Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Nursing

Procesul de nursing si etapele lui

Profesor coordonator: Elev:

2021

Ce este un plan de nursing?

 Planul de nursing constituie un mijloc de comunicare a informatiilor pentru toate
persoanele implicate în îngijirea pacientului, o documentație referitoare la intervențiile
planificate pentru pacient.
Planul de nursing (planul de îngrijire) reprezintă documentul principal al asistentului
medical în rolul său de prestator de servicii de sănătate.

Cum se face planul de nursing?

Conceperea planului de nursing este un demers laborios care necesită cunoștințe,

priceperi şi atitudini corespunzătoare şi chiar dacă se bazează pe o schemă prestabilită,
rămâne un act individual care înseamnă în primul rând, creativitate.

Activități pe care trebuie să le desfășoare asistentul medical în procesul de nursing

• colectarea informatiilor;
• verificarea datelor;
• stabilirea profilului pacientului;
• interpretarea datelor;
• elaborarea diagnosticului de nursing;
• stabilirea prioritatilor;
• stabilirea obiectivelor;
• selectarea strategiilor de nursing;
• intocmirea planului de nursing.

Fazele procesului de nursing pentru întocmirea planului de nursing

Activităţi – etape

 De culegere a datelor.

 De analizare si interpretare a datelor – de identificare a problemelor de îngrijire, a

nevoilor pacientului si stabilirea diagnosticului de nursing.

 De planificare a îngrijirilor, cu:

– fixarea scopurilor şi obiectivelor;
– determinarea intervenţiilor privind îngrijirile.

 De aplicare în practică a planului de nursing.

 De evaluare a rezultatelor, a eficienţei îngrijirilor acordate în mod sistematic.

Culegerea datelor pentru planul de nursing

• este prima etapă în care asistenta medicală în mod sistematic, culege informaţiile necesare
despre pacient, le ordoneaza in functie de sursa, de factorul de timp si de factorul de gravitate,
apoi organizează şi înregistrează datele culese.
 Datele se pot clasifica in doua mari categorii:
• date obiective, prezinta o oarecare standardizare, sunt observabile, eventual masurabile
(temperatura, puls, tensiune arterială, cianoza, dispnee, varsaturi)
• date subiective, sunt datele percepute de pacient si descrise de acesta (durere, ameteli,
greata, anxietatea, disconfortul fizic).

2.Datele se mai clasifica in:

• date relative stabile = nume, prenume, varsta, sex, starea civila, obiceiuri personale
(alimentatie, ritmul de viata), antecedente legate de sanatate( APF, APP, AHC), grupă
sanguine, Rh, deficite senzoriale ( hipoacuzie, mutism), proteze (dentare, de picior, de mana),
reactii alergice (penicilina, medicamente), reteaua de sustinere a pacientului (rude, nr. de
telefon).
• date variabile = ele sunt in dinamica (se schimba) si necesita o permanenta reevaluare din
partea nursei. Sunt date despre temperatura, tensiune arteriala, puls, frecventa respiratorie,
apetit, eliminarea, somnul, miscarea, reactii alergice, inflamatii, infectii, durere, oboseala,
reactii la tratamente administrate, religia de care apartine pacientul in masura in care afecteaza
actul de nursing.

Diagnosticul de nursing
Analiza și interpretarea datelor
Interpretarea datelor este un proces mental, împărţit în 2 faze:
• examinarea datelor culese şi interpretarea lor;
• enunţarea unei judecăţi clinice privind semnificaţia situaţiei analizate;
Prima fază constă în stabilirea unei legături între faptele observate şi compararea lor cu
datele ştiinţifice în încercarea de a le explica, acest fapt permite asistentei medicale sa
formuleze o problemă:
– pacientul are dificultăţi care-l afectează şi risca să-i modifice starea de sănătate;
– care este sursa de dificultate, în cazul problemei aflate.
In faza a doua, enunţarea judecăţii clinice conduce asistenta medicală la concluzia că:
– pacientul este capabil să utilizeze propriile resurse;
– pacientul prezintă o problemă de îngrijire, parţială sau totală.
Diagnosticul de nursing (sau diagnosticul de îngrijire) este o problemă de sănătate
actuală sau potenţială, pe care asistentele medicale, în virtutea educaţiei şi experienţei lor,
sunt capabile şi calificate să o trateze.

Formularea diagnosticului de nursing

• diagnosticul cuprinde 3 părţi – se utilizează formula:

P = problema de sănătate, de dependenţă;

E = etiologia sau cauza;
S = manifestari de dependenta (semne/simptome).
Exemplu:
DgN=PES
– diagnostic medical = sarcină
– diagnostic de îngrijiri:
– P = alterarea confortului;
– E = din cauza creşterii estrogenilor, scăderii motilitatii gastrice, scăderii glicemiei;
– S = manifestată prin greţuri şi vărsături

Problema de dependență (P)

Problema de dependența se defineşte ca fiind o dificultate trăită de o persoană, un

comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii sau satisfacerii nevoilor sale.
Problema de dependență NU înseamnă diagnosticul medical. Exemplu: un pacient
cu pielonefrită acută (diagnosticul medical) are dificultate în a elimina adecvat (problema de
dependență).
Problema de dependență trebuie identificată pe baza celor 14 nevoi fundamentale ale
Virginiei Henderson.

Etiologia – cauza sau sursa de dificultate (E)

Sursa de dificultate este un obstacol in satisfacerea uneia sau mai multor nevoi.

Cauzele pot fi de natura fizica, psihica, intrinseca, extrinseca , de natura psiho-socio-
culturala , lipsa cunoasterii.
Etiologia/Cauza/Sursa de dificultate este sursa problemei de dependență.
Legarea problemei de dependenta de etiologie (sursa de dificultate) se face prin
cuvintele “ din cauza de” , “din cauza ca” , “ legat de” .

Manifestări de dependență (S)

Manifestările de dependență (semne și simptome) sunt semne observabile ale

incapacităţii de menţinere a sănătăţii, de satisfacerea a nevoilor fundamentale (nu-şi
efectuează îngrijirile igienice, nu comunică cu membrii echipei de sănătate, nu respectă
regimul dietetic, etc.).

Intervenții – Îngrijiri

Planificarea îngrijirilor implica determinarea intervenţiilor asistentei medicale pentru

diagnostice specifice care vor duce la obţinerea rezultatelor dorite.
Tipuri de intervenţii nursing:
1. Acţiuni independente
– asista pacientul din proprie initiativa , temporar sau definitiv;
Exemple :
*ingrijiri de confort, atunci cand pacientul nu-si poate indepli independent anumite functii;
*stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si apartinatorii acesteia;
*asculta pacientul, il sustine , ii transmite informatii si invataminte, lui si apartinatorilor;
*este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de viata
si sănătate;
*observa la pacient modificarile produse de boala sau tratament si le transmite medicului.
– se bazează pe diagnosticul nursing;
– se înscriu în planul de îngrijire;
– sunt autonome, proprii asistentei medicale.
2. Acţiuni interdependente
Sunt acţiuni întreprinse de asistentul medical în colaborare cu alţi membri ai echipei de
îngrijire. De exemplu, în procesul de educaţie pentru sănătate, asistentul medical participă
alături de psiholog şi dietetician la educarea pacientului.
3. Acţiuni dependente (delegate)
Se referă la rolul delegat al asistentului medical.
De exemplu:
– administrarea medicamentelor;
– tratamentele medicale.
Intervenţia dependentă nu trebuie să conducă spre o execuţie “oarbă” a unor ordine,
fără discernământ, ci spre o execuţie supusă judecăţii, ca un exerciţiu critic, de
înţelepciune, despre ce, cum, cât de mult, în ce manieră?
Este insa foarte important ca interventia sa fie formulata clar si precis :
– cui sa se adreseze actiunea ( pacientului );
– natura actiunii , actiunea fiind observabila;
– precizarea orarului actiunii .
Fiecare plan de nursing va fi competat cu intervenții constante si elemente de
supravegheat.
Interventii constante: exemplu – asezarea unui recipient cu apa langa pacient ca sa se
poata hidrata.
Elemente de supravegheat: comportamentul, reactii la medicamente (reactii
alergice), functii vitale (respiratie, puls ,T.A, temperatura), starea generală.

Scopul planului de nursing și a procesului de îngrijire

Principalele raţiuni pentru care este necesară utilizarea procesului nursing:
1. Oferă o excelentă metodă de organizare a îngrijirii, atât individual, pentru fiecare persoană
în parte, cât şi a îngrijirii grupurilor sociale, punând accentul pe nevoile acestora;
2. Sporeşte continuu interacţiunea dintre asistentul medical şi client şi facilitează colaborarea
cu alte persoane implicate în procesul de îngrijire;
3. încurajează participarea activă a pacientului la propria îngrijire (pacientul devine membru
al echipei);
4.Promovează calitatea şi eficienţa actului de îngrijire.