PLANUL DE NURSING

Planul de nursing (planul de îngrijire) reprezintă documentul principal

al asistentului medical în rolul său de prestator de servicii de sănătate.

Planul de nursing constituie un mijloc de comunicare a informatiilor pentru

toate persoanele implicate în îngijirea pacientului, o documentație referitoare la
intervențiile planificate pentru pacient.

Planul de nursing sau planul de îngrijire este o metodă sistemică, logică, de

organizare si desfășurare a îngrijirilor, de identificare, diagnosticare şi soluționare
a problemelor de dependență, formulând un plan de intervenție și evaluând
eficiența acestui plan, în urma implementării lui.
Acesta permite asistentei medicale să pună un diagnostic de nursing și să trateze
răspunsurile umane în faţa îmbolnăvirii şi la boală;

Conceperea planului de nursing este un demers laborios care necesită

cunoștințe, priceperi şi atitudini corespunzătoare şi chiar dacă se bazează pe
o schemă prestabilită, rămâne un act individual care înseamnă în primul rând,
creativitate.

1
Activități pe care trebuie să le desfășoare asistentul medical în procesul de nursing
• colectarea informatiilor;
• verificarea datelor;
• stabilirea profilului pacientului;
• interpretarea datelor;
• elaborarea diagnosticului de nursing;
• stabilirea prioritatilor;
• stabilirea obiectivelor;
• selectarea strategiilor de nursing;
• intocmirea planului de nursing.

FAZELE PROCESULUI DE NURSING PENTRU ÎNTOCMIREA PLANULUI

DE NURSING

Activităţi – etape
 De culegere a datelor.
 De analizare si interpretare a datelor – de identificare a problemelor de
îngrijire, a nevoilor pacientului si stabilirea diagnosticului de nursing.
 De planificare a îngrijirilor, cu:
 – fixarea scopurilor şi obiectivelor;
 – determinarea intervenţiilor privind îngrijirile.

 De aplicare în practică a planului de nursing.

 De evaluare a rezultatelor, a eficienţei îngrijirilor acordate în mod

sistematic.

2
CULEGEREA DATELOR PENTRU PLANUL DE NURSING

• este prima etapă în care asistenta medicală în mod sistematic, culege informaţiile
necesare despre pacient, le ordoneaza in functie de sursa, de factorul de timp si de
factorul de gravitate, apoi organizează şi înregistrează datele culese.

Datele se pot clasifica in doua mari categorii:

1. Date obiective, prezinta o oarecare standardizare, sunt observabile, eventual

masurabile (temperatura, puls, tensiune arterială, cianoza, dispnee, varsaturi)
2. Date subiective, sunt datele percepute de pacient si descrise de acesta (durere,
ameteli, greata, anxietatea, disconfortul fizic).

Datele se mai clasifica in:

• date relative stabile = nume, prenume, varsta, sex, starea civila, obiceiuri
personale (alimentatie, ritmul de viata), antecedente legate de sanatate( APF, APP,
AHC), grupă sanguine, Rh, deficite senzoriale ( hipoacuzie, mutism), proteze
(dentare, de picior, de mana), reactii alergice (penicilina, medicamente), reteaua
de sustinere a pacientului (rude, nr. de telefon).
• date variabile = ele sunt in dinamica (se schimba) si necesita o permanenta
reevaluare din partea nursei. Sunt date despre temperatura, tensiune arteriala, puls,
frecventa respiratorie, apetit, eliminarea, somnul, miscarea, reactii alergice,
inflamatii, infectii, durere, oboseala, reactii la tratamente administrate, religia de
care apartine pacientul in masura in care afecteaza actul de nursing.

3
DIAGNOSTICUL DE NURSING

Analiza și interpretarea datelor

Interpretarea datelor este un proces mental, împărţit în 2 faze:

• examinarea datelor culese şi interpretarea lor;
• enunţarea unei judecăţi clinice privind semnificaţia situaţiei analizate;

Prima fază constă în stabilirea unei legături între faptele observate şi compararea
lor cu datele ştiinţifice în încercarea de a le explica, acest fapt permite asistentei
medicale sa formuleze o problemă:

– pacientul are dificultăţi care-l afectează şi risca să-i modifice starea de sănătate;

– care este sursa de dificultate, în cazul problemei aflate.

In faza a doua, enunţarea judecăţii clinice conduce asistenta medicală la concluzia

că:
– pacientul este capabil să utilizeze propriile resurse;
– pacientul prezintă o problemă de îngrijire, parţială sau totală.

Diagnosticul de nursing (sau diagnosticul de îngrijire) este o problemă de sănătate

actuală sau potenţială, pe care asistentele medicale, în virtutea educaţiei şi
experienţei lor, sunt capabile şi calificate să o trateze.

4
Asistentele medicale trebuie să fie capabile să pună un diagnostic de nursing
(diagnostic de îngrijire) la relatările pacientului, despre starea sa, apoi să planifice
îngrijirea potrivită; asistentele medicale cunosc şi compară diagnosticul medical
şi diagnosticul de nursing.

Formularea diagnosticului de nursing

• diagnosticul cuprinde 3 părţi – se utilizează formula:

P = problema de sănătate, de dependenţă;

E = etiologia sau cauza;
S = manifestari de dependenta (semne/simptome).

Exemplu:
DgN=PES
– diagnostic medical = sarcină
– diagnostic de îngrijiri:
– P = alterarea confortului;
– E = din cauza creşterii estrogenilor, scăderii motilitatii gastrice, scăderii
glicemiei;
– S = manifestată prin greţuri şi vărsături.

5
PROBLEMA DE DEPENDENȚĂ (P)

Problema de dependență se defineşte ca fiind o dificultate trăită de o persoană, un

comportament sau o atitudine nefavorabilă sănătăţii sau satisfacerii nevoilor sale.
Termenii care arată o schimbare în starea de sănătate şi frecvent folosiţi în
formularea problemei sunt următorii = alterare, diminuare, dificultate, deficit,
refuz, incapacitate .

Atenție! Problema de dependență NU înseamnă diagnosticul medical. Exemplu:

un pacient cu pielonefrită acută (diagnosticul medical) are dificultate în a elimina
adecvat (problema de dependență).

Problema de dependență trebuie identificată pe baza celor 14 nevoi fundamentale

ale Virginiei Henderson.
Pentru aflarea problemelor de dependență, se identifică nevoile
fundamentale afectate de boală. Problema de dependență este modul în care
nevoia este afectată (Exemplu: nevoia de a elimina – dificultate în a elimina
adecvat).

Etiologia – cauza sau sursa de dificultate (E)

Sursa de dificultate este un obstacol in satisfacerea uneia sau mai multor nevoi.
Cauzele pot fi de natura fizica, psihica, intrinseca, extrinseca , de natura psiho-
socio-culturala , lipsa cunoasterii.
Etiologia/Cauza/Sursa de dificultate este sursa problemei de dependență.

6
Legarea problemei de dependenta de etiologie (sursa de dificultate) se face prin
cuvintele “ din cauza de” , “din cauza ca” , “ legat de” .
Identificarea exactă a cauzei ajută asistenta medicală să selecteze intervenţiile
potrivite, pentru obţinerea rezultatelor dorite.

Manifestări de dependență (S)

Manifestările de dependență (semne și simptome) sunt semne observabile ale
incapacităţii de menţinere a sănătăţii, de satisfacerea a nevoilor fundamentale (nu-
şi efectuează îngrijirile igienice, nu comunică cu membrii echipei de sănătate, nu
respectă regimul dietetic, etc.).
Manifestările de dependență reprezintă caracteristici definitorii legate de dovada
care sprijină identificarea problemei. Caracteristicile definitorii sunt fie observate
de asistentă, fie declarate de pacient sau de familie; sunt organizate în grupuri sau
modele de informaţii semnificative, care atenţionează asistenta medicală asupra
posibilităţii existentei unei probleme de sănătate actuale/potenţiale la pacient.
De obicei, prezenţa a 2-3 caracteristici definitorii confirmă un diagnostic de
îngrijire.

INTERVENȚII – ÎNGRIJIRI

Planificarea îngrijirilor implica determinarea intervenţiilor asistentei medicale

pentru diagnostice specifice care vor duce la obţinerea rezultatelor dorite.

Tipuri de intervenţii nursing:

1. Acţiuni independente (proprii)
– asista pacientul din proprie initiativa, temporar sau definitiv;
7
Exemple :
*ingrijiri de confort, atunci cand pacientul nu-si poate indepli independent
anumite functii;
*stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si apartinatorii acesteia;
*asculta pacientul, il sustine , ii transmite informatii si invataminte lui si
apartinatorilor;
*este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai
bune de viata si sănătate;
*observa la pacient modificarile produse de boala sau tratament si le transmite
medicului.
– se bazează pe diagnosticul nursing;

– se înscriu în planul de îngrijire;

– sunt autonome, proprii asistentei medicale.

2. Acţiuni interdependente
Sunt acţiuni întreprinse de asistentul medical în colaborare cu alţi membri ai
echipei de îngrijire. De exemplu, în procesul de educaţie pentru sănătate,
asistentul medical participă alături de psiholog şi dietetician la educarea
pacientului.

3. Acţiuni dependente (delegate)

Se referă la rolul delegat al asistentului medical.
De exemplu:

8
– administrarea medicamentelor;
– tratamentele medicale.
Intervenţia dependentă nu trebuie să conducă spre o execuţie “oarbă” a unor
ordine, fără discernământ, ci spre o execuţie supusă judecăţii, ca un exerciţiu
critic, de înţelepciune, despre ce, cum, cât de mult, în ce manieră?

Este insa foarte important ca interventia sa fie formulata clar si precis :

– cui sa se adreseze actiunea ( pacientului );

– natura actiunii , actiunea fiind observabila;

– precizarea orarului actiunii .

Fiecare plan de nursing va fi completat cu intervenții constante si elemente de

supravegheat.
Interventii constante: exemplu – asezarea unui recipient cu apa langa pacient ca sa
se poata hidrata.
Elemente de supravegheat: comportamentul, reactii la medicamente (reactii
alergice), functii vitale (respiratie, puls ,T.A, temperatura), starea generală.

EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR
Evaluarea este aprecierea schimbărilor survenite în starea de sănătate a clientului
în relaţie cu scopul propus, ca rezultat al intervenţiilor asistentului medical.
Evaluarea este totdeauna considerată, în termeni de specialitate, CUM anume a
răspuns pacientul după implementarea planului de acţiune.

9
PLANUL DE NURSING (DE ÎNGRIJIRE) – COMPLETAREA PLANULUI

Planul de nursing trebuie să îndeplinească următoarele puncte:

• să ofere un ghid detaliat de îngrijire;
• să fie individualizat şi personalizat;
• să promoveze activităţi bazate pe principii ştiinţifice şi pe procese sistematice de
rezolvare;
• să garanteze continuitatea îngrijirilor;
• să coordoneze eforturile tuturor membrilor echipei de îngrijire;
• să implice participarea individuală a pacientului;
• să schiţeze un program de educaţie sanitară atât individual, pentru pacient, cât şi
pentru aparţinători;
• să asigure un plan adecvat pentru îngrijirea pacientului după externare.

SCHEMA UNUI PLAN DE NURSING

Planul de nursing este un document legal în care se înregistrează acţiunile şi

rezultatele îngrijirilor aplicate.
Planul de nursing trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

• să fie corect;
• să fie complet;
• să fie concis;
• să fie lizibil;
• să fie confidenţial;
• să fie accesibil;

10
• să fie pe înţeles;
• să fie înregistrat pe un formular;
• să prezinte date înregistrate cronologic;
• să fie continuu, fără spaţii libere;
• spaţiile libere să fie haşurate, datate şi semnate;
• corecţiile să fie datate şi semnate;
• nu sunt permise ştersături;
• adăugirile sunt înscrise ca amendamente;
• dacă apar erori, vor fi haşurate datate şi semnate;
• documentele sunt scrise cu tuş negru sau sunt tipărite;
• vor fi folosite numai abrevieri consacrate;
• toate intrările să fie datate şi semnate de autor;
• persoana care semnează fiecare intrare este responsabilă pentru aceasta.

SCOPUL PLANULUI DE NURSING ȘI A PROCESULUI DE ÎNGRIJIRE

Principalele raţiuni pentru care este necesară utilizarea procesului nursing:
1. Oferă o excelentă metodă de organizare a îngrijirii, atât individual, pentru
fiecare persoană în parte, cât şi a îngrijirii grupurilor sociale, punând accentul pe
nevoile acestora;

2. Sporeşte continuu interacţiunea dintre asistentul medical şi client şi facilitează

colaborarea cu alte persoane implicate în procesul de îngrijire;

3. Incurajează participarea activă a pacientului la propria îngrijire (pacientul

devine membru al echipei);

11
4.Promovează calitatea şi eficienţa actului de îngrijire.

Sursa: Ghid de elaborare și dezvoltare a planului de îngrijire, OAMGMAMR

Exemplu plan de nursing

Prezentarea generală a pacientului
Numele şi prenumele(iniţialele): M.M.
Vârsta: 25 ANI
Sex: F
Starea civilă: Necăsătorită
Copii: –
Domiciliul:Localitate/Județ
Naţionalitatea: Română
Limba vorbită: Română
Religia: Ortodoxă
Ocupaţia: Student
Situaţia familială: Locuiește împreună cu parinții.
Stil de viață
Alimentația: obișnuită, 2 mese/zi, apetit diminuat
Consumator de alcool: nu
Tutun: nefumătoare
Scaun și micțiuni: 1 scaun/ zi; 4-5 micțiuni/zi cu aspect normal
Somn: 6-7 ore/ noapte; nu doarme ziua. Somn odihnitor
Antecedente personale fiziologice
Menarha: 12 ani
Istoric obstetrical: Număr sarcini:0 Număr naşteri: 0

12
Antecedente personale patologice: nu prezintă
Antecedente heredo-colaterale: nu prezintă
Alergii cunoscute: Nu prezintă.
Alte probleme legate de sanatate: Nu prezintă.

Motivele internarii: dureri în epigastru si în fosa iliaca dreapta, grețuri, vărsături,

insomnie.

Istoricul bolii: Pacienta în vârsta de 25 ani prezinta de aproximativ 5 zile dureri

difuze în epigastru si în fosa iliaca dreapta, iradiind în membrul pelvin drept, în
pusee, cu greturi si varsaturi. Pacienta acuza insomnii, somn insuficient, cu treziri
repetate. Simptomatologia s-a accentuat în urma cu 24 h, bolnava prezentând
varsaturi repetate si dureri, motiv pentru care se apeleaza la serviciul de urgenta.
Pacienta se interneaza prin serviciul de urgenta cu semne clinice si simptome de
apendicita acuta.

Parametrii actuali ai stării de sănătate

Stare de constienta: constienta, comunica verbal
Comportament: normal
Greutate corporală: 63 de kg;
Înălțime: 178 de cm;
T.A. : 135/90 mmHg;
Puls: 87 de pulsații/minut;
Temperatură: 38,5 ̊ C;
Respirație: 20 de respirații/minut;
13
Diagnosticul medical: Apendicita acuta flegmonoasa

Investigații:
– Ecografie abdominală
– Examene hematologice (Hemoleucogramă, Teste de coagulare, Uree,
Creatinină, Glicemie, Hemoglobină);

Nevoia afectată: Nevoia de a se alimenta și a se hidrata

Diagnostic de nursing:
1. Alimentație inadecvată din cauza grețurilor, vărsăturilor manifestată prin
scădere ponderală.

2. Deficit de volum lichidian datorat vărsăturilor manifestat prin scădere

ponderală.

Obiective 
Pacienta să nu prezinte grețuri și vărsături, să fie echilibrată hidroelectrolitic și
nutrițional în 24 ore.

Intervenții
-Asistenta supraveghează pulsul, tensiunea arterială, apetitul, semnele de
deshidratare, scaunul și greutatea corporală;
– Asistenta sprijină pacienta în timpul varsaturilor:
– protejează lenjeria cu musama;
– aseaza pacienta în decubit lateral cu capul la marginea patului;
– face bilantul lichidelor ingerate si eliminate;

14
– reduce sau opreste raportul de lichide,
– alimenteaza pacienta parenteral, la indicația medicului, cu perfuzii cu glucoza
5% și ser fiziologic, hidrolizate de proteine si amestecuri de aminoacizi si
electroliti (4g Na. 3g K. 2g Ca, 0,15mg Mg, 18mg Fe, 6gCl);
– aplica tratamentul medicamentos la indicatia medicului: antibiotice, vitamine,
saruri minerale;
– administreaza la indicație laxative;
– efectueaza la nevoie clisma evacuatoare simplă pentru combaterea constipației.

Evaluare
Pacienta este echilibrată nutrițional
Greutatea corporală este menținută;
Pacienta prezintă o stare de bine si confort.
Pacienta nu prezintă semne de deshidratare;

15