Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Am şi stabilit că întregul comportament al omului este axat pe un scop care nu vizează altceva
decât obţinerea superiorităţii, a puterii, învingerea altora. Scopul influenţează concepţia despre
lume, modul de a fi, tiparul de viaţă al omului, dirijând gesturile care îl exprimă. Trăsăturile de
caracter sunt, de aceea, doar formele aparente, exterioare ale liniei de mişcare a omului. Ca atare,
ele ne mijlocesc cunoaşterea atitudinii sale faţă de mediu, faţă de semeni, în general faţă de
comunitate şi faţă de problemele sale de viaţă. Avem de-a face cu fenomene care ni se
înfăţişează ca mijloace de a pune în valoare personalitatea, elemente care se asamblează într-o
metodă de viaţă (Methode des Lebens).
Trăsăturile de caracter nu sunt înnăscute, aşa cum mulţi consideră, nu sunt date de la natură,
fiind comparabile cu linia directoare, care intră în constituţia omului ca un şablon şi îi permite,
fără a medita prea mult, să-şi exprime în orice situaţie propria personalitate. Ele nu corespund
unor forţe sau substraturi native, ci sunt dobândite încă în primii ani de viaţă, determinând un
mod constant şi bine definit de a fi. Lenea unui copil, de pildă, nu este înnăscută, ci el este leneş
pentru că această însuşire i se pare mijlocul convenabil de a-şi uşura viaţa şi de a-şi da
importanţă. Căci — într-un anumit sens — aspiraţia către putere se face simţită la om chiar şi
atunci când el evoluează pe o linie a trândăviei. El se poate referi mereu la aceasta ca la o
deficienţă nativă şi atunci valoarea sa interioară apare ca intactă. Rezultatul final al unei
asemenea introspecţii arată, invariabil, cam în felul următor: „Dacă nu aş avea această deficienţă,
mi-aş putea desfăşura în mod strălucit capacităţile, din păcate însă am acest neajuns". Un altul,
angajat într-o luptă continuă cu anturajul său, la care îl împinge o sălbatică aspiraţie către putere,
îşi va dezvolta trăsături de caracter necesare susţinerii unei astfel de lupte, cum sunt ambiţia,
invidia, suspiciunea, şi altele de felul acesta. S-ar crede că asemenea fenomene sunt topite
laolaltă în magma personalităţii, având un caracter nativ şi irevocabil, pe când la o examinare
mai aprofundată reiese că ele sunt necesare doar pentru linia de mişcare a individului şi au fost
adoptate ca atare. Nu sunt factori primari, ci secundari, obţinuţi în virtutea scopului secret al
individului, având, prin urmare, un caracter teleologic. Să ne amintim de cele expuse mai sus,
potrivit cărora modul uman de a trăi, de a acţiona, de a-şi stabili o poziţie este în chip necesar
legat de fixarea unui scop. Nu putem nimic concepe şi pune în aplicare, fără a prefigura un
anumit ţel. Acesta se întrezăreşte încă în contururile confuze ale psihicului infantil şi
direcţionează dezvoltarea întregii sale vieţi psihice. Este forţa diriguitoare, formativă, care face
ca fiecare individ să fie o unitate distinctă, o personalitate diferită, dat fiind că toate actele şi
formele de expresie se îndreaptă spre unul şi acelaşi punct, în aşa fel încât pentru noi el este
inconfundabil, acolo unde îşi urmează propria sa cale.
Se impune să părăsim cu totul ideea importanţei eredităţii cu privire la fenomenele psihice şi
îndeosebi în ceea ce priveşte geneza trăsăturilor de caracter. Nu există nici un argument care să
poată
susţine acceptarea teoriei eredităţii în acest domeniu. Dacă urmărim retrospectiv un fenomen
oarecare din viaţa unui om, ajungem, fireşte, la prima zi de viaţă şi avem iluzia că toate sunt
înnăscute. Faptul că există trăsături de caracter comune unei întregi familii, unui popor sau rase
se explică pur şi simplu prin aceea că oamenii trăiesc unii lângă alţii, că trăsăturile pe care ei şi le
cultivă sunt învăţate de la ceilalţi, imitate. Există anumite realităţi, particularităţi psihice şi
gesturi expresive care în societatea noastră îi incită pe tineri la imitare. Aşa, de exemplu, setea de
cunoaştere, care adesea se exteriorizează sub forma curiozităţii, la copiii care au de luptat cu
anumite deficienţe ale aparatului vizual conduc la formarea unei veritabile trăsături de caracter.
Dar în realitate nu este vorba de o necesitate imperioasă a dezvoltării acestei trăsături de caracter;
dacă ar cere-o linia directoare a copilului, în sfera setei sale de cunoaştere s-ar putea dezvolta o
trăsătură de caracter care l-ar determina să cerceteze toate lucrurile, să le demonteze sau să le
spargă. Sau ar devora cărţile, şi altele de acest fel. Procese similare au loc în privinţa neîncrederii
în oameni de care suferă cei cu infirmităţi de auz. în civilizaţia de azi asemenea oameni sunt
expuşi unor riscuri extraordinare. Ei devin, de asemenea, ţinta a tot felul de înţepături (luare în
râs, taxări peiorative, cum ar fi netot etc), ceea ce favorizează dezvoltarea unui caracter
suspicios. Cum sunt ocoliţi, este de înţeles faptul că ajung să nutrească sentimente ostile. Ipoteza
transmiterii ereditare a caracterului lor suspicios este neîntemeiată. Acelaşi lucru se poate spune
referitor la ipoteza nativităţii trăsăturilor de caracter care ţin de criminalitate. Argumentului că în
una şi aceeaşi familie s-a constatat prezenţa a mai multor criminali trebuie să i se opună
argumentul că tradiţia, concepţia de viaţă şi exemplul negativ merg mână în mână şi că, de pildă,
copilului furtişajul i se prezintă de-a dreptul ca o modalitate de a-şi duce existenţa.
răspundem că, în tendinţa sa de a se pune în valoare, copilul este ispitit de modelul reprezentat de
cineva din anturajul său, care revendică şi posedă aceeaşi valoare. Fiecare generaţie învaţă în
felul acesta de la premergătorii ei şi, chiar şi în perioadele cele mai vitrege, implicată în
complicaţiile extreme la care conduce aspiraţia către putere, rămâne întotdeauna la cele învăţate.
Cod
Accesari: 186
Apreciat: <a
href="http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/ESENTA-
Comenteaza documentul: CARACTERULUI-SI-FORMARE41777.php" target="_blank"
title="ESENTA CARACTERULUI SI FORMAREA SA -
Nu esti inregistrat http://www.scritube.com">ESENTA CARACTERULUI SI
Trebuie sa fii utilizator FORMAREA SA</a>
inregistrat pentru a putea
comenta