1.

Hemoragia, definiție, etiopatogenie

Hemoragia - reprezintă o revărsare de sînge din sistemul vascular, ca rezultat al lezării

traumatice sau dereglarii permeabilităţii peretelui vascular, care determină modificări
calitative şi cantitative fiziopatologice cu răsunet local şi general.
Hemostaza este un complex de opţiuni ce are ca scop oprirea unei hemoragii

Clasificarea hemoragiilor
1.Conform substratului anatomic al vasului lezat deosebim hemoragii:

 Arterială – este revărsarea sîngelui în jet pulsativ, de culoare purpurie roşie.

 Venoasă – revărsare continue a sîngelui de culoare vişinie.
 Capilară – hemoragie mixtă, determinată de lezarea capilarelor şi a venelor şi arterelor de
calibru mic.
 Parenchimatoasă – hemoragie din organe parenchimatoase: ficat, splină, rinichi, plămîn.
După esenţă sunt hemoragii capilare, dar sunt mai periculoase, din cauza particularităţilor
anatomice.

2. După mecanismul de apariţie:

 Hemorragia per rhexin – hemoragie la lezare traumatică al vasului. Se întîlneşte cel mai
des.
 Haemorragia per diabrosin – hemoragia la erodarea peretelui vascular (distrucţie,
ulceraţie, necroză), ca rezultat al unui proces patologic ( inflamaţie, proces canceros,
peritonită fermentativă).
 Haemorragia per diapedesin – hemoragie ca rezultat al dereglării permeabilităţii
peretelui vascular la nivel microscopic ( în avitaminoza C, vasculita hemoragică, uremie,
scarlatină, sepsis şi alt.).

3.În funcţie de localizare deosebim hemoragii: externe, interne şi interstiţiale.

 În hemoragia externâ - sângerarea are loc în afara organismului.
 În hemoragia internă neexteriorizată - sângele se acumulează în organism, vasul
necomunicând direct cu exteriorul.
 În hemoragia internă exteriorizată sîngele comunică cu exteriorul prin orificiile naturale ale
corpului uman – rect, vagin, trahee, uretră.
 În hemoragia interstiţială - sîngele se adună la nivelul ţesuturilor formând hematoame şi
sufuziuni

4.În funcţie de efectul hemoragiei asupra organismului:

-hemoragii compensate, când efectele generale sunt discrete sau moderate

- hemoragii decompensate, când efectele asupra organismului sunt importante.

5. După cauză:
accidentale, chirurgicale, posttraumatice, medicale
6. După momentul apariţiei sau succesiunea în timp:
 Hemoragia primară - survine imediat după lezarea vasului.
 Hemoragie secundară -, apare la ceva timp după oprire, de exemplu, în cazul alunecării ligăturii
vasului după operaţie sau în cazul erodării vasului prin supuraţia plăgii.
 Precoce – se consideră hemoragia care apare de la cîteva ore după traumă pînă la 4-5 zile,
cauza fiind alunecarea ligaturii de pe vas, sau restabilirea lumenului vasului din cauza ruperii
trombului primar.
 Tardivă – determinată de distrucţia peretelui vascular ca rezultat al unui proces purulent în
plagă.
 Unitară – hemoragia ce s-a repetat într-un singur epizod.
 Recidivantă – hemoragia ce se repetă mai mult de un epizod.

7. După durata şi ritmul hemoragiei:

acute - produse în timp scurt, indiferent de cantitate;

cronice - pierderi mici şi repetate, hemoragii de lungă durată.

8 După gradul VCS pierdut (Conform Comitetului Traumatologie al Colegiului American de

Chirurgie):

•Gr. I (uşoară) - pierderea pînă la 10 – 15% VCS ( 500-750 ml).

•Gr. II (de severitate medie) – pierderea pînă la 15- 30% VCS (750-1500 ml).

•Gr. III ( gravă sau severă) – pierderea pînă la 30 – 40% VCS (1500-2000 ml).

•Gr. IV ( hemoragie masivă sau extrem de severă sau cataclismică) – pierdere mai mult de 40% VCS
( mai mult de

3. Tabloul clinic în hemoragiile externe,

În hemoragiile externe sîngele se scurge în afara organismului datorită secţionarii unor vase de sînge.
 Hemoragiile externe pot fi: arteriale, venoase, capilare

Tabloul clinic al hemoragiei acute (anemiei acute):

-paliditate; transpiratii reci ;pacientului ii este frig

-fata este trasa,ochii se infunda in orbita ;

-pacientul pare agitat,ametit ,are senzatii de greata,voma , I se face negru inaintea ochilor;

-tensiunea arterial si venoasa scade ,pulsul se accelereaza dar are o amplitudine mica (tahicardie )

-resipratia se accelereaza si are o amplitudine mica(tahipnoe)

Hemoragia interna
Hemoragiile în cavităţile anatomice poartă denumirea locului în care s-au format:

hemopericard (la nivelul pericardului),

hemotorax (în cavitatea pleurală),
hemoperitoneu (în cavitatea peritoneală),
 hemartroză (lumenul unei articulaţii),
hematocel (la nivelul tunicii testiculului)

Hemoragia internă exteriorizată are loc într-un organ cavitar.

Sîngele se evacuiază pe căile de comunicare naturală cu exteriorul ale viscerului respectiv:

epistaxis - hemoragie exteriorizată din cavităţile nazale,

hemoptizia - hemoragie de origine bronhopulmonară exteriorizată, la nivelul căilor respiratorii
superioare,
hematemeză - exteriorizarea hemoragiei prin vomă cu sînge,
rectoragia- eliminare de sînge roşu în timpul actului de defecaţie, fapt ce comunică despre o
hemoragie digestivă joasă,
melenă - eliminări de mase fecale semilichide de culoarea păcurei,
hemobilia - hemoragie cu punct de plecare din ficat prin căile biliare,
hematuria - hemoragie de la nivelul rinichiului sau al tractului urinar, exteriorizată prin urină,
metroragia - hemoragia genitală de origine uterină,
hematosalpinx (în trompa uterină),
hemocolecist (hemoragie din vezica biliară),
hematometrie (la nivelul cavităţii uterine).

Hemoragia interstiţiala (hemoragia din tesuturi cu formarea ulterioara a hematoamelor.

 peteşia – hemoragie punctiformă în derm, de origine capilară (ca exemplu, apare în tifosul
exantematic); un ansamblu de peteşii formează purpura;
 echimoza – hemoragie de mici dimensiuni subcutanată din vase mici, sub forma unei pete
violacee;
 hematomul – colecţie de sânge, localizată, circumscrisă, cu formarea unei cavităţi;
 sufuziunea hemoragică – hemoragie plată sub un înveliş (piele, seroase), ce poate atinge
dimensiuni mari
Hemostaza spontană, provizorie și definitivă.
 Hemostaza fiziologică ( spontană): are loc in 2 etape
-Primară ( formarea trombului trombocitar).

-Secundară ( formarea trombului roşu).

 Hemostaza primară: are drept scop formarea trombusului alb, constituit în principal din
plachete şi cîteva fibre de fibrină care il consolidează.
 hemostaza secundară, definitivă, soldată cu oprirea totală a hemoragiei şi formării trombului
roşu sau cheagului sanguin.

Hemostaza fiziologică spontană este determinată de următorii factori:

- Factorul vascular;
- Factorul celular (trombocitar);
- Factorul plasmatic (sistema de coagulare şi anticoagulare).
În mecanismul celular al hemostazei se deosebesc trei faze:
- I - adhezia trombocitelor – este determinat de modificarea potenţialului electric al vasului
lezat şi în acest proces participă colagenul, glucoproteina Ib, factorul van Vilibrant, ionii de
calciu şi alt. Această fază durează câteva secunde;
- II – agregarea trombocitelor;
o Faza iniţială – iniţierea eliberării substanţelor biologic active: ADF, adrenalina, trombina;
o Faza de agregare secundară – are loc activarea trombocitelor, formează metaboliţi cu
acidul arahidonic şi secretează serotonin, care deminuiază fluxul sanguin către aria
afectată;
o Faza de formare a eucozanoidelor (nişte compuşi ce întăresc agregarea trombocitelor);
- III – formarea cheagului trombocitar – ca rezultat al interacţiunii trombocitelor agregate,
trombinei şu a fibrinei.

Hemostaza artificiala (CHIRURGICALA)

Se imparte in : Provizorie si Definitiva

Hemostaza provizorie, poate fi efectuată cu ajutorul urmatoarelor metode:

•aplicarea pansamentului compresiv sau tamponarea plăgii;

•comprimarea digitală;

•aplicarea garoului;

•poziţia ridicată a membrului;

•flexiunea maximală a membrului în articulaţie şi comprimarea vaselor din regiunea dată.

•Aplicarea temporară a clemelor pe vasul lezat

Hemostaza definitiva urmareste oprirea definitiva a sangerarii prin manevre

chirurgicale,aceasta se realizeaza prin mai multe procedee:

1. MECANIC- ligaturarea vasului in rana sau simpla aplicare a suturii vasculare, pansament
compresiv si tamponament.
2. FIZIC-aceasta metoda se bazeaza pe utilizarea temperaturilor joase de a provoca spasmul
vascular, iar a celor ridicate pentru a coagula singele. Pentru racire se utilizeaza apa rece,
ghiata, cu care se umple punga de cauciuc shi se aplica pe regiunea lezata. Acum se
utilizeaza bisturiul electric (electrocuagularea) care dezvolta o temperatura ridicata si
coaguleaza tesuturile si vasele in locul de contact astfel permite oprirea hemoragiei.

3. CHIMIC-include utilizarea substantelor vasoconstrictoare si preparate caremaresc

coagulabilitatea singelui. aceasta metoda de hemostaza se utilizeaza rar. ex: la
hemoragii a mucoaselor se utilizeaza sol. adrenalina (1:1000). Pentru coagulabilitate se
utilizeaza: clorura de calciu.

4. BIOLOGIC-poate fi impartita in urmatoarele grupe:

-tamponarea ranii singerinde cu propriile tes. a bolnavului(tes. adipos, muschi,
fascie)
-transfuzia cantitatilor mici de singe, palsma proaspata, ser, masa
trombocitara, fibrinogen. Administrarea complexului protrombinic, globulina A
antihemofilica.
-administrarea de vitamine
-administrarea intramulscular a serului uman sau animal.
-administrarea locala a derivatilor singelui(tombina, burete hemostatic, tampon biologic
antiseptic).

Primul ajutor in Hemoragii:

 poziționarea victimei în decubit dorsal, deoarece această poziție va reduce fluxul sangvin
 că tre rană și va minimaliza efectele șocului;
 înlă turarea cu grijă a hainelor care acoperă rana;
 dacă există obiecte înfipte adâ nc în rană , acestea nu vor fi extrase, deoarece pot duce la o
agravare a sâ ngeră rii;
 acoperirea leziunii cu un pansament steril sau material textil curat, apoi aplicarea presiunii
pe zona afectată ;
 monitorizarea funcțiilor vitale și a conștienței victimei. Dacă aceasta arată semne de
pierdere a conștienței atunci se va recurge la poziția de recuperare, iar dacă persoana nu
mai respiră , atunci se va începe resuscitarea cardio-respiratorie;
 dacă sâ ngerarea trece prin stratul de bandaj, acesta nu va fi înlă turat, în schimb se va pune
altul peste cel încă rcat deja;
în cazul leziunilor de mare amploare, controlul eficient al hemoragiei poate fi obținut prin aplicarea unei
presiuni indirecte asupra arterei proximale, de exemplu cea femurală sau brahială. Cu toate acestea
însă, metoda trebuie folosită ca o ultimă opțiune și numai dacă hemoragia nu poate fi controlată prin
aplicarea presiunii pe zona afectată;
 victima nu trebuie mișcată dacă aceasta prezintă traumatism la cap, gâ t sau spate și nu
trebuie aplicată presiune, dacă leziunea este la nivelul ochiului

Complicatiile hemoragiilor:”

Hemoragiile sunt periculoase d/e dezvolta o anemie acuta si-o anemizare

cerebrala.Bolnavul poate deceda in urma dereglarii f-ilor centrilor vitali.
O hemoragie in care TA scade pin la 80 mm Hg & Hb scade cu 1/3 din valoare initiala este
periculoasa p/u viata, deoarece procese de compensatie ale
organismului nu reuses sa se dezvolte.

In hemoragii interne, singele revarsat poate :

o Poate comprima organul de importanta vitala (plamin, inima, creier etc)
o Deregla f-ia lui si crea un obstacol direct p/u viata bolnavului
o Comprimarea vaselor ce alimenteaza tesuturile ,poate duce la gangrena
membrului
o La lezarea venelor mari este pericolul aparitiei emboliei gazoase
o Singele revarsat in tesuturi & cavitati prezinta un mediu nutritiv p/u
microbilor

Socul Hipovolemic
Şocul hipovolemic este un sindrom clinic caracterizat prin scăderea volumului
sanguin circulant efectiv (hipovolemie), ceea ce va determina scăderea
presiunii de perfuzie tisulară eficace şi suferinţă celulară generalizată.
        După tipul de lichide care se pierd din spaţiul intravascular, şocul
hipovolemic poate fi împărţit în două tipuri:

 șocul hemoragic
 șocul hipovolemic non-hemoragic
 Tabloul clinic al şocului hipovolemic

 tahicardie cu puls filiform;

 tahipnee, polipnee;
 hipotensiune arterială (temporar, tensiunea arterială poate fi și normală);
 alterarea statusului mental cu neliniste, agitatie, confuzie și într-un final comă;
 extremități reci, hipotermie, senzaţie de frig, marmorarea tegumentelor;
 transpirații profuze;
 senzație de sete vie;
 scăderea diurezei;
 vene periferice şi ale gâtului colabate (destinse);
 presiunea venoasă centrală este scăzută, indicând reducerea presarcinii
cordului;
 creşterea timpului de reumplere capilară, care este mai mare de două
secunde;
 scăderea amplitudinii undei de puls;

Reacţia organismului la micşorarea volumului sîngelui circulant.

La orice hemoragie organismul raspunde printr-o reactie de adaptare ,aceasta
include :
1. spasmul vaselor;
2. se accelereaza activitatea cardiac si respiratia (tahicardie si
hiperventilatie)
3. mobilizarea sangelui din organelle de rezerva pu a creste volumul de
sange circulant (ficat,splina)

Semnele generale ale hemoragiei:

- paliditate;
 - Tahicardie; semnele clasice
- Scăderea presiunii arteriale;
- Slăbiciune;
- Vertijuri;
- Întunicare şi steluţe în faţa ochilor;
- Senzaţia de insuficienţa a aerului;
Greţuri