Planul de nursing (planul de îngrijire) reprezintă documentul principal al asistentului

medical în rolul său de prestator de servicii de sănătate.

Planul de nursing constituie un mijloc de comunicare a informatiilor pentru toate persoanele

implicate în îngijirea pacientului, o documentație referitoare la intervențiile planificate pentru
pacient.

Planul de nursing sau planul de îngrijire este o metodă sistemică, logică, de organizare si
desfășurare a îngrijirilor, de identificare, diagnosticare şi soluționare a problemelor de
dependență, formulând un plan de intervenție și evaluând eficiența acestui plan, în urma
implementării lui.

Acesta permite asistentei medicale să pună un diagnostic de nursing și să trateze răspunsurile

umane în faţa îmbolnăvirii şi la boală;

Conceperea planului de nursing este un demers laborios care necesită cunoștințe, priceperi şi
atitudini corespunzătoare şi chiar dacă se bazează pe o schemă prestabilită, rămâne un act
individual care înseamnă în primul rând, creativitate.

Elaborarea unui plan de nursing pare un lucru destul de sofisticat, iar acest lucru pune deseori
probleme elevilor puși în fața unei astfel de cerințe. Cum elaborăm un plan de nursing pentru
un pacient? Care sunt pașii, ce teme trebuie să atingem și care ar trebui să fie structura?
Clarificam aceste aspecte în articolul de mai jos.

Activități pe care trebuie să le desfășoare asistentul medical în procesul de

nursing

• colectarea informatiilor;
• verificarea datelor;
• stabilirea profilului pacientului;
• interpretarea datelor;
• elaborarea diagnosticului de nursing;
• stabilirea prioritatilor;
• stabilirea obiectivelor;
• selectarea strategiilor de nursing;
• intocmirea planului de nursing.

Fazele procesului de nursing pentru întocmirea planului de nursing

Activităţi – etape

 De culegere a datelor.
 De analizare si interpretare a datelor – de identificare a problemelor de îngrijire, a
nevoilor pacientului si stabilirea diagnosticului de nursing.
 De planificare a îngrijirilor, cu:
– fixarea scopurilor şi obiectivelor;
– determinarea intervenţiilor privind îngrijirile.
 De aplicare în practică a planului de nursing.
 De evaluare a rezultatelor, a eficienţei îngrijirilor acordate în mod sistematic.
Culegerea datelor pentru planul de nursing

• este prima etapă în care asistenta medicală în mod sistematic, culege informaţiile necesare
despre pacient, le ordoneaza in functie de sursa, de factorul de timp si de factorul de gravitate,
apoi organizează şi înregistrează datele culese.

1. Datele se pot clasifica in doua mari categorii:

• date obiective, prezinta o oarecare standardizare, sunt observabile, eventual masurabile

(temperatura, puls, tensiune arterială, cianoza, dispnee, varsaturi)

• date subiective, sunt datele percepute de pacient si descrise de acesta (durere, ameteli,
greata, anxietatea, disconfortul fizic).

2.Datele se mai clasifica in:

• date relative stabile = nume, prenume, varsta, sex, starea civila, obiceiuri personale
(alimentatie, ritmul de viata), antecedente legate de sanatate( APF, APP, AHC), grupă
sanguine, Rh, deficite senzoriale ( hipoacuzie, mutism), proteze (dentare, de picior, de mana),
reactii alergice (penicilina, medicamente), reteaua de sustinere a pacientului (rude, nr. de
telefon).

• date variabile = ele sunt in dinamica (se schimba) si necesita o permanenta reevaluare din
partea nursei. Sunt date despre temperatura, tensiune arteriala, puls, frecventa respiratorie,
apetit, eliminarea, somnul, miscarea, reactii alergice, inflamatii, infectii, durere, oboseala,
reactii la tratamente administrate, religia de care apartine pacientul in masura in care afecteaza
actul de nursing.

Diagnosticul de nursing

Analiza și interpretarea datelor

Interpretarea datelor este un proces mental, împărţit în 2 faze:

• examinarea datelor culese şi interpretarea lor;

• enunţarea unei judecăţi clinice privind semnificaţia situaţiei analizate;

Prima fază constă în stabilirea unei legături între faptele observate şi compararea lor cu datele
ştiinţifice în încercarea de a le explica, acest fapt permite asistentei medicale sa formuleze o
problemă:

– pacientul are dificultăţi care-l afectează şi risca să-i modifice starea de sănătate;
– care este sursa de dificultate, în cazul problemei aflate.

In faza a doua, enunţarea judecăţii clinice conduce asistenta medicală la concluzia că:
– pacientul este capabil să utilizeze propriile resurse;
– pacientul prezintă o problemă de îngrijire, parţială sau totală.
Diagnosticul de nursing (sau diagnosticul de îngrijire) este o problemă de sănătate actuală
sau potenţială, pe care asistentele medicale, în virtutea educaţiei şi experienţei lor, sunt
capabile şi calificate să o trateze.

Asistentele medicale trebuie să fie capabile să pună un diagnostic de nursing (diagnostic de

îngrijire) la relatările pacientului, despre starea sa, apoi să planifice îngrijirea potrivită;
asistentele medicale cunosc şi compară diagnosticul medical şi diagnosticul de nursing.

Formularea diagnosticului de nursing

• diagnosticul cuprinde 3 părţi – se utilizează formula:

P = problema de sănătate, de dependenţă;

E = etiologia sau cauza;
S = manifestari de dependenta (semne/simptome).

Exemplu:

DgN=PES
– diagnostic medical = sarcină
– diagnostic de îngrijiri:

– P = alterarea confortului;

– E = din cauza creşterii estrogenilor, scăderii motilitatii gastrice, scăderii glicemiei;

– S = manifestată prin greţuri şi vărsături.

Problema de dependență (P)

Problema de dependență se defineşte ca fiind o dificultate trăită de o persoană, un

comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii sau satisfacerii nevoilor sale.

Termenii care arată o schimbare în starea de sănătate şi frecvent folosiţi în formularea

problemei sunt următorii = alterare, diminuare, dificultate, deficit, refuz, incapacitate .

Atenție! Problema de dependență NU înseamnă diagnosticul medical. Exemplu: un

pacient cu pielonefrită acută (diagnosticul medical) are dificultate în a elimina adecvat
(problema de dependență).

Problema de dependență trebuie identificată pe baza celor 14 nevoi fundamentale ale

Virginiei Henderson.

Pentru aflarea problemelor de dependență, se identifică nevoile fundamentale afectate de

boală. Problema de dependență este modul în care nevoia este afectată (Exemplu: nevoia de a
elimina – dificultate în a elimina adecvat).
Exemple de probleme de dependență pe baza celor 14 nevoi fundamentale

Etiologia – cauza sau sursa de dificultate (E)

Sursa de dificultate este un obstacol in satisfacerea uneia sau mai multor nevoi. Cauzele pot
fi de natura fizica, psihica, intrinseca, extrinseca , de natura psiho-socio-culturala , lipsa
cunoasterii.

Etiologia/Cauza/Sursa de dificultate este sursa problemei de dependență.

Legarea problemei de dependenta de etiologie (sursa de dificultate) se face prin cuvintele “

din cauza de” , “din cauza ca” , “ legat de” .

Identificarea exactă a cauzei ajută asistenta medicală să selecteze intervenţiile potrivite,

pentru obţinerea rezultatelor dorite.

Manifestări de dependență (S)

Manifestările de dependență (semne și simptome) sunt semne observabile ale incapacităţii

de menţinere a sănătăţii, de satisfacerea a nevoilor fundamentale (nu-şi efectuează îngrijirile
igienice, nu comunică cu membrii echipei de sănătate, nu respectă regimul dietetic, etc.).

Manifestările de dependență reprezintă caracteristici definitorii legate de dovada care sprijină

identificarea problemei. Caracteristicile definitorii sunt fie observate de asistentă, fie declarate
de pacient sau de familie; sunt organizate în grupuri sau modele de informaţii semnificative,
care atenţionează asistenta medicală asupra posibilităţii existentei unei probleme de sănătate
actuale/potenţiale la pacient.
De obicei, prezenţa a 2-3 caracteristici definitorii confirmă un diagnostic de îngrijire.
PES – Enunţul întreg

• este următorul = problema de sănătate determinată de etiologie manifestată prin manifestari

de dependentă.

• indiferent că este o problemă clinică sau un diagnostic de nursing, enunţul trebuie făcut de o
manieră precisă:

Care este dificultatea şi manifestările sale ?

Care este etiologia şi factorii favorizanţi ?

Expresiile „în legătura”, „datorat”, „cauzat”, permit stabilirea unei selecţii între
manifestarea problemei şi originea sa.

• problema va trebui să fie bine delimitată.

• este important să formulăm cauza (etiologia) şi apoi să alegem intervenţia în consecinţă.
• este o eroare ca în planul de îngrijire, să nu fie scris diagnosticul de nursing; planul va
cuprinde însă, întotdeauna şi diagnosticul medical.
Exemplu: Dispnee datorată obstrucției nazale manifestată prin respirație șuierătoare.

Intervenții – Îngrijiri

Planificarea îngrijirilor implica determinarea intervenţiilor asistentei medicale pentru

diagnostice specifice care vor duce la obţinerea rezultatelor dorite.

Tipuri de intervenţii nursing:

1. Acţiuni independente

– asista pacientul din proprie initiativa , temporar sau definitiv;

Exemple :
*ingrijiri de confort, atunci cand pacientul nu-si poate indepli independent anumite functii;
*stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si apartinatorii acesteia;
*asculta pacientul, il sustine , ii transmite informatii si invataminte, lui si apartinatorilor;
*este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de viata
si sănătate;
*observa la pacient modificarile produse de boala sau tratament si le transmite medicului.

– se bazează pe diagnosticul nursing;

– se înscriu în planul de îngrijire;

– sunt autonome, proprii asistentei medicale.

2. Acţiuni interdependente

Sunt acţiuni întreprinse de asistentul medical în colaborare cu alţi membri ai echipei de

îngrijire. De exemplu, în procesul de educaţie pentru sănătate, asistentul medical participă
alături de psiholog şi dietetician la educarea pacientului.

3. Acţiuni dependente (delegate)

Se referă la rolul delegat al asistentului medical.

De exemplu:
– administrarea medicamentelor;
– tratamentele medicale.

Intervenţia dependentă nu trebuie să conducă spre o execuţie “oarbă” a unor ordine, fără
discernământ, ci spre o execuţie supusă judecăţii, ca un exerciţiu critic, de înţelepciune,
despre ce, cum, cât de mult, în ce manieră?

Este insa foarte important ca interventia sa fie formulata clar si precis :

– cui sa se adreseze actiunea ( pacientului );

– natura actiunii , actiunea fiind observabila;
– precizarea orarului actiunii .

Fiecare plan de nursing va fi competat cu intervenții constante si elemente de supravegheat.

Interventii constante: exemplu – asezarea unui recipient cu apa langa pacient ca sa se poata
hidrata.

Elemente de supravegheat: comportamentul, reactii la medicamente (reactii alergice),

functii vitale (respiratie, puls ,T.A, temperatura), starea generală.

Exemple de îngrijiri acordate de asistentul medical

Evaluarea îngrijirilor

Evaluarea este aprecierea schimbărilor survenite în starea de sănătate a clientului în relaţie cu

scopul propus, ca rezultat al intervenţiilor asistentului medical.

Evaluarea este totdeauna considerată, în termeni de specialitate, CUM anume a răspuns

pacientul după implementarea planului de acţiune.

Planul de nursing (de îngrijire) – Completarea planului

Planul de nursing trebuie să îndeplinească următoarele puncte:

• să ofere un ghid detaliat de îngrijire;

• să fie individualizat şi personalizat;
• să promoveze activităţi bazate pe principii ştiinţifice şi pe procese sistematice de rezolvare;
• să garanteze continuitatea îngrijirilor;
• să coordoneze eforturile tuturor membrilor echipei de îngrijire;
• să implice participarea individuală a pacientului;
• să schiţeze un program de educaţie sanitară atât individual, pentru pacient, cât şi pentru
aparţinători;
• să asigure un plan adecvat pentru îngrijirea pacientului după externare.

Schema unui plan de nursing

Cum se completează planul de nursing

Planul de nursing este un document legal în care se înregistrează acţiunile şi rezultatele

îngrijirilor aplicate.

Planul de nursing trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

• să fie corect;
• să fie complet;
• să fie concis;
• să fie lizibil;
• să fie confidenţial;
• să fie accesibil;
• să fie pe înţeles;
• să fie înregistrat pe un formular;
• să prezinte date înregistrate cronologic;
• să fie continuu, fără spaţii libere;
• spaţiile libere să fie haşurate, datate şi semnate;
• corecţiile să fie datate şi semnate;
• nu sunt permise ştersături;
• adăugirile sunt înscrise ca amendamente;
• dacă apar erori, vor fi haşurate datate şi semnate;
• documentele sunt scrise cu tuş negru sau sunt tipărite;
• vor fi folosite numai abrevieri consacrate;
• toate intrările să fie datate şi semnate de autor;
• persoana care semnează fiecare intrare este responsabilă pentru aceasta.

Scopul planului de nursing și a procesului de îngrijire

Principalele raţiuni pentru care este necesară utilizarea procesului nursing:

1. Oferă o excelentă metodă de organizare a îngrijirii, atât individual, pentru fiecare persoană
în parte, cât şi a îngrijirii grupurilor sociale, punând accentul pe nevoile acestora;

2. Sporeşte continuu interacţiunea dintre asistentul medical şi client şi facilitează colaborarea

cu alte persoane implicate în procesul de îngrijire;

3. încurajează participarea activă a pacientului la propria îngrijire (pacientul devine membru

al echipei);

4.Promovează calitatea şi eficienţa actului de îngrijire.