VI.3. Condiţiile interne şi externe ale învăţării şcolare.

Specificul învăţării la copilul preşcolar şi şcolar mic

Condiţiile interne ale învăţării şcolare:

Procesele cognitiv-senzoriale (S,P,R)constituie baza cunoaşterii şi suportul celor logice.
Senzaţiile realiz legătura informaţională cea mai simplă a omului cu mediul în care trăieşte. Ele
contribuie la procesul învăţării , mai ales prin interacţiunea şi sinteza lor în cadrul percepţiilor.
Percepţiile , ca procese de reflectare a obiectivelor şi fenomenelor integral şi unitar, în condiţiile
acţiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor, implică şi caracteristicile externe ale obiectului în
funcţie de experienţa sa anterioară, acţiunileconcrete, vârstă, nivel de instruire, factori
temperamentali,motivaţie etc.
În vederea optimizării proceselor cognitiv-senzoriale în activitatea de învăţare, pedagogii au
evidenţiat două tipuri de deficienţe:
 experienţa perceptivă redusă a copilului;
 distingerea esenţialului de neesenţial.
Pentru diminuare acestor deficienţe, se recomandă lucrul direct cu obiectele şi receptarea
acestora prin cât mai multe simţuri: examinarea unui obiect nu numai pe cale vizuală, ci şi prin miros,
gust, pipăire etc. De asemenea, trebuie utilizat şi un material didactic intuitiv cât mai variat.
Reprezentările depind de bogăţia experienţei perceptive însă, din punct de vedere al producerii,
ele se apropie de gândire, făcând trecerea spre procesele cognitive superioare. CD trebuie să evoce în
procesul învăţării şc reprezentările pe care elevii le deţin deja, dar să şi formeze R necesare conturării
unei noţiuni. Nivelul de dezvoltare a R, bogăţia şi varietatea lor sunt o condiţie favorabilă pt activ
mentală, în general, şi pt învăţare, în special.
Gândirea este procesul psihic cognitiv superior central în SPU, cu rol fundamental în procesul
cunoaşterii, prin care se asigură desprinderea de concret şi surprinderea generalului, esenţialului la
nivelul categoriilor de obiecte.
În procesul învăţării, G are rol instrumental, fiind implicată în înţelegere, în formarea
conceptelor şi operaţiilor, în rezolvarea problemelor.
CD trebuie să urmărească formarea şi exersarea laturii operaţionale a G, să îi stimuleze
plasticitatea, elemente determinate de realizarea unor sinteze, analize ale materialelor de lucru, de
diversitatea problemelor propuse. De aceea, temele pentru acasă nu sunt reprezentative prin cantitatea
lor , ci prin calitatea lor (diversitatea lor, ce va favoriza transferul procedeelor şi sporirea resurselor
imaginative necesare rezolvării unor teme dificile).
Limbajul , ca suport al G, ca act al întregului sistem psihic ce se dezvoltă şi se valorifică, este
determinat şi determinant al procesului învăţării.
Memoria este procesul psihic cognitiv superior ce face posibilă întipărirea, fixarea şi
reactualizarea selectivă a informaţiilor. Este unul dintre procesele ce stau la baza învăţării şcolare,
formele sale de manifestare influenţându-i rezultatele .
Condiţiile careasigură o memorare facilă şi de durată, de care ar trebui să ţină seama nu doar ce
care învaţă, ci şi CD, sunt:
 motivaţia subiectului (sensul pe care îl are învăţătura pt el, scopul memorării);
 înţelegerea materialului de învăţat;
 intenţia de a memora, voinţa;
 repetarea cunoştinţelor;
 interacţiunea între cunoştinţe sau priceperi şi transferul lor;
 modul de organizare a învăţării etc
Imaginaţia este procesul cognitiv , de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza
combinării şi transformării exeprienţei. În activitatea de învăţare , I se impune cu necesitate, facilitând
înţelegerea şi chiar rezolvarea de probleme.
 Afectivitatea, atenţia, voinţa, motivaţia au rol stimulativ şi reglator în învăţare. Motivaţia şi
afectivitatea se implică reciproc în procesul învăţării şcolare, urmărindu-se ca relaţia dintre elev şi
conţinutul învăţării să fie pozitivă, pentru a putea genera emoţii superioare şi sentimente intelectuale,
morale, estetice. Activitatea de învăţare necesită efort susţinut şi muncă intelectuală intensă,
concentrarea atenţiei, activarea voinţei, corelarea proceselor cognitive.
Motivaţia energizează şi facilitează procesul de învăţare prin intensificarea efortului şi
concentrarea atenţiei elevului. Ea energizează învăţarea, iar învăţarea încununată de succes intensifică
motivaţia. Motivaţia pentru învăţare apare iniţial în ambianţa familiei, când copiii preiau atitudinile
părinţilor, iar ulterior, ale CD, construindu-şi astfel modele de perseverenţă şi mobilizare pentru
atingerea scopurilor.
În procesul de învăţare sunt antrenate mai multe forme ale motivaţiei, precum: motivaţia
pozitiv/motivaţia negativă; motivaţia intrinsecă/ extrinsecă; motivaţia cognitivă/afectivă. Dintre
acestea, s-a demonstrat de-a lungul timpului că M.poz,intr şi cogn conduc la rezultate mai bune decât
celelalte forme.
Totodată, în procesul de învăţare, trebuie să se ţină cont şi de legea optimului motivaţional,
astfel încât elevii să se autoevalueze în mod corespunzător pentru a putea obţine cele mai bune rez.

Condiţii externe ale învăţării şcolare:

Primul şi cel mai important factor extern al învăţării şcolare este cadrul didactic, care , prin
statutul, pregătirea şi comportamentul său, îl determină pe elev să aibă o atitudine corespunzătoare faţă
de procesul de învăţământ. Cadrele didactice din învăţământul primar şi preşcolar îndeplinesc mai
multe funcţii, precum: - organizator al procesului instructiv- educativ;
- educator;
- partener al educaţiei;
- membru al corpului cadrelor didactice.
Relaţia dintre educator-educat nu trebuie să fie una rigidă, rece, formală, ci una de apropiere, de
ajutor şi de înlegere, căci rolul CD nu este doar de a transmite cunoştinţe elevilor săi, ci scopul său
principal este acela de a dezvolta integral personalitatea educatului, punând accent pe încrederea în
sine.
Un alt factor extern important este mediul şcolii/grădiniţei şi al clasei de elevi/grupei de
copii. Instituţia şcolară structurează viaţa cotidiană a copiilor, ordonează comp individuale şi colective,
stabileşte norme de interacţiune, instituie recompense. Pentru a avea efecte benefice în planul învăţării,
mediul şcolar trebuiesă fie tonic, să stimuleze motivaţia pt învăţare şi ideea necesităţii acesteia în plan
social, să respecte criterii de eficienţă.
Din perspectiva mediului clasei/grupei de copii, procesul didactic trebuie proiectat şi realizat în
maniere diferenţiate şi individualizate, nu numai în concordanţă cu natura grupui şi cu vârsta
subiecţilor, ci şi după profilul fiecărui colectiv şcolar, după particularităţile membrilor acestora. Mediul
clasei trebuie să fie caracterizat de relaţii colegiale întemeiate pe spirit comprehensiv, respect şi
încredere reciprocă, de adoptarea unor atitudini de bunăvoinţă şi acceptare în relaţiile interpersonale şi
de eliminarea stărilor conflictuale.
Mediul socio-familial în care copilul creşte şi ia contact pentru prima oara cu adultul pe care îl
consideră imediat modelul demn de urmat, reprezintă un alt factor extern al învăţării şcolare. Nivelul
cultural din familie, exprimat prin aderarea la un sistem de valori, atitudini, credinţe, influenţează
dezvoltarea pesonalităţii în ansamblul său. În măsura în care climatul familial are o funcţie afectivă şi
protectoare, în aceeaşi măsură efectele sale asupra procesului învăţării vor fi pozitive.
Factorii ergonomici şi de igienă ai învăţării sunt şi ei importanţi. Principiile de bază sunt
legate de crearea unei stări de confort, ai cărei parametri funcţionali sunt: temperatura, umiditatea,
iluminarea, sonorizarea. Alte aspecte impuse de principiile ergonomice moderne implică dispunerea
mobilierului din sala de clasă şi calitatea acestuia, simplitatea, funcţionalitatea, durabilitatea,
instrucţionalitatea şi modularitatea.
 Obiectivul general al activităţilor realizate din perspectiva igienei şcolare vizează asigurarea
condiţiilor fizice şi psihice optime necesare elevului pt realizarea sarcinilor de învăţare în mediul
şcolar. Se urmăresc categorii distincte de indicatori: condiţiile fizice şi psihice care influenţează starea
de sănătate a elevilor; stimularea creşterii şi dezvoltării fizice şi psihice normalea elevului în contextul
activităţii şcolare; prevenirea bolilor şi a consecinţelor acestora generate de surmenajul intelectual etc.
Pentru a fi eficient, Cd trebuie să ştie nu numai de unde porneşte elevul şi încotrose îndreaptă,
dar şi care sunt condiţiile prealabile, specifice învăţării, precum şi ce va fi capabil elevul să înveţe în
continuare. Reuşita sau reneuşita învăţării se datorează influenţei combinate a celor două categorii de
condiţii. Variabilele externe nu produc niciun efect dacă elevul nu este motovat sau dacă nivelul de
dezvoltare necesar nu este atins. De asemenea, dacă factorii interni sunt prezenţi, e necesară şi o
stimulare externă pt a se realiza învăţarea. Climatul soioafectiv al clasei, interacţiunea elevilor, relaţiile
de competiţie sau de cooperare din cadrul grupului şcolar, influenţează procesul de învăţare al fiecărui
elev.
Pentru a deveni eficientă, învăţarea şcolară presupune identificarea tuturor condiţiilor, fie
interne sau externe, care într-un fel sau altul influenţează şi contribuie la obţinerea rezultatelor dorite.
Organizarea şi corelarea tuturor acestor condiţii înainte ca elevul să fie introdus în situaţia de învăţare
constituie o sarcină de bază a cadrelor didactice.
Specificul învăţării la preşcolar şi şcolar mic
Capacitatea de învăţare în perioada preşcolară devine activă şi este dublată de interesele de
cunoaştere.
Specific învăţării la vârtsa preşcolară este jocul- activitatea fundamentală prin intermediul
căruia copilul ia contact cu diverse cunoştinţe si contexte cât mai apropiate de cele reale. Curiozitatea,
ca mobil al învăţării, devine din ce în ce mai amplă şi abordează mai pregnant relaţiile dintre fenomene.
De altfel, în grădiniţă, copilul traversează programe educative diverse care au ca obiectiv declanşarea şi
susţinerea procesului complex de învăţare.
În cadrul instituţionalizat al grădiniţei, pot fi identificate atât învăţarea didactică organizată,
sistematică, dirijată, cât şi învăţarea socialî, determinată de lărgirea şi diversificarea relaţiilor pe care
preşcolarul le stabileşte, dar şi de varietatea situaţiilor contextuale de viaţă.
Spre sfţrşitul acestei etape, preşcolarul îşi poate regla voluntar şi verbal acţiunile, îşi dezvoltă
anumite procedee de muncă intelectuală, precum şi capacitatea de autoevaluare, necesare diverisificării
şi amplificării procesului de învăţare realizat în stadiul următor.
Perioada şcolară mică prezintă progrese în dezvoltarea psihică de ansamblu, ca urmare a
faptului că procesul învăţării se conştientizează ca atare, fiind cu necesitate solicitat de insituţia şcolară.
Învăţarea devine acum tipul fundamental de activitate, ceea ce înseamnă că activitatea şcolară va
solicita intens activitatea intelectuală, procesul de însuşire gradată de cunoştinţe şi că, astfel, copilului i
se vor organiza şi dezvolta strategii de învăţare, i se va conştientiza rolul atenţiei şi repetiţiei, îşi va
forma deprinderi de scris- citit şi calcul.
Dacă în primul an de şcolarizare se face apel la forme de învăţare simple, predominant
reproductive şi cu câmpuri restrânse de info cu cât se înaintează pe drumul cunoaşterii, cu atât se
diversifică tipologia şi se măreşte gradul de dificultate al sarcinilor de învăţare. Deosebitî importanţă
are în această perioadă eşecul şi succesul şcolar. Succesul repetat atrage copilului atenţia asupra
strategiilor de învăţare prin care a fost obţinut,iar eşecurile pot fi mobilurile declanşatoare ale uei
activităţi de învăţare mai susţinute.
Învăţarea şcolară capătă noi valenţe în perioada micii şcolarităţi, noi semnificaţii prin conţinut şi
durată, astfel încât determină importante restructurări în planul structurilor cognitive, în planul
limbajului, al conduitei şi atitudinilor, al personalităţii în general.