SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

SOCIOLOGIE
ROLUL FAMILIEI IN MODELAREA COMPORTAMENTULUI UMAN

PROFESOR COORDONATOR ELEV

BUCHERU ANCA CINCIU ANDRA MIHAELA

2022
ROLUL FAMILIEI IN MODELAREA COMPORTAMENTULUI UMAN
 Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor,ea fiind cea care raspunde
de satisfacerea trebuintelor elementare ale copilului si mai ales de protectia lui.Actiunea
educativa din familie trebuie si are intotdeauna un caracter intentional,urmarind o anumita
finalitate-formarea personalitatii copilului pentru integrarea lui in societate.
Educatia facuta de primii educatori-parintii,se rasfrange asupra tuturor laturilor copilului
in functie de particularitatile de varsta si individuale ale acestuia.
Cel mai important rol in evolutia moral-civica a copilului il au exemplele bune care
pleaca inevitabil din familie.Familia,nucleu de baza al societatii noastre,are rolul de a asigura
dezvoltarea fizica si morala a copilului.De familie depinde dirijarea judicioasa a maturizarii
psihice a copilului,dezvoltarea lui,etc.De felul in care parintii vor educa copilul in sensul unei
morale riguroase,dar suple si de felul in care vor stii sa dirijeze viata afectiva a copilului,va
depinde formarea personalitatii acestuia.De la familie copilul invata sa iubeasca munca,tara si
libertatea si sa respecte legile tarii.
Copiii trebuie educati in asa fel incat sa realizeze ca libertatea individuala nu se poate
realiza decat in cadrul libertatii colective,generale,ca munca si respectul fata de ceilalti constituie
o obligatie fundamentala a fiecarui cetatean.Pentru a-si educa bine copilul,parintii nu trebuie sa
considere niciodata ca acesta ar avea unele particularitati psihice nemodificabile,iar daca observa
unele devieride la normal ale copilului,nu trebuie sa astepte pasivi ca timpul si natura sa le
relolve.Parintii trebuie sa intervina activ,organizand,dirijand si orientand viata psihica a copilului
in cazul oricarei abateri de la normal.Exista la unii copii,din fericire foarte rar,crize morale care
pot aduce parintii la disperare.Desigur ca educatorii nu pot sta ca niste observatori pasivi fata de
asemenea cazuri.
Rolul familiei în societate
Familia este cea mai veche și mai trainică instituție relații de familie care există de multe secole.
Ce dă familia societății, găsiți mai jos:
 Familiile transmit cunoștințe și tradiții acumulate de generațiile anterioare. Când nu
exista un limbaj scris și toate cunoștințele erau transmise, după cum se spune, prin gură-n
gura, numai părinții au putut să transmită copiilor cunoștințele pe care le-au dobândit din
propria experiență. Aceștia, la rândul lor, au păstrat și au crescut aceste cunoștințe,
transmitându-le copiilor lor. Așa a progresat progresul.
 Copiii care cresc în familii sănătoase sunt mai stabili din punct de vedere emoțional și
mai echilibrați bază bună pentru dezvoltare ulterioară, ceea ce înseamnă că este puțin
probabil ca aceștia să devină vreodată periculoși din punct de vedere social. Dacă copilul
este crescut corespunzător, el, dimpotrivă, se va strădui să fie util social și să se respecte
pe sine, pe cei din jur și legile existente.
Familia este unitatea socială a societății. Dintre toate instituțiile sociale, familia este cea
mai durabilă, dar în același timp este un produs al unei anumite societăți. Stabilitatea și
utilitatea sa depind nu numai de soți, ci și de natura relațiilor sociale, bunăstarea materială, de
mediul social imediat (echipă, prieteni, rude etc.) și chiar de opinia publică. familie
modernă trece printr-o perioadă de tranziție. Vechile norme tradiționale de comportament,
natura relațiilor conjugale, relația dintre părinți și copii se schimbă.
 În prezent, există mai multe tipuri de familii: tradițional, egalitar, democratic (uneori cu
un lider ascuns), ilegitim, incomplet și complex (cu două cupluri căsătorite).
Cele mai comune astăzi sunt simple, așa-zise nuclear familii formate dintr-un cuplu cu
sau fără copii. Familiile cu două cupluri căsătorite (părinți cu copii căsătoriți) nu sunt tipice.
Familiile tinere care au trecut printr-o cale dificilă, dar independentă, sunt mai puternice.
Depășirea în comun a primelor dificultăți unește mai degrabă decât dezbină soții.
Orice familie cu drepturi depline este chemată să-și îndeplinească principalele funcții
sociale: reproductivă (fertilă), gospodărească, educațională, emoțională și psihologică.
Cea mai importantă funcție a familiei este economic, prin care familia asigură satisfacerea
nevoilor materiale ale individului. Cheltuieli mari merg la dezvoltarea fizică copiilor și să le
îmbunătățească sănătatea.
Emoțional-psihologic funcția este foarte diversă în conținut: comunicare directă între
soți și copii, asistență reciprocă, sprijin și tutelă, viața intimă a soților - toate acestea creează
un climat moral și psihologic în familie, de care depind multe lucruri și mai ales satisfacție cu
căsătoria, viața de familie.
Manifestarea relațiilor morale și emoționale în familie este diversă, dar dintre acestea se
pot evidenția pe cele care lasă amprentă asupra întregului sistem. viață de familie. Acestea
includ, în primul rând, cum ar fi respectul și stima de sine.

FORMAREA PERSONALITATII:
Parintii trebuie sa vegheze copiii lor pentru a capata un ansamblu de trasaturi morale si
intelectuale necesare formarii unei personalitati superioare.Educarea lor trebuie sa fie dirijata
spre obtinerea modificarilor de caracter favorabile unei comportari superioare individuale si
sociale.De aceea parintii trebuie sa lupte pentru ca orizontul moral si intelectual al copilului
sa fie in continua largire. Copilul nu trebuie considerat ca o statuie de bronz, care are un loc
fixat , din care nu mai poate fi schimbata. El trebuie sa fie activ si adaptabil , iar parintii au
datoria permanenta de a-l face sa progreseze, sa se perfectioneze si sa-si mareasca valoarea
umana. Formarea personalitatii la copil este dependenta de inteligenta lui, de gusturile si
elanurile lui, de instructajul primit anterior.
Personalitatea copilului incepe sa se contureze dupa varsta de doi ani. Este varsta la care
copilul incepe sa perceapa si sa fie atent la ceea ce se petrece in jurul lui. Dupa varsta de trei
ani, atentia si perceptia sunt mai active decat in trecut. Copilul incearca sa faca mici treburi.
Vorbirea devine mai completa. Copilul face usor propozitii.Parintii trebuie sa-l incurajeze si
sa-l indemne sa se supuna unor obligatiuni individuale : sa nu-si murdareasca hainele, sa
manance singur si pe cat se poate mai ordonat, sa aseze dupa utilizare, jucariile la locul lor.
Trebuie plimbat in jurul casei si facut sa observe curtea si animalele vecinilor. Trebuie sa se
familiarizeze cu oamenii care vin in casa.

TEORIA PSIHOLOGICA A COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORULUI

Conform teoriei psihanalitice a lui Sigmund Freud, se prezumă că persoanacare posedă
unele traumatisme psihologice la o vârstă majoră, le-a dobândit întimpul copilăriei.
Spre exemplu, dacă părintele a avut un comportament indiferentfață de copil, atunci acesta nu va
înțelege normele morale, ci din contra va avea uncomportament primitiv care-l va domina. Mai
târziu, probabil, copilul nu va aveasuficientă compasiune față de ceilalți, nu va fi receptiv la
problemele altora, poatesuferi de incapacitatea de a-și controla emoțiile, acționând agresiv. Drept
urmare,comportamentul infracțional devine o ieșire a sentimentelor agresive și antisociale.
D. Bowley, G. Sullivan și C. Horney consideră, că problema comportamentulanormal al
copilului constă în faptul, că acesta a dispus cândva de un deficit decontact emoțional, o
comunicare caldă între el și părinți.
La fel și Frederick Skinner a tras atenție asupra rolului familiei încomportamentul deviant
al copilului. Acesta afirma, că devianța este rezultatulînvățării, care este consolidat de un set de
factori parveniți din mediul persoanei.Respectiv, vorbim despre faptul că, dacă părinții au
înconjurat copilul cu afecțiune,grijă, i-au oferit o educație bună, atunci acesta va crește cel mai
probabil o persoană demnă și respectabilă. Și din contra, atunci când copilul a crescut într-
ofamilie social vulnerabilă, în care părinții nu munceau, erau dispuși la
consumareaalcoolului sau drogurilor, iar principalele metode sau mijloace de educare aacestuia
erau înjurăturile sau bătăile, cel mai probabil acest copil va face parte dinrândurile delincvenților
minori