Sunteți pe pagina 1din 62

INTRODUCERE

Am ales aceast tem deoarece n zilele noastre a crescut considerabil numrul familiilor monoparentale, mai mult chiar, monoparentalitatea devine normal pe msur ce nregistreaz o cretere a frecvenei i pe msur ce devine o conduit familiar pentru membrii societilor actuale. Prin aceast tem am vrut s descopr cauzele care duc la monoparentalitate i mai ales modul n care educaia provenit din familiile cu un singur printe, afecteaz copiii i formarea contiinei de sine a acestora. Experiena trit de fiecare copil, indiferent de condiiile familiale, i pune amprenta asupra dezvoltrii contiinei de sine. Cei mai muli copii care provin din familii monoparentale au o atitudine permanent temtoare, sunt nencreztori in propria lor capacitate de a aprecia i de a se adapta la situaii noi. Au o structur a sinelui nesigur i se simt deseori inferiori fa de cei care i nconjoar. n schimb, la cei care provin din familii biparentale (normale), contiina de sine este de neclintit, copiii acetia simt din plin nevoia de activitate, sunt ncreztori, optimiti i independeni. Au tendina de supraevaluare a sinelui i atitudinea lor i influeneaz i pe ceilali n sens pozitiv.

CAPITOLUL .I. ASPECTE ALE FAMILIEI MONOPARENTALE


Familia este primul grup uman din care face parte omul. Ea este considerat elementul natural i fundamental al societii, una dintre verigile sociale cele mai vechi i mai specifice n asigurarea continuitii i afirmrii depline a fiinei umane. 1 Copilul nva s triasc mpreun cu alte persoane, mai nti, n familie. Orice copil are dreptul de a avea o familie. Constituind unitatea grupal fundamental a societii, familia i problemele sale, a reprezentat un obiectiv central de reflexie i analiz a spiritualitii umane i a politicii sociale. Grupul familial a devenit o instituie ce condenseaz predominant derularea concret a vieii sociale n general. Familia monoparental este aceea care i pierde integritatea ca urmare a separrii prinilor datorit unor motive precum: desfacerea cstoriei prin divor, decesul unuia dintre prini, etc.2 Familia monoparental desemneaz grupul copil (copii) printe (i nu prini) i este privit ca o alternativ la (i nu ca o deviaie de la) familia clasic. Deci monoparentalitatea devine normal pe msur ce nregistreaz o cretere a frecvenei i pe msur ce devine o conduit familiar pentru membrii societilor actuale. Conceptul familie monoparental are meritul de a defini familia prin relaia parental care este secundar n definiiile clasice ale familiei, i este preferabil termenilor de familie dezorganizat, dezmembrat, incomplet, disimetric, utilizai n literatura romneasc, aceti termeni exprimnd ideea de deformare a constelaiei familiale. Familiile dezorganizate au n mod caracteristic afectat tiparul de comunicare, iar echilibrul familiei este sever tulburat de existena conflictelor. Familia poate
1 2

Mitrofan, N. (2000), Familia de la A la Z, editura tiinific, Bucureti, pag. 141 Mitrofan, N. (2000), Familia de la A la Z, editura Stiintifica, Bucureti, pag. 145

influena copilul pe multiple ci, iar rezultatele disfunciei familiare se situeaz undeva ntre cei doi poli opui: hiperprotecie sau neglijare. Atitudinea tot mai toleranta a societatii, in numele libertatii individului face ca schimbarea tiparului familiei clasice sa fie tot mai comuna. Copilul poate trai si in familii de stil alternativ, cum ar fi cea alcatuita dintr-un singur parinte, de la inceput, un singur parinte ( dupa divort), un singur parinte ( prin deces), parinti vitregi sau parinti adoptivi. Familia alcatuita dintr-un singur parinte, fie din libera alegere, fie ca rezultat al divortului sau decesului, reprezinta pana la 16 % din familii in unele statistici. Familiile monoparentale sunt adesea victime ale srciei, iar copiii au tendina de a repeta experiena prinilor. Printele unic este cel mai adesea mama. Studiile arata c monoparentalitatea rezultat din divor este corelat cu o diminuare a activitii educative: mama este suprasolicitat att din punct de vedere emoional ct i material i relaional i este mai puin disponibil pentru copil exact cnd acesta are mai mare nevoie de atenie i eforturi sporite. n acest timp rolul patern este analizat n termenii absenei paterne, deprivrii paterne, deresponsabilizrii paterne. n urma rupturii, capacitatea de a exercita adecvat sarcina de printe este puternic diminuat, prinii comunic mai puin bine cu copiii, sunt mai puin afectuoi, le controleaz mai puin bine comportamentul i activitile copiilor lor. Situatia in care copilul este ingrijit exclusiv de tata nu este exceptionala. In acest caz tatal preia toate sarcinile de ingrijire si educare a copilului. Acestia decalara de obicei ca dorinta de a fi un tata bun o depaseste pe cea de a fi un sot bun!. Acest tipar familial este rar in tara noastra si, oricum, daca tatal are official intreaga responsabilitate, el este de obicei ajutat de catre alti membri ai familiei, de obicei bunicii. Un printe singur poate s nu aib timp i bani. Un copil care nu merge la coal se dezvolt in mod esenial n propriul cmin. Dac tata (mama) este puin disponibil, copilul va fi stimulat mai puin.
3

Mai trziu se pune problema identificrii cu unul din prini, de exemplu: nu exist un model masculin pentru un bieel crescut de o mama singur. Paralel cu dezvoltarea fenomenului mamelor celibatare, se constat o cretere a unor tai noi, eficieni n problemele de cretere a copilului. n unele ri printre care i Romnia ei pot beneficia de concediu pentru creterea copilului. Mentalitile evolueaz. Aa cum activitile gospodreti nu mai sunt n exclusiv apanajul femeii, la fel i contactul fizic i ngrijirile necesare unui copil, sunt din ce n ce mai multe sarcini pe care cuplul le mparte. Familiile cu un singur printe par totui mai puin structurate.3 Dificultatea de adaptare preseaz printele cu un rol status modificat, cruia i este dificil s prind calea de mijloc n relaiile cu copilul su. Printele rmas, poate trece prin stri emoionale pe care nu i le-a imaginat. i n acelai timp, nu poate uita de prezena minorului spectator i vulnerabilizat de situaie. Cazurile particulare ale copilului problem provenit dintr-o familie monoparental seaman, uneori cu cele ale copilului ce provine dintr-un cuplu marital n deriv. Copilul experimenteaz dezrdcinarea sa ntr-un moment n care coloana sa moral este nca fragil. Este dezorientat i va dezvolta diferite mecanisme defensive pentru protecia eu- lui su. Copilul problem din familia monoparental triete distrugerea triadei privindu-i prinii cu mirare mpletit cu furie, dezamgire, tristee ajungnd din pcate, la asumarea unei vinovii explicative situaional. Copilul cu un printe are un traseu etapizat emoional. El se simte abandonat, nedreptit i n funcie de sexul su, de relaia anterioar cu printele absent, de propria personalitate se va comporta diferit n fiecare caz. Astfel, un bieel se poate alia uneori cu mama sa, cu care a ramas resimind plecarea tatlui ca pe o necesitate i de aici derivnd starea de bine n familie. n acest caz este obligatoriu ca mama s pstreze echilibrul parteneriatului, nelsnd ca biatul s preia rol statusul de so. Pentru c n acest punct pot aprea mai multe tipuri de pericole mpiedicnd dezvoltarea natural a minorului. Mama l va determina prin atitudinea sa matur i echilibrat s neleag c el bieelul va fi ajutor nesperat i necesar, c se bazeaz pe el, mai mult dect n trecut, nesacrificndu-i propria
3

Dr. Pauline Morand de Jouffrey, (2000), Psihologia copilului, editura Teora, Bucureti, pag. 83,84

evoluie pentru a oferi suport mamei. El biatul este un sprijin, dar i asum prioritar rolul de fiu. Biatul care este dezorientat ntre doi prini, l-au dezamgit la fel de mult, se poate transforma ntr-un clu pentru printele prezent, producnd complicaii acasa, la coal, n societate. Durerea lui se preface n furie, are probleme cu autoritatea oriunde s-ar afla, aceasta iese n eviden prin adoptarea unui comportament agresiv. Fetiele lsate cu mama se adapteaz uor cu o mam echilibrat. Vor duce dorul tatlui i dac nu sunt corect orientate vor relaiona dificil, ulterior, cu cei de sex opus. Fetiele care rmn cu tatl vor avea o evoluie bun dac tatl se va ngriji s existe o persoan de acelai sex care s influeneze dezvoltarea, s-i stea la dispoziie. Copiii care regret absena triadei, de multe ori suprainvestindu-l pe demisionar i chinuindu-l pe printele prezent. Copiii ii pot striga tristeea, nevoia n moduri diferite. Unii se izoleaz iar alii apas pedala suprastimulrii distrugndu-se. Din multele modificri cteva ar fi: tulburri de alimentaie, tulburri de conduit: agresivitate ( hetero i autoagresivitate), n intolerana, frustrarea i opoziionism, indiferen ( chiar anestezie psihic); tulburri de limbaj ( uneori chiar regresii); tulburri psihosomatice ( dureri organice persistente, alergii, disfuncii, tulburri atipice, apariia unor boli cu scderea imunitii generale i prelungirea convalescenei, prezena recidivelor eec i abandon colar. Pentru ca un copil s existe i s se dezvolte fr probleme ntr-o familie monoparental trebuie s existe o desprire amiabil ntre prini, s se neleag n privina timpului petrecut cu copilul, respectnd nevoile acestuia ca nite prini echilibrai. Uneori este necesar ca minorul i prinii acestuia s participe la consilieri psihologice pentru ca adaptarea la situaii s se realizeze pe cale optim, potrivit copilului. Minorul va fi ncurajat s-i petreac timpul cu cei de o vrst, s devin independent i s aib o relaie sntoas cu ambii prini. Factorii dinamici ai vietii de familie au valoare indiscutabila in psihogeneza comportamentului emotional neadaptat. Pentru prevenirea acestei reactii este deosebit de importanta organizarea si functionarea familiei.
5

Pierderea unei legaturi semnificative in familie inlocuita de o relatie restanta neadecvata sta la originea stresului psihosocial. Balanta emotionala a aindividului poate fi inclinata nu numai de un soc puternic, ci si de o serie de disruptii de mai mica intensitate, care se repeta insa un timp mai indelungat. Boala grava a unuia dintre membrii familiei, divortul parental, moartea unui parinte sau boala psihica a unuia dintre ei declanseaza stresuri psihosociale severe care nu pot ramane fara rasunet asupra copilului. In mod characteristic, aceleasi stresuri intrafamiliale au un effect selective asupra diferitilor membri ai familiei, care nu sunt afectati egal. Unii copii incep sa aiba manifestari psihosomatice ( visceralizarea suferintei psihice), altii numai psihotice, Fiecare individ avand un mod particular de raspuns la stres. Nu exista o relatie de cauzalitate directa intre simptome si determinarea lor de catre evenimente critice din viata de familie. Trebuie subliniat rolul temperamentului copilului in traducerea acestor elemente negative din mediul familial al coipilului in simptome psihice sau somatice (patologia psihosomatica). Disarmonia maritala parentala declanseaza la copil, tulburari emotionale si de comportament, intalnite de doua pana la cinci ori mai frecvent decat in familiile fara probleme. Ele pot afecta copii de orice varsta, de la prescolar la adolescent. O relatie stransa parinti copii ( respectiv a copilului cu unul dintre parinti) are rol protector, chiar in familiile cu disarmonie parentala. O interactiune eficienta a copilului cu alti membri ai familiei ( frati, bunici) dovedeste acelasi efect benefic ca si o legatura stransa experimentata de copil in afara familiei. Copiii cu temperament dificil reactioneaza la stres prin supradimensionarea evenimentelor. Copiii inteligenti raspund adaptativ in conditii de stres, ceea ce nu reusesc copiii cu IQ de nivele mai scazute, care devin astfel mai vulnerabili la disarmonie familiala. Baietii sufera mai mult decat fetele daca sunt supusi acelorasi situatii de stress. Se considera ca factorii protectori de care ar putea beneficia un copil intr-o situatie de stres pot actiona aditiv sau independent. Acesti factori sunt: relatia buna mama copil, relatia buna tata copil, interesul particular al unui copil pentru un anumit domeniu de activitate sau cunostinte, copilul recompensat
6

pentru merite scolare sau alte activitati extrafamiliale, realtii bune cu unul dintre frati, relatii bune cu un adult din afara familiei, relatii de prietenie stransa cu un coleg de scoala. Problemele comportamentale si emotionale identificate la copiii care provin din familii disarmonice sunt urmatoarele; iritabilitate, anxietate, refuzul de a merge la scoala, fobii, tulburari de somn, crize de agresivitate impotriva fratilor sau colegilor de scoala, enurezis, encoprezis, tulburari de aport alimentar, hiperreactivitate, tulburari de concentrare a atentiei, cefalee, greturi, etc. Relatia psihologica stransa cu o alta persoana, care s ail asculte, careia sa I se confeseze, care sa manifeste intelegere si empatie, care sa fie consistenta sis a se manifeste prin contacte sociale sufficient de frecvente constituie un factor de protectie impotriva stress-urilor de orice natura, inclusiv cele realizate de relatiile parentale disarmonice. Cea mai semnificativa relatie este insa relatia cu mama si interactiuni inconstiente cu aceasta se soldeaza cu un numar semnificativ de simptome din categoria celor citate anterior. Se subliniaza rolul favorabil al unei relatii stranse cu un alt adult din familie ( de obicei una din perechile de bunici sau numai unul dintre acestia), care se substituie unei relatii parentale adecvate si preiau rolul de support psihologic al acestora. Prietenia cu alti copii sau preocuparile extrafamiliale (hobby- uri) nu au fost demonstrate a avea un rol protector impotriva stresurilor din familie. Pierderea reala, mai mult decat cea simbolica, a parintilor sau numai a unuia dintre ei, survenita in timpul dezvoltarii individului ( oricand in timpul copilariei) constituie un traumatism psihic sever, cu implicatii immediate sau tardive asupra dezvoltarii intrapsihice. Separarea de parinti pe termen lung se realizeaza fie prin decesul acestora, fie prin separare continua de ei si ar trebui sa se soldeze cu aceleasi consecinte. Separarea indelungata de parinti nu este patogenica, dar poate constitui focarul in jurul caruia se organizeaza latent elemente patogenice. Pierderea unui parinte poate deveni un model de nevroza, fiind o trauma concreta si circumscrisa. Ea determina un tip particular de organizare a emotiilor.
7

Pentru copilul de varsta mai mica, pierderea unui parinte prin deces genereaza fantezie si acestia continua sa spere in reintoarcerea lui. Consecinta a memoriei si a datelor autobiografice precoce ( care au omisiuni fata de realitate) copilul intretine un mit al persoanei defuncte, investind parintele decedat cu calitati ideale sau de-a dreptul exceptionale, omnipotenta. Acest mit face parte din realitatea lui psihica. Imediat dupa survenirea decesului, are locun soc emotional, timp in care copilul are crize de agresiune necontrolata, tipete, excitabilitate extrema ( faza soc- protest). Dupa circa o luna de la eveniment reactiile psihologice ale copilului sunt commune, in sensul ca 77% dintre ei sufera de depresie, manifestarile clinice cele mai obisnuite fiind rezultate slabe la invatatura si enuresis. Baietii par mai sever afectati, mai ales daca siau pierdut tatal. In etapa urmatoare, copilul are tendinta de detasare de eveniment si orientare catre parintele supravietuitor, care in aceasta etapa, nu a reusit nici el sa se adapteze total la pierderea partenerului. Copilul mai mic de 10 ani mai spera in reversibilitatea evenimentului. Prezenta tulburarilor de somn, a anxiatatii si iritabilitatii pentru o perioada mai lunga de un an de la deces denota ca problema suferintei copilului nu a fost rezolvata. Parintele restant constituie un sprijin slab pentru copil, pentru ca si el a fost afectat de pierderea acestei relatii. Pentru a se evita socul brutal produs de moartea unui parinte, in cazul in care aceasta va putea fi estimate intr-un viitor apropiat, se vor lua masuri ca fiii si fiicele sa fie informate despre probabilitatea acestui deznodamant. Copiii vor fi asigurati ca sunt sanatosi sin u sufera de aceeasi boala cu tatal lor, prin urmare viata nu le este amenintata. De asemenea, copiii vor fi convinsi ca nu au nici o vina in legatura cu moartea parintelui, sentimental de culpabilitate pe care si-l disputa trebuie indepartat, avand o baza nereala. Separarea de lunga durata intre parinti si copii poate surveni nu numai prin decesul acestora ( separare reala), ci si prin separarea faptica, asa cum se intampla in cazul copiilor abandonati. Un prim efect al unei separari indelungate este o ingrijire deficitara a copilului si deficiente ale dezvoltarii lui emotionale si cognitive. S-a remarcat cum copiii proveniti din familii dezorganizate manifesta tulburari de adaptare
8

cand trec la un regim de viata igienic, ritmic, organizat care se straduieste sa ofere in plus un inlocuitor al dragostei de mama. n societatea modern, tot mai muli aduli i cresc copiii singuri, fra a avea alturi un partener (so/soie), pe a crui ajutor s se poat bizui. Uneori printele este obligat s-i creasc singur copilul datorit decesului soului/soiei, dar cele mai frecvente cazuri se datoreaz divorului sau separrii. Se ntmpl i ca printele s fie singur pentru c aa a ales, aa a dorit. Unii prini, n urma separrii, reuesc s formeze n continuare un cuplu, n sensul n care ei reprezint cuplul de prini ai copilului lor. Cnd acest lucru se ntmpl, beneficiul este categoric al copilului n primul rnd. Cum nsa natura uman este aa cum o cunoatem cu toii, cel mai adesea prinilor ce divoreaz li se diminueaz capacitatea de a se comporta ca nite aduli responsabili i crora le pas de ceea ce se ntmpl cu copilul lor, acesta ajungnd nu de puine ori, un simplu pion n lupta dintre cei doi. Copiii sunt foarte vulnerabili i trebuie s-i ferim de certuri, pe care nu le neleg, dar al cror impact emoional l resimt cu siguran. Situatia in care mama ramasa singura creste copiii familiei este cu mult mai frecventa. Ea lucreaza de obicei din greu pentru a castiga bani si are destul de putin timp oferit copilului pentru interactiuni eficiente. Multe dintre mamele aflate in aceasta situatie devin hiperprotectoare, copilul unic fiind singura relatie psihologica pe care si-o poate permite. Datorita problemei sexuale nerezolvate, mama poate nutria sentimente de gelozie fata de propriul copil, aflat intr-o situatie confortabila. 50% dintre baietii de sapte opt ani dintr-o astfel de familie sufera de absenta tatalui si conform teoriei lui Freud nu-si pot rezolva normal complexul lui Oedip, deoarece nu se paote identifica cu tatl absent. Copiii femeilor singure erau stigmatizati de societatile puritane, fiind considerati bastarzi si cu mai putine drepturi in societate. In epoca moderna aceasta stigmatizare nu mai este atat de drastica. Uneori intervin bunicii pentru corectarea perceptiei sociale si infiaza copilul care devine al familiei.
9

Uneori prinii, fr s-i dea seama de urmri, se aliaz cu copilul de acelai sex- de exemplu, fetele mpotriva brbailor- sau, o femeie va putea avea resentimente fa de propriul copil, care este biat i i amintete de fostul so sau partener pe care este nc suprat. Putem observa astfel ct for are incontientul i ct de expui sunt prinii ca, sub presiune, s se transforme n aciuni sentimentale pe care nu le percepem n mod contient. Aa cum ei devin vulnerabili datorit oboselii sau extenurii psihice, cu att mai mult sunt expui cnd n viaa lor intervin crize majore. Devenind contieni de vulnerabilitatea noastr vom reui, cu mai mult uurin, s acionm n direcia satisfacerii propriilor noastre nevoi, fr a le transfera asupra copiilor, fr a le cere acestora s ni le satisfac.

10

CAPITOLUL .II. FORMAREA CONTIINEI DE SINE LA COLARUL MIC


II.1. FORMAREA CONTIINEI DE SINE

Pierre Janet considera c a fi contient nseamn a te nscrie n povestea propriei tale experiene, iar Henri Ey arta c asumndu-i funcia de a vorbi, subiectul se ridic n faa lumii sale, cci identificnd aceast lume el se nfrunt cu sine nsui, ii apare siei.4 Din punct de vedere psihologic, constiinta reprezinta o calitate de tip emergent a organizarii sistemului psihic la nivelul existentei umane. Ea este un efect de structura, de integrare corelativa si ierarhica a unei mari serii de evenimente infrapsihice. Constiinta reprezinta in sinenivelul integrative cel mai inalt al sistemului psihic, care se constituie si se realizeaza plenar de abia la nivelul omului. Ea nu este nici o suma sau un conglomerate de functii, procese sau stari psihice in sine independente, asa cum era adesea inteleasa de psihologia asociationista clasica, si nici o forma sau un gestalt pur lipsit de continut informational si de un suport, asa cum era interpretata in cazul psihologiei gestaltiste. Este un mod de organizare integral al realitatii psihice de la un anumit nivel de functionalitate neurofiziologica care defineste atat fiecare process luat in parte, cat si totalitatea acestora considerate simultan si intercorelat. Fenomenul de
4

Henri Ey,(1983), Contiina, editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, pag. 7

11

constiinta nu apare atunci cand insumam liniar senzatiile, perceptiile, gandirea, memoria, afectivitatea etc. caci, de la un anumit grad de activare incolo, fiecare dintre acestea se manifesta ca fact de constiinta. Constiinta presupune participarea obligatorie a formatiunilor corticale in interactiune cu cele subcorticale specifice si nespecifice si prezenta unei stari fiziologice de fond cu tonus sau potential ridicat starea de veghe sau de vigilenta. Pentru ca procesul sau actul comportamental sa dobandeasca insusirea constientului este necesar ca in interiorul sau sa se produca o serie de diferentieri si delimitari, o reproiectare in mecanismele centrale de comanda a fiecarei verigi, o incadrare spatio temporala a continutului, rezultatului sau semnificatiei actului respective in seria evenimentelor reale. Prin reflectare constienta se intelege o reflecatre in cunostinta de cauza. Iar aceasta presupune urmatoarele attribute: posibilitatea relatarii despre ceea ce se produce sau se intampla in momentul dat, sau despre ceea ce s-a petrecut in trecut sau se va petrece in viitor, delimitarea dintre imagine si obiectul sau fenomenul pe carel reflecta ea, stabilirea unei relatii cauzale in seria evenimentelor reflectate, percepute, gandite sau traite, delimitarea si stabilirea unei ordini deliberate intre verigile componente de baza ale activitatii motivul scopul mijlocul si analiza lor criterialoa prin prisma intrebarilor de ce? si cum?, intemeierea si motivarea logica a actiunii, prevederea consecintelor actiunii si alegerea variantei optime, introducerea unei stari de ordine in haosul evenimentelor si fenomenelor si a unor puncte de stabilitate. Continutul informational se organizeaza si se structureaza in trei forme principale: cognitiva, motivationala si afectiva. Informatia de tip cognitive exprima un ansamblu ordonat de date despre: proprietatile substantiale, structurale si comportamentale ale obiectelor si fenomenelor lumii externe, raporturile genetice, cauzale si spatiotemporale dintre acestea, legile organizarii, miscarii si evolutia lor. Cel mai pregnant, informatia cognitive este reprezentata de sistemul notiunilor si cunostintelor stiintifice pe care individual si le insuseste ca produse finite ale activitatii social istorice de cunoastere sau care se elaboreaza independent in contactul viu, practice cu realitatea.
12

Evolutia istorica a constiintei duce la cresterea progresiva a ponderii informatiei stiintifice si la diminuarea greutatii specifice a informatiei empirice. Dezvoltarea structurii informatiei cognitive pana la nivelul stiintificului este conditia psihologica esentiala a conturarii dimensiunii libertatii de actiune a omului si a lui in raport cu fortele naturii. Astfel, constiinta este, inainte de toate, cunoastere: explorare, punere si rezolvare permanenta de probleme. Aceasta justifica afirmatia ca chintesenta sub aspect cognitive a constiintei este de gandirea stiintifica intre simpla inregistrare si contemplare vie a naturii si intelegerea, explicarea si stapanirea ei pe baza de legi generale, necesare exista o distanta foarte mare, ceea ce creeaza in plan individual o gradatie intinsa, diferente semnificative in gradul de constientizare a raporturilor omului cu lumea, in modul de organizare si desfasurare a activitatii. Intre un ignorant si un cunoscator intr-un domeniu sau altul exista nu numai o deosebire de cantitate de informatie, ci si una calitativa, de integrare a constiintei, care se reflecta in intregul mod de actiune si de a fi al lor. Integrarea de tip constient poarta un specific individual si se realizeaza integral in ontogeneza, in conditii mult mai variabile si fara o matrice predeterminata ( asa cum se produce structurarea inconstientului). Informatia cognitiva reflecta obiectele si fenomenele cum sunt ele, relative independent de scopurile si motivele activitatii practice si comportamentului. Informatia de tip motivational rezulta din prelucrarea si interpretarea starilor si transformarilor care au loc in insusi interiorul istemului. Ea reflecta oscilatiile anumitor coordinate de definitie, insuficientele sau degradarile substantial energetice. Prin raportarea acestora la anumite etaloane (constante sau dinamice) se creeaza starea de tensiune specifica, traita subiectiv ca discomfort. Sistemul individual isi indreapta mijloacele de actiune in directia satisfacerii necesitatii ( trebuintei) si reducerii tensiunii. La nivelul sistemului nervos central exista structuri specializate cu precadere in extragerea, prelucrarea si integrarea informatiei motivationale, dispuse ierarhic, de jos in sus. Din informatia cognitiva despre propriul EU se degaja, in procesul autoreflexiei, autoraportarii, o informatie motivationala care se integreaza preponderant la nivel constient. Este vorba de ansamblul idealurilor care propulseaza
13

permanent ascendant evolutia personalitatii, de nivelul general de aspiratie ca vector intern al activitatii si comportamentului concret. Motivul ales sau fixat in mod constient si plasat permanent in planul constiintei determina o organizare superioara a activitatii, face ca subiectul sa fie mai stapan pe sine insusi. Spre deosebire de motivul inconstient, motivul constient indeplineste nu numai un rol declansator energetic, ci si unul reglator, organizator. Aceasta ne arata ca modul ierarhizare a motivelor, prin subordonarea celor de natura inconstienta de catre cele constiente nu este catusi de putin un simplu artificiu de adaptare impus de cadrele cenzurale ale culturii, ci el reprezinta un efect al insesi logicii obiective a devenirii si dezvoltarii personalitatii umane. A reduce intreaga sfera motivationala la inconstient, inseamna a lasa fara raspuns problemele cardinale ale dinamicii comportamentului uman. Trebuinta, lipsita de tendinta ei prospective, aspirationala, oricat ar fi de puternica, n-ar putea sa explice comportamentul de autoafirmare si autodepasire, definitoriu pentru subiectul uman. Iata de ce, includerea in structura constiintei e unei informatii motivationale reprezinta o cerinta metodologica esentiala a unei explicatii psihologice obiectiv stiintifice a organizarii si functionarii sistemului psiho comportamental ala omului. Informatia de tip afectiv, integrate la nivel constient, reflecta rezultatul evaluarii subiective a gradului de concordanta sau divergenta dintre cursul desfasurarii evenimentelor in plan intern si sensul desfasurarii evenimentelor in plan extern. Concordanta dintre ele se traieste ca satisfactie sau placere; discordanta ca tensiune, insatisfactie, neplacere. In cadrul constiintei se delimiteaza structuri operationale specifice care efectueaza filtrarea si aprecierea multimii influentelor externe dupa criteriul placut neplacut si stocheaza semnificatiile corespunzatoare ale acestora. Constiinta tinde, prin substructurile sale cognitive si motivationale, sa stabileasca un raport optim intre semnele pozitiv si negative ale componentei afective a activitatii. Facand propria traire obiect de analiza critica, constiinta intareste sau justifica, accepta sau respinge o anumita relatie intre subiect obiect. Firile reflexive, deosebit de sensibile se caracterizeaza printr-un inalt grad de dezvoltare a constiintei affective, printr-o atitudine critica severa fata de propriile trairi. Trebuie subliniat in acest context
14

ca rolul constiintei nu poate fi redus la acela de mechanism de descarcare a tensiunilor, tendintelor si atractiilor inconstiente refulate sau reprimate. Ea cuprinde o organizare afectiv tensionala proprie, care subordoneaza in mod dialectic organizarea afectiva primara (inconstienta). Nu exista trairi pure, nemijlocite, neraportabile obiectual. Orice traire emotionala este rezultatul reflectarii semnului unei legaturi a subiectului cu lumea. Aceasta legatura si semnul afectiv este prestabilit prin insasi structura organizarii biocontituionale a individului. Ansamblul trairilor corespunzatoare se integreaza la un nivel inferior, intrand in continutul inconstientului. Putem conchide ca structura psihologica a constiintei este izomorfa structurii sistemului psihic, ea reprezentand acest sistem la un nivel de integrare superior. Tocmai de aici rezulta ca, constiinta reprezinta o calitate generala a organizarii psihicului la nivel uman. Toate atributele psihismului - character reflectoriu informational, determinare relationala, in procesul comunicatiei dintre organism si mediu, semnalizarea etc. le gasim si la nivelul constiintei, dar intr-o forma mai diferentiata, mai amplificata. Elaborandu-se ca sistem ierarhic superior, cu continut informational specific si cu o organizare mai complexa, constiinta dobandeste rolul de structura inglobata cu nivelul psihic al inconstientului, pe care insa nu-l aboleste. Contiina este un proces de reflectare cognitiv de ctre om a lumii i a lui nsui. Vorbim astfel despre cotiina despre lume i contiina despre sine.n timp ce contiina despre lume este coercitiv, prezentnd msura real a lucrurilor, necesitatea obiectiv, contiina despre sine este condiia esenial a activismului autoreglator, a selectivitii i a interveniei creative n mediu. Contiina despre lume se bazeaz pe modele sau imagini ale realitii obiective, pe cnd contiina despre sine se ntemeiaz pe modelul eu-lui i pe trsturile personale. Eu-l este nucleul personalitii i n alctuirea cruia intr cunotinele i imaginea despre sine, precum i atitudinile fie contiente, fie incontiente fat de cele mai importante interese i valori. Contiina de sine (explicit) este precedat de sentimentul de sine, stare confuz, dinaintea momentului cnd persoana va judeca, va aprecia modul su de existen.
15

La baza evoluiei contiinei st formarea treptat a unei scheme corporale i a unei imagini a propriului corp. Contiina de sine ncepe cu contiina propriului corp, avnd la baz senzaiile interne: foamea, setea, durereala care se adaug senzaiile proprioceptive i kinestezice ( adic cele legate de poziia corpului i de micare). Constiinta de sine nu este rupta de cunoasterea externa, adica a obiectelor si fenomenelor din afara noastra. Exista o unitate intre Eu ( lumea interna) si Alter ( lumea din afara). H. Wallon (1963) arata ca Alter este matricea sociala, relatiile sociale pe care le stabileste Eul ( din care face parte si Sinele). Cand Eu Sine si Alter se afla in relatii convergente omul traieste un sentiment de impacare, liniste si satisfactie. Cand cele doua structuri se gasesc in relatii divergente individual este cuprins de mustrari de constiinta si de sentimente de culpabilitate. Esential este insa faptul ca Eul se formeaza si se dezvolta sub influenta lui Alter, prin interiorizarea de componente socio culturale. Constiinta de sine se structureaza treptat atat in functie de dezvoltarea psihica generala ( intelectuala, afectiva, comportamentala), cat si in functie de exigentele sociale. Mecanismele principale prin care se formeaza constiinta de sine sunt aprecierile altora si aprecierile proprii. Pana la varsta de 5 ani, dominante sunt aprecierile altora ( asupra capacitatilor, trasaturilor, atitudinilor proprii), pe care copilul le interiorizeaza, dexvoltandu-si pe aceasta cale propria capacitate de apreciere, care se va manifesta pregnant dupa varsta de 5 ani, la inceput cu o tenta de subiectivism exagerat, constand in supradimensionarea capacitatilor si insusirilor personale. Dar, prin comparatie cu altii, subiectivismul slabeste si aprecierile proprii se apropie tot mai mult de obiectivitate. Rezultatul principal al constientizarii de sine, cum arata T. Pruna (1980), este formarea imaginii de sine, in care trasaturile personale sunt imbinate sintetic. Imaginea corporala, latura esentiala a imaginii de sine, incepe sa se structureze de timpuriu. Pusee ale acesteia sunt observabile in pubertate si in adolescenta. Acum este studiata indeosebi faa ( baietii, dar mai ales fetele zabovesc mult in fata oglinzii), se identifica detalii pe frunte, ochi, tinerii au tendinta de a masca diferite impuritati ale
16

pielii, iar aceste retusuri exprima dorinta de ajustare a Sinelui corporal, de a aparea in fata altora agreabil, prezentabil, atragator. Copilul isi formeaza o imagine de sine prin ochiicelorlalti, considerandu- se puternic sau slab, ca avand insusiri placute sau dezagreabile. Datorita faptului ca nu-i place propria infatisare ( maini si picioare lungi, acne, agitatie, transpiratie abundenta) tanarul se considera mai putin aratos si mai8 putin respectat pentru ca se percepe pe sine cu nemultumire. Abia la apte - opt ani copii sunt contieni de detaliile mersului. Un rol important il joac i privirea propriilor membrii i a corpului. Toate aceste impresii sunt analizate cortical i rezult cunoaterea corpului nostru , a suprafeelor ce-l limiteaz ( ca i n cazul formelor obiectelor din jur, bazate mai ales pe vaz i pipit). Se obine o imagine a corpului, disociat de referinele exterioare, independent de locul unde ne aflm. Exist un model postural al corpului i al unui spaiu n care noi localizm percepiile noastre, e schema sa postural in raport cu care apreciem orice schimbare de poziie. Se pare c n formarea acestei scheme exist i unele premise ereditare. Pornind de la aceast schem, copilul mai mare tie c este slab sau gras, nalt sau scund comparndu-se cu cei din jur. Schema postural, imaginea corpului nu se refer doar la topografia corpului i la poziiile sale, ci i la posibilitile de a aciona asupra lumii exterioare. Existena i importana lor se relev n tulburrile patologice ce pot surveni: asomatognozia ( ar fi nerecunoaterea corpului). Se citeaz cazuri de hemiasomatognozie cnd pacientul are tulburri intr-o jumtate a corpului. Asta nu nseamn c pacienii nu aveau contiin de sine, ei erau aduli i aveau contiina de sine format, pe baza unei multitudini de experiene: se tiau fiine gnditoare, sociale. Deci se pot pierde parial, impresiile provenind din corp, fr a pierde contiina eului propriu. Se pune ntrebarea: cnd se formeaz imaginea propriului corp? Rspunsul la aceast chestiune l-am putea gsi n studiile care au cutat s cuprind momentul cnd copiii mici i recunosc imaginea n oglind. Nu se poate recunoate cineva care nu se cunoate, nu are ct de ct o ide despre sine. E nevoie s existe mai nti o cunotin de sine.
17

Recunoterea de sine este condiionat de cunoaterea n prealabil a unor persoane din jur. Dovada ne-o dau cimpanzeii, care i ei se pot recunoase n oglind (dei mai greu, Vznd pat ape nas i-o caut mai nti pe ureche, pe frunte pn nimerete nasul). Dar dac puiul de cimpanzeu a crescut separate de orice maimu, el nu se poate recunoate n oglind. Cnd dup aceea st cel puin trei luni cu ali cimpanzei, devine i el capabil de a se recunoate. Deci contiina de sine este indiscutabil legat de cunoaterea altora.Chiar cnd copilul are cunotin de sine, el nu este totui contient de toate detaliile aciunilor sale, de care poate deveni contient numai n anumite condiii, fenomen prezent chiar i la vrsta adult. O latura a constiintei de sine este cea psihomorala. Latura psihomorala se formeaza prin constrangerile exercitate de cei din jur. Interdictiile, evaluarile positive, exemplele bune sau rele pe care le percepe copilul se structureaza intr- un ansamblu de obisnuinte si deprinderi pe care se vor cladi propriile convingeri si sitemul personal de valori. Ulterior, elemente interiorizate ale culturii si civilizatiei, precum si propria experienta dobandita in activitatea scolara vor imbogati si vor perfectiona trasaturile, insusirile si atitudinile personale, precum si sistemul propriu de valori. O alta latura a constiintei de sine este cea temporala. Sub acest aspect, intre 8 si 10 ani, Eul traieste inca in present. Abia dupa varsta de 10 ani el se va putea raporta (tridimensional) la present, trecut si viitor. Cele trei laturi dau sentimental de unitate a Sinelui si Eului, de autocunoastere sintetica a posibilitatilor proprii si a principalelor atitudini personale. In noianul de trasaturi ale personalitatii in formare E. Erikson (1959) pune accentul tocmai pe simtul identitatii care se cristalizeaza in adolescenta. Tanarul este in adevar apt la aceasta varsta de sarcini caracteristice adultuluischema corporala! Contiina reflexiv constituie un proces complicat, implicnd o construcie a unor rela, implicnd o construcie a unor relaii n raport cu sisteme evoluate. Ne-o dovedete existena unor aspecte ale comportrii de care copilul nu este contient. Noi efectum uneori aciuni, chiar complicate fr s ne dm seamaexact cum procedm. Exist o serie de probe. De exemplu: mersul n patru labe. Copilul ncepe s mearg n patru labe nc nainte de mplinirea vrstei de un an. Abia la apte, opt ani copii sunt
18

contieni de detaliile mersului i pot da explicaia just ( majoritatea dintre ei). Desigur, chiar i copilul de trei ani este contient c merge n patru labe, dar este o contiin implicit, nu o contiin explicit a felului n care procedeaz. Pentru aceasta se cere o mai deplin dezvoltare mintal. O alt experien piagetian const n recunoaterea traiectului unui proiectil lansat cu o pratie. Nu este vorba de pratiile cu elastic construite azi de copii, ci de pratia antic, constnd dintr-o bucat de piele, legat de dou sfori, n care se pune o piatr; pratia se nvrte cu putere, dndu-se drumul pietrii cu care se lovea dumanul. n experieele lui Piaget, I se arat copilului cum se procedeaz i este rugat s azvrle cu ea o bil ntr-o cutie din apropiere. n practic se fac greeli pe care copilul le asociaz anumitor senzaii n relaie cu poziia i micarea minilor; el face o serie de traiectorii, reglri, pn reuete s realizeze scopul propus n cazul nostrum aruncarea bilei n cutie. Dar aceste ncercri, reglri nu sunt efectuate cu deplin contiin, selecia lor se efectueaz incontient. Incontientul, asigur orientarea, nv, asigur orientarea, nvarea naintea unei contiine clare. Exist doar contiina confuz, implicit care nu surprinde detaliile operaiilor. Abia pe la unsprezece, doisprezece ani posibilitile de contientizare cresc i copii pot clarifica uor procedeul folosit n utilizarea pratiei. Contiina nu numai se nate, dar se i dezvolt n i prin activitate (exemplu: activitatea de nvaare caracteristica vrstei colare). Cu ct o activitate este mai complex, cu un grad mai ridicat de problematizare i dificultate, cu att performarea ei reclam o implicare mai mare a contiinei i un nivel mai inalt de dezvoltare a structurilor i funciilor ei. 5 Se pot rezolva probleme concrete destul de complicate, fara a fi contieni de detaliile execuiei, mai ales n cazul copiilor, cu att mai puini contieni cu ct sunt mai mici. Aadar, priza de contiin nu este ceva simplu, ea presupune o conceptualizare, o trecere din planul aciunilor concrete, in planul aciunilor mintale,
5

Golu M. (2005), Bazele psihologiei generale, editura Universitara, Bucureti, pag. 59

19

mult mai complexe i, totodata, contiente. Desigur aceasta trecere implic reuita aciunii, fr a fi ns suficient. Reuita nu necesit deplina contiin. Trecerea din planul aciunii n planul verbal logic, contient, implic o restructurare, stabilirea unor noi legturi, efectuarea de operaii mintale, plastice, reversibile. Noile relaii sunt inserate n structurile naionale. Daca ele nu sunt elaborate, copilul nu poate deveni pe deplin contient. Numai dupa apte opt ani, cnd sunt deja constituite sisteme naionale de referin, el poate deveni contient i poate ncepe s explice ceea ce este implicat in detaliile aciunii. Sensibilitatea i raionalitatea, care formeaza n esen realitatea structural a contiinei i prin care individul uman se ridic la contiina de sine, deschide, aadar, psihologic fiina uman prin raport cu ea nsi i fa de lume. J.R. Searle precizeaz: n orice moment dat, toate experienele noastre sunt implicate ntr-un singur cmp al contiinei; iar organizarea contiinei noastre se extinde asupra mai multor momente unice.6 Cu un nteles apropiat, uneori chiar dificil de difereniat n raport cu cel dinainte, se folosete termenul contiin pentru contiina de sine, adic acea contiin a perspectivei subiective sau contiina subiectului care posed strile mentale n discuie, alteori numit eu sau substan gnditoare. D.C. Dennett nu neag contiina ca fiind spirit. Dar contiina exist n concepia sa ca spirit numai ntruct nu se poate nega c a evoluat i c este o main virtual.7 Gndurile noastre contiente folosesc semnale semne pentru a dirija motorul spiritului nostru i a comanda nenumratele procese crora noi le ignoram aproape total existena. Termenul de contiin servete ndeosebi pentru a desemna mitul conform cruia spiritual uman se cunoate, adic sesizeaz ceea ce se petrece n interiorul su.

6 7

Costandache G.G. (2000), Exista oare contiin?, editura All, Bucureti, pag. 17 Costandache G.G. (2000), Exista oare contiin?, editura All,Bucureti , pag. 17

20

Contiina uman nu poate s-i reprezinte niciodat ceea ce se petrece n momentul prezent, ci doar ntr-o poriune restrns din trecutul recent aceasta parial, deoarece fiecare funcie are o capacitate limitat de a reprezenta ceea ce s-a petrecut recent i parial deoarece este nevoie de un interval de timp pentru ca funciile s comunice ntre ele. I.Kant definea timpul i spaiul drept cele dou forme de intuiie ale omului. Ambele forme se afl n contiina nostr naintea oricrei experiene. Noi nainte s experimentm ceva, putem ti c vom percepe fenomenul respectiv ca pe un fenomen n spaiu i n timp.8 Este dificil descrierea contiinei mai ales pentru c fiecare tentativ de studio a amintirilor temporare deformeaz nregistrrile pe care vrem s le analizm. Principiul unitii contiin activitate este singurul care permite depirea limitelor, att ale psihologiei introspecioniste clasice, care considera contiina ca unic obiect de studiu al psihologiei, ct i ale behaviorismului watsonian, care nega realitatea de fapt a contiinei, declarnd drept obiect unic de studiu al psihologiei n comportamentul extern. n locul acestor paradigme unilateral absolutizante care reclamau ruperea i opunerea antagonic a planului subiectiv intern i a celui obiectiv (comportamental) extern este avansat paradigma interacionist, care afirm complementaritatea i convertibilitatea reciproc n succesiunea secvenelor temporare, a subiectivului i a obiectivului, reciprocitatea proceselor de interiorizare i de exteriorizare (obiectivare). Contiina nu trebuie confundat cu contiina de sine. Exist ntr-adevar, unele tipuri de oameni, care sunt capabili s ating forme ale contiinei sinelui propriu extrem de complicate, care n mod normal s-ar putea descrie drept contiina de sine. De exemplu, consider c sentimentele contiente de ruine impugn agentului s fie contient de el nsui.

Josten Gaarder(2006), Lumea Sofiei, editura Univers, Bucureti, pag.317, 318

21

Pe de alt parte, perceperea vizual a unui obiect sau perceperea auditiv a unui sunet, de exemplu, nu necesit existena contiinei de sine. Aadar, nu se ntmpl mereu ca toate strile contiente s fie simultan contiente de sine.

22

II. 2.PERIOADA COLAR MIC ( DE LA 6 LA 10 11 ANI)

Aceast etap este considerat o perioad linitit, fiind situate ntre creterea i dezvoltarea vertiginoas din primii ani de via i tulburena adolescentei. Copilul de aceast vrst dispune de performane motorii i lingvistice, un grad considerabil de independen n activitatea i identitatea persoanei proprii. Perioada de vrst cuprins ntre ase si doisprezece ani corespunde pentru psihanaliti cu perioada latent. Aceast faz este marcat de declinul conflictului oedipian, a crui rezoluie psihic permite identificarea sexual i structurarea psihic, n special cea a supra - eu- lui. Copilul, atras mai ntai de printele de sex opus, se simte vinovat i este agresiv fa de printele de acelai sex, considerndu-l rivalul su. Apoi renun la printele de sex opus i se identific cu rivalul su. Energia impulsionat care era acaparat de anxietatea nscut din dilema sa se gasete astfel eliberat i poate fi utilizat n alte scopuri, n special n activitatea colar (citit, scris, socotit). Perioada scolara mica prezinta insa caracteristici importante si progrese in dezvoltarea psihica, din cauza ca procesul invatarii se constientizeaza ca atare, intens solicitat de institutia scolara care pentru acest nivel de dezvoltare psihica este obligatorie si gratuita in numeroase tari cu traditii culturale, dar si in tari in curs de dezvoltare si din lumea a treia. Invatarea devine tipul fundamental de activitate, mai ales datorita modificarilor oarecum radicale de conditionare a dezvoltarii psihice in ansamblul sau pe care le provoaca si ca urmare a dificultatilor pe care copilul le poate intampina si depasi in mod independent. Activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala, iar copilului I se vor organiza si dezvolta strategii de invatare, i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei, isi va forma deprinderi de scris citit si calcul. Invatarea si alfabetizarea constituie conditiile majore implicate in viata de fiecare zi a copilului dupa 6 ani.
23

Scoala creeaza capacitate si strategii de invatare pentru toata viata si contribuie la dezvoltarea planului deliberativ avertizat al vietii interioare, la structurile identiatatii si ale capacitatilor proprii, la dezvoltarea de aspiratii, la descoperirea vietii sociale. Volumul mare de cunostinte pe care le vehiculeaza scoala permite sa se formeze o continuitate sociala prin integrarea culturala a copilului in orbita cerintelor si intereselor sociale privind nivelul minimal de cultura ( solicitat de nevoile sociale), nivel cerut de concepteloe implicate in continuarea dezvoltarii economiilor nationale moderne si in exercitarea de roluri profesionale si sociale. Scoala creeaza virajul de mentalitate spre lumea realului complex. Aceasta virare solicita intens adaptarea, iar aceasta din urma intampina la fiecare pas din viata scolara numeroase confruntari. In ceea ce priveste tipul de relatii, scoala, ca institutie sociala, include in clasele sale collective egale de varsta, tutelate, care parcurg programe de instruire determinate intr-un spirit competitive, relatiile grupale fiind supuse acelorasi reguli si regulamente. Scoala impune modelele ei de viata, dar si modelele sociale de a gandi si actiona. Ea creeaza sentimente sociale si largeste viata interioara cat si conditia de exprimare a acesteia 9 mai ales exprimarea verbala si comportamentala). Primii 4 ani de scoala, chiar daca aua fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, modifica reimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina in viata copilului. Asimilarea continua de cunostinte mereu noi, dar mai ales responsabilitatea fata de calitatea asimilarii lor, situatia de colaborare si competitie, caracterul evident al regulilor implicate in viata scolara contribuie la modificarea de fond existentiala a copilului scolar mic. In perioada celei de a treia copilarii ( scolarul mic), transformarile psihice se fac totusi in mod apparent lent, nespectacular. Prima schimbare care se pune in evidenta este latura de orientare generala. Se face o parasire a intereselor evidente in perioada prescolara, ca desenul, modelajul. Produsele scolarului mic in aceste domenii devin mai putin spontane, pline de stersaturi. Incep sa fie preferate biografiile, legendele. Lectiile de aritmetica sunt preferate la 7 8 ani fata de lectiile de stiintele naturii, ulterior si cele de stiintele naturii incep sa fie private cu interes.
24

In structura preferintelor si intereselor se petrec si alte schimbari. Desi interesul pentru joc ramane foarte puternic, incep sa devina tot mai dese, la 8 9 ani, atitudinile de suparare si indispozitie atunci cand copilul este trimis sa se joace in timp ce citeste. Interesul pentru film, cinematografie, televiziune devine mai clar. Dupa 9 ani, incep sa prezinte interes cartile cu povestiri, cu actiuni palpitante. Tot in perioada micii scolaritati se constituie un adevarat delir de colectionare. O alta caracteristica pregnanta a acestei perioade este aceea a unei mai mari atentii acordate jocului cu reguli in colectiv. Regula devine fenomen central, un fel de certitudine ce-l ajuta in adaptare sip e care o considera reper ca atare. Dupa 7 ani, se manifesta treptat, o mai mare detasare psihologica, o crestere a expansiunei, mai mare extroersiune si trairi numeroase euforice si de exaltare, semn ca adaptarea scolara a depasit o faza tensionala. La 7 ani incepe sa creasca evident curiozitatea fata de mediul extrascolar aflat in teritoriile dependente de scoala - si fata de mediul stradal. Tot la aceasta varsta are loc si o crestere usoara a rapiditatii reactiilor. Copilul pare mereu grabit. Mananca in fuga, se spala pe apucate, ia ghiozdanul nearanjat, isi pune uniforma neglijent. Aceasta graba este in favoarea timpului petrecut cu alti copii si in defavoarea consolidarii deprinderilor legate de autoservire in conditii noi de viata. Dupa 9 ani, copiii de sex diferit incep sa se separe in mod spontan la jocuri. Copilul devine ceva mai meditative, se atenueaza caracterul pregnant al expansivitatii in conduite. Pentru incontientul copilului, este necesar s existe un adult care s-l mpiedice s instaleze o relaie de intimidate total cu printele lui.9 De asemenea, sunt strnse legate perturbrile dezvoltrii afective, tulburrile de identificare i tulburrile de nvaare.

Fraoise Dolto,(2003), Cnd printii se despart, cum s prevenim suferinele copiilor, editura TREI, Bucureti,

pag.56

25

Activitatea intelectuala se resimte dupa 6 ani ca directie datorita acestei influente la majoritatea copiilor. Primul aspect al modificarilor mai semnificative pe planul acesteia se exprima in schimbari ale caracterului investigative si comprehensive al perceptiei si observatiei ca instrumente ale cognitiei. Activitatile cognitive pot fi impartite in activitati directe si indirecte. Printre cele indirecte se pot enumera asociatia libera evidenta in vise, reverie, operatiile si conceptele. Cognitia directa implica perceptia, in primul rand. Separatia dintre cele doua categorii este mai ales didactica. Vederea, auzul ating performante importante spre 9 -10 ani, acuitatea acestor forme de sensibilitate devenind foarte buna. De altfel, pe de-o parte, activitatea scolara ( citit scrisul, desenul) solicita perceperea fina si interpretarea rapida, pe de alta parte, aceleasi capacitate senzoriale se antreneaza in activitati si jocuri de performanta ca cele de tras cu arcul, cu prastia, la tinta etc. In a doua parte a primului an scolar copilul consolideaza cpacitatile de insusire a simbolisticii implicate in alfabet si in scrierea si citirea cifrelor. Cu acestea incepe de fapt etapa a treia a alfabetizarii: in fapt cea mai lunga este etapa in care are loc consolidarea citit scrisului. Aceasta etapa se prelungeste in al doilea si al treilea an de scoala. In perioada scolara mica se dezvolta cunoasterea directa, ordonata, constientizata, prin lectii, dar creste si invatarea indirecta, dedusa, suplimentara, latent implicate in cunoasterea scolara de ansamblu. In gandire incep sa se manifeste independenta ( 8 ani), suplete ( 9 10 ani) si devine mai evident spiritual critic intemeiat logic. Gandirea opereaza precum se stie cu cunostinte ( scheme, imagini, simboluri, concepte), darsi cu operatii si reguli de operatii. Regulile sunt afirmatii esentiale despre concepte. Inteligena progreseaz i gndirea copilului devine logic. El atinge ntre ase i doisprezece ani, stadiul operaiunilor concrete. El dobandete reversibilitatea gndirii, adic poate, prin gndire s anuleze o aciune.(J.Piaget).
10

10

El nva s

Dr. Pauline Morand De Jouffrey, (2000), Psihologia copilului, editura Teora, Bucureti, pag. 45

26

clasifice ( n funcie de mrime, de form sau de culoare) i s nserieze, adic s fac grupri n funcie de anumite criterii, i va ti s aranjeze un obiect de mrime mijlocie ntre unul mic i unul mare. Spre apte ani, ajunge la o noiune operatorie a numrului. Daca este ntrebat la apte ani care este bila care conine cea mai mare canitate de plastilin?, atunci cand i se arata dou bile identice de plastilina, una fiind lsat intact, iar cealalt fiind deformat sub form de plcint, apoi sub form de mpletitur, el va putea rspunde corect, ncepnd cu vrsta de opt ani, c amndou conin tot atta plastilin. Dup studiul regulii de trei simple i a fraciilor, la vrsta de zece ani, copilul va raiona asupra proporionalitii. La vrsta de doisprezece ani, el va proceda prin ipoteze i deducii, fr s se bazeze pe obiecte concrete. Creativitatea: In timp ce scolarul din clasele I II se izbeste si este dominat de rigorile regulilor si cerinta de operare cu concepte in moduri specifice a caror incalcare este sanctionata prin blam si note scolare aspectele implicate in fantezie, ca si in investigatia libera se interiorizeaza discret in aceste noi conditionari. Scolarul din primele doua clase manifesta fantezii mai reduse in exercitii de desene, modelaje, colaje. Manifesta si un spirit critic ridicat fata de propriile produse pentru ca le evalueaza mai sever din punctual de vedere ( realist) al recognoscibilitatii ca forma. Totusi, fantezia incepe sa gaseasca noi domenii de exercitare. Se formeaza treptat, dupa 8 -9 ani,capacitatea de a compune, creste capacitatea de a povesti si de a crea povestiri, se creeaza in povestiri intriga de actiune, culoarea locala, abilitatea de a folosi elemente descriptive literare. Formele de gandire divergenta se antreneaza, fiind favorizate de lectii in care se creeaza atmosfera de emulatie, joc pentru cautarea de cuvinte care sa inceapa cu o anumita silaba sau sa sfarseasca cu una anume, momente de constructie de propozitii etc. Ghicitorile, jocurile de istetime, constructiile de probleme, constituie terenul pe care se dezvolta si creativitatea. Un alt teren de dezvoltare a acesteia este dictat de activitatile practice, de activitatile din cercuri.
27

Toate acestea creeaza o complexa antrenare a capacitatilor psihice multilaterale, dar si conditii diverse de antrenare a numeroase abilitati, ale inventivitatii, ale antrenarii de strategii si tehnici creative si de inteligenta care suplimenteaza, activ,dezvoltarea psihica. Se pot cita personae cu inalte capacitate creative manifestate chiar intre 6 si 10 ani. Astfel, Haydn a compus la 6 ani muzica, Hendel a compus la 11 ani, Mozart si-a inceput activitatea creatoare la 3 ani, a compus la 4 si a facut un prim turneu de copil minune la 6 ani. Socializarea se dezvolt i copilul petrece de acum nainte mai mult timp cu colegii de clas dect cu printii si. Conceptia despre sine se formeaza odata cu intrarea copilului in scoala prin modul in care sunt copiii tratati de invatator si de colegii lor. Copiii cu estimatie inalta de sine au tendinta de a considera esecul ca fiind accidental, desi ii afecteaza mai mult decat pe cei cu estimatie joasa nu au incredere, nu sunt comprehensive, nu adera la idei clare, nu vor sa supere pe altii, dar nici sa atraga atentia, chiar daca au preocupari personale deosebite, mai ales pentru dificultatile lor. Dupa varsta de 8 ani se constientizeaza o diferenta mai mare de evaluare intre cum se percepe micul scolar si cum e vazut de parinti, de cadrele didactice si de ceilalti copii. Copilul sesizeaza faptul ca I se apreciaza mai ales caracteristicile implicate in obtinerea rezultatelor scolare de catre cadrele didactice si parinti. Dealtfel, ocaziile de a se exprima in alte directii sunt relative restranse. Faptul ca estimatia de sine nu coincide cu estimatia invatatorului si a celorlalti copii, creeaza un spatiu de trairi complexe ale vietii si competitiei scolare. Copilul incearca, in general, sa se ajusteze mai ales la estimatia si cerintele parintilor, ca sa evite raceala, reprosul, pedeapsa, deceptia lor in caz de esec. De aceea ei pot recurge la strategii de evitare, de evaziune ( simtindu-se vinovati) si in extremitate la minciuna. Mai ales anxietatea si mecanismele de aparare ale sinelui prezinta interes. Anxietatea camuflata poate duce la nervozitate, tulburari de somn, diverse ticuri, si chiar la fobia scolii, la inadaptare, panica. In viata scolara mica se formeaza stari affective numeroase legate de activitatile care se desfasoara in spatiul lectiei emotii si
28

sentimente intelectuale, estetice, artistice si social politice implicate in identitatea sociala, de neam si tara. In legatura cu integritatea sociala a micului scolar, exista trei probleme importante. Prima priveste integrarea copilului in viata scolara si obiectivele care ofera copilului un teren vast de invatare de conduite sociale, dar si un mod de a gandi si intelege lumea si viata din jur. Copilul scolar realizeaza in acest context, pe de o parte o identificare cu clasa din care face parte, iar pe de alta, o identificare social culturala cu scoala sa si o apropiere de judecati valorice elementare comparative cu ale acesteia. O a doua problema legata de integrarea copilului in viata sociala, este aceea a adaptarii la dimensiunile economice ale vietii. Dependenta economica a copilului de familie si relative restransele ocazii ale acestuia de a manui sume de bani in perioada prescolara creeaza o redusa imagine privind caracteristicile vietii economice si a cunoasterii preturilor si mecanismelor care actioneaza si reglementeaza conduitele si relatiile sociale implicate in manuirea banilor. Comportamentele de comparator se diversifica in perioada scolara mica. A treia problema legata de integrarea sociala mai larga este aceea a orientarii scolare si a cunoasterii lumii profesiunilor, latura ce exprima preparatia multilaterala de cunostinte ( inclusive economice), deprinderi, aptitudini intelectuale si practice, atitudini, spirit de initiative si harnicie, trasaturi si caracteristici prin care se garanteaza o buna antrenare viitoare a tanarului in viata profesionala. Morala evolueaz, i copilul nu mai accept ca pe un postulat tot ceea ce i se interzice, sau ceea ceea ce i se impune, el cere acum explicaii. Ajunge la vrsta raiunii (apte ani). Este capabil s asculte i s neleag c unele dorine ale sale vor fi satisfcute mai trziu, sau cu condiia s. Recompensa sau pedeapsa au atunci un sens. El nelege respectarea principiilor morale, ale cooperrii, ale responsabilitii colective, ale echitii.

29

Problema valorilor morale ce se instituie ca factori de reglementare a conduitei prezinta o importanta psihosociala, data fiind continuitatea si responsabilitatea sociala implicate in viabilitatea ei si progresul social. Exista modificari in valorile umane. Morala este legata de viata sociala. Adaptarea morala este si adaptare sociala. J. Piaget a diferentiat doua tipuri de morala in dezvoltare, la copil. O morala in care domina raporturile de constrangere, autoritarismul, obligativitati severe impuse din exterior, si o morala a cooperarii in care ansamblul regulilor de convietuire sau marea lor majoritate se constituie datorita respectului reciproc si trairii intense a sentimentului de egalitate, echilibru si interioritate a sentimentelor de datorie, cerinta de cooperare. J. Piaget a analizat intelegerea regulii, intelegerea ideii de corectitudine si a aceleia de incorectitudine, toleranta si intoleranta, minciuna si diferentierea ei de inselaciune, eroare, gluma, limite de toleranta ale conduitelor de sanctionare ale adultilor ( sanctiuni corecte), admisibilitatea morala fata de copii mai mici si mai mari, idea de justitie, egalitate fata de evaluarea vinovatiei. Defectele educaionale ale acestei perioade in omisiuni sau erori n conceptual de baz. Procesul de nvaare nu se limiteaz la programele colare, ci el continu acas, la joac, la televizor, pe terenul de sport. Anomaliile de dezvoltare ale acestei perioade de vrsta pot fi identificate n trei domenii: performanele motorii, dificultile la nvtur i tulburrile de comportament: Performanele motorii: inferioare grupului sunt posibile chiar la copii etichetai normali neurologic. Se va evalua calitatea micrilor pe care le poate efectua i nu ceea ce nu poate ndeplini. Dificultile la nvtur: sunt semnalate de ctre nvtori i profesori. Tulburrile de comportament: particularitile comportamentale vor fi etichetate n funcie de experiena personal anterioar, circumstanele actuale de mediu familial i colar, i de trsturile nnscute ale copilului. Perioada colar mic prezint caracteristici importante i progrese n dezvoltarea psihic, din cauz c procesul nvrii se contientizeaz ca atare, intens
30

solicitat de instituia colar. Perioada dintre intrarea copilului n coal i terminarea ciclului elementar este adesea descris fie ca un fel de sfrit al copilriei, fie cu particulariti de vrst asemanatoare cu cele precolare, fie ca etap de debut primar al adolescenei, fie n fine, ca etap distinct a copilriei. Referirile descriptive sunt centrate mai ales pe problemele adaptrii colare i ale nvrii dect descrierile privind alte etape ale dezvoltrii psihice. Activitatea colar va solicita intens activitatea intelectual, procesul de nsuire gradat de cunotinele cuprinse n programele colii elementare i c, n consecin, copilului i se vor organiza i dezvolta strategii de nvare, i se va constientiza rolul ateniei i repetiiei, ii va forma deprinderi de scris citit i calcul. Primii patru ani de scoal modifica tensiunea i planul de evenimente ce domin n viaa copilului. Asimilarea continu de cunotine noi, responsabilitatea fa de calitatea asimilrii lor, situaia de colaborare i competiie, contribuie la modificarea de fond existenial a copilului colar mic. Adaptarea copilului se precipit i se centreaz pe atenia faa de un alt adult dect cel din familie. Dezvoltarea cognitiva a copilului permite ncadrarea lui, ntr-o colectivitate colar la nceputul acestei perioade de vrst. Este momentul cnd se pot obine primele performane academice. Copilul se compar cu ceilali colegi de aceeai vrst, se poate evalua i autoevalua i poate aprecia ct este de competitiv. Viaa de colar reprezint prima mare experiena social care se desfaoar n afara cadrului limitat al familiei. Devenit elev, copilul manifest i unele abiliti fizice, mai ales interes special pentru joc. Dac este posibil, mcar la aceast vrst, copilul ar trebui s dispun de un spaiu propriu acas. Trebuie nvat s se autongrijeasc (parial). La aceast vrst copilul a identificat clar diferena dintre sexe i pune ntrebri n legtur cu procreerea, are preferine clare pentru unele activiti i prieteni. coala i crete considerabil experiena de via i desvrete disciplinarea lui nceput n familie. La sfritul perioadei el este o persoan care comunic social i devine o companie plcut pentru un adult. n grupul de copii de aceeai vrst i
31

prefer pe cei de acelai sex, grupul de baieti din clasele primare avnd tendine agresive fa de grupul fetielor. Identificarea cu grupul este numai parial la apte ani i devine mai evident la sfritul intervalului. colarul de vrst mic este n mod caracteristic foarte activ, activitile colare i jocul l absorb n aa msur nct seara cade frnt de oboseal, dar dimineaa se scoal odihnit i reia totul fr efort. Plcerea jocului n grup este evident, dar la aceast vrst jocurile sportive vor fi organizate i supervizate de ctre aduli. Copilul colar mic are tendina sa idolatrizeze un alt adult sau un copil mai mare pe care l imit n comportament i mbrcminte, de care se ataeaz i pe care l consider confidentul lui. Aceste ataamente exprim n fond declinul ataamentului parental, care acum ncepe i se termin n jurul vrstei de optisprezece ani, cnd tnrul a devenit total independent.

32

CAPITOLUL .III. INFLUENA FAMILIEI MONOPARENTALE ASUPRA FORMRII CONTIINEI DE SINE LA COLARUL MIC

Relaiile din familie au efecte n ceea ce privete formarea contiinei de sine la colarul mic - ori de aceasta depinde n cea mai mare msura auto echilibrul i acele fonduri de triri subiective ce se denumesc prin termenii de fericire i nefericire. Concepia despre sine se formeaz odat cu intrarea copilului n coal prin modul n care sunt copii tratai de nvtor i de colegii lor. Copiii cu estimaie nalta de sine au tendina de a considera eecul ca fiind accidental, dei i afecteaz mai mult decat pe cei cu estimaie medie. Cei cu estimaie joas nu au ncredere, nu sunt comprehensivi, nu ader la idei clare, nu vor sa supere pe alii, dar nici s atrag atenia, chiar dac au preocupri personale deosebite, mai ales pentru dificultile lor. n perioada colar mic se contureaz atitudinea fa de prini, stilul evalurii acestora. La aceasta vrst, copilul dispune de un grad considerabil de independen n activitate i identitatea persoanei proprii. Copilul devine capabil s neleag o relaie, interpreteaz diferena dintre bine i ru, vorbete despre prezent i viitor, i pune ntrebri despre via i moarte. Copiii provenii din familii monoparentale sunt marcai de numeroase probleme psihologice i relaionale. Cei mai puternic afectai n urma unui divor sau deces a unuia dintre prini, sunt copiii de vrst mic, ei devenind mai neasculttori, agresivi i mai puin afectuoi, copiii de ase opt ani sunt marcai de o mare tristee, de sentimente de frustrare, confuzie i anxietate, muli dintre ei cutnd contactul cu printele absent.
33

Pentru copiii de nou doisprezece ani, lucrurile sunt mai clare, ei fiind capabili si controleze strile psihologice, dar totui sunt multi cei care sunt ncercai de anxietate i deseori i revars furia pe printele pe care l consider vinovat. Copiii provenii din familii distruse sunt mult mai expui, mai trziu, la probleme cum ar fi relaiile sociale nesatisfctoare, delicven i rezultate slabe la coal. Numeroase explicaii au evideniat efectul dureros al separrii copilului de printe dar i atribuirea problemelor de comportament ale copilului dezacordului din familie, att nainte ct i dup divor/deces, singurtii i schimbrilor disciplinare.11 Se manifest o anumit deziluzie vizavi de prini, ca i o tendin de a inventa o familie mai interesant. Copilul ii creeaz un roman familial si confecioneaz un frate geamn, un prieten imaginar. Educaia dupa divor se desfoara n condiii extrem de complicate: copiii nu pot nelege de partea cui este dreptatea, oscileaz ntre tata i mama, iar constiina lor este frmntat de aceste contradicii. Unul din rezultatele eseniale ale relaiilor afective dintre copil i prinii si este de a genera sentimentele morale specifice ale datoriei de contiin.12 Privit din punct de vedere socio moral, evoluia colarului mic este influenat de dezvoltarea relaiilor lui cu adulii i cu ali colegi de clas. n acest sens, sunt semnificative pentru copil relaiile pozitive, de cooperare i cldur ale prinilor, sau dinpotriv atitudinea lor de respingere, care se manifest din ostilitate, rceal i autoritate total sau pur i simplu, prin indiferen. n familiile n care prinii manifest constant control intens, riguros, copiii sunt mai puin prietenoi i creativi, mai dependeni de alii i au un proces de maturizare mai lent. n familiile care se exercit un control prea lejer sau se manifest indiferen, copiii au tendina de a deveni dezordonai, noncompetitivi, neadaptai. Rezultatele cele mai bune le obin n general, copiii ai cror prini au o atitudine clar, cald, manifest interes pentru viaa copilului.
11 12

Ann Birch, (2000), Psihologia dezvoltrii, editura Tehnic, Bucureti, pag. 73 Jean Piaget, (2005), Psihologia copilului, editura Cartier Polivalent, Chiinu, pag.122

34

Prinii ostili pot determina la micul colar o atitudine de conformism, de ncredere redus n forele propii, team, timiditate, sentimente profunde de culpabilitate i revolt de sine cu impact asupra reaciilor nevrotice. Prinii ostili neglijeni creeaz premisele instalrii la copii a agresivitii, a duritii, neglijenei, impulsivitii, cu mare probabilitate de evoluie spre delicvena juvenil. Formele relaiilor de familie au efecte n ceea ce privete formarea conceptului de sine al copilului ca element semnificativ al unui comportament echilibrat, autocontrolat. Situaiile de tensiune i autoritarism excesiv i brutal i fac pe copii s se simt inferiori i s aib dificulti n a da i a primi afeciunea altora, se simt izolai i nefericii, vinovai si depresivi, au reacii de aprare. Printele indiferent neglijeaz copilul, nu este preocupat de realizrile lui i nici nu manifest frecvent triri emoionale pozitive pentru el. Mai mult, chiar n unele cazuri duse la extrem, las de neles c acesta este n plus, reprezint o povar de care s-ar putea lipsi oricnd. Filosofia de via pe care o sugereaza este: n via nu te poti baza pe nimeni altcineva dect pe tine nsui. Copilul al crui printe se manifest indiferent nva c prerea lui nu conteaz prea mult, se simte lipsit de importan i uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stim de sine sczut, poate deveni timorat i urmrit de un puternic complex de inferioritate.13 Copilul are nevoie de amndou variantele exterioare de mam i de tat pentru a avea n mod permanent un model explicit cu care s confrunte informaiile subtile care i parvin din interiorul lui. Din aceast confruntare va nelege multe despre el, de exemplu de ce uneori i vine s acioneze ca mama, alteori ca tata, i nu se va mai speria n faa unor senzaii i sentimente cu care nu tie ce s fac, nu tie dac sunt normale sau nu. Copilul nu va mai trebui s se ascund sau s se simt vinovat pentru ce simte sau gndete faa de mama i tata cei reali i mereu prezeni mpreun ntr-o comunicare cald i consecvent faa de el. Situaia n care copiii sunt crescui doar de mama este deviaia cel mai des ntlnit fa de situaia ideal. Copilul va ncerca tot timpul; i cu
13

Ioan Dolean, (2001), Meseria de printe, editura Aramis, Bucureti, pag. 18

35

mijloacele lui s-i determine prinii s se apropie. Judecat i pedepsit mai mult de ctre copil va fi cel care a decis desprirea i cel care nu a provocat-o printr-un comportament sau altul. Copiii crescui doar de mam resping de regul autoritatea din partea mamei, de la care se ateapt la blndee i iertare, n timp ce din partea tatlui o accept cu mai mult uurin, chiar dac este exagerat sau nedreapt. Autoritatea mamei ori nu exist, i atunci copiii sunt lipsii de un ghid de care au mare nevoie, ori exist, dar exagerat i ca atare respins de copii. n oricare dintre variante, toat lumea pierde: copilul pentru c rmne fr o orientare absolut necesar, iar mama pentru c i consum energia vital pentru o cauz pierdut aprioric. Orice ar face ea nu va deveni o autoritate n sensul n care un brbat reuete, pentru c este dotat din natere pentru asta. ncercnd sa fie o autoritate, mama ii pierde i feminitatea i energia care i este necesar pentru rezolvarea treburilor ei de femeie. Armele ei trebuie s fie blandeea i rbdarea, iubirea oferit gratis fr codiii. Se ntlnesc situaii n care unele femei spun acum trebuie s fiu i mama i tata. Aceasta este o atitudine greit. Femeia trebuie s rmn mama, dar s le explice copiilor cu calm, fr dramatizri, fr isterie i fr condamnri inutile, care sunt cauzele reale pentru care n familia respectiv nu este prezent tatl. n absena oricrei separri fizice, continund s locuiasc sub acelai acoperi, familiile n care exist dezacord i dizarmonie ntre parteneri constituie un model de alterare a relaiilor prini copii. Familiile cu relaii dizarmonice constituie i cadrul n care nu pot exista relaii normale de comunicare ntre parini i copii. Aceste mprejurri sunt etichetate ca factori de risc pentru apariia de tulburri de comportament la copil, n special la biei, conducnd uneori la delicven juvenil, iar pentru vrsta de adult sunt considerai factori favorizani pentru boli psihiatrice, tulburri de personalitate i depresiune. S-a remarcat deasemenea, existena asocierii dezacord familial debilitate mental, primul element fiind esenial. Fiecare factor de risc familial acioneaz sinergic cu alii, potenndu-i aciunea. n familiile monoparentale supravegherea i disciplinarea copiilor nu are loc la parametrii normali. Dezacordul partenerilor nate tensiune permanent a relaiilor dintre ei,
36

agresivitate fizic i verbala, care antreneaza un stres cronic. Ostilitatea permanent ntre printi se soldeaza cu msuri coercitive fa de copii, ceea ce le induce acestora agresivitate. Dezacordul marital urmat de obicei de divor influenteaz mult relaia prini copii i tiparul lor de interaciune, aceasta pentru ca familia trebuie interpretat ca o reea de relaii ntre indivizii care o constituie. Comportamentul fiecrui individ este influenat de relaia unuia cu celalalt. Stilul interaciunii tat copil este n mod obinuit diferit de stilul interaciunii mam copil. Taii se ocup de obicei mai putin de aciuni pure de ngrijire, hrnirea i splarea copilului, n schimb sunt mai activi n interaciuni de loc. Calitatea relaiei prini - copii exprim n fond calitatea printilor. Prinii care nu sunt n relaii bune cu partenerul devin brusc nervos, agresivi i violeni. Prinii devenii agresivi nu controleaza bine activitatea copilului, i pedepsesc deseori. Aceste pedepse semnific mai mult dispozitia sufleteasc a printelui dect comportamentul vinovat al copiilor. Copilul se simte nemultumit i iritat; metoda violenei nu l inva ce trebuie s fac, ci cel mult ce nu trebuie sa fac. Se ajunge astfel la o relaie nefireasc cu copilul i acesta nceteaz s mai rmn receptiv la masurile de disciplinare impuse. Acest stil de relaie cu copilul conduce curnd la agresivitate din partea lui, tiut fiind c msurile coercitive repetate cresc ostilitatea i agresivitatea. n familiile monoparentale nu exista putere de rezolvare a situaiilor conflictuale, care planeaz, genernd tensiune nervoas i disput. Dac prinii provin la rndul lor din familii distruse, nefericite, divorate exist un risc crescut ca i ei s aib o cstorie nefericit sau s ajung mai sigur la desparire. Aceast categorie de prini sunt mai des violeni cu copii lor. Toate evenimentele nefericite din propria copilrie, dintre care separarea pe termen lung sau instituionalizarea la vrsta mic constituie factori de risc pentru relaii inadecvate prini copii.

37

Dezacordul familial poate fi precipitat de existena unui partener cu tulburri psihiatrice, tulburri de comportament sau depresie. Intreinerea unor relaii normale de comunicare cu aceti bolnavi devine extreme de dificil. Schimbarea deasa a locului de munc soldat cu lipsa de continuitate ntr-o ntreprindere ( incluznd schimbarea relaiilor la locul de munc), delicvena social, locuina inconfortabil, promiscuitatea de la domiciliu sunt factori recunoscui ce precipit sau agraveaz eventualul dezacord familial. Interaciunile familiale sunt influenate i de ali factori exterminali ( intervenia bunicilor, a prietenilor) sau de satisfaciile prinilor la locul de munca, nivelul economic si cultural al familiei. Mamele neglijate n mod sistematic de soul lor, lipsite de afeciune i de cldura sunt mai puin disponibile pentru interaciunea normal cu copilul. Desprirea prinilor echivaleaz pentru copil cu pierderea unui printe. Divorul constituie ns soluia final a unei lungi perioade de dezacord, dizarmonie, ostilitate, reprouri i tulburri emoionale, care au mcinat relaiile dintre soi. Uneori el este urmat de recstorirea printelui restant, cu tot alaiul de evenimente mai mult sau mai puin expectate. Este de neles c nu mai exista o relaie optim ntre prini i copil. Divorul poate schimba ceva din statutul economic al familiei iar mama se simte obligat s lucreze suplimentar pentru a reduce eventualele lipsuri. Mamele demoralizate de noul lor statut social, pe care compararea social le plaseaz n inferioritate, au un control ineficient asupra activitii i disciplinei copilului, mai ales cnd acesta este baiat. Aceasta incompeten a mamei se soldeaz cu creterea agresivittii copilului i msuri coercitive reciproce, care cresc tensiunea relaiilor mama copil, ultimele restane din vechea familie. Modificrile din viaa copilului sunt paralele cu modificrile survenite n viaa prinilor divorai. Baieii devin mai agresivi ( fizic i verbal), sunt mai puin sociabili i au tendinta s se izoleze. Dac mama se hotrate s triasc n continuare singura i s se dedice exclusiv creterii copilului va avea invariabil o atitudine hiperprotectoare, expresia lipsei ei de relaii sociale.
38

Integrarea social tardiv a copiilor din familiile monoparentale depinde de calitatea ataamentului i ngrijirii printelui custodial precum i relaia lor de dup divor dintre prinii copiilor. colarul de apte opt ani sufer de depresiune franc. El este preocupat permanent de plecarea tatlui i ateapt revenirea lui, manifest anxietate pentru nlocuirea tatlui adevrat. El se lupt pentru mpacarea prinilor i daca divorul s-a prefectat rmnnd cu mama. Se vorbete adesea despre desparire ntre mama i copil, dar tatl, frai, surorile i ansamblul familiei sunt de asemenea incluse. Copii care sunt maltratai n familia lor se poarta mai bine cnd sunt separate de ea. n ceea ce-i privete pe ceilali ei reacioneaz diferit n funcie de temperamental lor i de durata separrii. Consecinele psihologice sunt datorate mai ales carenei afective care rezult din separare dect din desepararea de sine. O desparire care dureaz mai mult de cinci luni n timpul celui de-al doilea semestru de via antreneaz tulburri ireversibile, desparirea prelungit n timpul primilor cinci ani de viaa este o cauz esenial de tulburri de comportament i de delicven.

CAPITOLUL IV
39

METODOLOGIA CERCETRII

IV.1. Obiectivele cercetrii


Prin acest demers metodologic se dorete a se evidenia influena pe care o are educaia oferit de ctre familia monoparental asupra dezvoltrii contiinei de sine la colarul mic.

IV.2. Ipotezele cercetrii


n urma elaborrii obiectivului de mai sus decurge urmtoarea ipotez de lucru : Se prezum c nivelul dezvoltrii contiinei de sine este mai sczut la copiii care fac parte din familiile monoparentale, dect la copiii care provin din familiile nucleare (biparentale).

IV.3. Descrierea lotului de participani la studiu


40

Lotul de participani la studiu a fost mprit n dou categorii distincte : A. colari mici care fac parte din familii monoparentale, n numr de 40 subieci, caracterizai prin urmtoarele date demografice : sex i vrst.

S e x - f a m ilie m o n o p a r e n t a l

m a s c u lin ; 4 3 %

f e m in in ; 5 7 %

Figura nr.1. Diagram de structur pentru distribuia lotului de copii din familiile monoparentale n funcie de variabila sex n cazul lotului de copii provenii din familiile monoparentale observm c 43% dintre subieci aparin sexului masculin, i 57% fac parte din sexul feminin.

41

V r s t - fa m ilie m o n o p a r e n ta l

11; 13%

6; 15%

10; 10% 7; 15%

9; 23%

8; 25%

Figura nr.2. Diagram de structur pentru distribuia lotului de copii din familiile monoparentale n funcie de variabila vrst Eantionul este format de copii cu vrste cuprinse ntre 6 ani i 11 ani, media de vrst fiind 8,35, iar frecvena maxim de apariie este 8 ani, ntr-un procent de 25%. B. colari mici care fac parte din familii biparentale, n numr de 40 subieci mprii i ei dup sex i vrst.
V r s t - f a m ilie b ip a r e n t a l

11; 13%

6; 15%

10; 13%

7; 28% 9; 15%

8; 18%

Figura nr.3. Diagram de structur pentru distribuia lotului de copii din familiile nucleare n funcie de variabila vrst
42

Eantionul de colari mici care aparin familiilor nucleare este format tot din copii cu vrste cuprinse ntre 6 ani i 11 ani. Media de vrst a lor este 8,20 ani, iar frecvena maxim de apariie aparine vrstei de 7 ani, ntr-un procent de 28%.
S e x - f a m ilie b ip a r e n t a l

f e m in in ; 4 3 %

m a s c u lin ; 5 7 %

Figura nr.4. Diagram de structur pentru distribuia lotului de copii din familiile nucleare n funcie de variabila sex Eantionul a fost mparit n fete i biei, frecvena maxim de apariie aparinnd sexului masculin ntr-un procent de 57 %.

43

IV.4. DESCRIEREA INSTRUMENTELOR CERCETRII

Pentru a putea realiza aceast cercetare am utilizat dou instrumente, un instrument consacrat i un instrument propriu. Un test pentru Evaluarea contiin Un test pentru Evaluarea contiinei de sine, prob care face parte din metodele de cunoatere psihologic folosite n Testul arborelui Koch i un chestionar Dezvoltarea contiinei de sine, construit de mine.

IV.4.1. TESTUL EVALUAREA CONTIINEI DE SINE


Primul test este cel consacrat, testul Evaluarea contiinei de sine, prob care face parte din metodele de cunoatere psihologic folosite n Testul arborelui Koch. Acesta const n alegerea a patru categorii de copaci dintr-o plan dat: copaci considerai tipici, copaci considerai atipici i copaci plcui i neplcui. n total sunt 18 copaci care sunt valorificai fiecare cu cte un scor n funcie de categoria n care se ncadreaz. Pentru a obine scorul final se totalizeaz punctele de la fiecare copac ales. (ANEXA 3)

IV.4.2. CHESTIONARUL DEZVOLTAREA CONTIINEI DE SINE


Chestionarul Dezvoltarea contiinei de sine este un instrument propriu care vizeaz evidenierea diferenelor de dezvoltare a contiinei de sine la colarii mici ce provin din familiile monoparentale i din familiile biparentale. n urma formulrii itemilor menii s corespund dimensiunilor i cerinelor cercetrii i
44

stabilirea ordinii acestora, am formulat instruciunile de completare a chestionarului pentru a lmuri subiecii n vederea completrii acestuia, pentru a nu ntmpina dificulti din partea lor. Msurile de ordin deontologic au fost respectate. Chestionarul este format din 15 itemi care au fost constuii ntr-o manier clar, simpl i direct pentru a nu le crea dificulti de nelegere copiilor. Cei 15 itemi sunt mprii n dou dimensiuni, prima fiind format din 10 itemi, iar a doua din 5 itemi. Aceti itemi au fost combinai, pentru a nltura riscul ca subiectul s poat manipula rspunsurile. Variantele de rspuns, pe scal Likert, sunt urmtoarele: a) ntotdeauna , b) deseori, c) uneori, d) rareori, e) niciodat. Dimensiunile chestionarului sunt urmtoarele: I. Comunicarea n familie dimensiune alctuit din itemii: 1, 2, 4, 5, 7, 9, 10, 12, 14, 15. II. Socializarea dimensiune alctuit din itemii: 3, 6, 8, 11, 13.(ANEXA 2) IV.4.2.1. VALIDAREA CHESTIONARULUI Am prezentat chestionarul unor persoane cu experien n domeniu pentru a primi sugestii, ndrumri, corecturi. Chestionarul construit pentru a realiza aceast cercetare a fost validat prin metoda experilor, de ctre urmtorii trei experi: Conf. Univ. Dr. Livica Friman, Asis. Univ. Bentu Doinia i Asis. Univ. Mihaela Naidin, care au indicat reformularea itemului numrul 3 din " colegii ncearc s m imite " n" colegii ncearc s imite comportamentul meu, itemul 10 a fost transformat din" sunt supravegheat la teme" n " sunt supravegheat la teme de prinii mei." i itemul 11 a fost transformat din" sunt ncurajat s fac lucruri noi i bune" n " sunt ncurajat s fac lucruri noi i bune de ctre prinii mei". (ANEXA 4)

45

IV.4.2.2.VERIFICAREA FIDELITII CHESTIONARULUI Metoda analizei consistenei interne utilizeaz pentru estimarea fidelitii unui test dispersiile i covarianele scorurilor observate ale itemilor. Se practic o singur administrare a testului. Pe baza scorurilor le itemilor se calculeaz de obicei unul dintre urmtorii coeficieni: - coeficientul Alpfa al lui Crombach; - coeficientul Lambda al lui Guttman; - coeficientul Split - Half Fidelitatea chestionarului a fost stabilit prin metoda cunoscut sub denumirea de metoda njumtirii sau metoda Split-Half. Aceasta este o metod de verificare a consistenei interne ce const n respectarea urmtoarelor etape: - se administraz testul unui grup de persoane; - se mparte testul n dou pri ct mai asemntoare ntre ele; - se calculeaz coeficientul de corelaie ntre scorurile observate la cele dou jumti. Metoda njumtirii rezolv multe din problemele teoretice i practice inerente metodei test-retest i metodei formelor paralele. Mai nti, nu este necesar s se administreze dou teste diferite i nici s se administreze de dou ori acelai test. n felul acesta nu exist pericolul modificrii scorurilor reale ntre administrri i nici cel al memorrii i repetrii rspunsurilor date la primul test. n cazul de fa, dup cum putem observa din tabelul de mai jos coeficientul de corelaie dintre cele dou forme este egal cu 0,895, mai mare dect 0,60, ceea ce nseamn c corelaia dintre ele este semnificativ la un prag de ncredere de 0,01. Astfel se observ c testul este fidel caracteristicilor msurate, itemii testului msurnd elementele ce trebuie evaluate.

46

Tabelul nr. 1. Calculul fidelitii chestionarului prin metoda njumtirii


Calculul fidelitii prin metoda njumtirii Cronbach's Alpha prima parte a doua parte numar total de variabile Corelaia dintre forme Coeficientul Spearman-Brown validitate in detaliu validitate nedetaliata valoare numar de variabile valoare numar de variabile 1,000 1a 1,000 1b 2 ,895 ,914 ,914 ,865

Coeficientul Guttman Split-Half( de njumtire) a. Variabila este : modele pare b. Variabila este : modele impare

N cazuri Valid eliminatia total 80 0 80

% 100,0 ,0 100,0

a. detalierea cazurilor eliminate

IV.5. PROCEDURA DE LUCRU

Cercetarea s-a desfurat n perioada 15 septembrie 2007 10 octombrie 2007, la diferite grdinie i coli din Constana :........................... n procesul cercetrii am parcurs urmtoarele etape: 1. Documentarea teoretic pe tema cercetat. 2. Alegerea instrumentelor de lucru. 3. Alegerea lotului de subieci. 4. Aplicarea instrumentelor de lucru. 5. Analiza i interpretarea datelor. 6. Extragerea concluziilor.
47

IV.6. ANALIZA I INTERPRETAREA DATELOR


Analiza i interpretarea datelor s-a realizat cu ajutorul programelor de analiz i prelucrare statistic SPSS 15.0.

IV.6.1. ANALIZA I INTERPRETAREA REZULTATELOR OBINUTE LA TESTUL EVALUAREA CONTIINEI DE SINE

Pentru verificarea ipotezei de lucru enunate mai sus am calculat testul T de comparaie pentru eantioane perechi. n urma acestui calcul au reieit urmtoarele diferene semnificative ntre cele dou loturi de participani la studiu. Tabelul nr. 2. Frecvenele de apariie a rspunsurilor pentru testul Evaluarea contiinei de sine
scoruri - familia monoparentala Frecventa 3 6 5 20 6 40 Procent 7.5 15.0 12.5 50.0 15.0 100.0 scoruri - familia biparentala Frecventa 12 12 9 5 2 40 Procent 28.0 28.0 25.0 13.0 6.0 100.0

Valid

[48 - 41] [40 - 31] [30 - 24] [23 - 16] [15 -0] Total

Valid

[48 - 41] [40 - 31] [30 - 24] [23 - 16] [15 - 0] Total

48

s c o ru ri - fa m i l i e m o n o p a re n ta l a

S c o ru ri - fa m i li e b i p a re n ta l a

[1 5 - 0 ], 8 % [1 5 - 0 ], 1 5 % [4 0 - 3 1 ], 1 5 % [2 3 - 1 6 ], 1 3 % [4 8 - 4 1 ], 8 % [4 0 - 3 1 ], 2 8 %

[3 0 - 2 4 ], 1 3 % [3 0 - 2 4 ], 2 5 %

[2 3 - 1 6 ], 5 0 %

[4 8 - 4 1 ], 2 8 %

Figura nr. 5. Diagrame de structur pentru distribuia rezultatelor la testul Evaluarea contiinei de sine Pentru lotul de copii care provin din familiile monoparentale, frecvena maxim de apariie corespunde scorurilor cuprinse n intervalul [23 - 16] puncte, ntr-un procent de 50%, ceea ce nseamn c majoritatea acestor copii au puin ncredere n ei, evitnd s-i asume rspunderi i riscuri. Se simt singuri, sunt sceptici la tot ceea ce este nou, le este fric de eec. Aceti copii au nevoie de apreciere i recunoatere n primul rnd din partea prinilor, care-i neglijeaz. Sunt persoane retrase, timide i nehotrte, nesigure i negativiste. Nu au elemente de stabilitate, sunt temtori, au o dispoziie afectiv precar, sunt lipsii de energie. Contiina de sine a acestor copii este slab dezvoltat, ei avnd mereu nevoie de un sprijin, un ajutor n activitile lor. Dup cum se poate observa din tabel doar trei dintre aceti copii au o contiin de sine de neclintit, avnd rspunsuri cuprinse in intervalul [48 41]. Cei care au scoruri cuprinse ntre [40 - 31] sunt ntr-un procent de numai 15%, fcnd parte din categoria copiilor cu contiin de sine bine format i sunt preocupai de o perfecionare permanent. La copiii cu scoruri cuprinse ntre [30 - 24] apare deseori disonana cognitiv deoarece au un optimism cam exagerat i nu evalueaz problemele la adevrata lor importan. ase dintre copiii din familiile monoparentale au o atitudine permanent temtoare, au o atitudine negativist la
49

orice schimbare, reacionnd agitat la orice modificare a ritmului cotidian. Ei se subapreciaz i le este greu s se adapteze la situaiile noi. n ceea ce privete lotul de copii care provin din familiile nucleare, fecvenele maxime de apariie corespund scorurilor cuprinse n intervalele [48 41] puncte i [40 - 31] puncte, n procent de 28% fiecare. Aceasta denot c aceti copii sunt foarte contieni de sine, sunt bine ancorai n realitate i tiu mereu ceea ce vor. Sunt siguri pe ei i pemanent preocupai de ceva. Au mereu activitate, foarte mult iniiativ, inovatori. Vor s fie mereu n centrul ateniei. Au o tendin de a marginaliza persoanele care au o contiin de sine mai puin accentuat dect a lor, i n acelai timp de supraevaluare a sinelui. Copiii cu scorurile cuprinse [30 - 24], care apar cu o frecven de 25%, accept critica obiectiv i se strduiesc s evite greelile, iar recunoaterile reprezint pentru ei un impuls de a merge mai departe. Scorurile mici cuprinse ntre [23 - 16] i [15 - 0] apar cu o frecven sczut, fiind doar apte copii cu o ncredere foarte sczut n ei, evitnd s-i asume riscuri sau rspunderi de orice fel.Aceti copii se simt singuri i sunt sceptici fa de orice fel de nouti, iar structura sinelui le este foarte nesigur.

50

Tabelul nr.3. Indicatori de start pentru testul Evaluarea contiinei de sine


Indicatori de start scoruri familia biparentala 40 0 2.38 2.00 2 1.170 .520 -.516 1 5

N Medie Mediana Mod Abatere standard Skewness Kurtosis Minimum Maximum

Valid Lipsa

scoruri - familia monoparentala 40 0 3.50 4.00 4 1.155 -.789 -.226 1 5

F a m i l i e m o n o p a re n t a l a 22 20 18 16 14 frecventa 12 10 8 6 4 2 0 [4 0 - 3 1 ] [4 8 - 4 1 ] [3 0 - 2 4 ] s c o ru ri [2 3 - 1 6 ] [1 5 - 0 ] 0 2 frecventa 8 10 12

F a m i l i e b ip a re n ta l a

[4 0 - 3 1 ] [4 8 - 4 1 ]

[3 0 - 2 4 ] s c o ru ri

[2 3 - 1 6 ]

[1 5 - 0 ]

Figura nr.6. Histograme pentru testul Evaluarea contiinei de sine Pentru grupul de copii care provin din familiile monoparentale, n urma analizei relaiei dintre medie, median i mod, unde media 3,5, este mai mic dect mediana 4, i modul 4, putem spune c avem o asimetrie negativ, cu concentrarea scorurilor n dreapta distribuiei. Coeficientul de variaie Pearson ne ofer informaii legate de gradul de omogenitate sau eterogenitate a distribuiei de date. Valoarea lui, n cazul acestui grup, este de 33,00%, ceea ce nseamn c avem o distribuie a datelor eterogen. Indicatorii curbei de frecven, ne indic c avem o curb
51

asimetric negativ (Skewness = -0,789) i platicurtic (Kurtosis = -0,226), ceea ce nseamn c datele nu sunt centrate n jurul mediei, grupul este eterogen. Pentru eantionul de copii care provin din familiile biparentale, n urma analizei relaiei dintre medie, median i mod, unde media 2,38, este mai mare dect mediana 2, i modul 2, putem spune c avem o asimetrie pozitiv, cu concentrarea scorurilor n stnga distribuiei. Coeficientul de variaie Pearson ne ofer informaii legate de gradul de omogenitate sau eterogenitate a distribuiei de date. Valoarea lui, n cazul acestui grup, este de 49,15%, ceea ce nseamn c avem o distribuie a datelor eterogen. Indicatorii curbei de frecven, ne indic c avem o curb asimetric pozitiv (Skewness = 0,520) i platicurtic (Kurtosis = -0,516), ceea ce nseamn c datele nu sunt centrate n jurul mediei, grupul este eterogen.(vezi tabelul nr.1. i figura nr.6.)

Tabelul nr. 4. Testul T pentru eantioane perechi pentru testul Evaluarea contiinei de sine
Evaluarea constiintei de sine grade de libertate semnificatie bilaterala

95% prag de incredere Abatere Medie standard scoruri - familia monoparentala - scoruri familia biparentala 1.125 1.381

5.152

39

.000

52

10

Count

0
[4841] [4031] [3024] [23- [15-0 ] 16]

familia m

onoparen ta

[48- [40- [30 ] 31] 41] 3 [2 [15- 16] 24 a 0] clear

la

ia famil

nu

Figura nr. 7. Diagram de comparaie pentru testul Evaluarea contiinei de sine

Din analiza tabelului i a graficului de comparare a rezultatelor, rezult c ntre cele dou grupuri de participani la studiu apar diferene semnificative, unde valoarea lui t este de 5,15. Aceast valoare este mai mare dect valoarea tabelar de 2,71, la 39 grade de libetate, pentru pragul de semnificaie de 0,01. Aceasta nseamn c avem o certitudine de 99% ca ntre cele dou grupuri s existe diferene.

53

IV.6.2. ANALIZA I INTERPRETAREA REZULTATELOR OBINUTE LA CHESTIONARUL DEZVOLTAREA CONTIINEI DE SINE

Prelucrnd i analiznd rezultatele obinute la aplicarea instrumentului propriu am obinut urmtoarele rezultate.

C o m u n ic a r e - f a m ilia m o n o p a r e n t a la

C o m u n ic a r e - f a m ilia b ip a r e n t a la

24; 13% 12; 25%

(4 5 ;5 0 ]; 3 % (4 0;4 5]; 8 %

< = 20; 8%

22; 28%

(2 0 ;2 5 ]; 3 5 %

16; 20%

(3 5 ;4 0 ]; 4 8%

19; 15%

Figura nr. 8. Diagrame de structur pentru distribuia rezultatelor dimensiunea Comunicarea n familie

Pentru lotul de copii care provin din familiile monoparentale, frecvena maxim de apariie corespunde scorului 22, ntr-un procent de 27,5%, urmat de scorul 12, ntr-un procent de 25%, ceea ce nseamn c aceti copii au o comunicare foarte slab i precar cu prinii lor. Din cauza programului foarte ncrcat, rmnnd printe unic, acesta nu-i acord atenia necesar copilului dnd natere conflictelor ntre ei i copiii lor. Copii devin astfel frustrai de situaia creat n familie, sau chiar mai mult ei pot deveni furioi pe prinii lor. Sau, la polul opus, se poate ntmpla situaia ca ei s se sint vinovai de desprirea prinilor devenind nchii n ei i necomunicativi.
54

n ceea ce privete lotul de copii care provin din familiile nucleare, fecvenele maxime de apariie corespund scorului 40, ntr-un procent de 35% confirmndu-se nc o dat , dup cum am observat i la testul anterior c aceti copii au o contiin de sine bine dezvoltat. Aceasta denot c ei sunt capabili de a comunica cu prinii lor ,discutnd cu ei despre lucrurile petrecute pe parcursul zilei, la coal ori la diverse activiti extracolare. Ei le comunic problemele cu care se confrunt i ascult sfaturile prinilor, avnd parte de toat susinearea din partea acestora n proiectele, activitile pe care le iniiaz.
C o m u n i c a re - f a m i l i a m o n o p a re n t a l a 12

C o m u n i c a re - f a m i l i a b i p a re n ta l a 20 18

10

16 14 12 10 8

8 Frecventa

frecventa
12 14 16 18 s c o ru ri 20 22 24

6 4 2

15

20

25

30

35 s c o ru ri

40

45

50

55

Figura nr.9. Histograme pentru dimensiunea Comunicarea n familie Pentru grupul de copii care provin din familiile monoparentale, la dimensiunea Comunicarea n familie, n urma analizei relaiei dintre medie, median i mod, unde media 18,10 , este mai mic dect mediana 19, i modul 22, putem spune c avem o asimetrie negativ, cu concentrarea scorurilor n dreapta distribuiei. Coeficientul de variaie Pearson ne ofer informaii legate de gradul de omogenitate sau eterogenitate a distribuiei de date. Valoarea lui, n cazul acestui grup, este de 24,28%, ceea ce nseamn c avem o distribuie a datelor relativ omogen. Indicatorii curbei de frecven, ne indic c avem o curb asimetric negativ (Skewness = -0,210) i platicurtic (Kurtosis = -1,434), ceea ce nseamn c datele nu sunt centrate n jurul mediei, grupul este eterogen. Pentru eantionul de copii care provin din familiile biparentale, la dimensiunea Comunicarea n familie n urma analizei relaiei dintre medie,
55

median i mod, unde media 33,23, este mai mic dect mediana 38,00, i modul 40, putem spune c avem o asimetrie negativ, cu concentrarea scorurilor n dreapta distribuiei. Coeficientul de variaie Pearson ne ofer informaii legate de gradul de omogenitate sau eterogenitate a distribuiei de date. Valoarea lui, n cazul acestui grup, este de 26,12%, ceea ce nseamn c avem o distribuie a datelor relativ omogen. Indicatorii curbei de frecven, ne indic c avem o curb asimetric negativ (Skewness = -0,234) i platicurtic (Kurtosis = -1,607), ceea ce nseamn c datele nu sunt centrate n jurul mediei, grupul este eterogen.(vezi anexa 1) Tabelul nr. 5. Testul T pentru eantioane perechi pentru dimensiunea Comunicarea n familie
Indicatori de start Medie comunicarea in familie monoparentala comunicare in familie biparentala 18.10 33.23 N 40 40 Abatere standard 4.396 8.681

Testul T pentru esantioane perechi 95% prag de incredere Diferenta mediilor comunicarea in familie monoparentala comunicare in familie biparentala 15.125 Abatere standard 7.283 grade de libertate 39 semnificatie bilaterala .000

t 13.135

56

10

Count

0
12

comunica rea monopar in familie entala


24

16

19

22

20 5 22 38 2 3 40 4 in 9 4 are

nic e comu famili tala en bipar

Figura nr. 10. Diagram de comparaie pentru dimensiunea Comunicarea n familie Statistica test este semnificativ pentru 39 de grade de libertate, unde valoarea lui t este egal cu 13,135, mai mare dect valoarea tabelar egal cu 2,71 pentru un prag de semnificaie de 0,01, ceea ce nseamn c avem o certitudine de 99% c ntre cele dou grupuri exist diferene semnificative. Aceste diferene se refer la nivelul comunicrii n familie.

S o c ia liz a r e - f a m ilia m o n o p a r e n t a la

S o c i a l i z a re - fa m i l i a b i p a re n t a l a

18; 8% 17; 8%

15; 10%
10; 28%

23; 28% 18; 18%

16; 13%

21; 8%

15; 23%

12; 23%

19; 20% 20; 18%

Figura nr. 11. Diagrame de structur pentru distribuia rezultatelor dimensiunea Socializare
57

n cazul lotului de copii din familiile monoparentale, frecvenele de apariie a rezultatelor pentru dimensiunea Socializare variaz ntre 10 i 18. Din diferena scorurilor maxim i minim reiese o amplitudine egal cu 8. Frecvena maxim de apariie corespunde scorului 10, ntr-un procent de 27,5%, ceea ce denot c 11 dintre copii fiind influenai de situaia ostentativ din familie nu sunt sociabili, sunt temtori n mediile sociale. Fiind marcai de ideea eecului ei adopt o poziie mai retras, pentru a nu atrage atenia asupra propriei persoane, neavnd capacitate de expunere convingtoare. Aceti copii au o imagine negtativ asupra finalizarii aciunilor, avnd o atitudine permanet temtoare. Distribuia este unimodal. n cazul lotului de copii din familiile nucleare frecvenele de apariie a rezulatelor pentru dimensiunea Socializare variaz ntre 15 i 23. Din diferena scorurilor maxim i minim rezult o amplitudine egal cu 8. Frecvena maxim de apariie corespunde scorului 23, ceea ce nseamn c 11 copii au o siguan de sine i hotrre care i influeneaz pe ceilali n sens pozitiv. Ei transform orice obstacol ntr-un prilej favorabil de a se impune n faa celorlali. Distribuia este unimodal.
S o c i a l i z a re - fa m i l ia m o n o p a re n ta la 12
S o c i a li z a re - fa m il i a b i p a re n ta l a 12

10

10

8 frecventa
frecventa

10

11

12

13

14 s c o ru ri

15

16

17

18

15

16

17

18

19 s c o ru ri

20

21

22

23

Figura nr.12. Histograme pentru dimensiunea Socializare

Coeficientul de variaie Pearson ne ofer informaii legate de gradul de omogenitate a distribuiei de date. Prin urmare, observm c n cazul lotului de copii din familiile
58

monoparentale valoarea lui este egal cu 20,75%, ceea ce nseamn c avem o distribuie relativ omogen. n cazul lotului de copii din familiile nucleare, coeficientul de variaie Pearson are valoarea 12,42%, ceea ce nseamn c distribuia de date este omogen.(Anexa 1) n urma analizei relaiei dintre medie, median i mod, pentru lotul e copii din familiile monoparentale observm c media(13,45) este mai mic dect mediana(13,50) i mai mare dect modul(10) ceea ce nseamn c avem o asimetrie pozitiv cu concentrarea scorurilor n stnga distribuiei. n cazul lotului de copii din familiile biparentale observm c media(19,85) este mai mic dect median(20) i mod(23), ceea ce nseamn c avem o asimetrie negativ, cu concentrarea scorurilor n dreapta distribuiei. Indicatorii curbei de frecven ne ofer date despre asimetria ei(Skewness) i despre maniera n care datele sunt repartizate n jurul mediei(Kurtosis). Ca atare, analizndu-i, observm c forma curbei de frecven, n cazul lotului de copii din familiile monoparentale, este pozitiv(Skewness = 0,067),cu concentrarea scorurilor n stnga distribuiei, i platicurtic(Kurtosis = -1,460), ceea ce nseamn c datele nu sunt centrate n jurul mediei, grupul de date este eterogen. n cazul lotului de copii din familiile biparentale observm c forma curbei de frecven este negativ (Skewness = -0,283) cu concentrarea scorurilor n dreapta distribuiei, i platicurtic (Kurtosis = -0,504), ceea ce nseamn c datele nu sunt centrate n jurul mediei, iar grupul date este eterogen. (Anexa 1) Tabelul nr. 6. Testul T pentru eantioane perechi pentru dimensiunea Socializare
Indicatori de start Medie socializare- familie monoparentala socializare- familie biparentala 13.45 19.85 N 40 40 Abatere standard 2.791 2.466

59

Testul T pentru esantioane perechi 95% prag de incredere Diferenta mediilor socializare- familie monoparentala socializare- familie biparentala 6.400 Abatere standard 3.357 Grade de libertate 39 semnificatie bilaterala .000

t 12.056

Count

0
10 12 18 socializar emonopare familie ntala 15 16

17

familie Figura nr. 13. Diagram de comparaie pentru bdimensiunea Socializare tala iparen

8 15 19 1 1 20 23 2 r a e-

liz socia

Dup cum se poate observa i din diferena dintre mediile celor dou loturi de subieci(6,400) exist diferene semnificative ntre ele. Din analiza tabelului i a graficului de comparare a rezultatelor, rezult c ntre cele dou loturi de participani la studiu apar diferene semnificative, unde valoarea lui t este 12,056. Aceast valoare este mai mare dect valoarea tabelar de 2,71 la 39 grade de libertate, pentru pragul de semnificaie de 0.01. Aceasta nseamn c avem o certitudine de 99% ca ntre cele dou grupuri s existe diferene n ceea ceprivete gradul de socializare.

60

CAPITOLUL V CONCLUZII
Din cauza limitelor lucrrii nu putem extinde concluziile asupra ntregii populaii, dar putem spune c rezultatele obinute corespund cu ceea ce ne dezvluie literatura de specialitate. S-a confirmat ipoteza prin care prezumam c nivelul dezvoltrii contiinei de sine este mai crescut la copiii care fac parte din familiile nuclere(biparentale), dect la copiii care provin din familiile monoparentale. Acest aspect ne este reliefat de testul de de comparaie ntre cele dou eantioane. Experiena subiectiv trit de fiecare copil, n familia monoparental sau biparental, i pune amprenta asupra trezirii i dezvoltrii contiinei de sine. Majoritatea copiilor care au ansa de a crete ntr-o familie nuclear, fapt care n zilele noastre devine tot mai mult o excepie, i dezvolt contiina de sine mult mai devreme, sunt mult mai bine ancorai n realitate. Sunt mult mai siguri pe sine i pe cei din jur. Cei care au trit ns drama unui divor, a plecrii unui printe n strintate, atunci cnd copilul avea cea mai mare nevoie de amndoi prinii, au din pcate carene afective, care determin o structur a sinelui nesigur, cu tendine de supraevaluare a problemelor, deoarece aa au vzut la prinii lor.

61

V.1. LIMITELE CERCETRII


Consider c limitele acestei lucrri sunt urmtoarele: - numrul relativ mic al participanilor la studiu; - posibilitatea de manipulare a testului i a chestionarului din partea subiecilor; - zona restrns din care au fost selectai participanii la studiu; - existena a doar dou instrumente de cercetare.

62