Copilul crescut de un singur printe

Copil nseamn orice persoana din lume n vrst de pna la 18 ani. Ataamentul ntre copil i printe se construiete gradat, dar pare s apar complet la vrsta de aproximativ apte luni. Prin procesul de interaciune cu prinii, ataamentul se construiete treptat prin diferite ci. Copilul se nate pregtit sa reacioneze ntr-o anumit manier fa de prini i, la rndul lor, prinii se comport i ei ntr-un anumit mod cu copilul. Treptat interaciunea se dezvolt, copilul i prinii se acomodeaz i, astfel, se formeaz relaia de ataament ntre ei. nainte de aceasta, copilul nu pare s se tulbure n mod deosebit dac este separat de prinii si, dar dup aceasta el va plnge sau va afia diferite simptome de suferin. Rolul familiei familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influieneaza i modeleaz persoana uman. Unii merg chiar mai departe i susin ca aciunea ei asupra persoanei e att de mare ,inct ea egaleaz aciunea celorlalte grupuri sociale. Familia reprezint una din cele mai vechi forme de asociere uman, o instituie stabil cu rosturi fundamentale pentru indivizi i societate. Ea se regsete la toate popoarele i toate comunitile i n mod obinuit a fost definit ca fiind un grup de persoane ce sunt unite prin actul cstoriei sau rudenie, duc o via comun bazat pe sentimente, aspiraii i interese comune. Murdok definea familia ca fiind grupul social ai carei membri sunt legai prin raporturi de vrst, cstorie sau adopie i care triesc mpreun, coopereaz sub aspect economic i au grij de copii. Societatea contemporan se confrunt cu o problematic nou n ceea ce privete viaa de familie, noile forme de constituire i de organizare a cuplurilor. Odat cu schimbrile care s-au produs n plan economic, cultural i educational, s-au diversificat i opiunile populaiei. Schimbrile profunde din societate au avut un impact deosebit asupra structurii i funciilor familiei. Din aceast cauz, chiar i termenul de familie a devenit ambiguu, el tinde sa acopere realiti semnificativ diferite de cele caracteristice societii tradiionale. Au aparut astfel, noi tipuri de familie ce se doresc a fi modele alternative ale familiei clasice : cupluri consensuale cupluri fr descendeni familii monoparentale(materne sau paterne) persoane divorate cu sau fr descendeni persoane vduve persoane celibatare mame-fete (mame celibatare)
1

A. Tofler menioneaz c n SUA, numrul familiilor monoparentale este foarte mare (unul din apte copii este crescut de un singur printe, iar n mediile urbane, proporia este de unul la patru incluznd i copii nelegitimi, copii adoptai de femei singure sau chiar de brbai singuri). n cadrul familiei monoparentale, oricare ar fi parintele singur (mama sau tata), acesta va trebui s se adapteze unui anumit stil de via ce comport mai multe solicitri i un alt mod de interaciune n vederea reacomodrii i reconsolidrii familiei att n plan intrafamilial ct i societal. Familiile monoparentale antreneaz un sistem specific de aciune i comunicare, bazat pe anumite prioriti, practici i valori. n cadrul lor se produc perturbri de rol, anumite funcii se pot diminua sau dimpotriv, are loc o potenare a acestora. Apar de asemenea i dificulti de ordin material prin insuficiena veniturilor ce se repercuteaz asupra satisfacerii n mai mic msur a unor nevoi. Perturbri apar i n plan biologic prin confruntarea cu probleme legate de sexualitate. n plan afectiv, consecinele pot fi, uneori de-a dreptul dramatice att pentru printe ce se simte frustrat de dragostea mprtit cu partenerul ct i pentru copilul ce nu mai poate beneficia de suportul emoional al parintelui absent. Disfuncionaliti apar i n sfera comunicrii i a sociabilitii n urma complexelor de inferioritate pe care copii le resimt n comparaie cu copii ce provin din familiile bine structurate avnd de suferit mai trziu chiar inseria lor social. n plan educativ apar carene la o parte din aceti copii att din cauza c printele singur este prea ocupat i nu mai are timp suficient pentru comunicare i control al copilului, acesta intrnd n diferite anturaje ct i din cauza identificrii copilului cu modele negative n absena unui model parental ferm. Caracterul fiinei umane se formeaz pe parcursul vieii, nu este un dat, de aceea este bine de tiut c atunci cnd ntr-o familie lipsete un partener, pentru a suplini absena acestuia, printele ar putea alege pentru copilul su un model pozitiv i prin observaie, interaciune i nvtare, copilul s-ar putea modela prin internalizarea i reproducerea comportamentelor acceptate i valorizate de societate. Ce ar trebui sa tim atunci cand un copil dezvolt o reacie neateptat sau un simptom? Cu siguran, n spatele unei reaci sau simptom se ascunde ceva i nu ntotdeuna putem descifra despre ce anume ne vorbete comportamentul copilului. Dac prinii nu pot nelege, nici copilul nu se nelege tocmai pentru ca printele nu-l ntelege, dar ntodeauna exist un motiv i este firesc s ncercm s-l aflm. Sub orice reactie, sub orice simptom se ascunde o intenie, numai c simptomul este asemenea unei metafore ce ascunde un sens mai profund, care se doreste a fi cercetat, aprofundat, descoperit, decriptat. Studiu de caz: M, elev, 14 ani. A fost adus de tat n cabinetul de consiliere n momentul n care situaia la nvtur a devenit critic i copilul fura n mod sistematic de la bunic, colegi i printe. Mama a plecat pentru a lucra n strintate i s-a divorat de tatl copilului, aceasta a intrat ntr-o relaie de concubinaj cu un alt brbat. n aceast perioad nu a mai meninut legtura cu fiul ei, nu i-a oferit suportul emotional i financiar, copilul rmnnd n grija bunicii pe linia tatlui. Tata se ocup de biat att ct i permite timpul ntre doua voaiaje. Biatul a luat ca model un coleg mai mare din anturajul su. El i-a motivat comportamentul de furt prin insuficiena banilor de a-i cumpra de la chiocul
2

colii sucul i cornul de fiecare zi , iar absena motivaiei pentru nvtur a fost pus pe seama suferinei cauzate de divotul prinilor. n urma consilierii, biatul i-a reluat activitatea la nvtur obinnd rezultate mai bune i nu a mai furat. El i-a contientizat comportamentul deviant i a internalizat noi reguli i valori sociomorale. n prezent, lucrm la consolidarea noilor achizitii. De-a lungul timpului au existat numeroase controverse pe tema influentei familiale asupra dezvoltarii copilului. Unii specialisti considera ca parintii nu au un rol primordial n conturarea personalitatii tnarului, n timp ce altii sunt de parere ca mediul familial este definitoriu. Pe aceeasi linie, au existat si exista nca discutii referitoare la influentele negative pe care le are sau nu familia monoparentala (sau absenta ei) asupra copilului. Daca n trecut familia monoparentala (cu un singur parinte) era privita cu rezerve, n prezent, specialistii si nu numai afirma ca este preferabil ca tnarul sa creasca cu un singur parinte dect ntr-o familie aparent unita si cuprinsa n permanenta de certuri si dispute conjugale. Desi nu s-a ajuns la o concluzie categorica n ceea ce priveste efectele familiei dezorganizate asupra copiilor, sunt imposibil de combatut unele dificultati ce apar n astfel de situatii. n societatea actuala se vorbeste din ce n ce mai des despre eliminarea diferentelor dintre feminin si masculin nsa este putin probabil sa se poata nlatura diferentele dintre rolul matern si cel patern.

Divortul, abandonul caminului de catre unul dintre parinti, de cele mai multe ori tatal, separarea propriu-zisa a parintilor, adoptia realizata de o persoana singura, decesul sau nasterea unui copil nelegitim sunt tot attea situatii n care copilul este nevoit sa se adapteze unui mediu familial restrns care l poate nlocui cu greu pe cel anterior. Cresterea si dezvoltarea copilului n cadrul unui astfel de mediu lasa de cele mai multe ori urme adnci n evolutia sa psihica iar absenta unuia dintre parinti este resimtita la cote nalte. Daca n cazul familiei ntregi responsabilitatile sunt mpartite ntre cei doi parinti si se completeaza, parintele singur este nevoit sa si asume dublu rol ncercnd sa substituie absenta celuilalt, afectnd astfel si ndeplinirea obligatiilor proprii. Tatal singur mai diminueaza spiritul autoritar, devine mai protectiv si grijuliu, acorda o mai mare atentie nu att aspectelor disciplinare ct mai ales celor legate de educatia propriu-zisa. De cele mai multe ori, pentru a nlocui lipsa mamei, el apeleaza la diferite persoane din afara familiei propriu zise pentru ajutor: bunici, matusi, etc. n cazul fiicelor astfel crescute, acestea devin stapne si mame ale casei asumndu-si ndatoriri cu mult peste capacitatile unui tnar. Ele vor fi cele care ngrijesc fratii mai mici, fac curatenie, mncare, ofera suport emotional tatalui.

De multe ori se ntmpla ca tnarul sa si piarda rolul de protejat si sa devina partener, confident si chiar sustinator moral al parintelui. El este supus unei maturizari pentru care nu este pregatit si care i poate afecta serios dezvoltarea. Conflictele ce vor aparea n familia monoparentala tind sa imite vechile conflicte maritale: semeni cu taica-tu, parca ai fi maica-ta, etc. Copilul este presat sa preia rolul celui absent dar, n celasi timp, poate fi pedepsit deoarece se comporta ca fostul sot. n cazul mamelor singure dificultatea cea mai des ntlnita este cea de ordin material. ncercnd sa suplineasca veniturile care ar fi fost aduse de tata, mama ajunge sa se suprasolicite si astfel nu mai poate acorda suportul emotional necesar copilului. De asemenea, ncercnd sa detina macar ntr-o anumita masura autoritatea specifica tatalui, diminueaza gesturile de afectiune privand astfel copilul de caldura specific materna. Parintele singur resimte adeseori sentimentul de neputinta: nu mai pot; nu stiu ce sa fac sa nu mai simta ca nu are ambii parinti lnga el. Cercetarile au aratat ca acei copii ce cresc ntr-un mediu dezorganizat ntmpina mult mai frecvent probleme n viata sociala, educationala sau chiar la nivelul starii de sanatate. Lipsa unuia dintre parinti are influente negative ncepnd cu lipsa afectivitatii ajungnd pna la afectarea socializarii si integrarea n societate. Probabilitatea de a identifica abandon/esec scolar sau chiar delicventa este mai mare n acest caz. Tinerii crescuti cu un singur parinte au sanse mai mari sa construiasca la rndul lor o familie asemanatoare celei n care ei s-au dezvoltat. Copiii care asista la despartirea parintilor sunt marcati de numeroase probleme psihologice si relationale. Modul n care i afecteaza difera n functie de vrsta, sex, mediul familial anterior rupturii, relationarea cu fiecare parinte si cu fratii, prezenta sau lipsa suportului emotional. Cel mai mult sunt afectati copiii care trec prin aceasta experienta la vrste fragede, sub sase ani. Ei tind a deveni mai dependenti, mai neascultatori, mai agresivi, mai putin afectuosi dect cei care se dezvolta ntr-un mediu familial complet. ntreaga lor dezvoltare este bulversata. Daca ruptura familiala survine n jurul vrstei de sase-opt ani, iese la iveala o mare tristete, frustrare, confuzie, anxietate, cautarea contactului cu parintele absent. Baietii sunt cel mai vulnerabili n aceasta perioada, la ei ntlnindu-se esec scolar si dificultati de integrare scolara. Pe timp ce trece, despartirea parintilor este privita cu din ce n ce mai multa sobrietate nsa experienta lasa urme adnci: sentiment de amenintare si neliniste, deceptie, indignare morala, dispret, rusine. La zece-cincisprezece ani dupa divort se resimte un sleeper efect: copiii de ambele sexe au probleme relationale, traiesc sentimente de anxietate si vinovatie, asteapta atitudini de respingere din partea partenerului si rup frecvent relatiile cu persoanele de sex opus. Alte cercetari arata ca efectele cresterii cu un singur parinte sunt relative. Nu toata lumea face fata n aceeasi maniera situatiei. Resursele materiale si culturale de
4

care se dispune parintele singur, modul n care sunt mobilizate, este diferit n fiecare caz. Legatura dintre esecul scolar al copiilor si monoparentalitate este dependenta si de situatia economica a familiei si de nivelul cultural. Cei mai afectati sunt copiii ai caror parinti se separa ntr-o atmosfera puternic conflictuala. n concluzie, nu monoparentalitatea n sine trebuie pusa n discutie, ci situatia sociala particulara a familiilor respective.

Exista pareri care sustin ca familia clasica nu este att de importanta pentru evolutia copilului. Este evident ca este preferabil ca tnarul sa creasca alaturi de un singur parinte dect ntr-o familie bntuita de conflicte si violenta care l-ar marca profund pentru tot restul vietii. De asemenea, chiar si dupa divort, este recomandat ca cel mic sa aiba parte n viata sa de prezenta ambilor parinti desi ntre cei doi nu se mai poate discuta despre mpacare. n acest mod, att mama ct si tatal vor putea sa si asume obligatiile proprii si astfel copilul nu se va mai simti privat de afectiunea, atentia si interesul lor

Bibliografie

Elizabeth Pantley Parintele perfect (dictionar A-L) Editura: BusinessTech,2006 Elizabeth Pantley Parintele perfect (dictionarM-Z) Editura: BusinessTech,2006 Dr. Stephen Briers Ghid practic pentru parinti Editura: Polirom, 2009 Petru Ilut Psihologie sociala si sociopsihologie Editura: Polirom, 2009 http://www.nou-nascuti.ro/psihologie.html?id=572