Să nu-i uităm pe cei ce uită... Dacă cineva drag, pe măsură ce îmbătrânește, începe să uite, confundă persoanele și locurile cunoscute, se rătăcește, nu spuneți: „E normal, îmbătrânește!”, ci suspectați cea mai frecventă cauză a demenței, boala Alzheimer, și consultați medicul. Demența nu este o consecință normală a procesului de îmbătrânire. Problemele de memorie nu sunt normale la nicio vârstă și trebuie investigate clinic. Dimensiunile sindromului demențial Se estimează că în lume există 24,3 milioane de oameni cu demență, iar anual se diagnostichează 4,6 milioane de cazuri noi (un caz la fiecare 7 secunde). Se apreciază că numărul persoanelor cu demență se dublează la fiecare 20 de ani. Majoritatea persoanelor cu demență trăiesc în țările în curs de dezvoltare: 60% în 2001 și se estimează că procentul va crește până la 71% până în anul 2040. Se estimează că rata de creștere a prevalenței este de trei ori mai mare în țările în curs de dezvoltare față de țările dezvoltate. Demența: aspecte clinice Ce este demența? Cât de frecvent apare boala? Care sunt cauzele demenței?
Demența este o tulburare neuro-vegetativă cronică cu
caracter progresiv și ireversibil, caracterizată printr-un declin cognitiv multiplu, ce interferează cu capacitatea individului de a face față activităților zilnice. Demența: aspecte clinice Majoritatea criteriilor de diagnostic pentru demență folosite în prezent consideră că afectarea mai multor domenii cognitive, exprimată prin semne și simptome cu semnificație clinică, orientează diagnosticul spre o afecțiune de tip demențial. Acest tip de abordare permite distincția între pacienții cu demență și cei cu leziuni cerebrale delimitate (de exemplu cu accidente vasculare cerebrale) ori cu tulburări cognitive minore, ce pot apărea cu înaintarea în vârstă. Demența: aspecte clinice În practică, abordarea sindromului demențial are drept punct de plecare următoare simptome: declin progresiv al memoriei; scăderea abilității pacientului de a efectua activități simple, de zi cu zi; simptome psihiatrice; tulburări de personalitate și de comportament. Tipuri de demențe Cele mai frecvente tipuri de demențe sunt: Demența de tip Alzheimer; Demențe vasculare și mixte; Demența Parkinson și demența cu corpi Lewy; Demența fronto-temproală; Demențe secundare unor suferințe cerebrale de diverse cauze (tumori, traumatisme, infecții, suferințe vasculare, metabolice, toxice). Semne și simptome Modificări cognitive: uitarea evenimentelor recente; dificultăți de înțegere a limbajului scris și vorbit; dificultăți în găsirea cuvintelor; pacientul nu știe informații simple (de ex.: cine este președintele țării?); dezorientare temporo-spațială, topografică. Semne și simptome Modificări de personalitate: intrusivitate sau indiferență; retragere socială; reacții catastrofice; labilitate emoțională. • Simptome psihiatrice: - retragere sau izolare; dezinhibiție; depresie; suspiciozitate exagerată; idei delirante; halucinații; false recunoașteri; manierisme; stereotipii; tulburări de somn. Semne și simptome Modificări de comportament: tendința de a se rătăci; agitație; agresivitate; neliniște; dorința de a pleca; dorința de a ascunde lucruri; refuză ajutorul. Semne și simptome Modificări ale capacității de funcționare: dificultăți în conducerea autovehiculului, gătit, realizarea cumpărăturilor; necunoașterea valorii banilor; lipsa interesului pentru igiena personală. Reprezintă 50%Boala din cazurile Alzheimerde (BA)demență; Prevalența BA se dublează la fiecare 5 ani după vârsta de 60 de ani; Cauzele nu sunt cunoscute, deocamdată; Factori de risc: vârsta înaintată este cel mai important factor de risc; o demență preexistentă este factor de risc major. Caracteristici clinice ale BA Care sunt simptomele bolii Alzheimer? Manifestările bolii Alzheimer variază de la un pacient la altul. Efectul său depinde de starea persoanei dinainte de apariția bolii, de personalitatea sa, de starea sa fizică și de modul său de viață anterior. Pentru a descrie simptomele bolii Alzheimer, cel mai bine se procedează printr-o clasificare pe stadii: stadiul inițial, stadiul de evoluție medie și stadiul evoluat. Stadiul inițial Stadiul inițial este adesea ignorat și interpretat pe nedrept de specialist, de familie și de prieteni ca o „senilitate” sau ca un fenomen de îmbătrânire normal. Cum debutul bolii se instalează progresiv, acesta este dificil de determinat cu precizie. Persoana poate: să-i fie dificil să vorbească; să prezinte tulburări evidente de memorie, mai ales memoria faptelor/evenimentelor recente; să se orienteze cu dificultate în timp; să se piardă în locuri cunoscute; să nu reușească să ia decizii; să-și piardă toate inițiativele sau motivațiile; să prezinte semne de depresie sau agresivitate; să-și piardă interesul pentru distracții sau activități obișnuite cotidiene. Stadiul de evoluție medie De-a lungul evoluției bolii, tulburările devin mai evidente și mai jenante. Pacientul atins de boala Alzheimer are dificultăți în activitățile cotidiene și poate: prezenta tulburări serioase de memorie, mai ales când e vorba să-și amintească fapte recente și nume; deveni incapabil să trăiască singur fără dificultate; deveni incapabil să-și facă menajul și drumurile obișnuite; deveni foarte dependent; prezenta halucinații și idei delirante. Stadiul evoluat Acest stadiu este caracterizat printr-o dependență și o inactivitate totală a pacientului. Tulburările de memorie sunt grave și degradarea psihică provocată de boală devine vizibilă. Pacientul poate: avea dificultăți de a se hrăni; nu poate recunoaște pe cei apropiați, prietenii sau obiectele personale; avea dificultăți de înțelegere și interpretare a evenimentelor; nu se poate regăsi pe el însuși; poate avea dificultăți de deplasare; poate prezenta incontinență urinară și de materii fecale; poate avea un comportament inadecvat în public; poate deveni obligat să folosească un scaun rulant sau să rămână la pat. Deteriorarea creierului în Alzheimer Care este cauza BA? Pentru moment, cauza bolii Azheimer este necunoscută. Boala Alzheimer nu este datorată: unei ateroscleroze; unei solicitări excesive sau insuficiente a creierului; bolilor cu transmitere sexuală; vârstei avansate; procesului normal de îmbătrânire; aluminiului sau altor metale. Exisă un tratament eficace? Da și nu. Pentru moment, nu există niciun tratament care să permită vindecarea bolii Alzheimer. Totodată, există un tratament medicamentos, ce permite obținerea unei ameliorări a simptomelor. Importantă este organizarea activităților zilnice pentru persoanele care suferă de Alzheimer și susținerea membrilor familiilor care se ocupă de acestea.