STRATEGII DE REZOLVARE ALE

CONFLICTELOR
 1) Strategie orientată spre agresivitate

• Reprezintă o tehnică ce presupune utilizarea abuzivă a puterii, încercarea de a domina

celelalte persoane implicate în conflict. Descrie o dorinţă de a-şi satisface propriile nevoi fără
a lua în considerare aşteptările, nevoile şi sentimentele celorlalţi. Cu alte cuvinte, se
maximizează interesul propriu şi se minimizează interesul celuilalt. → Pe termen scurt, forţa
poate reduce conflictul, dar efectele nu sunt favorabile pe termen lung.
 2) Strategie orientată spre evitare

• Preocupare redusă atât pentru rezultate, cât şi pentru relaţiile interpersonale. Indivizii
care adoptă aceasta soluţie se retrag din conflict, amână asumarea responsabilităţilor.
Evitarea conflictului presupune ignorarea acestuia în speranţa că va dispare de la sine.
Politica struţului — „ascunderea capului in nisip”. → Conflictul însă nu dispare, ci
rămâne în stare latentă. El poate reizbucni cu o intensitate mult mai mare.
 3) Strategie orientată spre acomodare

• Această strategie de rezolvare se întâlneşte atunci când una dintre părţi este dispusă să
satisfacă interesele celeilalte părţi, în dauna propriilor sale interese, fie pentru a obţine un
credit din partea celorlalţi, fie pentru că armonia şi stabilitatea este vitală in relaţie. → O
situaţie în care o parte este dispusă să se auto-sacrifice.
 4) Strategie orientată spre compromis

• Apare atunci când fiecare parte este dispusă să cedeze ceva, să facă unele compromisuri
necesare, prin urmare ambele părţi obţin o oarecare satisfacţie. → Compromisul este de fapt o
soluţie superficială de impăcare care presupune sacrificarea convingerilor şi uneori a
raţionalităţii.
 5) Strategie orientată spre colaborare

• Reprezintă tehnica ce presupune rezolvarea tuturor doleanţelor prin lucrul împreună şi găsirea
unor soluţii optime din care toată lumea are de câştigat. Accentul se pune pe o situaţie de tip
câştig- câştig în care se presupune că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o
situaţie mai bună. → Reprezintă singură cale de rezolvare definitivă a conflictului.
 Psihologul Deutsch Morton, identifica 6 moduri de tratare a unui conflict:
• evitarea conflictului este exprimată prin negare, refulare,
amânare continua, iar implicarea exagerată e materializată
evitarea conflictului- prin oboseală, iritabilitate, tensiune musculară şi
indispoziţie.
implicarea excesivă în
conflict

• unii oameni au tendinţa de a răspunde în mod agresiv, dominator atunci când

sunt implicaţi într-un conflict din teamă de a nu fi percepuţi că prea blânzi;
• altora le este teamă că vor fi consideraţi ostili şi, în consecinţă, sunt excesivi
de timizi;
manifestarea în mod • o atitudinea mai adecvată ar fi sprijinirea fermă a intereselor proprii şi
disponibilitatea de a lua în consideraţie interesele celuilalt;
dur-bland

• unele persoane doresc să ţină situaţia sub control şi se simt neliniştiţi atunci
când sunt ameninţaţi de necunoscut; în consecinţă, ei impun reguli rigide.
• La cealaltă extremă sunt persoanele care resping tot ceea ce este oficial
preferând aranjamente flexibile, în care regulile sunt implicite. O abordare care
manifestare în mod permite atât disciplina cât şi flexibilitate este mai constructiva decât una care
este impusă sau care respinge disciplina.
rigid-flexibil
 • modul ideal de comunicare este acela care îmbina
gândul cu afectul: gândul este susţinut de afect, iar
manifestare în mod afectul este aplicat prin gând
intelectual-emoțional

• minimalizarea seriozităţii diferendelor,

nerecunoaşterea importantei problemei poate da
exagerare față de naştere la neînţelegeri grave
minimalizare

• pentru rezolvarea unui conflict trebuie ca

persoanele implicate să fie deschise şi sincere în
comunicare, luând în considerare consecinţele
dezvăluire obligatorie- acţiunilor lor
tăinuire obligatorie
 Bibliografie
• http://www.revistadesociologie.ro/pdf-
uri/nr.5-6-
2001/SIMONA%20%20STEFANESCU%20art6.p
df