Cuprins:

1. Perceptia si invatarea
2.Observatia
3.Conditiile observatiei in instruirea copiilor mici
4Observarea didactica.Notiuni generale

1. Perceptia este procesal psihic de reflectare a obiectelor si fenomenelor in totalitatea

insusirilor lor senzoriale in momentul cind acestea actoioneaza direct asupra receptorilor.
La realizarea actului perceptiv participa atit obiectul extern ca factor declansator, cit si
subiectul cunoscator cu capacitatea sa de preluare si prelucrare, in functie de o serie de
factori individuali (experiente anterioare, actiuni concrete cu obiecte, virsta, prezenta
motivatiei, etc.). Astfel, cu cit experienta anterioara a subiectului este mai ampla si mai
concreta, cu atit perceptia se va realiza mai usor; cu cit a actionat mai mult cu anumite
obiecte, cu atit acestea vor fi percepute mai usor. Aceasta impune ca activitatea predare
invatare sa se asigure elevilor o activitate perceptiva cit mai bogata, inclusiv realizarea
unor actiuni concrete cu obiectele (manipulare, montare demontare, intocmirea de
machete, mulaje, etc.). Cind experienta anterioara este insuficienta sau incorecta, cind
actiunea cu obiectul este ingradita, cind lipsesc starile motivationale adecvate, atunci
perceptia poate fi limitata, incompleta sau chiar deformata, putind impiedica procesul
invatarii corecte. Calitatea invatarii depinde si de calitatea perceptiei.
Prin invatarea perceptive se ajunge la optimizarea capacitatii de perceptie a elevilor si la
fundamentarea cunostintelor pe o baza cit mai solida. Bogatia, diversitatea, si precizia
perceptiilor asigura o cunoastere adecvata a realitatii si ofera gindirii

un material

informational complex si corect.

2.

O sarcina formativa importanta a scolii o constitue dezvoltarea capacitatii de

observatie a elevilor. Acestea implica transformarea perceptiei obisnuite, intimplatoare si

neselective in observatie realizata in mod sistematic si subordonata unui scop, fiind o
forma speciala, superioara perceptiei. Elevii trebuie invatati cind, cum, ce si de ce sa
observe, reusind in acest fel sa dea perceptiei o organizare logica, activa si eficienta:
formularea prealabila a scopului, planificarea pasilor de explorare si alegerea mijloacelor,

centrarea pe elemente importante, interpetarea corecta a datelor. In structura acestor

componente ale observatiei sistemice rolul profesorului este decisiv. Prin explicatii
verbale adecvate, el trebuie sa dirijeze perceptia elevilor pentru fiecare dintre verigile
mentionate, in functie de natura, gradul de dificultate si complexitate a obiectului dat.
Invatind sa observe elevii invata sa invete.
O forma ceosebita de expresie a observatiei este spiritul de observatie, care este o
perceptie organizata si care reprezinta capacitatea de aremarca repede faptele esentiale in
raport cu scopul urmarit, chiar atunci cin aceste fapte ies doar putin in evidente. El
solicita capacitatea elevilor de a sesiza detalii noi sau ascunse si de a le stabili ordinea si
importanta in contextul perceptiei, usurinta si finitea diferentierilor cu separarea
semnificatiilor.

3.Observarea constituie

principalul mijloc de a transmite copiilor cunotinele despre

lumea nconjurtoare. Principalul obiectiv al observrilor este acela de a mbogi

cunotinele copiilor, de a le forma reprezentri clare i precise, de a le dezvolta i
organiza gndirea punnd bazele formrii deprinderilor de munc intelectual. De
asemenea ele trebuie astfel ndrumate din punct de vedere metodic, nct s dezvolte la
copii curiozitatea tiinific manifestat la aceast vrst prin dorina lor de a cunoate tot
mai multe i tot mai adnc elementele lumii nconjurtoare i raporturile dintre ele.
Cunoaterea pentru copiii precolari trebuie s porneasc ntotdeauna de la senzaii i
percepii. De aceea, ceea ce vrem s-i nvm pe copii trebuie s nceap nu prin cuvinte,
ci prin observare, pe cale intuitiv.
La vrsta de 3 5 ani percepia vizual i cea haptic (prin apucare) au un rol
predominant. Deoarece n perceperea spaialitii un rol deosebit l joac senzaiile
chinestezice i senzaiile vizuale, educatoarea va stimula n timpul observrilor nu numai
perceperea pe cale vizual a obiectelor de ctre copii ci, n msura posibilitii, i pe cea
haptic.
Este important ca la nceputul observrii s se fac mai nti o prezentare vizual global,
copilul s priveasc obiectul, iar apoi s se treac la o percepere haptic: copilul s

pipie, s apuce i s manipuleze obiectele. n continuare, educatoarea trebuie s

urmreasc coordonarea percepiei haptice cu cea vizual. De exemplu, ea va cere
copiilor s-i arate minile ppuii, picioarele ei, s o mngie pe pr.
ncepnd cu vrsta de 5 ani este deja consolidat coordonarea ntre micrile minii i ale
ochiului n procesul de explorare i cunoatere a obiectului cercetat. Cu ct copilul
nainteaz n vrst, percepia vizual capt o mai mare preponderen putnd chiar
suplini pe cea haptic n numeroase cazuri.
Pentru o cunoatere ct mai corespunztoare a lumii nconjurtoare, nu este de ajuns s
punem pe copii n contact direct cu ea, cu obiectele, cu fiinele sau fenomenele ei, ci este
necesar s le dirijm observarea orientndu-i spre esenial, spre semnificativ. Aceast
dirijare se realizeaz prin cuvntul educatoarei, care organizeaz percepia i conduce
observarea prin indicaii, explicaii, ntrebri.
Educatoarea va avea grij s nu realizeze dou observri ntr-o singur zi, indiferent de
felul observrii. Materialul ntrebuinat n observri trebuie difereniat dup subiectul
observrii i dup mprirea lor n observri dup natur i dup imagini. n cazul
observrilor dup imagini se recomand ca ilustraia s fie clar i s prind aspectul cel
mai caracteristic astfel nct s permit o analiz ct mai complet.
Avnd n vedere c atenia precolarilor, n special la grupele mici, este foarte mprtiat,
anunarea activitii trebuie s fie facut astfel nct s capteze i s mobilizeze atenia
copiilor. Pentru aceasta se pot ntrebuina diferite procedee: la grupele mici se poate face
sub form de surpriz, printr-o ghicitoare, prin mimica educatoarei, prin prezentarea ca pe
un spectacol de teatru de mas sau teatru de ppui sau prin crearea unei stri afective
pozitive, de exemplu, printr-o exclamaie a educatoarei.
Metodele ntrebuinate n activitile de observare sunt metoda expozitiv i
cea interogativ. Prin metoda expozitiv educatoarea transmite copiilor cunotinele noi
expunndu-le n faa lor. Prin metoda interogativ educatoarea pune copilului ntrebri
asupra unui anumit lucru; copiii realizeaz astfel diferite operaii mintale n mod
organizat care contribuie la dezvoltarea gndirii.

n activitatea instructiv educativ observrile au un rol dublu: cognitiv i formativ.

Prin observri, copiii dobndesc cunotine elementare despre unele fenomene din natur
legate de succesiunea anotimpurilor, cum ar fi: cderea frunzelor, ploaia, ceaa,
nghearea apei, ninsoarea, promoroaca, ngheul, topirea zpezii etc. Astfel, copiii ncep
s neleag pe cale direct, intuitiv, unele relaii de cauzalitate

4.Observarea didactic include urmrirea atent a unor obiecte i fenomene, ce au loc.

Acest tip de observare poate avea loc: sistematic prin ndrumarea profesorului sau
independent prin propria dorin. Acestea au ca el descoperirea cunotinelor despre
realitatea din jur, i al completrii unor informaii deja existente n baza de cunotine.
Observaia are un caracter euristic, i scopul ei este de a trezi participarea, receptivitatea
elevilor fa de ceea ce se ntmpl n mediul nconjurtor. Observaiile pot fi de 2 tipuri:
de lung sau de scurt durat. Prin observaii se ating urmtoarele obiective: explicarea,
descrierea, interpretarea unor fenomene.
Observaiile vzute vor fi exprimate i explicate, mai trziu, de elevi, prin diferite
reprezentri: grafice, referate, desene, grafice.
Prin acest tip de observare i prin formele care au loc n acest proces, sunt dezvoltate i
alte caliti, ca: rbdarea, consecvena, imaginaia, perseverena, perspicacitatea.

Bibliografie
Vrabie Dumitru, Psihologia educatiei, Geneze, Galati, 2002
http://orizontdidactic.net/2012/11/17/importanta-activitatilor-deobservare-in-procesul-instructiv-educativ-din-gradinita/