EducaȚia prin ochi de copil

,,Pentru ce învățăm?”

Învățăm pentru viitor, pentru un viitor mai bun, pentru a ne descurca în

viață, pentru a ne integra în societate. Acestea sunt răspunsurile unor copii.

Deci, școala desenează un viitor mai bun, chiar dacă în cele mai multe cazuri

viitorul e adesea gândit abstract și neclar la fel ca sintagma ,,ai carte, ai

parte!”.

Două lucruri sunt cu adevărat relevante și general valabile: să păstrăm vie

nevoia de a învăța cu care ne naștem, să învățăm să învățăm și să ne

exercităm în permanență abilitatea naturală de a cerceta.

Copiii se nasc cu o nevoie extraordinară de a învăța. Vor să descopere, vor

să simtă, vor să interactioneze, vor să facă parte dintr-un grup. Alimentarea

acestei nevoi reprezintă un prim pas spre viitor. În primii ani de viață ca

părinți avem datoria de a oferi în permanență oportunități de învățare,

avem datoria .Nevoia de a învăța este importantă deoarece ca adulți trebuie

să ne dorim în permanență să devenim elevi, să o luăm de la început, să

învățăm lucruri noi.

Nu este suficient ca să învățăm copiii să gândească dacă nu susținem

motivația de a învăța în permanență, dacă nu susținem curiozitatea.Trebuie

să creem un mediu corespunzător, avem datoria de a fi un exemplu.

Curiozitatea ne face să încercăm un lucru până reușim să-l facem, ne face să

ne gândim la un lucru până îl înțelegem. Copiii au un viitor bun dacă reușeșc

să păstreze vie nevoia de a învăța în permanență.

Singura lecție cu adevărat utilă pe care ca dascăli o putem preda este aceea

de a învăța copiii să gândească, să facă conexiuni, să transfere cunoștințele

dobândite într-un domeniu către alte domenii.