu coincida cu perceptia dumneavoastra si s-ar putea chiar sa fie incorecta, dar este modul
in care se simt si modul in care vad lucrurile.
Permiteti-i parintelui sa explice ce simte (acordati-i timpul necesar); evitati sa interveniti si sa aparati scoala in acest moment.
Invitati-l sa ia loc (e mai greu sa fii foarte furios cand stai jos).
Ascultati intai, reflectati la ceea ce spune „Deci spuneti ca din punctul dumneavoastra de vedere”.
Asigurati-va ca aveti punctul de vedere al scolii si invitati parintele sa priveasca lucrurile din perspectiva politicii scolii.
Centrati-va pe fapte.
Onestitatea este cruciala cu privire la ce s-a intamplat, cum stau lucrurile, cele mai bune optiuni pentru ambele parti.
Subliniati faptul ca va aflati aici pentru a rezolva problema, nu pentru a va ataca reciproc.
Cautati o solutie sau faceti referire la pasii ce trebuie urmati pentru a gasi una; ideea este gasirea unei solutii acceptabile de
ambele parti.
Despartiti-va in termeni amiabili, asigurandu-va de posibilitatea stabilirii unei noi intalniri daca este necesar.
Este recomandat sa se recurga la o comanda scurta, pe un ton ridicat „Opriti-va! Da-te la o parte, acum!”. Prin aceasta aratam clar
ca respectivul comportament trebuie sa inceteze. Tonul ridicat e apoi redus si se repeta comanda. Reducerea tonului vocii da o
impresie de calm si control. Daca elevii nu se despart va trebui sa decidem daca intervenim fizic (curs riscant de actiune). Daca
decidem asta, e nevoie sa trimitem dupa un coleg (pentru suport si ca martor) si sa evacuam asistenta.
Chiar si adultii injura uneori. Chiar si profesorii injura. Fie ca ne place sau nu, injuratul este mult mai frecvent in zilele noastre
decat era inainte.
Tipuri
1. Injuraturi datorate frustrarii (mai mult pentru sine) – pot fi abordate prin:
ignorare tactica;
sau: „Paul. Am auzit ce ai spus. Eu nu vorbesc asa cu tine. Nu ma astept ca tu sa imi vorbesti astfel.” Dupa care directionati
elevul spre sarcina sau sa se calmeze daca e necesar.
2. Injuraturi la adresa colegilor/profesorilor ca atac ostil – trebuie abordate direct si ferm de profesor, fara agresivitate.
Este inutil sa intrebam elevul de ce a injurat. Este eficient sa ne focalizam pe problema sau regula (cu privire la limbaj, respect) si
sa directionam elevul sa se calmeze (time-out). Situatia va fi discutata dupa ora, eventual in prezenta dirigintelui/parintelui, daca e
cazul. Evitati discursurile moralizatoare.
Se poate dovedi utila discutarea utilizarii unui limbaj neadecvat la orele de dirigentie, in contextul regulamentului referitor la
comportament.
daca le ignoram, am putea transmite mesajul ca nu ne pasa de modul in care vorbesc elevii sau ca acceptam acest gen de
limbaj;
adresati aceasta chestiune prin remarcarea „limbajului inadecvat” si referirea la regula sau tehnica „vigilenta relaxata”;
daca acesta este un obicei la un elev, acesta poate fi monitorizat si purtata o discutie cu acesta cu privire la responsabilitatea
pentru modul in care comunicam.
Multi copii n-au invatat sa-si rezolve neintelegerile in alt mod decat prin mijloace fizice. Acest comportament poate fi:
1. un comportament invatat de la: parinti, copiii de aceeasi varsta, alte persoane semnificative;
Sugestii:
determinati scopul celor ce se bat (cauta atentie? putere? razbunare? este lupta un comportament invatat? s-ar putea datora
lipsei abilitatilor sociale?);
incurajati-i sa-si exerseze noi comportamente si sa utilizeze feedback-ul pentru a-si imbunatati relatiile cu ceilalti.
Daca comportamentul inadecvat al elevului este extrem, aplicati imediat o consecinta de tip time-out, iar daca comportamentul este
persistent si apare la mai multe ore, se impune un audit al comportamentului elevului si stabilirea unei intalniri cu profesorul/
dirigintele/ parintele in care elevul sa fie ajutat sa inteleaga si sa-si asume responsabilitatea pentru comportamentul lui.
Este elevul constient de comportamentul sau? Fiti specific cand va referiti la comportamentul caracteristic/tipic al elevului.
Descrieti pe scurt, specific comportamentul elevului (tehnica oglinzii).
Intrebati elevul ce trebuie sa faca pentru a schimba modul in care se comporta in prezent.
Aratati faptul ca acest comportament ii afecteaza pe ceilalti si descrieti modul in care ii afecteaza. Realizati un contract/acord
simplu, posibil de atins, pentru a-l ajuta pe elev sa se concentreze asupra managementului comportamentului personal.
Exista un numar de factori asupra carora nu avem control (scoala): temperamentul elevului, familia din care provine cu modelele
de comportament si valorile ei, mediul/statutul social, timpul petrecut in fata televizorului si tipurile de programe vizionate de elev si
altele.
Energia si eforturile noastre trebuie indreptate spre o cat mai buna atmosfera de suport si invatare la scoala. Este bine sa evitam:
sa scuzam prea usor comportamentul elevului, pentru ca provine dintr-un mediu familial dificil;
sa facem prea usor copilul victima a ceea ce credem ca este o patologie „este asa pentru ca are o familie disfunctionala de
aceea nu se poate schimba”.
Este important sa recunoastem ca, desi dinamica familiala, saracia si abuzul influenteaza comportamentele problematice la scoala,
acestea sunt de asemenea invatate in acest context. Comportamentul adultului poate intari comportamentul de cautare a atentiei/puterii
la copil.
In cazul acestor elevi se impune un plan in echipa cu ceilalti profesori care predau la clasa (consiliul profesorilor clasei) care sa
includa:
supervizarea elevului in dezvoltarea si implementarea unui plan individualizat; acest plan este comunicat tuturor profesorilor
clasei, pentru a-l sustine pe elev in implementarea lui.
Specificati cat timp are la dispozitie pentru realizarea unei unitati din
sarcina si recompensati finalizarea acestora
Interactiuni agresive cu ceilalti Discutati cu elevul individual despre comportamentul sau (ceea ce
faci este…poti sa obtii ceea ce doresti in alt mod…)