Teme de casă

RAŢ CĂTĂLIN FLORIN

ROMAN ALEXANDRA VICTORIA
 1. Analiza teoretică

Proiectul de față își propune abordarea conceptului de teme pentru acasă. Fiind un subiect
destul de controversat, considerăm că această temă este de o importanță deosebită, datele empirice
susținând importanța temelor pentru acasă, acestea fiind folositoare în anumite circumstanțe.

Definim temele pentru acasă ca fiind orice

activitate dată de profesor, care trebuie

realizată în afara orelor de curs.

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-ND

 Totuși s-a identificat că în unele cazuri, temele pentru acasă afectează starea de
bine și atitudinea elevilor față de școală.

Pentru a fi eficiente și a nu afecta starea de bine și atitudinea elevilor față de școală,

trebuie să le folosim ca un instrument ce crește randamentul elevilor și îi ajută în
dezvoltarea unor abilități esențiale de organizare, management al timpului și
creativitate.
 Conform National Assessment of Educational Progress (Campbell et al., 1996), peste 65%
din copiii de nouă ani au teme zilnic, 16% dintre ei petrecând mai mult de o oră pe zi pentru
rezolvarea acestora.

Conform (Kozma & Kennedy, 2002), de-a lungul timpului temele pentru acasă au fost un
subiect controversat ce a stârnit deseori conflicte:

● Unii părinți considerau că temele pentru acasă sunt fie prea ușoare, fie prea grele, prea
ample, reduse sau au cerințe ambigue.
● De asemenea, profesorii se plângeau de lipsa susținerii din partea părinților și de lipsa
timpului pentru a concepe teme corespunzătoare.
 2. Analiza intervențiilor experimentale/de cercetare

Harris Cooper a realizat o sinteză a mai multor studii ce vizau eficiența temelor pentru acasă,
descoperind beneficii numeroase pe mai multe planuri:
● Beneficii imediate: reținerea și înțelegerea mai bună a informațiilor, dezvoltarea gândirii
critice, procesarea mai profundă a informațiilor și înțelegere mai bună a conceptelor.
● Beneficii de lungă durată: în rândul elevilor, crește dorința de a lucra mai mult pe cont
propriu, dezvoltare mai bună a abilităților și atitudine mai pozitivă privind școala.
● Beneficii extracurriculare: creșterea curiozității în rândul elevilor și dezvoltarea mai bună
a abilităților de organizare și time-management.
De asemenea, Cooper a descoperit și o serie de efecte negative privind temele pentru
acasă, precum:

● pierderea interesului pentru materialul ce trebuie învățat

● oboseală pe plan fizic și psihic
● lipsa timpului liber pentru a desfășura activități sociale
● presiune provenită din partea părinților
● confuzie
 3. Propuneri pentru posibile alte studii/investigaţii

Prima activitate de investigare la care ne-am gandit îşi propune să stimuleze gândirea
critică a studenţilor dar şi capacitatea de a înţelege mai multe perspective aflate în
conflict, mai mult decât atât ei vor fi nevoiţi să facă trecerea de la gândirea dihotomică pe
care au avut-o în copilărie despre acest subiect şi să ia în considerare o varietate de
alternative şi de contexte pentru a-şi forma un punct de vedere.
 Studenţii vor fi împărţiţi în 6 grupe a câte 8-10 persoane şi vor primi o perspectivă pe care vor
trebui să o expună în cadrul unui joc de rol. Vor fi 6 roluri:

1.Profesor care consideră temele importante

2.Profesor care consideră temele mai puțin importante

3.Părinte care consideră temele importante

4.Părinte care consideră temele mai puțin importante

5.Elev care consideră temele importante

6.Elev consideră temele mai puțin importante

Din fiecare grupă se va alege un reprezentant care va trebui să prezinte punctul de vedere al grupului.
 Pornind de la această discuție vom aborda o altă categorie de activități sunt cele de
implicare a părinților care par să influențeze, de asemenea, rezultatele elevilor și
studenților prin interacțiuni de instruire care variază de la întrebări simple la procese
menite să dezvolte înțelegerea strategică și capacitatea de rezolvare a problemelor.

În special, măsura în care reflectă ceea ce teoreticienii au identificat ca învățare

ghidată sau colaborativă (Rogoff, 1990), activitățile de instruire ale părinților par a fi
esențiale pentru ca elevii să învețe atitudini, abilități și cunoștințe asociate succesului
școlar.
 În procesul de învățare colaborativă, părinții împărtășesc informații și
structurează procesele legate de sarcini în moduri care să permită copilului să învețe în
mod eficient și să își asume responsabilitatea personală adecvată pentru învățare. Aceste
activități de instruire pot include orientarea atenției copilului către componentele sarcinii,
simplificarea sarcinii după cum este necesar, explicarea informațiilor noi, relaționarea
informațiilor cu contextele similare sau răspunsul la întrebări.
Care sunt rezultatele implicării părinţilor

1. Teoria modelării (e.g., Bandura, 1997)

2. Reinforcement
3. Instrucția parentală
 4. Sugestii pentru eficientizarea funcţionării pe dimensiunea psihologică analizată (aplicaţii şcolare)

Cooper a descoperit o serie de factori care stabilesc eficiența temelor, vârsta

copilului fiind unul dintre cei mai importanți mediatori:

○ pentru cei mici temele sunt un posibil factor de stres, ele stârni ndu-le

elevilor sentimente negative față de scoală.

○ pentru elevii adolescenți temele de casă au un efect pozitiv puternic.

 RECOMANDĂRI

La finalul studiului, Cooper a prezentat o serie de recomandări adresate școlilor și profesorilor:

1. Privind elevii din clasele mai mari, temele ar trebui să se concentreze pe sedimentarea

cunoștințelor, iar pentru cei din clasele primare, temele ar trebui să se focuseze pe aspecte ce țin

de dezvoltarea unor atitudini și obiceiuri pozitive. (de exemplu, lecturarea)

2. Frecvența și durata temelor ar trebui să fie adaptate vârstei

3. Profesorii ar trebui să comunice între ei pentru a nu suprasolicita elevii

4. Temele ar trebui să conțină sarcini simple care să faciliteze aprofundarea informației și nu

sarcini noi, complexe pe care elevii să nu reușească să le realizeze singuri.

Modificarea temelor de casă în folosul copiilor

❖ Evitarea temelor care depășesc nivelul de înțelegere al elevului

❖ Nu grăbiți învățarea! Repetiția este esențială

❖ Folosirea exemplelor concrete pentru a reda informație

❖ Conceptualizare: ceea ce cred elevii vs ceea ce trebuie să învețe

 5. Bibliografie

Cooper, H. Educational Leadership, v58 n7 p34-38 Apr 2001

Clark, R. (1993). Homework parenting practices that positively affect student achievement. In N. F. Chavkin (Ed.),Families and schools
in a pluralistic society (pp. 53–71). Albany: State University of New York Press.

Jones, L. V. (1996). A History of the National Assessment of Educational Progress and Some Questions about Its Future. Educational
Researcher, 25(7), 15–22. https://doi.org/10.2307/1176519

Kay, P. J., Fitzgerald, M., Paradee, C., & Mellencamp, A. (1994). Making homework work at home: The parent’s perspective. Journal of
Learning Disabilities, 27, 550–561.

Kouzma, N. M., & Kennedy, G. A. (2002). Homework, stress, and mood disturbance in senior high school students. Psychological
reports, 91(1), 193–198.