Sunteți pe pagina 1din 75

CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 : CADRUL TEORETIC
1.1 Familia si rolul ei in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului
1.1.1 Caracteristicile educatiei la nivelul familiei
1.1.2 Functia educativa a familiei
1.1.3 Carente ale educatiei la nivelul familiei
1.1.4 Rolurile parentale
1.1.5 Climatul familial
1.1.6 Interrelatiile familiale
1.1.7 Exemplu
1.1.8 Familia si personalitatea
1.2 Dependenta de alcool
1.2.1 Caracteristici generale
1.2.2 Defintie
1.2.3 Elemente descriptive si tulburari asociate
1.2.4 Manifestari ale alcoolsimului
1.2.5 Elemente specifice culturii, etatii si sexului
1.2.6 Prevalenta
1.2.7 Evolutie
1.2.8 Pattern familial
1.2.9 Personalitatea alcoolicului
1.3 Comportamentul agresiv
1.3.1 Caracteristici general
1.3.2 Definitie
1.3.3 Teorii ale agresivitatii
1.3.4 Forme ale agresivitatii
1.3.5 Factori care influenteaza agresivitatea
1.3.6 Agresivitatea la copii
1.3.7 Modelul agresiv
1.3.8 Modele de oameni agresivi

1
CAPITOLUL 2: OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII
2.1 Obiectivele cercetarii
2.2 Ipotezele cercetarii
2.3 Procedura de lucru

CAPITOLUL 3: PREZENTAREA REZULTATELOR


3.1 Interpretarea psihologica a rezultatelor
3.2 Prezentarea studiilor de caz

CONCLUZII

2
PREZENTAREA LUCRARII

Aceasta lucrare trateaza un subiect mai rar intalnit in literatura de specialitate, si


anume consecintele dependentei de alcool a parintelui asupra comportamentului
copilului, respectiv comportamentului agresiv.
Lucrarea este structurata in trei parti. Acestea sunt: INTRODUCEREA,
CUPRINSUL si CONCLUZIILE.
In INTRODUCERE am specificat motivul pentru care a fost aleasa aceasta tema
si am prezentat cateva date generale si specifice subiectului care se regasesc in partea
teoretica.
CUPRINSUL este alcatuit din trei capitole.
In primul capitol este prezentat rolul familiei in educarea si formarea
personalitatii copilului si dependenta de alcool ce caracterizeaza mediul familial in
studiul de fata. Un alt aspect abordat in acest capitol este comportamentul agresiv, cu
referire speciala la cel al copilului.
Al doilea capitol cuprinde obiectivele si ipotezele cercetarii, cat si procedura de
lucru.
In studiul de fata am urmarit evaluarea nivelului de agresivitate al copilului,
surprinderea factorilor de personalitate ai acestuia, identificarea caracteristicilor mediului
de provenienta ai copilului, precum si relevarea unei concordante intre toate acestea.
Pentru atingerea obiectivelor mai-sus mentionate am folosit ca instrumente de
investigare Chestionarul de Personalitate Freiburg, Testul Arborelui si Interviul, elaborat
in vederea identificarii caracteristicilor mediului familial in care un parinte prezinta
dependenta de alcool.
In ultimul capitol sunt prezentate rezultatele obtinute de fiecare subiect in urma
testelor aplicate, precum si intepretarea psihologica a acestora. Prezentarea studiilor de
caz s-a facut avand in vedere caracteristicile mediului familial specifice fiecarui subiect,
precum si profilul psihologic al acestuia, rezumat in functie de ipotezele stabilite.
Lucrarea se incheie cu concluziile trase in urma rezultatelor obtinute si a studiului
de caz.

3
PAPER RESEARCH PRESENTATION

4
INTRODUCERE

Lucrarea de fata abordeaza o tematica mai rar intalnita in literatura de specialitate


si anume influenta pe care o are mediul familial in care parintele prezinta dependenta de
alcool, in dezvoltarea comportamentului agresiv al copilului.
Aceasta tema a fost aleasa datorita faptului ca in literatura romana de specialitate
exista studii si cercetari in ceea ce priveste consecintele dependentei de alcool la nivel
individual, iar in conditiile sociale existente este o tulburare tot mai des intalnita,
consumul excesiv de alcool extinzandu-se tot mai mult si in randul tinerilor.
De aceea nu trebuie neglijate consecintele pe care le are consumul excesiv de
alcool, nu numai asupra sanatatii fizice si mentale, al echilibrului psihic al
consumatorului, ci si asupra intregului mediu caruia apartine acesta. Deci, nu este numai
o problema individuala, ci si o problema sociala, dar care afecteaza in primul rand mediul
cel mai apropiat individului respectiv, si anume familia.
In cercetarile realizate pana in prezent dupa cum se va vedea si in partea teoretica,
exista parerei pro si contra asupra influentei parintilor in formarea personalitatii copilului.
Unele pareri sustin ca un mediu familial in care se consuma cantitati apreciabile de alcool
poate cauza tulburari de conduita copilului, acesta imitand unele obiceiuri ale unui dintre
parinti, poate sa capete tulburari organice si psihice. Alte pareri sustin ca parintii exercita
o influenta minima asupra personalitatii copilului, in timp ce grupul de prieteni are o
influenta uriasa.
Studiul de fata incearca sa evidentieze aceasta infuenta asupra comportamentului
copilului in timp, de aceea selectarea subiectilor s-a realizat avandu-se in vedere ca
acestia sa fi implinit varsta de 18 ani.

5
CAPITOLUL 1
CADRU TEORETIC

1.1FAMILIA SI ROLUL EI MAJOR IN EDUCAREA SI FORMAREA


PERSONALITATII COPILULUI

1.1.1. Caracteristicile educatiei la nivelul familiei

De la nastere, asupra copilului se exercita un sistem de influente formative,


familiale si extrafamiliale. In prima parte a vietii, mediul principal si direct de formare a
omului este familia. In perioada antprescolara, asupra copilului se exercita diferita
categorii de influente formative, pe care le conduce familia.
Caile procesului formativ ce se desfasoara in cadrul familiei nu sunt altele decat
cele ce stau la baza procesului educational in general, dar le sunt particularizate la
specificul educatiei in familie:
 Educatia in familie incepe prin realizarea scopului de ansamblu al educatiei,
ea constituind temelia peste care se vor suprapune ceelalte influente educative
 Educatia in familie are un caracter sponta, neorganizat si este deseori
inconstienta si nefinalizata.
 Influenta formativa a familiei este permaneta si se exercita in cadrul actiunilor
de viata curente.
 Aceasta influenta este foarte puternica deoarece se bazeaza pe afectivitatea
naturala ce leaga copilul de parinte.
 Exercitandu-se asupra individului in formare, lasa amprente puternice in
personalitatea individului.
 Atata timp cat familia constituie unul din elementele de baza ale societatii,
educatia in familie este si va ramane un fenomen social permanent.
Caile si mijloacele de realizare a educatiei la nivelul familiei sunt in functie de
scopul general al educatiei dar si de particularitatile specifice educatiei la nivelul familiei:
 calea participarii directe: copii nu pot deveni adulti decat avand permanent in
fata exemplul acestora si luand contact cu viata direct prin actiuni de viata.

6
 calea muncii: consta in folosirea unor activitati prin care copilul se formeaza
pentru a fi de folos mai intai in cadrul colectivului restrans al familiei apoi in
cel largit al societatii.
 calea exemplului: comportamentul social al copilului este determinat de
relatiile sociale care exista in cadrul familiei.
 calea autoritatii, bazata pe cunoasterea copilului: formarea anumitor obisnuite
sociale, anumitor deprinderi de comportare presupune interventia ferma a
parintilor care favorizeaza efectuarea anumitor actiuni sau infranarea acestora
de catre copil.
Familia, nucleul de baza al societatii noastre, are rolul de a asigura dezvoltarea
fizica si morala a copilului. De familie depinde dirijarea judicioasa a maturizarii psihice a
copilului, de felul in care parintii vor educa copilul, de felul cum vor sti sa dirijeze viata
lui afectiva, de aceasta va depinde formarea personalitatii copilului.
Educatia copilului sufera in mica masura influenta ereditara, adica educatia
copilului depinde intr-o mai mica masura influenta ereditara dar are antene functionale in
comportarea parintilor. Unii pedagogi sustin ca acest stadiu este determinat de
temperamentul copilului, dar temeperamentul nu poate fi rupt de cadrul educational
initial. Un exemplu in acest sens il ofera Cajal Marco, care sustine ca un copil crescut
initial intr-un mediu de teroare nu poate deveni un element plin de curaj si initiativa
precum si un copilul crescut initial sub raportul unipersonal al elementului sau
conventional, caruia i se indeplinesc toate dorintele nu poate deveni ulterior un elemt
social dependent normelor sociale elementare.

1.1.2. Functia educativa a familiei

Functia educativa a familiei consta in pregatirea copilului pentru viata. Deoarece


prin structura sa, familia ofera cadrul cel mai potrivit pentru formarea principalelor
deprinderi, pentru transmiterea principalelor cunostinte asupra realitatii si formarea
primelor principii de viata.
Privind formele concrete prin care familia isi exercita influenta educativa, in
prima copilarie cea mai importanta este relatia dintre mediul familial si dezvoltarea

7
limbajului. Calitatea modelului lingvistic pe care il ofera copilului membrii familiei,
influenteaza dezvoltarea gandirii acestuia
In perioada scolarizarii, randamentul la invatatura va depinde in mare masura de
posibilitatea oferita copilului de a invata unele lucruri din ambianta familiala si din
diferitele imprejurari de viata din afara acesteia in care va fi pus in mod constient de
parinti.
Chiar modul in care se da sprijinul la invatatura are o mare influenta in
dezvoltarea capacitatilor psihice si morale ale copilului. Unii parinti se substituie acestuia
in indeplinirea indatoririlor scolare, ceea ce ii creeaza o stare de pasivitate si o falsa
conceptie despre munca, altii au o atitudine rigida, aspra, ceea ce il inhiba, franandu-i
dezvoltarea gandirii.
Actul educational la nivelul familiei trebuie sa isi asume raspunderea de a imbina
mereu sfera de viata sociala cu procesul intentionat pedagogic. Eficienta educatiei
familiale consta tocmai in modul in care parintii realizeaza aceasta, adica daca o fac
constient sau spontan.

1.1.3. Carente ale educatiei la nivelul familiei.

Cazurile de inadaptare sociala inregistrate in randul tineretului constituie dovada


ca atat familia cat si alte institutii sociale nu reusesc intotdeauna sa isi indeplineasca
eficient acest rol al educatiei.
In cercettarile sale, Batranu Emilia, analizand mediul familial, a surprins
urmatoarele situatii propice inadaptarii:
 lipsa integritatii cuplului familial: situatia anormala din cadrul familiei a dus
la deviatii comportamentale datorita lipsei de afectivitate, a lipsei de grija, a
indiferentei fata de copil, sau dimpotriva, datorita severitatii excesive insotita
de multe ori de acte de violenta.
 nivelul profesional scazut al parintilor si lipsa de preocupare pentru pregatirea
copiilor in vederea muncii pot constitui de asemenea o sursa de inadaptare
sociala.

8
 nivelul cultural scazut si lipsa de preocupari spirituale din cadrul familiei
determina atitudinea copilului fata de invatatura si optica lui fata de efortul
cerut de ea. Gradul redus de cultura facand ca unele familii sa fie
impenetrabile la mesajele educative transime de mass-media.
 schimbarea frecventa a mediului familial constituie o sursa ingrijoratoare de
perturbare a comporamentului normal al copilului.
 regimul educativ familial deficitar.
Din punct de vedere al sanatatii mentale si al echilibrului psihic al copilului, sunt
nocive urmatoarele carente educative ale familiei
 nepasarea, lipsa totala de interes pentru educatia copilului.
 excesul de grija, rasfatul din dragoste exagerata.
 lipsa unitatii de vederi in masurile educative ale membrilor familiei.
 lipsa autoritatii morale a parintilor datorita unor deficiente caracteriale, a unor
vicii.
 neputinta de a oferi copilului modele umane pozitive prin propriul lor
exemplu de comportare.
 lipsa de intelegere si afectivitate datorita egoismului si indiferentei fata de
copil.
 severitatea excesiva, inconstienta sau voita, care creaza un climat familial
anxios, folosirea actelor de violenta ca mijloace educative.

1.1.4. Rolurile parentale

Primul intermediar al copilului cu lumea este mama, copilul vazand si intelegand


lumea asa cum o vede, o intelege si o exprima aceasta. In relatiile cu mama, copilul
cunoaste primele relatii umane.
Dragostea materna este un schimb afectiv intre mama si copil, absenta sau
insuficienta acesteia facand copilul nefericit, dar si intr-o forma exagerata ea poate fi
nociva.
La pubertate, cand copilul trece prin schimbari fiziologice si psihologice
profunde, prezenta mamei este absolut necesara. In adolsecenta, cand se produc marile

9
rasturnari de valori, cand parintii au incetat sa fie considerati singurii indrumatori, iar
comportamentul exterior al copilului pare sa nege autoritatea lor, influenta mamei ramane
hotaratoare. In primii ani din viata copilului rolul mamei este maxim, el descrescand
treptat pana cand acesta devine adult. Rolul tatalui, redus in prima copilarie, merge
crescand in aceeasi masura in care cel al mamei scade. Incepand de la sapte ani cele doua
roluri au importante egale, ele descrescand paralel pana cand copilul atinge acea
autonomie care ii permite sa inlocuiasca relatiile copilaresti cu parintii cu relatii de la
adult la adult.
Cand cei doi parinti nu sunt convinsi de necesitatea ca fiecare dintre ei sa isi
indeplineasca rolurile, ca de exemplu cand tatal renunta la autoritate, lasand-o numai pe
seama mamei, educatia copilului se resimte. Un tata lipsit de autoritate avand o mai
proasta influenta asupra copilului decat absenta lui totala.

1.1.4. Climatul familial

Ambianta familiala poate fi calma sau plina de efervescenta, amoritita sau agitat,
toleranta sau intoleranta, sensibila sau insensibila, la dorintele membrilor sai. Tinand
seama de aceste stari de spirit care domina relatiile dintre membrii familiei, avem climate
familiale de solidaritate sau de ostilitate si rivalitate, climate senine sau tensionale. Toate
aceste forme se datoreaza relatiilor dintre soti, relatii ce alcatuiesc fondul ambiantei in
care se dezvolta personalitatea copilului.
Mediul familial trebuie sa ofere copilului un climatic favorabil dezvoltarii fizice,
intelectuale si afective. Satisfacerea nevoilor organice ale copilului ii asigura dezvoltarea
fizica, instructia si educatia ii asigura dezvoltarea intelectuala, iar relatiile normale cu
mediul inconjurator in primul rand cu cel familial ii asigura dezvoltarea echilibrata a
afectivitatii.
Necesitatea stabilitatii ambiantei a fost dezvaluita de cercetari ale psihologiei
experimentale care au dovedit ca perturbarile intervenite in elemente care stau la baza
unor reflexe conditionate bine stabilite declanseaza adevarate nevroze. Instabilitatea
ambiantei materiale este mai putin grava ca instabilitatea afectiva, deoarce de aceasta din

10
urma depinde atitudinea pe care copilul o va lua mai tarziu fata de viata, fata de ceialalti
oameni.
Cu toate divergentele de pareri in problema relatiei dintre dezorganizarea
caminului si deviatiile comportamentale ale copilului, un lucru este cert: cu cat crest mai
mult numarul caminelor a caror unitate se clatina sau se distruge, cu atat creste mai mult
numarul copiilor al caror echilibru fizic si psihic se tulbura.
In sfera notiunii de camin trebuie sa intre neaparat atributele “dragoste” si
“intelegere” singurle in stare sa creeze acel climat de liniste si siguranta, absolut necesar
dezvoltarii normale a copilului, un climat familial anxios (acte de violenta), starea
tensionala (certuri continue) si indeferenta distrugand unitatea caminului.
Referindu-se la linistea caminului ca ambianta educativa, pedagogul elvetian
Adolf Ferriere, spunea: “Copii au nevoie de calm;agitatia, nervozitatea lucreaza asupra
lor cum ar lucra un vant puternic asupra dunelor de nisip”

1.1.5. Interrelatiile familiale

Privitor la relatiile interfamiliale, Batranu Emilia propune o clasificare a cauzelor


ce determina starea conflictuala dintre parinti si copii:
 cauze care tin de defectele caractersitice ale parintilor si care impiedica
comunicarea copilului cu propriul parinte:
i. lipsa de afectiune pentru copil
ii. nervozitate exagerata
iii. agresivitate brutala
iv. lipsa de echitate in relatiile cu copilul
v. nerespectarea opiniilor lui
vi. respingerea interventiei opiniei publice
vii. lipsa totala de interes pentru educatia copilului
 cauze care tin relatiile degradata dintre membrii familiei
i. dintre cei doi soti
ii. dintre parinti si bunici
iii. dintre frati si surori

11
 cauze care tin de educatia si gradul de cultura al parintilor
Detalierea acestora nu mai este necesara intrucat exista un precedent in
abordarea lor.
Educatia in familie nu se datoreaza numai mamei si tatalui, ci intregului ansamblu
de interrelatii familiale, de o importanta majora in viata individului care isi pun pecetea
asupra personalitatii, modeleaza trasaturile de caracter si convingerile individului.

1.1.6. Exemplul.

A doua cale de educatie la nivelul familiei este exemplul, ca mod de influentare


constituind unul din elementele de baza ale activitatii formative.
Pe plan instructiv, exemplul are functia de a face intelese cunostintele expuse
teoretic, pe plan educativ, urmareste nu numai ca principiile, normele sa fie intelese, ci si
ca ele sa determine atitudini, sa duca la formarea deprinderilor. Baza psihologica a
exemplului o constituie imitatia.
Influenta educativa a familiei cu ajutorul exemplelor este cu atat mai puternica cu
cat copilul este mai atasat afectiv de membrii acestuia si cu cat unitatea familiei este mai
puternica. In familiile dezorganizate sau conflictuale copilul este lipsit de atmosferea
calda si sigura a unui camin fericit, iar exemplele nu mai pot constitui un mijloc de
educatie, datorita continutului lor negativ, si lipsei de autoritate a parintilor aflati in
aceasta situatie.
De la o anumita varsta, alegerea modelului se face in mod selectiv fiind
determinata de structura etico-intelectuala a persoanei, la a carei formare au contribuit
foarte multi factori educativi. Din aceasta cauza, insusi alegerea unui anumit model
constituie un fel de diagnostic al personalitatii. Caracterul concret, intuitiv al exemplului,
face din el cel mai potrivit mijloc de educatie in primii ani ai copilariei. Copii pana la trei
ani nu pot intelege pe cale rationala ceea ce se petrece in jurul lor, exemplul constituind
la aceasta varsta mijlocul principal al educatiei. Intre 6-11 ani se trece treptat la imitatia
selectiva, copilul tinzand spre insusirea unor calitati interioare ale personalitatii adultilor
prin imitarea insusirilor si comportarilor care considera ca merita sa fie imitate. Cea mai
sensibila la influente ramane insa perioada preadolescentei, simtul critic foarte dezvoltat

12
la aceasta varsta nefiind sprijinit de conceptii si convingeri precise, adevarata valoare a
lucrurilor, oamenilor si faptelor scapandu-i acestuia din lipsa de experienta. Adolescentul
observa viata in mod critic, in luminca conceptiilor pe care si le-a insusit pana la aceasta
varsta, exemplele fiind selectate cu grija, faptele cantarite inainte de a fi apreciate valori.
Aceasta nu exclude primejdia unor influente negative din cauze a doua tendinte
caracteristice acestei varste: tendinta de a idealiza si de a se pune in evidenta.
Unele afectiuni organice si psihice ale copilului se datoresc mediului nociv in care
acesta traieste. Un mediu familial in care se consuma cantitati apreciabile de alcool poate
cauza tulburari de conduita copilului, Daca alcoolizarea parintelui produce
dezorganizarea familiei, copilul poate, imitand unele obiceiuri ale unuia dintre parinti sa
capete tulburari organice si psihice.

1.1.7. Familia si personalitatea

Influenta parintilor asupra copilului imbraca doua forme extrem de diferite. Copiii
carora le sunt citite in mod regulat povesti de catre parinti, au un vocabular foarte
dezvoltat, scoruri inalte la testele de inteligenta si note mari la scoala (Gottfried-Fleming
si Gotffried, 1998). Parintii care explica copiilor motivele pentru care le cer sa ii asculte
ajung sa aiba copii mai respectuosi si mai ascultatori (Baumrind, 1967). Unul dintre cele
mai importante exemple ale puterii modelului parental este faptul ca unii copii orfani din
cauza razboiului au reusit sa dobandeasca aptitudinilie sociale si intelectuale pe care nu
reusisera sa le dezvolte pana atunci cand au fost adoptati de familii suportive.
Parintii isi influenteaza deseori copiii or in caracteristicile lor comune. Astfel,
daca un parinte este perceput de copil ca afectuos, corect si talentat, si copilul presupune
ca si el poseda una sau mai multe dintre aceste trasaturi. Dimpotriva, copilul care isi
considera parintele nedrept in aplicarea pedepselor, lipsit de talente, si se simte respins de
acesta, se simte rusinat pentru ca presupune ca si el are unele dintre aceste trasaturi
indezirabile (Jerome Kagan, 1998). In sprijinul acestei ipoteze vine observatia ca toti
copii se supara daca cineva le critica familia. Sugestia lu Harris, ca parintii exercita o
influenta minima asupra personalitatii si caracterului copiilor, in timp ce grupul de
prieteni are o influenta uriasa, este subminata de doua seturi de date. In primul rand ,

13
prietenii nu au o influenta prea mare pana la varsta de cinci sau 6 ani, ia in al doilea rand,
copiii isi aleg prieteni care le impartasesc valorile si interesele.

14
1.2. DEPENDENTA DE ALCOOL

1.2.1. Caracteristici generale

DependenŃa si abuzul de alcool sunt asociate adesea cu dependenŃa sau abuzul de


alte substanŃa (cocaină, heroină, sedative hipnotice şi anxiolitice, nicotină). Simptome de
depresie, anxietate si insomnie, acompaniază frecvent dependenŃa alcoolică si uneori o
preced. IntoxicaŃia alcoolică se asociaza uneori cu amnezie pentru evenimentele care au
avut loc în cursul intoxicaŃiei (blackouts). Acest fenomen poate fi în legatură cu prezenŃa
unei concentraŃii mari de alcool în sânge şi, poate, cu rapiditatea cu care aceasta
concentratie este atinsa.
Din punct de vedere nosologic in grupa psihozelor toxice sunt incluse afectiunile
neuropsihice datorate unor intoxicatii cronice voluntare ale sistemului nervos central cu
substante care trezesc apetenta si dau obisnuinta, creind in felul acesta o stare de
dependenta a bolnavului, necesitand un aport continuu si crescut de substanta toxica.
Cele mai cunoscute si frecvent utilizate substante cu efect toxic neuropsihic sunt
alcoolul si drogurile.
Cunoscute in mod curent sub numele de toxicomanii, acest grup de manifestari
psihopatologice reprezinta apetenta anormala si prelungita pe care o manifesta unii
indivizi pentru substantele toxice pe care ajung sa le cunoasca accidental sau pe care le
cauta in mod intentionat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic.
Aceasta apetenta devine, intr-un interval scurt de timp, obisnuinta tiranica, de care
bolnavul nu se mai poate desprinde, ducandu-l la nevoia imperioasa a unui aport crescut
si permanent a substantei toxice respective, de a carei administrare devine dependent.
Consecintele utilizarii alcoolui sunt extrem de nocive si variate pentru individ.
Dependenta de toxic produce grave degradari ale personalitatii in plan psihic, complicata
cu tulburari neurologice si somatice dintre cele mai diferite. La acestea se adauga si
modificari importante de comportament si a relatiilor sociale. Individul se izoleaza de
societate, adopta un comportament de dependenta sau de tip sociopatic antisocial, cu
consecintele care decurg de aici.

15
Din punct de vedere psihopatologic, in grupa psihozelor toxice sunt incluse doua
mari categorii de manifestari legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul si
toxicomaniile.

1.2.2. Definitie

Alcoolismul este o forma de toxicomanie majora, foarte raspandita, constand in


utilizarea regulata si progresiva cantitativ a bauturilor alcoolice, cu consecinte negative
multiple pentru individul care le consuma (Enachescu, C.,2005). Un anumit consum de
alcool este “tolerat” dupa cum, in mod egal, depasirea prin “exces” a acestei “doze
permise” este considerata ca o forma de manifestare negativa in raport cu normele
modelului socio-cultural.
Dupa Foukuet se vorbeste de alcoolism atunci cand un individ si-a pierdut
libertatea de a se mai putea abtine de la consumul de alcool.
Dupa Jellinek este alcoolic orice individ la care consumul de bauturi alcoolice
este daunator lui insusi, societatii, sau ambilor. Pe aceste considerente, alcoolismul
oscileaza intre doua categorii de atitudini normale:
a) punctul de vedere medico-psihologic, in conformitate cu care alcoolismul este
considerat ca o boala, iar persoana alcoolicului ca un bolnav care necesita
tratament medico-psihiatric.
b) Punctul de vedere social, sau normativ-juridic, in conformitate cu care
valoarea acestei obisnuinte si comportament are o semnificatie social-morala
centrata pe notiunea de “pacat”, “viciu” sau “devianta” cu consecinte directe
asupra judecatii morale, a responsabilitatii sociale si juridice a individului si a
sanctionarii faptelor acestuia legate de schimbarile comportamentale sub
influenta consumului de alcool.

1.2.3 Elemente descriptive si tulburari asociate

Aspectele psihopatologice considerate specifice alcoolismului sunt urmatoarele:


 dependenta patologica a individului de alcool

16
 nevoia unui consum permanent si crescut de bauturi alcoolice
 alcoolopatia, reprezentand ansamblul de atitudini si comportamente patologice
secundare consumului de alcool.
Tulburarile in legatura cu alcoolul sunt asociate cu o crestere semnificativa a
riscului de accidente, violenta si suicid. Se estimeaza ca una din cinci internari in unitatile
de terapie intensiva din unele spitale urbane este in legatura cu alcoolul. Intoxicatia
alcoolica severa, mai ales la indivizii cu tulburare de personalitate antisociala este
asociata cu comiterea de acte infractionale. Intoxicatia alcoolica severa contribuie
deasemenea, la dezinhibitia si la sentimentele de tristete si de iritabilitate, care contribuie
la tentativele de suicid si suicid complet. Tulburarile in legatura cu alcool contribuie la
absenteism de la serviciu, la accidente in legatura cu serviciul si la productivitatea scazuta
a angajatului. Abuzul si dependenta de alcool sunt prezente la indivizi la orice nivel de
educatia si status socio-economic, fiind mai crescute la indivizii fara locuinta. Tulburarile
afective, tulburarile anxioase, schizofreniza si tulburarea de personalitate antisociala pot
fi, deasemenea, asociate cu dependenta de alcool. Unele probe sugereaza ca cel putin o
parte a asocierilor raportate dintre depresie si dependenta de alcool pot fi atribuite unor
simptome depresive comorbide rezultand din efectele acute ale intoxicatiei sau
abstinentei.
Privind datele de laborator asociate, un indicator de laborator sensibil al bauturii
excesiv este cresterea gamma – glutamiltransferazei ( > 30 unitati). Cel putin 70% dintre
indivizii cu un nivel crescut al GGT sunt bautori excesivi si persistenti ( beau in mod
regulat opt sau mai multe pahare zilnic). Un al doilea test cu nivele de sensibilitate si
specificitate comporabile sau chiar mai mari este carbohydrate deficient transferin (CDT)
( >20 unitati), util in identificare indivizilor care beau in mod regulat opt sau mai multe
pahare pe zi. Testele utile suplimentar include volumul corpuscular mediu ( MCV) care
poate fi crescut la valori cu mult peste normal la indivizii care beau excesiv de mult.
Testele funcionale hepatice pot releva o leziune hepatica reprezentand consecinta
bautului excesiv. Cel mai valabil test direct de masurare a consumului de alcool pe
sectiune transversala este concentratia de alcool din sange care poate fi utilizata si in
aprecierea tolerantei la alcool. Un individ cu o concentratie de 100mg etanol/dl sange si
care nu prezinta semne de intoxicatie poate fi de presupus ca a capatat cel putin un grad

17
oarecare de toleranta la alcool. La 200 mg etanol/dl sange, cei mai multi indivizi
nontoleranti prezinta intoxicatie severa.

1.2.4. Manifestari ale alcoolsimului

Alcoolismul sau ingestia de bauturi alcoolice, episodica sau durabila, implica


numeroase consecinte pentru organism, de ordin biologic, psihologic, neurologic,
comportament social, etc. Aceste manifestari sunt reunite in grupa “alcoolismului” sau a
“bolii alcoolice”.
In ceea ce privesc aspectele clinico-psihiatrice Foukuet imparte alcoolsimul in
urmatoarele manifestari:
a) alcoolismul primar reprezentat de bautorii obisnuiti include acele
persoane care manifesta o toleranta crescuta si o absorbtie excesiva si
regulata de bauturi alcoolice, considerand comportamentul lor ca pe
ceva absolut normal.
b) Alcoolsimul secundat sau alcoolozele sunt manifestari secundare care
apar la personalitati cu tulburari psihice primare, la care utilizarea
alcoolului are efecte anxiolitice, euforizante, dezinhibante se refera la
personalitatile nevrotice sau complexate.
c) Somalcoolozele sau dipsomania reprezinta alcoolismul periodic sau
alcoolepsia fiind situatii psihopatologice speciale. Alcoolismul periodic
consta in consumul excesiv de alcool la intervale variate de timp, in
perioade scurte sau de durata variabila, urmate de lungi intervale de
timp in care individul nu mai manifesta niciun fel de interese sau
apetenta pentru alcool. In acest caz dispomania mascheaza fie o
afectiune periodica din seria afectiva, fie este expresia unei predispozitii
larvate de factura epiloptoida, fiind pusa astfel in discutie o anumita
predispozitie speciala de factura psihopatologica a indivdului respectiv
de ordin endogen.
Din punct de vedere psihopatoligc, alcoolismul se manifesta printr-o multitudine
de tulburari:

18
a) tulburari psihice, carecterizate in primul rand prin obisnuinta si dependenta:
 tulburari psihice acute: betie acuta simpla, betie patologica, psihozele acute sau
subacute;
 formele psihotice prelungite: delirul sistematizat, psihoza halucinatorie, halucinoza
cronica, tulburarile depresiv melancoliforme;
 formele dementiale, carecterizate printr-o degredare progresiva si globala a
personalitatii;
 encefalopatiile alcoolice, datorate unor atingeri lezionale grave ale encefalului, cu
caracter ireversibil: encefalopatia Gayet – Wernicke, sindromul Korsakow, sindromul
Marchiafava – Bignami.
b) tulburari neurologice caracterizate prin deficite motorii, tulburari de
sensibilitate, accidente vasculo-cerebrale, polinevrite, etc;
c) tulburari metabolice diferite dintre care cele mai frecvente sunt reprezentate
prin carente vitaminice in special din seria vitaminelor B
d) tulburari dermatologice cunoscute sub numele de “pesudo-pelagra alcoolica”
caracterizate prin dermite carentiale cronice, telangiectazii cutanate, etc.
e) tulburari digestive, manifestate prin inapetenta, scaderea sensibilitatii cu
stative, gastrita cronica, ciroza hepatica.
Conform DSM – IV, privind datele examinarii somatice si conditiile medicale
generale asociate, ingestia repetata de doze mari de alcool poate afecta aproape fiecare
organ , in special tractul gastrointestinal, sistemul cardiovascular si sitemul nervos central
si periferic. Efectele gastrointestinale include gastrita, ulcere gastric si duodenal, ciroza
hepatica si pancreatita. Exista deasemenea o rata crescuta a cancerului esofagian, gastric
si al altor parti ale tractului gastrointestinal. Una dintre conditiile medicale generale cel
mai frecvent asociate este hipertensiunea cu valori mici. Efectele mai persistente asupra
sistemului nervos include deficitele cognivtive, deteriorarea severa a memoriei si
modificarile degenerative din cerebel, cel mai devastator efect constituindu-l tulburarea
amnestica persistenta indusa de alcool ( sindromul Vernicke – Korsakov) in care,
capacitatea de a encoda informatia noua este deteriorata sever.
Multe dintre simptomele si datele somatice asociate cu tulburarile in legatura cu
alcoolul sunt o consecinta a starilr morbide mai sus mentionate. Exemple sunt: dispepsia,

19
greata si flatulenta care acompaniaza gastrita si hepatomegalia, varicele esofagiene si
hemoroizii care acompaniaza modificarile hepatice induse de alcool. Alte semne
somatice: tremorul, mersul nesigur, insomnia si disfunctia erectila. Indivizii cu depedenta
cronica de alcool pot prezenta o diminuare a dimensiunilor testiculelor si efecte
feminizante asociate cu nivele reduse de testosteron. Absitenta de alcool poate fi asociata
cu greata, voma, gastrita, hematemeza, gura uscata, faciestumefiat si cuperos si edeme
periferice discrete. Intoxicatia alcoolica poate duce la caderi si la accidente care pot cauza
fracturi, hematoame subdurale si alte forme de traumatisme craniene. Intoxicata alcoolica
severa repetata poate suprima mecanismele imunitare si poate predispune indivizii la
infectii si la cresterea riscului de cancer.

1.2.5. Elementele specifice culturii, etatii si sexului.

Traditiile culturale care limiteaza uzul de alcool in situatii familiale, religioasa si


sociale, in special in cursul copilariei, pot afecta atat patternurile de uz, cat si
probabilitate aparitie de probleme in legatura cu alcoolul. Diferente notabile carcterizeaza
cantitatea, frecventa si paternurile de consum de alcool in tarile lumii. In cele mai multe
culturi asiatice, prevalenta globala a tulburarilor in legatura cu alcoolul este relativ redusa
iar rata barbati/femei mare. In Statele Unite, albii si afroamericanii au rate similare de
abuz si dependenta de alcool. Barbatii latino au rate ceva mai mari, insa prevalenta este
mai mica printre femeile latino decat printre femeile din alte grupuri etnice. Nivelul
educational scazut, somajul si statusul socioeconomic mai redus sunt asociate cu
tulburaruile in legatura cu alcoolul.
Printre adolescenti, tulburarea de conduita si comportamenul antisocial repetat
apar adesea concomitent cu abuzul sau dependenta de alcool ori cu alte tulburari in
legatura cu o substanta. Modificarile somatice in raport cu etatea la batrani duc la o
crestere a susceptibilitatii creierului, la efectele deprimante ale alcoolului la diminuarea
ratelor metabolismului hepatic, a diverselor substante, inclusiv a alcoolui si scad
procentajul de apa al alcoolului.
Femeile tind a prezenta concentratii de alcool in sange mai mari decat barbatii la o
anumita doza de alcool/kg din cauza procentului lor mai redus de apa in corp, a

20
procentului lor mai ridicat de lipide in corp, precum si a faptului ca ele tind a metaboliza
alcoolul mai lent. Din cauza acestor concentratii crescute de alcool, femeile prezinta un
risc mai mare decat barbatii pentru unele dintre consecintele in legatura cu sanatatea ale
unui aport excesiv de alcool. Abzul si dependenta de alcool sunt mai frecvente la barbati
decat la femei cu un raport barbati/femei de peste 5:1, acest raport variind considerabil in
functie de grupa de etate. In general, femeile incep sa bea cu cativa ani mai tarziu decat
barbatii, dar odata ce abzuzul sau dependenta de alcool au survenit, la femei acestea par a
progresa ceva mai rapid.

1.2.6. Prevalenta

Uzul de alcool este foarte raspandit in cele mai multe tari vestice, cu un consum
per capita la adulti in Statele Unite este estimat la 7,24 L alcool absolut, in 1994. O
ancheta nationala efectuata in 1996 arata ca aproximativ 70% dintre barbati si 60% dintre
femei au consumat alcool, cifrele variind in raport cu etatea, cea mai mare prevelenta
(77%) constatandu-se la cei in etate de 26-34 ani.
Utilizand criteriile DSM-III-R si DSM-IV apare ca la mijlocul anilor ’90 riscul de
morbiditate pe viata pentru dependenta de alcool era de aproximativ 15% in populatia
generala. Procentul general de dependenta alcoolica reala se apropie probabil de 5%.

1.2.7. Evolutie

Primul episod de intoxicatie alcoolica este posibil sa survina la mijlocul


adolescntei, etatea la debutul dependentei de alcool atingand picul in anii 20 si jumatatea
anilor 30. Mare majoritate a celor ce prezinta tulburari in legatura cu alcool o fac la finele
anilor 30. Abuzul si dependenta de alcool au evolutie variabila, caracterizata frecvent prin
perioade de remisiune si de recadere. O decizie de a stopa bautul, adesea ca raspuns la o
criza este posibil sa fie urmata de cateva saptamani de abstinenta care este urmata adesea
de perioade limitate de baut controlat sau fara probleme, insa odata ce ingestia de alcool
este reluata, este extrem de probabila escaladarea rapida a consumului si din nou vor
aparea probleme serioase.

21
La inceputul perioadei de baut, cand concentratiile de alcool sunt scazute,
simptomele include adesea, locvacitatea, senzatia de bine si o dispozitie euforica,
expansiva, mai tarziu, in special cand concentratiile de alcool in sange scad, individul
devine progresiv mai depresiv, retras si deteriorat cognitiv. La concentratii foarte mari de
alcool in sange este foarte posibil ca un individ nontolerant sa adoarma si sa intre in
primul stadiu de anestezie. Concentratiile si mai mari de alcool in sange pot cauza
inhibarea respiratiei si pulsului si chiar moartea la indivizii nontoleranti. Durata
intoxicatiei depinde de cat de mult alcool a fost consumat si in ce perioada de timp. In
general, corpul este capabil sa metabolizeze aproximativ un pahar pe ora. Astfel
concentratia de alcool din sange scade intr-un ritm de 15-20 mg/ml pe ora.

1.2.8. Pattern familial

Dependenta de alcool are adesea un patern familial si se estimeaza ca 40-60 % din


varianta riscului este explicata prin influente genetice. Riscul de dependenta alcoolica
este de 3-4 ori mai mari la rudele apropiate oamenilor cu dependenta alcoolica. Riscul
mai mare este asociat cu un numar mai mare de rude afectate cu relatii genetice mai
stranse si cu severitatea problemelor in legatura cu alcoolul a rudelor afectate. Studiile pe
adoptati au relevat o crestere a riscului de dependenta de alcool de 3-4% la copii
indivizilor cu dependenta de alcool, cand acesti copii au fost adoptati de la nastere si
crescuti de parinti care nu au aceasta tulburare. Cu toate acestea factorii genetici explica
numai o parte a riscului de dependenta alcoolica, o parte seminificativa a riscului venind
din factorii ambientali sau inerpersonali, care pot include atitudinilie culturale fata de
baut si betie, accesibilitatea alcoolului, expectatiile de la efectele alcoolului asupra
dispozitiei si comportamentului, experientele personale capatate cu alcoolul si stresul.

1.2.9. Personalitatea alcoolicului

Predispozitia catre alcool a dus la descrierea in psihopatologie a unei


“personalitati a bautorului”, cunoscuta si ca “alcoolomanie”. Alcoolomia este apetenta
morbida pentru alcool si se considera ca are la baza o predispozitie, un alcoolism latent

22
care poate fi intalnit la ascendentii bolnavului in istoricul familial sau antecedente
patologice familiale ale acestuia.
Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se caracterizeaza
prin urmatoarele aspecte cu caracter endogen:
 slabirea fortei morale
 tulburari de caracter
 o anumita stare de dezechilibru psihic
 dificultati de adaptare-integrare sociala
 tulburari legate de sfera sexualitatii
 un tip de constitutie de natura psihastenica
 intelect de limita
 labilitate emotionala cu imaturitate afectiva
 stari complexuale, in special complexe de inferioritate
 situatii de dependenta
 Din aspectele cu caracter exogen sunt mentionate:
 esecuri in viata sociala sau familiala
 situatii de abandon, separari sau divort
 conflicte de ordin afectiv, sentimental
 nevroza de esec, de situatie
 imitatia unor modele negative din anturajul imediat al individului
 stari de oboseala prelungita, epuizarea si impresia legata de refacere a fortelor
prin consumul de alcool
 mizeria sociala
 saracia
 promiscuitatea
Indivizii expusi la consumul de alcool sunt: debilii mintali, presonale psihopate,
encfalopatii, traumatizatii cranieni,indivizii cu compleze (de inferioritate), persoanele
handicapate sau stigmatizate fizic, persoanele singure, izolate. Din punct de vedere
psihanalitic, consumul de alcool al acestora are semnificatia unei compensari a propriilor
defecte sau izolari sufletesti.

23
Un numar impresionant de studii arata ca majoritatea barbatilor care manifesta
agresiune in familie consuma si abuzeaza de alcool. Cosnumul exagerat de alcool
conduce in general la agresivitate, atat prin efectul sau dezinihibator, cat si prin pierderea
luciditatii, persoana in cauza nemailuand in calcul urmarile, nu de putine ori fatale asupra
vietilor celorlalti si a lui insusi. Neindoielnic ca starea de ebrietate este cauza imediata si
cea mai frecventa in actele de violenta asupra familiei.
Unii autori sunt de parere ca betia barbatilor este mai mult o scuza a violentei
familiale decat o cauza a ei si ca resorturile reale ale agresivitatii sunt localizate in
situatia economica cu precadere in somaj (Bryjak, Soroka, 2001). Este adevarat ca solutia
structurala a reducerii multor rele sociale, inclusiv a viloentei familiale este eradicarea
saraciei si o mai echitabila distribuie a resurselor socio-economice, dar pana atunci, lupta
impotriva consumului abuziv de alcool trebuie sa preocupe statul si societatea civila.
Alcoolismul este si un flagel al societatii romanesti (Ilut, Petru, 2005).

24
1.3. COMPORTAMENTUL AGRESIV

1.3.1. Caracteristici generale

Printre diferitele tendinte de gandire si actiune asociate cu emotiile se afla


agresivitatea. Tendinta de actiune asociata cu furia este atacul. Oamenii care dau curs
acestui impuls devin fizic sau verbal agresivi.
Agresivitatea si violenta ocupa un loc important in tematica psihopatologiei.
Pentru O.Klineberg, cuvantul de agresiune presupune notiunea de ostilitate. Ostilitatea
are o semnificatie negativa, pe cand agresivitatea este orientata intr-o anumita directie sau
asupra unui obiect precis.
Trebuie facuta deosebirea intre agresivitate si actul agresiv. Agresivitatea face
parte din componentele psiho-afective si comportamentale ale persoanei umane, ca un
potential de actiune si activitate, pe cand actul agresiv este un eveniment episodic ostil
care se produce prin descarcarea agresivitatii.
Agresivitatea se manifesta in cadrul actiunilor si al comportamentelor umane sub
forma de conduita de atatac, care poate fi atat un comportament agresiv, cat si unul
defensiv, altfel spus, de atac si contra-atac
Erick Fromm incercand sa faca o distinctie intre agresivitatea umana si animala a
cautat raspunsul la intrebari precum: “agresivitatea umana si agresivitatea animala au
aceeasi sursa si omul are potential mai mare de distributivitate decat animalul ?”. El
considera ca la om conditiile producatoare de agresivitate sunt mult mai frecvente decat
la animal, agresivitatea acestuia din urma producandu-se cand echilibrul lui ambiental si
social este perturbat. Doar omul este distructiv si dincolo de preocuparea de a se apara
sau de a-si procura lucrurile de care are nevoie, distructivitatea si cruzimea dandu-I un
sentiment profund de satisfactie.

1.3.2. Definitie

Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de


comportament orientate in sens distructiv in vederea producerii unor daune fie ele

25
materiale, moral-psihologice sau mixte. Deci actul agresiv poate viza unele obiecte, fiinta
umana sau ambele,
Autorii si-au pus problema daca, in definirea agresivitatii trebuie sa punem accent
pe actul agresiv in sine sau pe intentie, optiunea acestora fiind mai mult pentru
accentuarea asupra intentiei, conceptul cheie in aceasta definitie reprezentandu-l intentia.
Astfel, agresivitatea poate fi definita ca orice act ce are ca intentie producerea unui
prejudiciu tintei vizate (R.A. Baron, 1977). In definirea acestei notiuni este necesar sa se
faca anumite delimitari conceptuale. Agresivitatea nu se confunda cu un comportament
antisocial, cu delincventa si infractionalitatea si nici cu violenta. De cele mai multe ori,
comportamentul agresiv este si violent dar sunt si cazuri de conduita agresiva in forme
nonviolente.
Directia sau sensul de manifestare al actelor de agresivitate poate fi de doua
feluri:
 heteroagresivitatea (orientata catre un obiect sau alta persoana)
 autoagresivitatea (orientata catre sine ca in cazul automutilarilor sau a suicidului)
Asadar, consideram agresivitatea ca fiind orice forma de conduita orientata cu
intentie catre obiecte, persoane sau catre sine in vederea producerii unor prejudicii, a unor
raniri, distrugeri si daune.

1.3.3. Teorii ale agresivitatii


1.3.3.1. Agresivitatea ca pulsiune

Conform teoriei psihanalitice enuntate de Freud, majoritatea actiunilor noastre


sunt determinate de instincte, mai ales de instinctul sexual, Daca agresivitatea este o
pulsiune bazala, ca foamea, ar fi de asteptat ca si alte specii de mamifere sa manifeste
patternul de agresivitate similare cu omul. La inceputul anilor ’60, primele cercetari
etologice sugerau existenta unor diferente majore intre oameni si alte specii, relevandu-se
ca animalele aveau mecanisme de control al instrintelor agresive, dar oamenii nu aveau.
Cercetarile ulterioare au sugerat ca animalele pot fi la fel de agresive ca si oamenii.
Descoperirile despre baza biologica a agresivitatii la animaleaduc dovezi in
sprijinul exisntei unei pulsiuni agresive cel putin la unele specii. Unele cercetari arata ca

26
o stimulare electrica slaba a unei anumite regiuni din hipotalamus produce la animale un
comporrtament agresiv, chiar ucigas. Stimularea unei arii diferite a hipotalamusului
produce un comportament total diferit, in loc sa manifeste unul din comportamentele de
furie, animalul se deplaseaza calm si omoara cu sange rece.La unele mamifere, aceste
patternuri de agresivitate instinctiva sunt controlate de cortex, fiind astfel influentate mai
mult de experienta,
Desi oamenii sunt echipati cu mecanisme neurologice legate de agresivitate,
activarea acestor mecanisme mai sus mentionate este controlata de cortexul prefrontal,
aria creirului implicata in reglarea emotiilor. Dovezile recente sugereaza ca anumite
aspecte ale cortexului prefrontal sunt disfunctionale la indivizii care au izbucniri violente
impulsive (Davidson,Putnam si Larson,2000). La persoanele care nu sufera de aceasta
anomalie a creierului, frecventa exprimarii comportamentului agresiv, formele pe care
acesta le imbraca si situatiile in care se manifesta sunt determinate in cea mai mare
masura de experienta de viata si de influenta factorilor sociali.
Respingerea cvasigeneralizata a naturii instinctuale a agresivitatii nu inseamna si
ignorarea unor influente biologice asupra ei:
 influente neuronale, existand anumite zone ale cortexului care in urma stimularii
electrice, faciliteaza adoptatrea de catre individ a comportamentului agresiv.
 Influente hormonale, masculii sunt mult mai agresivi decat femelele datorita
diferentelor de natura hormonala
 Influente biochimice, cresterea alcoolului in sange, scaderea glicemiei pot
intensifica agresivitatea.
Aceasta ipoteza psihanalitica, agresivitatea ca pulsiune fundamentala este
sustinuta de cercetarile care arata bazele biologice ale agresivitatii. La unele animale
(sobolan sau pisica) agresivitatea este controlata de mecaniseme neurologice din
hipotalamus, stimularea lui ducand la declansarea unei reactii de furie sau de distrugere,
pe cand la oameni si la alte mamifere, comprtamentul agresiv se afla in mare parte sub
control cortical, fiind astfel afectat de experientele trecute si de influentele sociale.

27
1.3.3.2. Agresivitatea ca reactie invatata

Teoria invatarii sociale urmareste petternurile de comportament dezvoltate de


oameni ca reactii la evenimentele din mediul inconjurator. Unele comportamente sociale
pot fi recompensate iar altele pot produce rezultate nefavorbaile. Prin intermediul intaririi
diferentiate, oamenii selecteaza in final mai multe patternuri comportamentale de succes.
Teoria invatarii sociale are aceleasi principii de baza ca bahviorismul, insa difera de
acesta prin faptul ca subliniaza influenta proceselor cognitive si rolul invatarii indirecte
(invatarea prin observare). Multe patternuri comportamentale sunt invatate prin urmarirea
altor indivizi si observarea consecintelor lor.
Unele dintre dovezile care confirma teoria invatarii sociale vin din cercetarea
clasica unde s-a dovedit ca agresivitatea, ca orice alta reactie poate fi invatata prin
imitatie. Concluzia cercetarilor de acest tip este ca observarea modelelor de agresiune pe
viu sau in film mareste posibilitatea ca pivitorul sa dezvolte un comportament agresiv.
Acesta poate fi motivul pentru care copiii, ai caror parinti folosesc pedepsele fizice au o
probabilitate mai mare de a fi mai agresivi decat media, parintii oferind acest model
(Eron, 1987).
O alta dovada in sprijinul teoriei invatarii sociale o reprezinta faptul ca
agresivitatea este sensibila la posibilitatea intaririi la fel de mult ca si alte comportamente
invatate. Cercetarile arata ca in general exista o probabilitate mult mai mare ca un copil
sa exprime un comportament agresiv invatat urmarind modele agresive cand aceste
actiuni sunt intarite decat atunci cand observa ca modelul sau agresiv primeste orientarea
recompensa pentru comportamentul sau.
Cel mai frecvent, modele de conduita agresiva poti fi intalnite in:
 familie (parintii copiilor violenti, ai celor abuzati si maltratati, adesea, provin ei
insisi din familii in care s-a folosit ca mijloc de disciplinare a conduitei pedeapsa
fizica)
 mediul social (sub cultura violenta a unor grupuri de adolescenti ofera membrilor
lor multe modele de conduita agresiva)
 mass-media (in special, televiziunea care ofera aproape zilnic modele de conduita
agresiva fizica sau verbala)

28
Cercetarile care incearca sa faca diferenta intre agresivitatea ca pulsiune si
agresivitate ca raspuns invatat se concentreaza adesea pe catharsis sau eliberarea de o
emotie prin trairea ei intensa. Daca agresivitatea este o pulsiune, exprimarea agresivitatii
ar trebui sa fie cathartica si sa duca la o reducere a intensitatii sentimentelor si actiunilor
agresive. Pe de alta parte, daca agresivitatea este un raspuns invatat, exprimarea ei poate
duce la o crestere a frecventei actiunilor agresive.
Cercetarile pe copii indica faptul ca participarea la activitati agresive fie mareste
frecventa comportamentului agresiv, fie o mentine la acelasi nivel, rezultate similare
obtinandu-se si la experimentele pe adulti.
Conform teoriei invatarii sociale, reactiile agresive pot fi invatate prin imitatie si
frecventa lor creste la o intarire pozitiva, copiii fiind mai predispusi la exprimarea unor
reactii agresive, cand aceste actiuni sunt intarite decat cand sunt pedepsiti pentru ele.
Factorii biologici care pot predispune oamenii spre un comportament agresiv sunt:
 Cortexul prefrontal impreuna cu hipotalamusul si amigdala sunt niste locusuri
extrem de importante pentru diferentele neuroanatomice care afecteaza
agresivitatea persoanei.
 Nivelurile crescute de testosteron in perioada intrauterina si in primii ani de viata
par sa determine dezvoltarea unei neurofiziologii mai predispuse la agresiune.
 Indivizii cu niveluri scazute de serotonina (neurotransmitator implicat in inhibarea
reactiilor impulsive la frustrare) par sa prezinte un risc mai mare de comportament
agresiv.
Dovezile in sprijinul importantei invatarii comportamentului agresiv vin din doua
surse majore:
 Cercetarea controlata a comportamentului intr-un cadru de laborator sau intr-un
cadru natural a aratat ca agresivitatea este tot atat de susceptibila la influenta
conditionarii prin recompensa si pedepse ca si alte comportamente operante.In
plus, agresivitatea umana variaza in functie de convingerea agresorului ca acest
comportament va duce la un rezultat dezirabil si in functie de valoarea acestui
rezultat pentru agresor (Perry,Perry si Boldizar,1990).
 Cercetarile care indica diferente in nivelul violentei in functie de variabile
culturale sociale.

29
Atat invatarea, cat si ereditatea sunt cel mai bine intelese ca variabile contextuale
care creaza un anumit potential pentru agresiune, fara sa fie neaparat cauze proxime.
Anumite persoane nascute cu o predispozitie spre violenta vor fi mai agresive cand sunt
atacate decat cele carora le lipseste aceasta predispozitie, iar persoanele care au dobandit
tendinte agresive puternice prin invatarea sociala vor reactiona mai agresiv decat cele
care nu au invatat acest lucru. Ereditatea si invatarea sociala sunt factori complementari
in agresivitatea umana (Russell Geen, 1990).
Comportamentul depinde de interactiunea dintre ereditate si mediu: genele unui
individ stabilesc limitele potentialului lui/ei, dar ce se intampla cu acel potential depinde
de mediul in care creste persoana.

1.3.3.3. Agresivitatea este un raspuns la frustrare

Teoreticienii psihanalizei au extins ipoteza legaturii cauzale dintre frustrare si


agresiune propunand ca ori de cate ori efortul unei persoane de a atinge un anumit
obiectiv este blocat este indusa o pulsiune agresiva care motiveaza comportamentul
orientat spre lezarea obstacolului care a produs frustrarea (Dollard,Miller,Mowrer si
Sears, 1939).
Teoria frustrare-agresivitate formulata de John Dollard are doua postulate:
 agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii
 frustrarea conduce intotdeauna catre o forma de agresivitate.
Leonard Berkowitz (’78-’88) considera ca teoria lui Dollard exagereaza legatura
dintre frustrare si agresivitate sustinand ca frustrarea produce suparare, o stare de
pregatire emotionala pentru a agresa. O persoana frustrata poate sa dea curs furiei atunci
cand sunt prezente si anumite semne ale agresivitatii, caz in care stimulii asociati pot
amplifica agresivitatea sau, uneori, cand nu sunt prezente asemenea semne.
Prin frustrare se intelege in general o interferenta intr-o secventa a activitatii
orientata catre un scop (Dragomirescu,V.). Din acest punct de vedere se descriu patru
tipuri de frustrare:
 Existenta unei imposibilitati sau a unei bariere fizice
 Existenta unei perioade de latenta intre debutul si sfarsitul actului secvential

30
 Omiterea sau reducerea recompensei, care constituie scopul activitatii desfasurate
 Aparitia unei tendinte la raspuns incompatibil cu situatia existenta
Tipul de raspuns la frustrare, caracterul organizat sau dezorganizat al
comportamentuluii respecctiv, semnificatia de frustrant al evenimentului contrariant sunt
determinate de deosebirile individuale in planul motivatiei, in sistemul de idei si
convingeri morale,in cadrul experientei de viata, al unor particularitati structurale sau in
modul de interpretare a realitatii interioare sau exterioare.
Autori precum J.Delay, P.Pichot, S.Rosenzweig grupeaza evenimentele frustrante
in doua mari categorii:
 cele care apartin frustratiei primare, care presupun absenta obiectului necesat
satisfacerii unor trebuinte primare, biologice
 cele care apartin frustratiei secundare, care implica existenta unui obstacol in
calea tendintelor secundare, de natura spirituala.
In legatura cu obstacolele, psihologii au aratat ca acestea pot fi:
 de origine interna, atunci cand ele semnifica un obstacol care apartine mediului
intern al individului
 de origine externa, cand obstacolul este situat in mediul din afara persoanei
 pasive, obstacole neamenintatoare, direct prin ele insele
 active, obstacolul devine o componenta dinamica dirijata intr-un sens opus fortei
motivate.
Din combinarea acestor patru categorii de obstacole pot fi obtinute
urmatoarele tipuri de frustrare:
 frustrari exterioare-pasive: la animal ele desemneaza obstacolul, la om aceasta
frustrare realizandu-se prin absenta mijlocului necesar satisfacerii trebuintei
 frustrari exterioare active, de expemplu: la om, vindecarea bolnavului nu se poate
obtine decat prin suportarea unei operatii sau unui tratament dureros
 frustrari interioare active, sau conflictul subiectiv, intrapsihic: situatiile de acest
tip sunt descrise de L.Lewin sub denumirile de conflict de atractie-atractie,
respingere-respingere, atractie-respingere
 frustrari interioare pasive, implica propriile inaptitudini ale subiectului

31
Unii psihologi precum H.H.Kendler, Roberet S.Woodworth, Donald G. Marquis,
Anna Freud pun accent pe natura obstacolului frustrant aratand, in acest sens, ca exista
trei mari surse de frustrare; mediul fizic, mediul social si personalitatea subiectului
frustrat. Primele doua surse formeaza clasa frustrarilor externe care cuprind bariere ale
mediului fizic si social si tipuri de conflicte interpersonale; ultima sursa alcatuieste
categoria frustrarilor interne care au la baza, in primul rand, conflictele motivationale.
S.Rosenzweig cconsemneaza trei tipuri de situatii frustrante:
- lipsa mijloacelor necesare pentru atingerea scopului
- pierderile, privatiunile
- situatiile propriu-zise de conflict
Analiza frecventei si felului specific de a se ajunnge in situatii de frustrare ofera
posibilitatea evaluarii capacitatilor adaptative ale persoanei respective. Altfel spus,
plecand de la formula: R=f(P↔S), sunt distinse trei perspective in analiza fenomennului
de frustratie:
 putem prevedea conduita de frustratie, pe baza cunoasterii structurii personalitatii
si a situatiei obiective de frustrare
 putem diagnostica personalitatea celui frustrat, pe baza cunoasterii conduitei si a
situatiei frustrante
 putem discerne modul cum se reflecta situatia contrarianta in constiinta
subiectului, pornind de la analiza conduitei in situatii de frustrare si a structurii
personalitatii celui frustrat
Ca si situatiile frustrante, tipurile respective de conduita sunt si ele foarte diverse
si complexe, reactia la frustrare fiind deteremintata de o constelatie de factori in care intra
atat variablele organismului, variabilele perceptuale, cat si cele motivationale, de
invatare, temperamentale, etc.
S.Rosenzweig in clasificarea modalitatilor de reactie la modul de frustrare ia in
considerare urmatoarele trei puncte de vedere principale:
 gradul de deposedare al trebuintelor, dupa care reactiile la frustrare pot fi:
a) reactii de aparare ale eului grupate in trei categorii in functi de maniera in care
individul frustrat isi asuma agresiunea:

32
i. raspunsul extrapunitve prin care individul dirjeaza agresiunea sa spre exterior,
atribuind responsabiltatea unor agenti exteriori. Emotiile asociate acestor raspunsuri sunt:
mania, furia, iritatia, etc.
ii. raspunsuri intrapunitve in care individul intoarce asupra sa pulsiunile agresive,
atribuindu-si in mod violent cauza deposedarii. Trairile afective asociate acestor
raspunsuri sunt culpabilitatea si remuscarile; mecanismele psihanalitice corespunzatoare
sunt deplasarea si izolarea, iar aspectul patologic al acestor raspunsuri este ilustrat prin
psihastenie si comportamentul obsesional.
iii. raspunsuri impunitive, in care agresiunea nu apare ca o forta generatoare,
subiectul frustrat incercand sa evite formularea unui repros adresat altora sau lui insusi,
privind situatia frustranta intr-o maniera concilanta; mecanismul psihanalitic
corespunzator este reprimarea, iar aspectul patologic al acestor raspunsuri este
reprezentat de anumite manifestari isterice.
b) reactii de persistenta ale trebuintei, in care activitatea sau gandirea raman
dirijate catre scop in vederea implinirii, printr-un mijloc sau altul a trebuintei frustrate.
Natura acestor reactii este ilustrata de S.Rosenzweig prin conceptele psihanalitice de
sublimare si de conversiune.
c) reactii care exprima dominanta, persistenta, inevitabilitatea obstacolului, in
care, individul lipsit de aparare, raspunde in mod stereotip si ineficace.
 sinceritatea raspunsurilor, dupa care, diferitele reactii la frustrare se situeaza
intre cele doua extreme: reactii directe si reactii indirecte, sub forma de simbol
si fabulatie.
 caracterul mai mult sau mai putin adecvat al raspunsurilor, in legatura cu care
S. Rosenzweig precizeaza ca orice reactie la deposedare este adaptativa din
punct de evedere biologic, deoarece organismul urmareste in toate situatiile de
privatiune sa isi restabileasca echilibrul.
Alti cercetatori cum ar fi H.. Kentler propun ca analiza comportamentului la
frustrare sa fie efectuata pe baza urmatoarelor trei criterii:
 succesul sau insuccesul in invingerea obstacolului, criteriu ce presupune existenta
a doua posibilitati: individul poate depasi in indepartarea obstacolului, in raport cu
tinta sa sau poate esua.

33
 persistenta raspunsului comportamental care depinde de mai multi factori in
conditiile repetarii sau mentinerii indelungate a obstaolului frustrant:
i. forta tendintei, a trebuintei sau scopului urmarit
ii. taria deprniderilor sau a obisnuintelor contrariate
iii. pozitia reactiei in sistemul comportamental
 in functie de posibilitatea subiectului de a gasi noi modalitati
de echilibrare, formele de reactie adoptate de subiect in situatia
de frustrare sunt:
i. agresiunea in diverese forme, de la atacul fizic la blamare.
ii. apatia care exprima indiferenta extrema exterena fata d ambianta,
produsa atunci cand frustratia este atat de puternica incat depaseste
limitele de rezisteta ale subiectului.
iii rationalizarea prin care se gasesc pretexte justificative aparent
logice.
iv. Fantezia sau reveria, invingandu-se mai usr un obstacol in
imaginatie decat in realitate.
v. Compensatia, care rezulta din incercarea de a excela acolo unde
esti slab.
Diversitatea formelor de conduita la frustrare se poate grupa in urmatoarele doua
categorii:
 reacti predominant afective, cvasi-biologice si subiectve, in care intalnnim dinn
partea subiectului frustrat fieo tendinta de a diminua agentul prin infrangereea lui,
fie o tendinta defensiva de a se retrage, de a se refugia din fata realitatii si chiar de
a se autoinvinui.
 Reactiile cu caracter predominant intelectual si obiectiv care se intemeiaza pe un
mod adecvat de interpretare a situatei frustrante: privatiunneea esete apreciata ca
rezonabila si nu arbitrara, nejusta
 In cazurile in care subiectul poseda constiinta normelor sociale, morale fara a le fi
interiorizat si fara a fi aderat la ele, el poate disiimula, masca, amana reactia
afectiva si ostila de razbunare. Acest gen de raspunsurii formeaza o categorie
intermediara intre reactiile predominant afective si cele pe deplin integrate

34
Frustratia la copil se manifesta, de obicei, in reactii cu caracter imediat si tipic,
fiind mult mai usor sesizabila in comparatia cu frustrarea aparuta la adulti. Studiul
frustratiei la copil faciliteaza intelegerea modului de reactie ale adaultului la frustrae,
acestea fiind determinate in mare masura de stilul reactiei la frustrare adoptat in copilarie.
Psihologii releva importanta frustrarilor negative, inexplicarea tolerantei la frustrarea
omului adult, in sensul ca, o anumita experienta cu agenti frustranti dobandita in copilarie
mareste rezistenta de mai tarziu in situatiilee de frustrare asigurand un raspuns adecvat.
Chiar daca preadolescentii nu raspund in toate cazurile de contrariere prin acte de
ostilitate, opozitionism, atitudinirile lor in dezacord cu exigentele scolare si sociale pot
duce la dezvoltarea unor forme de comportament agresiv. Pe masurar ce adolescnetul se
va maaturiza, reactiile imediate la frustrare vor deveni mai putin freecvente soi vor pierde
din intensitate, datorita cresterii gradului tolerantei individuale la frustrare si datorita
sporirii fortei interdictiilor educatiei.
Tanarul va reactiona la frustrare intr-o maniera mai putin imediata si evidenta si
intr-o gama mult mai variata de reactii, ca rezultat al maturitatii inteleectuale, afective si
axiologice, al cresterii gradului de frustrare, care favorizeaza adoptarea unor forme de
comportament in care predomina functiile intelectuale superioare.
La omul adult, complexitatea organizarii personalitatii mascheaza natura reactiilor
la frustrare.Intre conduita combativa, prin care persoana frustrata incearca repunerea sa in
drepturi si conduita de resemnare, de impacare cu situatia creata , se insereaza o gama
foarte larga de reactii comportamentale determinate de diverstateea tipologiei umane.
Personalitatile care apartin tipurlior antagonice, care prezinta fie o hipertrofie a
personalitatii (megalomanie, supraestimare), fie o depresiune a personalitatii (melancolie,
autoacuzare, culpabilitate, subestimare si inferioritate), traieesc aproape in permanenta un
sentiment al frustrarii.

1.3.4 Forme ale agresivitatii

Privind formele de agresivitate, Eric Fromm face urmatoarea clasificare:


 agresivitate benigna cu urmatoarele caracteristici: biologiic adaptativa programata
filogenetic, comuna animalului si omului nu eeste spontana si nu se dezvolta de

35
de la sine, ci este reactionala si defensiva si are ca scop inlaturarea amenintarii
prin distrugere sau prin indepartarea sursei acesteia. Reactia la amenintarile ce
vizeaza interesele vitale este teama ce tinde sa mobilizeze fie agresivitatea fie
tendinta de a fugi. Modalitatile de a elimina teama si anxietatea sunt:
intrebuintarea de droguri, exitatie sexuala, somnul, tovarasia altora, si una dintre
cele mnai eficiente modalitati o reprezinta agresivitatea
 agresivitatea maligna cu urmatoarele caracteristici: biologic nonadaptativa, nu
este programata filogenetic, esete caracteristica omului, este daunatoare din punct
de vedere biologic pentru ca este distructiva social si are ca manifestari omorul si
cruzimea, producatoare de placeri in afara oricarei finalitati.
Din definitia agresivitatii pot fi identificate urmatoarele criterii de clasiificare ale
acesteia:
 in functie de agresor sau de persoana care adopta o cunduita agresiva,
diferentiem:
i. agresivitatea tanarului si agresiviitatea adultului
ii. agrsiivitate masculina si agresivitate feminina
iii. agresiviitate individuala si agresivitate colectiva
iv. agresivitatae spontana si agrersivitatea premeditata
 in functie de mijloacele utilizate in vederea finalizarii intentiilor agresive,
diferentiem:
i. agresivitatea fizica si agresivitatea verbala
ii. agresivitatea directa si agresivitattea indirecta
 in functie de obiectivle urmarite, diferentiem:
i. agresivitatea ce urmareste obtinerea unor benneficii
ii. agresivitatea ce urmareste reannirea si chiar distrugerea victimei
- in functie de forma de manifestarer a agresivitatiii, diferentiem:
i. agresiviitate violenta si agressivitate nonviolenta
ii. agresivitatea latenta si agresivitatea manifesta

36
1.3.5 Factori care inluenteaza agresivitatea

Sursele agresivitatii se impart in trei categorii:


a. surse ce tin mai mult de individ, de conduita si
reactivitatea lui comportamentala, care includ:
i. frustrarea, care este una dintre cele mai frecvete surse de
influentare a eagresivitatii
ii. atacul sau provocareea directa, fizica sau verbala care atrage
raspunsul agresiv al celui vizat
iii. durerea fizica si morala poate duce la cresterea agresivitatii,
stimularea aversiva determinand in masura mult mai mare decat
frustrarea, agresivitatea ostila (L.Berkovitz)
iv. caldura, cercetarile constatand o legatura directa intre
temperaturuile inalte si manifestarea agresivitatii
v. aglomeratia, care apare in calitate de agent stresor si poate creste
agresivitatea
vi. alcoolul si drogurile, fiind recunoscut faptul ca alcoolul consumat
in cantitati mari constituie un important factor de risc in comiterea
unor acte anti-sociale bazate pe violenta
vii. materialul sexy si pornografic, care este accesibil oricarei categorii
de varsta, fie in forma imaginii, fie in forma scrisa
b. surse ale agresivitatii in cadrul familiei, cele mai grave
forme de manifestare fiind bataia si incestul, cu
consecinte extrem de nefavorabile asupra procesului de
dezvoltaree si maturizare psihocomportamentala a
copilului.
Unii autori s-au straduit sa evidentieze trasaturile particulare al grupurilor de
parinti care folosesc bataia ca mijloc de puternica agresare fizica a copiilor:
 caracteristici demografice: mariaj instabil, divort, separarea in fapt, copilul estet
rezultatul unei nasterii nedorite.

37
 Istoria propriei vieti a parintilor, majoritatea parintilor ce is maltrataeza copiii
fiind ei insisi unui tratament siimilar de catre parintii lor sau au fost neeglijati
emotional de catre acestia
 Atitudini parentale in raport cu cresterea copiilor, parintit care privesc copilul ca
pe o modalitate de a-si satisface propriiie sale nevoi, solicitand in a intreprinde
actiuni ce deepases posibiltatile si abiilitatile lui fizice si psihice
 Tulburari psihologice esi psihiatrice, parintii care isi maltrateaza fizic copiii
prezentand diverse tulburari psihologice si psihiatrice
c. surse ce tin de mijloaceele de comunicare in
masa din care distingem, in special, violenta expusa
prin intermediul televiziunii si presei

1.3.6 Agresivitata la copii

Dezvoltarea reactiilor agresive.Agresivitatea la copii.

Primele manifestari de agresivitate orientate spre persoane si dirajte de un scop


apar in jurul varstei de un an si jumatate – doi ani., Goodenough releva pentru prima data
ca pana la aceasta varsta majoritatea reactiilor infantile de furie constituie doar o
descarcare emotionala manifestata sub forma de plans, de strigate, in care se reflecta in
primul rand disperarea copilului legata de neputinta sa si nu dorinta acestuia de a produce
durere celui care i-ar fi cauzat esecul. Dupa aceasta varsta are loc constientizarea treptata
a exploziilor de furie si indreptarea lor din ce in ce mai clara spre cineva sau spre ceva.
De acum inainte nu mai este vorba de o descarcare emotionala fara nici un scop ci de
suparare. Astfel, supararea este o emotie cu caracter ofensiv, care il indeamna pe copil la
un act agresiv.
Situatia in care apar supararea si agresivitatea este o situatie frustranta. Frustratiile
puternice, repetate sistematic, pot duce la scaderea pragului de frustratie, iar periodic sunt
suficiente chiar si anumite stari fizice sau situatii interpersonale pentru ca un copil sa
reactioneze prin suparare, prin tendinta agresiva. Deci, unii copii suporta mai mult iar

38
altii mai putin frustratia dar aceasta nu schimba deloc faptul ca situatia frustranta trezeste
suparare si ca prin intermediul acestei , ea impuslioneaza la temperamentul agresiv.
Supararea, deznadejdea, tendinta agresiva apare la copil atunci cand el ar dori sa
faca ceva dar nu este voie, atunci cand trebuie sa faca ceva pentru care nu are nici un chef
si atunci cand cauta atentie, recunostinta dar este respins.
La varsta scolara, se observa frecvent ca agresivitatea fata de parinte se manifesta
prin destramarea obisnuintelor igienice proaspat formate (ex: enurezis nocturn).
Psihanaliza denumeste acest stadiu de viata perioada anala, iar agresivitatea aparuta in
cadrul ei, agresivitatea anala.
Nu toate formele de agresivitate au caracter negativ, cand copilul sau adolscentul
isi apara deschis convingerile el aplica in esenta forme ale agresivitatii prosociale.
Compararea manifesttarilor agresive ale baietilor cu ale fetelor confirma rolul
influentelor sociale, informarea stilului, si mai ales a intensitatii comportamentului
agresiv. Jersild a observat ca in timp ce la varsta de doia ani, plansul, strigatul, lovirea,
formeaza aproape in aceeasi proportie reporotiu agresiv al baietilor si fetelor, in jurul
varstei de patru ani, frustratia duce deja la un comportament diferit: ca si reactia agresiva,
baietii recurg mai ales la lovire iar fetele la strigate. Kagan si Moss au urmarit de la
nastere si pana la varsta adulta dezvoltarea a 35 barbati si 35 femei.Acestia au constatat
ca agresivitatea de varsta mica are o valoare prognostica certa in cadrul barbatilor: cei
care la varsta copilariei mici au produc reactii de furie au ramas si la varsta adulta cei mai
susceptibili, cei mai inclinati pentru agresivitate deschisa. Aceasta continuitate nu este
valabila la femei: intre varsta de 3-14 ani, numarul manifestarilor agresive descreste in
mod treptata chiar si la acele fete care au prezentat anterior o tendinta intensa pentru un
astfel de comportament. Astfel , in timp ce fetele au invatat sa isi inhibe manifestarile
agresive, baietii si-au putu exprima supararea si au putut produce in continuu
comportament agresive.
Individualitatile dezvolta un nivel caracteristic de agresivitate in copilarie care
ramane relatic stabil la maturitate (Huesmann, 1984). Recent s-au facut experimente
asupra agresivitati, cea mai cunoscuta paradigma fiind aceea de a expunde un grup de
copii la stimuli agresivi, de obicei film sau caseta video, in timp ce un alt grup este expus
neagresive sau la nici un film. Daca teoria formata este corecta, copiii care aua vizionat

39
stimuluii agresivi ar trebui sa devina mai agresiv decat aceia din celalalt grup. Daca
catharsisul ar avea loc ar trebui sa se intample opusul: copiii care au vizionat filme
agresive ar trebui sa devina in consecinta mai putini agresivi decat cei care nu au
vizionat.
Bandura si Ross (1963) a expus copiii de 3 pana la 5 ani la modele agresive din
viata reala, filme cu modele agresive, desene agresive, sau fara nici un model agresiv.
Copiii care au fost eexpusi la oricare din cele trei tipuri de modele agresive (viata reala,
film sau desene) au fost considerati ca devenind mai agresivi decat copiii care nu au
vazut nici unul din aceste modele agresive, sustinand modelul vazut.
1.3.7 Modelul agresiv.

In perioadele timpurii ale dezvoltarii se poate observa faptul ca dezvoltarea


imitatiei este strans legata de formarea reprezentarii, a imaginii mintale. La varsta de un
an si jumatate – doi ani odata cu formarea imaginii mintale, copilul devine capabil de
imitatie amanata, adica ajunge sa emita intr-un moment ulterior sunetele, miscarile
observate, deci el devine capabil sa exteriorizeze intr-un anumit comportament deschis
corespondentele imagistice, mintale ale acestor sunete, miscari. Bandura, Grusec si
Menlove confirma faptul ca ulterior si limbajul, medierea verbala joaca un rol insemnat
in acest proces de mijlocire. Copilul, in posesia acestor coduri de mediere isi insuseste
prin meditatie numeroase aspect ale propriului sau comportament, recurgand la acea
forma de invatare pe care psihologia o denumeste invatare observationala.
Copilul poate sa invete atitudinea agresiva si prin intermediul imitatiei cu conditia
ca modelul al carui comportament il imita sa fie o persoana agresiva. Cercetarile de
psihologie confirma ca majoritatea copiilor agresivi provin din familii in care parintele
insusi este agresiv. Acest fapt se poate explica deopotriva prin teoria transferului de
agresivitatea si prin teoria modelului agresiv. Copilul frustrat, pe care frica de pedeapsa il
obliga acasa la respectarea disciplinei isi transfera agresivitatea asupra mediului sau
scolar, asupra colegilor sai, si in timp ce isi bate colegii, el realizeaza comportamentul
modelului sau agresiv, al parintelui.

40
Daca aptitudinile copilului fac posibila invatarea observationala, atunci el va
invata intotdeauna si inevtitabil comportamenul modelului, independent de caracterul
reusit sau nereusit, recompensat sau pedepsit al acestuia.
Deci, din punct de vedere psihologic, modelul negativ si modelul pozitiv
constituie probleme foarte complexe, intrucat ele sunt determinate nu numai de rolul
modelului ci si de cel al observatorului, care isi insuseste respectiva forma de
comportament. Modelele deidentificare ale varstelor timpurii fixeaza valentele copilului
si influenteaza riguros formarea ulterioara a personalitatii sale.

1.3.8 Modele de oameni violenti

Cele mai complete decrieri de indivizi violenti vin din studiul extensiv facut de
Hans Toch (1969,1975). El a folosit 77 persoane care au fost condamnate la inchisoare si
care au o istorie de incidente violente neobisnuite. Prin intermediul interviurilor, Tovh a
dezvoltat un set de zece categorii in care fiecare dintre subiecti se incadreaza si care au
fost validate printr-o analiza ulterioara. Printre tipurile majore s-au aflat urmatorii
termeni. Promotori ai propriei imagini, aparatori ai propriei imagini si aparatori ai
reputatiei, prestigiului. O descriere a catorva din aceste tipuri pot dovedi esenta acestui
sistem de categorii.
Promotorii propriei imagini au o stima de sine scazuta si par sa caute situatii
violente pentru a promova ceea ce ei considera a fi cel mai apropiat de propria imagine.
In contrast, aparatorii propriei imagini, care au deasemenea o stima de sine scazuta,
reactioneaza violent, chiar si la situatii simple sau mai putin grave pentru a se asigura ca
nu vor ajunge ai altii la concluzii similare despre propriile merite. Aparatorii prestigiului
sau reputatiei sunt agresivi datorita rolului social pe care ei considera ca il detin, merita.
Ei au o reputatie sustinuta datorita pozitiei lor in ierarhia sociala si agresivitatea lor fizica
ii ajuta sa isi mentina imaginea ca lideri.
Categoriile de indivizi agresivi arata ca nu exista un pattern universal de
personalitate sau o baza care poate fi folosita in explicarea cazurilor de violenta.

41
CAPITOLUL 2
OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII

2.1. OBIECTIVLE CERCETARII:in lucrarea de fata am incercat sa evidentiez


urmatoarele obiective:
2.1.1. Evaluarea nivelului de agresivitatea al copilului provenit din familie cu
parinte dependent de alcool.
2.1.2. Surprinderea factorilor de personalitatea ai copilului.
2.1.3. Identificarea caracteristicilor mediului familial cu parinte dependent de
alcool.
2.1.4. Relevarea unei concordante intre nivelul agresivitatii, factorii de
personalitate si caracteristicile mediului de provenienta ai copilului.

2.2 IPOTEZELE CERCETARII sunt urmatoarele:


2.2.1. Prezenta unui parinte alcoolic in familie creste riscul dezvoltarii
comportamentului agresiv la copil.
2.2.2. Toleranta scazuta la frustrarea copilului determina comportamentul agresiv
al acestuia.

2.3. PREZENTAREA METODOLOGIEI DE LUCRU


Pentru alegerea subiectilor, m-am prezentat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Sibiu,
unde cu ajutorul Dr. Gh. Talau, sef al acestei clinici, am obtinut datele necesare pentru a
lua legatura cu pacientii care prezentau sindrom etanolic si care totodata aveau copii.
Numarul subiectilor a depins de numarul pacientilor inregistrati in Spitalul Clinic
de Psihiatrie, precum si de acordul acestora si al copiilor lor de a colabora, de a fi subiecti
ai acestei cercetari.

42
Am tinut cont, deasemenea, ca subiectii sa fi implinit varsta de 18 ani, acest fapt
fiind necesar datorita metodelor de cercatare folosite (inventarul de personalitate
Freiburg)

2.3.1.Tehnica de lucru si prezentarea testelor utilizate


Instrumentele de investigare in cadrul aceste cercetari sunt:
 Inventarul de personalitate Freiburg
 Testul Arborelui
 Interviul
Pentru identificarea particularitatilor familiei, in care un parinte este dependent de
alcool, in cazul de fata tatal, am utilizat interviul semi-directiv.
Ghidul de interviu contine o lista de intrebari, formulate la fel si in aceeasi ordine
pentru toate persoanele care au fost intervievate si este prezentat in Anexa 1.
Atunci cand in timpul interviului au aparut si alte teme interesate, in afara celor
prestabilite, am decis sa le explorez in profunzime.
Intrebarile au fost structurate pe baza a patru dimensiuni, fiecare continand cate
doua teme principale, care reprezinta variabilele. Prin urmare, pentru investigarea
caracteristicilor mediului familial din care provine copilul, am stabilit urmatoarele
dimensiuni, variabile, cu indicatorii fiecarora dintre ele:

A:Dimensiunea socio-economica
I. Situatia socio-economica a familiei
1. Numarul membrilor familiei
2. Conditii de locuit
3. Venitul parintilor
II. Incadrarea profesionala a parintilor
4. Pregatirea profesionala
5. Ocupatia parintilor

B: Dimensiunea de relationare copil-familie

43
III. Relatia afectiva stabilita intre parinti-copii
6. Apropierea de unul dintre parinti
7. Pedepse aplicate copilului
8. Aprecieri adresate copilului
9. Petrecerea timpului liber cu parintii
10. Apelare la ajutorul parintilor
IV. Atitudinea copilului fata de familie
11. Relatia dintre parinte-copil
12. Aprecierea influentei parintilor asupra copilului de catre acesta
13. Multumirea copilului fata de familie

C: Dimensiunea climatului familial


V. Stabilitatea caminului
14. Relatia dintre parinti
15. Certuri frecvente in familie
VI. Comportamente parentale negative
16. Existenta agresivitatii fizice
17. Existenta agresivitatii verbale
18.Atitudinea parintelui fata de copil.

D: Dimensiunea cultural-educationala
VII. Accesul copilului la cultura
19. Modalitatea generala de petrecere a timpului liber
20. Situatia scolara a copilului
VIII Supravegherea copilului in familie
21. Legatura parintilor cu scoala
22. Cunoasterea anturajului copilului

44
Pentru a evidentia factorii de personalitate ai copilului am aplicat chestionarul de
personalitate Freiburg, care este un chestionar multifazic, factorialist, elaborat de
Fahrenberg Selg Hampel, si care include agresivitate si toleranta la frustrare.
Chestionarul are 12 scale, in total 212 itemi, care rpezinta saturatii in diferite
structuri, mai mult din domeniul afectivitatii si a tendintelor de tulburari ce se pot
structura. Astfel, intrebaril sunt grupate pe:
 Noua dimensiuni de baza care vizeaza semnificatii de ordin psihomedical,
psihosomatic;
 Trei dimensiuni complementare care vizeaza comportamentul psiho-
social, socio-afectiv;

Aceasta scala FPI a fost tradusa si folosita in Romania incepand cu anul 1984, de
catre H.Pitariu, la Universitatea din Cluj.
Testul Arborelui este un instrument de investigare a personalitatii, dovedindu-se
un complement pretios al celorlalte teste aplicate in realizarea studiului de caz.
Subiectul testat isi poate dovedi spontaneitatea, originalitatea si prin urmare sa isi
exprime personalitatea profunda. Tehnica sesiseaza stadiile de evolutie a personalitatii,
dar si distorsiunile aparute.
Simplu si rapid, testul este valabil atat penru copii, cat si pentru adulti,
functionand ca un excelent detector al dezvoltarii afective.

2.3.2. Tehnica de aplicare si durata cercetarii

Testele au fost aplicate la sase copii, proveniti din patru familii in care tatal este
dependent de alcool. Dintre aceste, doua familii au cate doi copii, iar celelalte doua au
cate un copil. Varsta subiectilor este cuprinsa intre 18-23 ani.
Privind tehnica de aplicare, in timpul interviului atitudinea mea a fost suportiva,
le-am facilitat raspunsurile, incurajand astfel subiectul sa comunice.

45
Intstructiunile pentru chestionarul de personalitate Freibueg erau prezentate pe
prima pagina, tragandu-le subiectilor atentia sa nu stea prea mult pe ganduri si sa nu
omita nici un raspuns.
In privinta tehnicii de aplicare a Testului Arborelui mentionez ca au existat
conditii optime de aplicare, precum si materiale necesare pentru desen:hartie, creion si
guma.
Pentru a analiza corect pozitia desenului in campul grafic, alaturi de instructajul
obisnuit am adaugat si urmatoarea indicatie: “Se poate utiliza intreaga foaie”.
Am familiarizat subiectul cu instructiunile de lucur: timp de lucru, 20-30 minute,
scrierea numelui pe verso-ul foii. Am prezentat clar cerintele testului si aplicarea lui: sa
deseneze un arbore fructifer, explicitand ca nu este vorba de un brad, si, specificandu-se
subiectului ca i se testeaza aptitudinile pentru desen.
Pentru facilitatea interpretatrii am folosit un model Foaie de protocol, structurate
pentru fiecare subiect pe:
 Indicii de apreciere a desenului, sistematizati in patru secvente:
• Aprecierea imaginii de ansamblu
• Schema procesului de proiectie
• Seminificatia componentelor arborelui
• Particularitati ale desenului
 Taxonomia parametrilor de interepretare
 Numele si prenumele subiectului

Foaia de protocol este un mijloc eficient si operational de cotare a ecutatiei


paramaterilor individuali ai desenului arborelui, deoarece fiecare indice de apreciere a
deseneului este codificat astfel:

 Numarul secventei (I, II, III, IV)


 Litere majuscule, care redau indicele de apreciere a desenului
 Litere mici ale alfabetului pentru categoriile taxonomice ale parametrilor
de interpretare

46
Acesti indici i-am bifat pe Foaia de protocol.
Toti participantii la teste au fost asigurati de confidentialitatea rezultatelor,
precizand ca sunt utile pentru lucrarea de licenta.
Durata testarii a fost de o saptamana, iar prelucrarea lor s-a desfasurat pe
parcursul a doua saptamani.
Pe baza testelor aplicate a fost posibila realizarea profilului psihologic al fiecarui
subiect.

47
CAPITOLUL 3
PREZENTAREA REZULTATELOR

3.1 INTEREPRETAREA PSIHOLOGICA A REZULTATELOR obtinute in


urma aplicarii chestionarului de personalitate Freiburg si a Testului Arborelui.

Rezultatele obtinute in urma aplicarii testului FPI de catre subiectul RM, .feminin,
22 ani, sunt prezentate in figura 1.

Figura 1

5
Stanine

0
FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

48
Din interpretarea rezultatelor am obtinut un profil ce se rezuma astfel: multe
acuze corporale, vegetative si tulburari psihosomatice generale cu o rezonanta somato-
afectiva marita, insomnii, oboseala stagnanta, instabilitate, neliniste. Subiecutl prezinta o
proasta dispozitie, teama, sentimentul singuratatii, incapacitate de concentrare si un
sentiment de inferioritate.
Agresivitatea este prezenta la un nivel mijlociu, prezinta tendinte usoare de
iritabilitate, de a fi deceptionat, preferinta pentru amanare, pesimism si descurajari
frecvente. Are un nivel mijlociu in ce priveste labilitate emotionala, prezentand o usoara
vulnerabilitate la frustrari, tensiune permanenta, plin de griji, iar stilul de conduita este
feminin, cu tendinte spre sensibilitate.
Cu toate acestea, subiectul are capacitate de a stabili contacte, de a fi comunicativ
si prompt in replici, fiind natural. Recunoaste cu greutate unele defecte, slabiciuni pe care
le are, fiind inchis si necritic.
Caracteristicile importante, dupa cum reies si din fig.1 sunt: nivelul ridicat de
nervozitate, de depresivitate, nivelul mijlociu de agresivitate, de excitabilitate, de
labilitate emotionala ce se tradu prin iritabilitate si vulnerabilitate la frustrari, nesiguranta,
sentiment de culpabilitate, complex de inferioritate, epuizare, fatigabilitate.

49
Ecuatia individuala a arborelui in cazul R.M. este urmatoarea:
I OAb, IGd, EG Tb,Ca;
II Pe, Ma, PMf, LSa;
III Rb, Ta, CTa, Eb, BTd, FTd, EXd, DTa, CRa, Fm, CEc, Dg, ERa, FRn, COa,
FZa/e , FLb;
IV Pca

Din ecuatia personala reiese ca subiectul prezinta urmatoarele trasaturi: gandire


analitica, prelucrare logica a informatiei, capacitati verbale deosebite, delicatete,
fragilitate, labilitate emotionale, neincredere si independenta. Este partial conformist si
are deprinderi automatizate si organizate. Depune un efort de cenzurare si este afectat de
anumite conflicte afective recente sau vechi. Prezinta interes pentru suprasensibil,
idealism, simte nevoie de valorizare si autovalorizare. Ii sunt caracteristice entuziasmul,
intelectualismul, vivacitatea intelectuale si spirituala, refugierea in lumea
dorintelor,mandria, fobia, incapatanarea, tonusul scazut. Este precipitat, repezit si are
capacitate de abstractizare si o gandire pura, clara.
Manifesta teama in a se fixa, ezitand acest lucru si resimte puternic o dificultate
adaptiativa ce reda o experienta subiectiva, fiind semnul unor traumatisme depasite,
asumate intr-un mod pozitiv si in masura mai mica al unor elemente nevrotice mai active.
Este indeci, nu are capacitate de finalizare si nici capacitate discriminatorie, fiind un
spirit contradictoriu.
Prezinta o oarecare agresivitate in relationare, fiind iritabil in relatiile cu semenii,
lipsit de rabdare, cu reactii nestapanite, si are totusi o atitudine defensiva si rezistenta.
Prezinta o lipsa a concentrarii atentiei si a simtului realitatii. Ii sunt specifice sensibiltatea
mare, impresionabilitatea mare, receptivitatea, influentabilitatea, rezoneaza cu toata
fiinta.
Simte nevoia de a fi apreciat, remarcat, prezinta credinta naiva in fericire si are
spirit de observare a fenomenelor exterioare, intuitie, aptitudini de expresi si
exteriorizare, bun gust, centrare pe detalii, simt al decorativului, imaginatie naiva.
Este atasat de permanent si constant in relationare.

50
Rezutatele obtinute de subiectul B.I., masculin, 19 ani, in urma aplicarii testului
FPI sunt prezentate in figura 2.

Figura 2

6
Stanine

0
FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

51
In urma interpretarii rezultatelor am obtinut urmatorul profil: putine acuze
corporale si tulburari psihosomatice, neagresiv, stapanit, este multumit si sigur pe sine,
prezentand un nivel scazut de iritabilitate.
Este foarte sociabil si vioi, avand o atitudine toleranta, bazata pe incredere in
relatiile cu ceilalti. Este spontan si intreprinzator si nu isi recunoaste cu usurinta micile
defecte, slabiciuni.
Are o dispozitie echilibrata, stabila, caracterizandu-se prin fermitate, energe,
duritate, activism, subiectul fiind constient de propria valoare.
Caracteristicile importante, asa cum reies din figura 2, sunt nivelul ridicat de
sociabilitate, nivelul ridicat al autocaracterizarii tipic masculine, aceste traducandu-se
prin capacitatea de a fi receptiv la relatiile de comunicare cu altii, de a stabili cu usurinta
contacte, este optimist, intreprinzator, este caracterizat de energie, duritate, fermitate, si
siguranta de sine.

52
Ecuatia individuala a arborelui, in cazul B.I. este urmatoarea:

I OAb, IGb, EG Tb, Cb;


II Pe, Ma, PMf, LSa;
III Rb, Ta, CTa, Eb, BTd, FTa, EXd, DTa, SCa, CRb, Fc, CEc, Dg, ERa, FRn,
COa, Fz/b, FLb;
IV Pca

Din ecuatia personala reiese ca subiectul prezinta urmatoarele trasaturi: gandirea


analitica, prelucrare logica a informatiei, capacitati verbale deosebite.
La acest subiect am identificat existenta unor conflicte afective recente sau vechi
si totodata un effort de cenzurare a acestora. Are nevoie de valorizare si autovalorizare,
fiind perseverent, ferm, si avand incredere in sine. Este caracterizat de ambitie,
intelectualism, vivacitate intelectuala si spirituala.
Este sensibil, usor vulnerabil, incapatanat, receptiv, influentabil, atasat de
permanent si constant in relationare, dand dovada de decenta si sobrietate. Are spirit de
observatie si spirit critic, o atitudine defen siva si rezistenta, lipsa de concentrare, lipsa de
rabdare.
Are un simt al proportiei, claritate si bun gust. Prezinta aptitudini practice si are
drept caracteristici manualitatea, indemanarea, rigoarea in activitatea, precizia, fiind o
persoana organizata si sistematizata in activitate.

53
Rezultatele obtinute de subiectul G.S., masculin, 18 ani, in urma aplicarii testului
FPI sunt prezentate in figura 3.

Figura 3

5
Stanine

0
FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

54
Dupa cum se observa din figura 3, rezultatele obtinute la testul FPI releva pozitii
extreme.
Tabloul ce rezulta are urmatoarele caracteristici: acuze corporale, vegetative si
tulburari psihsomatice generale cu o rezonanta somato-afectiva marita. Prezinta un inalt
nivel de iritabilitate, nu se stapaneste bine, are unele acte agresive spontane si izbucniri
afective. Este impulsiv, imatur emotional si are o toleranta redusa la frustrare.
Prezinta o proasta dispozitie, teama, sentiment de culpabilitate, sentiment de
inferioritate si incapacitate de concentrare. Are o conduita si o exprimare autoritara,
reactivitate si este usor egocentric.
Este o fire deschisa, care are nevoie de contacte si prezinta un grad crescut de
sociabilitate, avand capacitatatea de a fi receptiv si deschis la relatiile de comunicare.
Prezinta un nivel ridicat de labilitate emotionala, avand o dispozitie proasta,
dominant agresiva, tristete, iritabilitate si vulnerabiltatea la frustrari.
Stilul de conduita se afla la mijloc, intre cel feminin si masculin,acest lucru
indicand tendinta subiectului spre sensibilitate.
Caracateristicile importante, dupa cum reies din figura 3 sunr nivelul ridicat de
nervozitate, de agresivitate, de depresivitate, de excitabilitate, de labilitatea emotionala.

55
Ecuatia individuala a arborelui in cazul G.S. este urmatoarea:

I OAb, IGb, EG Tb, Cg;


II Pe, Mb, PMg, LSc;
III Ra, Ta, CTd, Eb, BTd, FTe, EXd, DTb, SCa, CROa, Fm, CEc, Dg, ERa, FRl,
COb, FZb, FLb;
IV Pca;

In urma interpretarii pe baza ecuatiei personale, reies ca subiectul are urmatoarele


trasaturi, gandire analitica, prelucrare logica a informatiei, capacitati verbale deosebite.
Prezinta dificultati de adaptare, din cauza carora se afla in conflicte cu sine si cu
altii si pentru care depune un efort de cenzurare.
Prezinta o agitatie marcanta, precipitare, incoerenta, confuzie, lipsa de
concentrare. Este indecis, nu are capacitate de finalizare si nici capacitate discriminatorie,
fiind un spirit contradictoriu, ambivalent, si ale carui interese sunt imprastiate.
Este agresiv si pretentios in relatiile interpersonale, are reactii violente,
nestapanite, lipsa de rabdare. Este iritabil in relatiile cu semenii, ignora influenta
modelatoare a controlului de sine si prezinta excitabilitate afectiva si furie fara motiv,
fara ratiune.
Este vulnerabil, incapatanat, prezinta interes pentru extraordinar. Are spirit de
observatie si spirit critic, dar si o relativa inconstienta si slaba facultate de obiectivare.
Preinta o mare sensibilitate, senzitivitate, mare impresionabilitate, rezonand cu
toate fiinta si are o natura visatoare. Il caracterizeaza hiperentuziasmul, exaltarea si are
aspiratii inalte, iar totodata prezinta tendinte depresive si apatie.
Este atasat de permanent, fiind constant in relationare si dand dovada de decenta
si sobrietate.

56
Rezultatele obtinute de subiectul G.A., masculin, 20 ani, in urma aplicarii testului
FPI sunt prezentate in figura 4.

Figura 4

10

6
Stanine

0
FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

57
In urma interpretarii rezultatelor am obtinut urmaatorul profil al subiectului G.A.:
fara acuze corporale si tulburari psihosomatice, neagresiv, stapanit, prezentand un nivel
scazut de agresivitate.Este linistit, tolerant la frustrare, multumit, optimist, si are
incredere in sine.
Prezinta un nivel foarte ridicat de sociabilitate, este vioi si are bune relatii
emotionale si atitudine toleranta, bazata pe incredere in relatiile cu ceilalti.
Nu isi recunoaste cu usurinta slabiciunile, defectele, fiind inchis si necritic, in
schimb are o conduita degajata, naturala.
Stilul de conduita este tipic masculin, subiectul avand comportamente active,
constiinta de sine. Este optimist, intreprinzator, gata de actiune, ferm si energic.
Caracteristicile importante asa cum reies din fig 4 sunt: sociabilitatea,
extraversiunea, autocaracterizarea tipic masculina, care sunt prezente la un nivel foarte
ridicat, respectiv ridicat, precum toleranta la frustrare si lipsa de inhibitii.

58
Ecuatia individuala a arborelui in cazul G.A. este urmatoarea:

I Oab, Igb, EG Tb, Cf;


II Pe, Ma, PMg, LSa;
III Rb, Ta, CTa, Eb, BTd, FTa, ETd, DTa, SCc, CRb, Fc, CEa, Dg, ERa, FRn,
COa, FZb, FLb;
IV Pca

In urma interepretarii, pe baza ecuatiei personale, reiese ca subiectul are


urmatoarele trasaturi: gandire analitica, prelucrarea logica a informatiei, capacitati
verbale deosebite.
Din desen mai reiese si existenta unor conflicte afective recente sau vechi pentru
care depunde un efort de cenzurare si un traumatism, subiectul incercand sa afiseze o
masca, fiindu-i caracteristice refularea si represiunea sentimentelor.
Subiectul prezinta dificutati de intelegere, o inhibitie ideatica, si o inhibitie a
dezvoltarii. Nu are capacitati creative si nici simt construcitv, caracterizandu-se prin
conventionalitate, banalitate, schematism. Prezinta inautenticitate in comportament si un
echilibru neproductiv.
Are capacitate de discernamant, dar ignora esentialul si atentia sa este dispersata.
Este problematic pana la complicitate, nedeterminat si nu se angajeaza intr-o situatie
decat daca o cunoaste si o intelege.
Ii sunt specifice inchiderea in sine, energia, tenacitatea, reculegerea rapida,
inflexibilitatea. Are incredere in sine, dovedind fermitatea si perseverenta, este
neinfluentabil si centrat pe sine. Are aptitudini practice, prezentand indemanare si
manualitate, da dovada de sobrietate si decenta.
Prezinta o atitudine defensiva si rezistenta. Este atasat de trecut, de permanent,
fiind constant in relationare, dar cu toate acestea manifesta teama si ezitare in a se fixa.

59
Rezultatele obtinute de subiectul C.A., feminin, 23 ani, in urma aplicarii testului
FPI sunt prezentate in figura 5.

Figura 5

5
Stanine

0
FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

60
In urma interpretarii rezultatelor am obtinut un profil al subiectului C.A. care se
rezuma astfel: acuze corporale vegetative si tulburari psiho-somatice generale cu o
rezonanta somato-afetiva, de nivel mijlociu. Prezint un nivel scazut de agresivitate fiind
stapanita.
Nivelul de depresivitate este ridicat, subiectul prezentand astfel, o dispozitie
generala proasta, neliniste, nemultumire si o concentrare redusa, aproape permanenta.
Este echilibrata in ceea ce priveste excitabilitatea, nici iritabila, dar nici foarte
toleranta la frustrare. Are un nivel scazut al tendintelor de dominare fiind modelata,
domolita. Slabiciunile si defectele le recunoaste moderat, prezentand un nivel mijlociu al
sinceritatii, nivel ce reprezinta totodata si scala de labilitate emotionala. Este sociabila si
are o atitudine toleranta, bazata pe incredere in relatiile cu ceilalti.
Stilul de conduita se regaseste intre cel masculin si feminin, cu tendinta spre stilul
de conduita masculin, subiectul caracterizandu-se mai mult prin fermitate, duritate decat
prin sensibilitate.
Caracteristicile importante, asa cum reies din figura 5, sunt depresivitatea si
sociabilitatea care sunt prezente la un nivel ridicat si care se reduc prin dispozitie proasta,
nemultumire, neliniste, neincredere, dar totodata subiectul are capacitatea de a fi receptiv
la relatiile de comunicare cu altii si de a stabili usor prietenii.

61
Ecuatia individuala a arborelui in cazul C.A. este urmatoarea:

I OAa, IGd, EG Ri, Td, Ca;


II Pb/e, Mc, PMf, LSc;
III Rc, Ta, CTa, Eb, BTa, FTd, ETa, DTb, Fk, Da, FRb, FLb;
IV Pcg’

Cu ajutorul ecuatiei personale am realizat interpretarea desenului arborelui, din


care au reiesit urmatoarele trasaturi specifice subiectului C.A.: gandire sintetica,
predominant intuitiva, puternice tensiuni psihice.
Subiectul are dorinta de a se impune si de a fi mult mai puternic decat in realitate,
prezentand severitate in afirmarea de sine. Se supraestimeaza, avand scopuri prea inalte
pentru nivelul posibilitatilor. Acest fapt este sustinut de imaturitatea psihica, saracia
mentala, deficitul intelectual, relativa inconstienta si slaba facultate de obiectivare,
precum si stare primitiva, dar care difera de debilitate si care reies din desenul arborelui.
Depune efort de cenzurarea a unor conflicte afective recente sau vechi si resimte
puternic anumite dificultati adaptative, care redau o experienta subiecta si care sunt
semnul unor traumatisme depasite.
Are un caracter putin original, partial conformist, inconstant, si un temperament
lent si ezitant.
Are nevoie de exteriorizare, laudarosenie, dar este lipsit de vointa, consistenta si
stabilitate, prezinta zapaceala si usurinta in a fi sedus.
Este ancorat in prezent si prezinta rigiditatea adaptativa, indaradnicie,
incapatanare, nediferentiere, prefacatorie, fatarnicie, marginire, fala, spirit imitativ, tonus
scazut, grav, afectat, emfatic, precipitat , repezit, intransigent, neinduplecat.
Are trebuinta de autovalorizare, de intaietatea, fiind arogant, insolent, lipsit de
jena in relatiile cu lumea exterioara. Ii sunt caracteristice, vanitatea, mandria, ratacirea,
neseriozitatea, neglijenta, lipsa de concentrare si slabiciunea eului.
Are o vitalitate redusa, prezentand tendinte depresive si apatie.

62
Rezultatele obtinute de subiectul C.P., masculin, 18 ani, in urma aplicarii testului
FPI sunt prezentate in figura 6.

Figura 6

5
Stanine

0
FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI FPI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 E N M
Scale

63
In urma interepretarii rezultatelor am obtinut un tablou care are urmatoarele
caracteristici: putine acuze corporale si tulburari psiho-somatice, neagresiv, stapanit, este
multumit si sigur pe sine.
Prezinta un nivel foarte scazut de excitabilitate, avand o mare toleranta la
frustrare, dar are si anumite ingrijorari si tendinta de a se simti deranjat si pus in
incurcaturi.
Tendintele de dominare sunt situate la un nivel mijlociu. Este spontan si
intreprinzator si isi recunoaste cu greutate micile defecte si slabiciuni, fiind inchis si
necritic.
Este sociabil, vioi, dar are o nevoie moderata de contacte. Prezinta o dispozitie
echilibrata, stabila, iar stilul de conduita este tipic masculin, caracterizand-se prin
fermitate, energie, comportamente active, duritate.
Caracteristicile importante ce reies din figura 6 si care sunt specifice subiectului
C.P. sunt nivelul crescut de masculinitate, ce este tradus prin trasaturile mai sus
mentionate, lipsa inhibitiei si toleranta crescuta la frustrare.

64
Ecuatia individuala a arborelui in cazul C.P. este urmatoarea:

I Oab, Igc, EG Tb, Cb;


II Pc/d, Mc, PMf;
III Rb, Ta, CTa, Eb, BTd, FTa, EXc, DTa, STa, CRa, Fm, CEc, Dg, ERa, FRs,
COb, FZb, FLb, FRa;
IV Pg”.

Pe baza ecuatie personale am realizat intepretarea desenului si am idewntificat


urmatoarele trasaturi specifice subiectului C.P. : dificultati de intelegere, inhibitie ideatica
si a dezvoltarii, spirit neorganizat si lipsit de armonie. Prezinta imaturitate psihica,
emotionala, infantilism.
Prezinta o incordare in relatiile interpersonale avand o capacitate redusa de
integrare in grup.
Este inconstant, nu are putere de structurare si nu poate rezolva situatiile
complicate de viata, de realationarea, avand proiecte nerealizate. Este inchis in sine,
impenetrabiol si nu spune lucrurilor pe nume, lupta impotriva afectivitatii si controlului
sinelui.
Are dorinta de explorare, de descoperire, spirit inventiv, dar este influentabil,lipsit
de capacitate de decizie, de realism, este dezorientat, fatalist, nesigur si pripit.
Are intuitie, spirit de observatie, simte nevoie de succes, de valorizare, dar fiind
lipsit de rabdare, actiunile sale sunt determinate de succesul imediat. In continuare se
ghideaza dupa principiul hedonismului, fiind superficial ,oportunist si determinat in
judecata de clipa prezenta.
Are aptitudini practice, tehnice, prezentand indemanare, manualitate, si nu
depaseste planul intuitiv-concret.
Prezinta hiperentuziasm, refugiere in lumea dorintelor, vivacitate, exaltare si este
relativ putin dezvoltat. Manifesta teama, ezitarea in a se fixa.

65
3.2. PREZENTAREA STUDIILOR DE CAZ

CAZ 1. Subiectul R.M. are 22 ani si este studenta la doua facultati, la una dintre
ele in anul 3, iar la cealalta in ultimul an. Are un frate mai mic in varsta de 19 ani care
este la randul lui student in anul I. Ambii parinti au loc de munca stabil si un venit peste
medie. Are relatii bune cu mama sa si o considera excesiv de protectoare dar sunt lucruri
pe care nu le poate discuta cu ea de teama de a nu fi inteleasa si a nu o supara pe aceasta.
Se simte neglijata si tratata cu indiferenta de catre tatal sau, cu care are o comunicare
reduse, discutiile fiind in general evazive, scurte si mai mult formale. Cand greseste, nu
este pedepsita de parinti ci este certata si laudata atunci cand are o reusita. Petrece foarte
putin timp cu parintii, majoritatea timpului liber petrecandu-l cu prietenii. Apeleaza
foarte rar la ajutorul parintilor, in general apeland la prieteni.
Despre relatia dintre parintii rai spune ca este rea, deoarece existe certuri
frecvente intre acestia, pe seama consumului excesiv de alcool al tatalui, mama
reprosandu-i frecvent acestuia lipsa interesului si preocuparii fata de copil si casa. Aflat
sub influenta alcoolului tatal sau este agresiv verbal, nu si fizic. Are o situatie scolara
buna, dar din lipsa de timp, parintii nu tin legatura cu scoala, in schimb mama sa o
intreaba frecvent despre evolutia ei scolara, are incredere in capacitatile ei scolare, dar ii
reproseaza uneori lipsa ambitiei.
Nu considera pozitiva influenta parintilor, in special a tatalui, dar spera sa nu fie
distructiva, nemultumirea fata de familie fiind legata de lipsa de comunicare, lipsa unui
mediu familial bazat pe intelegere, pe respectarea si indeplinirea rolului ce ii revine
fiecarui membru.
Rezultatele ei la testul FPI si desenul arborelui sunt relevante in sustinerea
tabloului de mai sus. Subiectul prezinta o sensibilitate crescuta, neliniste, stare generala
proasta, anxietate, nemultumire, concentrare redusa, aproape permanenta, nu are
capacitate de finalizare, are sentimente de vinovatie. Este iritabil in relatiile cu semenii si
usor vulnerabil la frustrare, prezentand un nivel mijlociu de agresivitate.

66
CAZUL II: Subiectul B.I. are 19 ani si este student in anul I. Are o sora mai mare
care este la randul ei subiect al acestu sutdiu, in varsta de 22 ani. Situatia socio-
economica a familiei este buna, fiind aceeasi ca si in cazul anterior. Are o relatie buna cu
mama, fiind tratat cu atentie de catre aceasta, iar de catre tatal sau este trata de cele mai
multe ori cu indiferenta. Atunci cand greseste este certat de parinti, iar atunci cand face
un lucru bun este laudat. Petrece foarte putin timp cu parintii, iar atunci cand intampina
probleme prefera sa apeleze ajutorul unui bun prieten sau la ajutorul surorii sale. Are o
situatie scolara buna iar legatura parintilor cu scoala este redusa la minim.
Considera ca fiind pozitiva influenta mamei asupra lui, si negativa pe cea a
tatalui. Desi este nemultumit de relatiile dintre parinti si de certurile frecvent existente
intre acestia este multumit de faptul ca s-a bucurat pana acum de sustinere din partea
acestora.
Subiectul are o dispozitie echilibrata, este sociabil si vioi si are o atitudine
toleranta in relationare, bazata pe incredere.Cu toate aceste este inchis in sine,
retinut.Prezinta naivitate si combativitate in fata realitatii fizice si sociale, incearca sa
cezureze anumite conflicte vechi.
B.I. prezinta lipsa de concentrare, este toleranta la frustrare si are un nivel scazut
de agresivitate.

67
CAZUL III: Subiectul G.S. are 18 ani si este elev. Are un frate mai mare in
varsta de 20 ani care este si el subiect al acestui studiu. Situatie socio-economica a
familiei este precara, venitul acestora fiind sub medie, deoarece tatal sau este somer, fiind
concediat din cauza consumului excesiv de alcoool. Ambii parinti au absolvit scoala
profesionala. Are o relatie buna cu mama, simtindu-se mai aproape de aceasta si
comunicare foarte redusa cu tata. Este mustrat de parinti atunci cand greseste si laudat
atunci cand face un lucru bine. Isi petrece timpul liber cu parintii in foarte mica masura,
iar atunci cand are o problema prefera sa apeleze la ajutorul prietenilor, cu acestia
petrecandu-si majoritatea timpului.
Relatia dintre parinti este foarte rea din cauze cerutirlor frecvente, in fiecare seara,
provocate de consumul excesiv de alcool al tatalui, insa acesta nu este agresiv fizic.
Apreciaza situatia sa scolara ca fiind nici buna nici rea. Exista o lipsa de supraveghere a
acestuia de catre parinti care nu obisnuiesc sa tina legatura cu scoala si nici nu ii cunosc
prietenii.
Considera ca fiind negativa influenta parintilor asupra sa si este nemultumit de
lipsa de intelegere si respect din familie.
Subiectul G.S. prezinta nervozitate ridicata, nivel inalt de iritabilitate, reactii
nestapanite, acte agresive si izbucniri afective, toleranta redusa la frustrare. Este agresiv
si pretentios in relatiile interpersonale. Este indecis, lipsit de concentrare, de capacitate de
finalizare, avand interese imprastiate.
Prezinta o proasta dispozitie, teama, sentiment de inferioritate si de culpabilitate.
Are dificultati de adaptare din cauza carora se afla in conflicte cu sine si cu altii. Are
sentimentul de nerealizare a tuturor aspiratiilor.

68
CAZUL IV:Subiectul G.A. are 20 ani, nu are facultate, si tocmai a satisfacut
stagiul militar. Are un frate mai mica, subiectul G.S. de 18 ani. Situatia socio-economica,
dupa cum am vazut la cazul anterior este precara, ar climatul familial se caracterizeaza
prin stari tensionale si o lipsa de interes asupra subiectului.
Are o realatie foarte buna cu mama sa, la care apeleaza atunci cand are probleme.
Ii este greu sa aprecieze influenta parintilor asupra lui, dar il nemultumesc certurile
zilnice dintre parinti,si faptul ca tatal sau este somer, din cauza consumului excesiv de
alcool findu-i foarte greu sa pastreze un loc de munca.
Subiectul G.A. a suferit un traumatism pe care incearca sa il mascheze, in urma
interpretarii rezultatelor testelor aplicate reiesind o refulare a sentimentelor.
Preinta inautenticitate in comportament, banalitate, schematism,
conventionalitate. Este problematic pana la complicitate, ignora esentialul, avand o
atentie dispersata si nu se angajeaza intr-o situatie decat daca o cunoaste si intelege.
Prezinta un nivel foarte ridicat de sociabilitate avand tendinte foarte pronuntate de
stabili contacte, cunostinte si prieteni cat mai multi. Are comportamente active, este
intreprinzator si prompt in replici.
Este stapanit, prezentand un nivel foarte scazut de agresivitate si este linisit si
tolerant la frustrare.

69
CAZUL V: Subiectul C.A. are 23 ani, a terminat facultatea, nu si-a gasit inca un
loc de munca in domeniu, dar lucreaza la societatea particulara a parintilor sai. Are o sora
mai mica de 22 ani care a plecat de acasa si s-a maritat fara acordul parintilor, deoarece,
tatal sau este excesiv de autoritar si sever.
Situatia socio-economica a familiei este buna, desi parintii sunt absolventi de
liceu, respectiv scoala profesionala. Climatul familial este caracterizat de stari tensionale
si relatii incordata intre parinti.Are o relatie foarte buna cu mama sa, la care apeleaza de
fiecare data cand intampina probleme. Deseori, pe langa cauza consumului de alcool apar
certuri intre parinti si datorita faptului ca mama sa ascunde greselile pe care le face A.C.,
fata de tatal sau. Uneori, tatal sau este agresiv fizic, chiar si atunci cand nu se afla sub
influenta alcoolului, facandu-le sa se simta umilite atat pe ea cat si pe mama sa.
C.A. spune ca eeste multumita de familia ei deoarece o sustin financiar. Apreciaza
situatie sa scolara ca fiind buna. Profilul psihologic al subiectului C.A. se rezuma astfel:
tendinte de nervozitate, nivel ridicat de depresivitate, prezentand o dispozitie generala
proasta, neliniste, nemultumire, concentrare redusa, aproape permanenta. Are dorinta de a
se impune si de a fi mai puternica cu mult decat in realitate, se supraestimeaza, avand
scopuri prea inalte pentru nivelul posibilitatilor. Acest fapt este confirmat si de cunostinte
ale subiectului care apreciau situatia sa scoalara ca fiind slaba, in timp ce in interviu ea
sustinea ca este buna. Resimte puternic anumite dificultati adaptative, care redau
experienta subiectiva si care sunt semnul unor traumatisme depasite.
Prezinta un nivel scazut de agresivitate si este echiblibrata in ceea ce priveste
excitabilitatea, nici iritabila, dar nici foarte toleranta la frustrarea.

70
CAZUL VI: Subiectul C.P. are 18 ani si este elev la liceu. Este singur la parinti,
situatia sa socio-economica este precara, doar mama lui are loc de munca stabil, tatal sau
a lucrat in mai multe locuri si a fost concediat de fiecare data, deoarece, in loc sa se
prezinte la serviciu statea acasa si bea.
Relatiile cu parintii nu sunt bune, cu mama se intelege ceva mai bine, deoarece
este indulgenta, pe cand tatal sau este sever si atunci cand greseste, uneori il si bate.
Climatul familial este anxios si caracterizat de stari tensionale, netrebuind sa existe ceva
anume, un motiv, pentru ca tatal sau sa declanseze cearta. Timpul liber si-l petrece cu
prietenii la care apeleaza atunci cand are probleme. Apreciaza ca fiind nici buna nici rea
situatia sa scolara si exista o lipsa de supraveghere si interes pentru educatia subectului
din partea parintilor sai.
Subiectul este foarte nemultumit de lipsa banilor in familie si de conditiile precare
in care locuiesc.
Profilul psihologic al C.P. se rezuma printr-un nivel foarte scazut de excitabilitate,
avand o toleranta mare la frustrare, dar si anumite griji simtindu-se deranjat si pus in
incuracaturi.
Prezinta comportamente active, duritate si este lipsit de inhibitii, actiunile sale
fiind determinate de succesul imediat.
Prezinta imaturitate psihica, emotionala, infantilism, nu are capacitate de
structurare si are proiecte neralizate, deoarece nu poate rezolva situatiile complicate de
viata, de ralationare. Este inchis in sine, impenetrabil.
Prezinta un nivel scazut de agresivitate si toleranta la frustrare.

71
CONCLUZII

Aceasta lucrare este o incercare de a clarifica influenta pe care o are mediul


familial in care parintele este dependent de alcool, asupra comportamentului copilului, in
timp; mai specific, daca influenteaza dezvoltarea unui comportament agresiv al acestuia.
Lucrarea este restransa ca volum, dar ar putea fi extinsa ulterior intr-o cercetarea mai
vasta.
Copiii care traiesc in medii familiale similare, dovedit si in cazul fratilor, in care
parintele este alcoolic si care sunt caracterizate prin stari tensionale, lipsa de intelegere si
afectivitate, neputina de oferi un model pozitiv si lipsa de interes pentru educatia si
supravegherea copilului din partea tatalui nu dezvolta toti un comportament agresiv.
Afectarea emotionala a copiilor este selectiva, un astfel de mediu influentand unul dintre
copii, cel mai vulnerabil la frustrare.
In urma rezultatelor obtinute a reiesit ca subiectilor care prezinta comportament
agresiv le corespunde un nivel scazut de toleranta la frustrare, in timp ce, celor care
prezinta un nivel scazut de agresivitate, le corespunde un nivel ridicat de toleranta la
frustrare. Acest fapt confirma cea de-a doua ipoteza, conform careia, toleranta scazuta la
frustrarea determina comportamentul agresiv al copilului.
In cazul subiectilor ce traiesc in medii familiale ca cel descris anterior, dar in care
este inclusa si severitatea excesiva a parintelui, care creaza un climat anxios prin folosirea
actelor de violenta, au un nivel scazut de agresivitate. Acest fapt infirma cercetarile deja
existente, ipoteza conform careia agresivitatea este o reactie invatata prin intermediul
modelului.
Influenta educativa a familiei cu ajutorul exemplului este minima in situatia de
fata, poate datorita faptului ca exemplul este cel mai potrivit mijloc de educatie in primii
ani ai copilariei, de la o anumita varsta alegerea modelului facandu-se in mod selectiv, cu
grija, in functie de structura etico-intelectuala a persoanei.
Aceasta ipoteza a exemplului este infirmata si de scriitorul si psihologul american
Judith Rich Harris care sustine ca scopul unui copil nu este sa fie ca unul dintre parinti, ci
sa aiba succes. Autoare face deasemenea o sugestie, care a primit diferite critici, si anume

72
ca parintii exercita o influenta minima asupra pesonalitatii si caracterului copiilor in timp
ce grupul de prieteni are o influenta uriasa.
Acest fapt poate fi sustinut si de factorul de personalitate comun al subiectilor
care a reiesit in urma aplicarii testelor, si anume sociabilitatea, cat si de raspunsurile
obitnute prin intermediul interviului, precum petrecerea majoritatii timpului liber cu
piretenii si preferinta in apelarea la ajutorul acestora atunci cand intampina dificultati,
probleme.
In studiul de fata au fost confirmate rezultatele obtinute in urma cercetarilor
efectuate asupra copiilor unor pacienti alcoolici, care arata ca in medii sociale si culturale
echivalente, copiii aveau un grad de anxietate mai ridicat, se puteau observa mai multe
tulburari de atentie si o mai mare dificultate in a elabora o solutie sau strategie in fata
unei probleme concrete.
Prin urmare, nu putem generaliza, spunand ca mediul familial in care parintele
este alcoolic conduce la dezvoltarea comportamentului agresiv al copilului, acest fapt
depinzand de toleranta la frustrare si de mediul social la care se raporteaza in timp
copilul; dar putem conluziona ca un astfel de mediun prezinta un risc in dezvoltarea
acestui comportament.

73
BIBLIOGRAFIE:

A.Athanasiu(1998), Tratat de psihologie medicala, Ed.Oscar Print, Bucuresti.


E.Batranu(1980), Educatia in familie, Ed. Politica, Bucuresti.
J.C.Brigham(1991), Social Psichology -2nded, Hareper Collins Publishers INC.
A.Berge(1977), Profesiunea de parinte, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
M.Cajal(1975), Educarea copilului in familie, Ed. Medicala, Bucuresti
D. deCastilla(2004), Testul Arborelui, Ed. Polirom, Bucuresti.
S.Chelcea(1998), Dictionar de psihosociologie, Ed. INI, Bucuresti.
I.Dafinoiu(2002), Personalitatea.Metode de abordare clinica.Observatia si interviul, Ed.
Polirom, Iasi.
V.Dragomirescu(1976), Psihosociologia comportamentului deviant, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti.
C.Enachescu(2005), Tratat de psihopatologie, Ed. Tehnica, Bucuresti.
H.Eysenck, M.Eysenck(2000), Descifrarea comportamentului uman, Ed. Teora, Bucuresti
R.Feldman(1985), Social Psichology, McGraw-Hill INC.
E.Fischbein(1970), Climatul educativ in familie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti
P.Golu(2000), Psihologie sociala, Ed. EXPONTO, Constanta
P.Ilut(2005), Psihosociologia si antropologia familiei, Ed. Teora, Bucuresti.
N.Mitrofan(1996), Agresivitatea, Ed. Polirom, Iasi.
I.Mihailescu(2000), Sociologie generala, Ed. Universitatii, Bucuresti.
S.Moscovici(1997), Psihologia sociala sau masina de fabricat zei, Ed.Polirom, Iasi.
A.Neculau(1996), Psihologie Sociala, Ed. Polirom, Iasi.
A.Opre(2002), Noi tendinte in psihologia personalitatii.Modele teoretice,vol I, Ed.
ASCR, Cluj-Napoca.
D.E.Papalia, S.W.Olds(1981), Human development, McGraw-Hill Book Comp., New
York
P.Petroman(2003), Psihologia familiei, Ed. Eurobit, Timisoara
J.Ranschburg(1979), Frica, suparare, agresivitate, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti.
A.Rozorea, M.Sterian(2000), Testul Arborelui, Ed. Paideia, Bucuresti.

74
N.Sillamy(2000), Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti.
E.Smith si altii(2005), Introducere in psihologie, Ed. Tehnica, Bucuresti.
E.Stanciulescu(1998), Sociologia educatiei familiale, Ed. Polirom, Iasi.
M.Voinea(1993), Sociologia familiei, Ed. TuB, Bucuresti.
M.Zlate(2000), Fundamentele psihologiei, Ed. Pro-Humanitas, Bucuresti.

75