TEORIA VULNERABILITATII

Boala este inteleasa ca rezultand din raportul intre :

-

Predispozitie, teren
Factori nocovi (factori predispozanti, favorizanti, determinanti , declansatori)
Prin teren intelegem conditionarile biologice, genetice, structura caracteriala
personalitatii . Vulnerabilitatea de tip endogen e conditionata de factori genetici si
influente biologice prenatale , intranatale, postnatale.
Prin determinism genetic se creaza anumite predispozitii biologice si psihologice.
Genetic se poate transmite o fragilizare in functionarea unor sisteme endocrine si de
neurotransmitatori cerebrali, in organizarea ritmurilor cerebrale, etc.
Etiopatogenia bolilor psihice urmeaza trei directii:
- Biologica- consecinta alterarilor structurale organice cerebrale,
- Psihodinamica rezultatul unei reactivitati psihologice particulare,
- Sociologica- interactiunea negativa individ-societate.
In ultimii ani s-a validat teoria etiologiei multifactoriale a bolilor psihice generata de
interactiunea celor 4 nivele de vulnerabilitate : biologico-genetica, psihologica, cognitiva si
sociala.
Vulnerabilitatea biologico-genetica:
Determinismul genetic al bolilor psihice a fost demonstrat in studii familiale pe
gemeni si persoane adoptate, determinari de cariotip, cercetari de linkaje . In majoritatea
tulburarilor psihiatrice a fost demonstrat patternul familial , corelat neurobiochimic cu
vulnerabilitati innascute in sistemele de neurotransmisie dopaminergica , serotoninergica ,
perturbari enzimatice presinaptice si alterari ale numarului si sensibilitatii receptorilor
postsinaptici.
Vulnerabilitatea psihologica :
Din perspectiva psihologica boala psihica ar fi rezultatul interactiunii dintre factorii
psihotraumatici si structura personalitatii. Reactia patologica ar fi modalitatea de raspuns a
unei personalitati in fata unui eveniment psihotraumatic. Astfel patologia reactiva depinde de
structura personalitatii , de momentul in care evenimentul psihotraumatic actioneaza , de
intensitatea si durata psihotraumei.
Dezvoltarile patologice implica o simptomatologie stabila , un efect structurant asupra
personalitatii premorbide. Sunt de retinut din acest punct de vedere etapele critice de
dezvoltare : pubertatea , menopauza, andropauza, graviditatea.
Vulnerabilitatea cognitiva :

Deficitul cognitiv ( fie prin nedezvoltare , fie prin deteriorare ) vulnerabilizeaza

personalitatea prin imposibilitatea de cunoastere a realitatii.
Supradotarea cognitiva prezinta si ea o vulnerabilitate crescuta datorita nivelului
informational ridicat ce permite o anticipare cognitiva negativa.
Vulnerabilitatea sociala:
Vulnerabilitatea sociala a condus la aparitia notiunii de sociogeneza ce se bazeaza pe
analiza raporturilor interpersonale.
Au fost analizate disfunctionalitatile interrelationale la nivelul familiei ( ipoteza
mamei schizofrenigene ). Perturbarea raporturilor interpersonale e frecvent intalnita in
psihopatii , toxicomanii, alcoolism. E vorba de o perturbare a comunicarii , sau de o
dezorganizare a familiei .
Vulnerabilitatea la nivelul macrogrupului social se refera la :

Dezintegrarea socioculturala : patologia emigrarii sau a grupurilor etnice

marginalizate;
Situatiile conflictuale sociale (calamitati , razboi , perioade de tranzitie a vietii
sociale ) ;
Modificarea statutului sociocultural ( somaj, boala, pierderea sau lipsa
suportului social )