Alexandru Raluca

AMG 2A

REFERAT

Hemoragia sau hemoreea este scurgerea abundentă de sânge, internă sau externă,
în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin. Hemoragia este cauzată de
lezarea integrității vasului, provocată de o traumă, liza purulentă a peretelui vascular,
dereglarea chimismului sanguin.
Hemoragiile externe — în care sângele se scurge în afara organismului datorită
secționării unor vase de sânge. În funcție de vasele care au fost secționate, putem
deosebi:
-hemoragii arteriale, în care sângele, de o culoare roșu-aprins, țâșnește într-un jet
sacadat, în același ritm cu pulsațiile inimii;
-hemoragii venoase, în care sângele, având o culoare roșu închis, curge lin, continuu;
-hemoragii capilare, în care curgerea sângelui se observă pe toată suprafața rănii,
având o intensitate redusă.
Hemoragiile interne — în care sângele care curge rămâne în interiorul organismului
(ex.: în cavitatea abdominală etc.). O categorie deosebită o pot forma hemoragiile
interne exteriorizate, în care sângele ajunge în afara corpului după ce a trecut printr-
o cavitate naturală care face comunicarea organismului cu exteriorul. În cadrul
hemoragiilor exteriorizate putem cuprinde: epistaxisul (curgerea sângelui din nas),
otoragia (curgerea sângelui din urechi), hematemeza (vărsăturile cu sânge),
hemoptizia (tusea urmată de eliminări de sânge din plămâni), hematuria (eliminarea
de sânge prin urină), melena (eliminarea de sânge prin scaun, situație în care fecalele
capătă o culoare neagră, lucioase) și enterohemoragia (hemoragia intestinală).
În funcție de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge:
-hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de
sânge;
-hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge;
-hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml de sânge.
Hemoragiile externe și cele exteriorizate sunt ușor de recunoscut. Hemoragiile interne
sunt însoțite de o serie de semne prin care se pot bănui și diagnostica. Aceste semne
sunt: amețeala, creșterea numărului de bătăi ale inimii pe minut, creșterea numărului
de respirații pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arterială scade mult
sub cifra normală. Bolnavul este neliniștit, palid, vorbește repede, are transpirații reci
și este chinuit de o sete deosebit de mare.

Internal
Epistaxisul sau rinoragia este un accident obișnuit, mai ales la copii și poate fi tratat
foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de
scobirea în nas sau suflarea nasului. Poate apărea și în urma unei infecții a mucoasei
care determină uscare și apariția de cruste.
Hemoragiile digestive reprezintă o extravazare a sângelui la nivelul tubului digestiv,
de la nivelul esofagului până la anus constituind o urgență medico-chirurgicală.
Hemoragia digestivă superioară reprezintă hemoragia în segmentul digestiv situată
deasupra unghiului Treitz. În hemoragia digestivă superioară extravazarea sângelui
se face prin hematemeză sau melenă.
Hematemeza reprezintă vărsătura cu sânge ce caracterizează hemoragia digestivă
superioară. Culoarea sângelui eliminat prin vărsătură depinde de durata contactului
acestuia cu sângele. Astfel, dacă vărsătura survine la scurt timp după debutul
sângerării, hematemeza pare roșie, iar ulterior aspectul va fii roșu închis, maronie sau
neagră.
Hemoptizia se definește ca fiind expectorația cu sânge și este un semn nespecific
asociat cu numeroase afecțiuni pulmonare care poate sa cuprindă infecția (ex.:
bronșita acută, abcesul pulmonar, tuberculoza, aspergiloza, pneumonia,
bronșiectazia).
Hematuria se definește ca fiind eliminarea urinei ce conține sânge provenit din
aparatul urinar situat deasupra uretrei anterioare.

Internal