ANALIZORUL ACUSTIC

Asigură captarea, analiza şi sinteza

informaţiei sonore, care este importantă
pentru orientarea în mediul ambiant şi pentru
apariţia limbajului articulat, ca mijloc de
comunicare.
 Caracteristicile sunetului
• Tonul (frecventa) defineşte înălţimea
sunetului
 Caracteristicile sunetului
• Intensitatea este determinată de
amplitudinea oscilaţiilor sonore. Reflectă:
– Intensitatea acustica – W/m2
– Nivelul acustic – N=10 log I/I0
– Poate fi exprimat si in functie de presiunea undei sonore
N = 20 log(p/p0 ) – o barie = o dină/cm²
• Pragul auditiv – 1/20000 barii
 Caracteristicile sunetului
• Timbrul – totalul armonicelor supraadăugate
sunetului de fond. Reflectă:
– Compoziţia spectrală a sunetului
– Evoluţia intensităţii lui
– Variaţia frecvenţei fundamentale
Audiograma înregistrează câmpul
auditiv care reprezintă totalitatea
sunetelor capabile să producă senzaţia
de auz.
 Semnalele acustice
• Analiza Fourier
– Descompunerea unui semnal complex in
componentele lui
– Caracteristicile amplitudine –frecventa ale
componentelor reprezinta spectrul
semnalului
– Urechea interna realizeaza o analiza
Fourier a sunetelor receptionate
 URECHEA
-este formata din 3
portiuni:

- urechea externa

- urechea medie

- urechea interna
 Urechea externa
Pavilionul urechii :
 structura cartilaginoasa
 acoperit de tegument
 localizeaza spatial semnalul
 focalizeaza semnalul
 contribuie la stabilirea directiei sunetului
 are o frecventa de rezonanta proprie la aprox. 3000 Hz
 transforma undele sonore sferice in unde plane si le
directionează.
Conductul auditiv extern (2,5 cm)
 captusit de tegument – prezinta peri , glande sebacee, glande
ceruminoase→cerumen
 în capat prezinta membrana timpanica
Rolul urechii externe în localizarea sunetelor
 Urechea medie (camera timpanica)
 este o cavitate mica , săpată in stânca osului
temporal, căptusită de mucoasă şi conţine aer
• peretele extern →membrana timpanică
• peretele anterior → orificiul trompei lui Eostachio-
leagă urechea medie de nazofaringe si are rol de
egalare a presiunii aerului pe cele doua feţe ale
timpanului.
• peretele posterior – comunică cu cavitaţile
mastoidiene
• peretele intern - desparte urechea medie de cea
internă. Prezintă 2 orificii acoperite de membrane:
- fereastra ovală - superior
- fereastra rotundă - inferior
 intre membrana timpanică si fereastra
ovală sunt dispuse oscioarele:

- ciocănaşul – se sprijină pe timpan

- nicovala

- scariţa – se sprijină pe fereastra ovală

care sunt articulate si actionate de muschi proprii.

Urechea medie
• Timpanul :
- este o membrana conica ,eliptica, dispusa
cu varful spre interior
- se sprijina pe 2 apofize ale ciocănaşului ,
caruia ii transmite vibratiile sale
- este pus in miscare de undele acustice
- are un grad redus de inertie , ceea ce
face ca miscarile lui sa se opreasca imediat ce
excitantul sonor nu mai actioneaza.
• Lantul de oscioare :
- are rolul de a transmite vibratiile timpanului
- prin muschiul ciocanului(stapedius) si cel al
scaritei(tensor timpani) contribuie la modificarea
intensitatii sunetelor :
- contractia muschiului ciocanului diminueaza
amplitudinea vibratiilor prea puternice→se poate
reduce taria sunetelor cu 30-40 dB
- contractia muschiului scaritei amplifica
sunetele prea slabe.
- acest mecanism intervine si in adaptarea
auzului la sunete de diferite intensitati.
 Urechea interna

- labirintul osos – contine perilimfa

- labirintul membranos – contine endolimfa

- endolimfa si perilimfa sunt lichidele

urechii interne – au rol in transmiterea vibratiilor
produse de undele sonore
 Labirintul osos
• vestibul osos - situat central, comunica cu:
- urechea medie prin cele 2

ferestre
- melcul osos
- canalele semicirculare

• 3 canale semicirculare - orientate in cele 3

planuri ale spatiului - prezinta, fiecare, cate o
extremitate mai dilatata denumită ampula
Urechea internă
• melcul osos (cohleea)
- situat anterior de vestibul
- format dintr-un canal osos, rasucit de 2 ori si
jumatate in jurul unui ax central de forma conica =
columela (modiol)
- lumenul canalului osos este impartit (de catre
membrana vestibulară (Reissner) si membrana
bazilara) in 2 rampe :
- rampa vestibulara →comunică cu fereastra ovala
- rampa timpanica →comunică cu fereastra rotunda
-rampele comunica intre ele la varful melcului osos
prin orificiul numit helicotrema
Secţiunea axială a cohleei
 Labirintul membranos
• utricula si sacula -vezicule care comunica intre ele
- localizate in vestibulul osos
- sacula comunica printr-un canal scurt cu melcul

membranos
- utricula comunica cu cele 3 canale semicirculare
membranoase

• 3 canale semicirculare membranoase

• melcul membranos = canalul cohlear

• melcul membranos = canalul cohlear
- localizat in interiorul melcului osos intre
cele 2 rampe
- este un conduct de forma triunghiulara
- contine :
- endolimfa
- organul Corti = organ receptor auditiv
→ este dispus pe membrana bazilara pe toata
lungimea melcului
Secţiunea axială a cohleei
Perilimfa şi endolimfa
Schimbul ionic asigurat de celulele marginale
 Organul Corti
• Celule senzoriale = receptorii acustici
- prezinta cili(stereocili) la polul apical
- cilii vin in contact cu membrana tectoria
care adera la lama spirala (membrana
Reissner) si vine in contact si cu
endolimfa
• Celule de sustinere Deiters
• Celulele auditive sunt dispuse în 2 straturi :
- intern → un rînd de celule (3500)
- extern → 3-4 rînduri de celule(20 000)

• Fiecare celula externa contine cca 100

stereocili , iar cele interne contin
aproximativ ½ din acest numar.

• Stereocilii convertesc semnalul mecanic in

semnal electric → sunt transductori
mecanoelectrici
Organul Corti
Organul Corti
Un segment al organului Corti
Cilii celulelor receptoare
 MECANICA COHLEARA
• Membrana bazilara – joaca rol de rezonator
– Latimea membranei creste de la baza spre apex
(de la 50 µm la 500µm)
– Elasticitatea creste de la baza la apex in raport de
1/100
– Functioneaza ca un continuum cu frecventa de
rezonanta variabila progresiv
– Unda progresiva ia nastere la baza si se
deplaseaza spre apex
– Frecventele sunt cuprinse intre 16 si 20 000 Hz
– Realizeaza o separare spatiala - tonotopie
Unda propagată
Distribuţia frecvenţelor sonore de-a lungul membranei
bazilare a cohleei umane
Distribuţia frecvenţelor sonore de-a lungul membranei
bazilare a cohleei umane
 Traducerea mecano-electrica
• CC au la baza o lama reticulara rigida, iar la apex sunt fixate de
membrana tectoria (CCE) sau se afla in imediata ei vecinatate
(CCI)
• Deformarea elastica a MB antreneaza si deplasarea celorlalte
membrane
• Efect de forfecare ce duce la stimularea cililor
• CCE au si proprietati contractile.
• Contractia lor amplifica deformarea membranelor bazilare si
tectoria- reactie pozitiva
• Deformarea mult amplificata a MB face ca ea sa se comporte
ca un filtru
Inervaţia celulelor ciliate interne (CCI-1) şi externe(CCE-2):
-cu albastru- sistemul aferent radial –CCI- (nervul auditiv)
- cu roz – sistemul eferent lateral (CCI)
cu verde – sistemul aferent spiral (CCE)
-cu roşu-sistemul eferent median (CCE)
 Mecano-transducţia în CCI
• CCI sunt celulele senzoriale
propriu-zise ale cohleei
• Deplasarea cililor determina
dschiderea-inchiderea
canalelor de K, ce duce la
aparitia unui potential de
membrana
• Cilii CCI nu sunt incastrati in
MT, ci doar o ating, in urma
deformarii MB
• Realizeaza o separare
spatiala neta
• Frecventa caracteristica (FC)
frecventa pentru care
raspunsul este maxim
Neurotransmiterea la nivelul sinapselor cu CCI
Neurotransmiterul aferent- glutamatul
Celula ciliată externă (CCE)
 Schema cuplării mecanice între CCE şi structurile
organului Corti (membrana tectoria şi celulele Deiters)
Stimularea mecanică a CCE
Organizarea sinaptică a CCE
Stimularea mecanică a CCE
Stimularea celulelor receptoare
Stimularea celulelor receptoare
 Activitatea electrica a cohleei
• Potentialul de receptor al CC
– In repaos intre fata interna si cea externa a
membranei CC apare o diferenta de
potential de -70mV
– Stimularea duce la schimbarea polarizarii
membranei
– Rezulta o componenta alternativa
– PR este determinat de amplitdinea
deformarii MB pentru CCE si de viteza
deformarii, pentru CCI.
Potenţial unitar de la CCI şi CCE
Potenţial unitar de la CCI şi CCE
Potenţiale de receptor a celulelor ciliate
Potenţialul cohlear global
Potenţiale evocate auditive
• Segmentul de conducere are primul neuron in ganglionul spiral Corti din
columela. Axonii acestuia formeaza ramura cohleara a nervului cranian VIII
(vestibulocohlear). Deutoneuronii caii se afla in nucleii cohleari din bulb.
Axonii acestor neuroni se incruciseaza partial formand doua fascicule
ascendente, lemniscuri laterale, cu fibre provenite de la organele lui Corti,
atat de la cel din partea stanga, cat si de la cel din dreapta. Axonii
deutoneuronilor fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron in corpii geniculafi
mediali din metatalamus. Din lemniscurile laterale se desprind colaterale la
coliculii cvadrigemeni inferiori, in nucleul facialului, care inerveaza muschii
scaritei, la nucleul oculomotorului, la substanta reticulata si la cerebel.

Segmentul central este localizat in girusul temporal superior, unde are loc
analiza excitatiilor si realizarea senzatiei de auz. Fiecare organ Corti
proiecteaza bilateral. Proiectia corticala a diferitelor zone ale organului Corti
se face distinct
• Functia analizatorului acustic
Excitantul fiziologic al analizatorului acustic este sunetul. Analizatorul acustic capteaza,
receptioneaza undele sonore si creeaza senzatia auditiva. Urechea umana percepe
sunete intre 16-20.000 de vibratii/secunda. Undele sonore sunt captate de pavilion,
concentrate in conductul auditiv extern si conduse spre membrana timpanica, a carei
vibratie o determina. Sistemul de oscioare din urechea medie preia aceste vibratii, le
amplifica daca sunt slabe sau le atenueaza daca sunt prea puternice si le transmite
membranei ferestrei ovale.
Miscarile acesteia determina deplasarea oscilatorie a perilimfei prin rampa vestibulara,
helicotrema, apoi prin rampa timpanica pana la fereastra rotunda care asigura
mentinerea constanta a presiunii perilimfei. Oscilatiile perilimfei determina oscilatii ale
membranei bazilare pe care se afla organul Corti si ale endolimfei, marind sau
micsorand distanta dintre celulele receptoare si membrana tectoria (variatii de contact).
Astfel, in urma presiunii exercitate de membrana tectoria asupra cililor si a deplasarii
organului Corti fata de acesta, se realizeaza stimularea cililor celulelor receptoare.
In urma stimularii apar potentialele microfonice de receptor, care sunt preluate si
transmise prin fibrele caii de conducere. La frecvente inalte, vibreaza membrana
bazilara de la baza melcului membranos, iar la frecvente joase vibreaza membrana
bazilara de la varful melcului. Amplitudinea vibratiei este direct proportionala cu
intensitatea stimulului. Acuitatea auditiva maxima este intre 1.000-4.000 Hz.
Pragul auditiv masurat in decibeli este 0. Urechea umana perecepe sunete intre 0-140
dB. Peste aceasta valoare a intensitatii sonore este afectat organul Corti. Surditatea
poate fi datorata unor deficiente de transmisie, de receptie sau ambelor cauze. Ea
poate fi totala, partiala, unilaterala sau bilaterala.
Căile de conducere auditivă
 Codificarea semnalului acustic
• Codificarea frecventei – localizarea pe
lungimea membranei bazilare
• Codificarea amplitudinii – intensitatea
miscarii
 Etapele traducerii cohleare
• Vibratia sonora se transmite membranei bazilare,
determinand deformarea ei dupa o tonotopie
descrisa la MB
• Membrana tectoria efectueaza o miscare relativa de
glisare, ceea ce duce la forfecarea cililor lungi ai
CCE
• In zona de actiune a mecanismului activ, excitarea
CCI este amplificata si tonotopia devine foarte
selectiva
• CCI transmit mesajul fibrelor nervoase auditive
• Informatia transmisa spre cortex codifica toti
parametrii semnalului sonor
 Decodificarea informatiei
• Se face in ariile corticale Broadmann 40
si 41 (zona temporala)
• Un rol important il au mecanismele de
reactie prin intermediul cailor nervoase
eferente
• Se presupune ca exista o dispozitie
matriceala a informatiilor referitoare la
frecventa si intensitata
• Urechea interna contine 2 sisteme
senzoriale:

- cohleea pentru detectarea sunetelor

- vestibulul membranos si bazele

canalelor semicirculare membranoase
pentru echilibru
Sunetele(undele sonore) sunt vibratii mecanice ale
mediului (aer,apa) care se transmit la aparatul
auditiv.

Vibratia este o forma de energie mecanica,

transmisa de la sursa generatoare printr-o serie
de comprimari si rarefieri ale moleculelor din
mediu.

Zgomotul este un sunet puternic ,nedorit →

poluare sonora (fonica,auditiva)

• Frecventa : ٧ = 16 -20 000 Hz( vibratii / s)
undelor sonore ( numarul de variatii de presiune /s )

• Intensitatea : 0 – 120 dB ( decibeli)

• Viteza de propagare a sunetului in aer :

1238 Km / h
332 m/s - la 0*C

• Lungimea de unda – λ = v/٧

distanta dintre un varf de presiune la
celalalt
• Infrasunetele :
- au frecvente foarte joase, sub 16 Hz→
urechea umana nu le percepe
- pot fi daunatoare
- sunt foarte greu absorbite→se
atenueaza putin cu distanta
- sunt percepute de sugari, animale,pasari
- la adulti produc ameteala,voma,un fals
efect de euforie
• Ultrasunetele
- au frecventa cuprinsa intre 20.000 Hz-
100 MHz
- distrug globulele rosii ale sangelui,
produc migrene,greata, pierderea
echilibrului
- distrug bacteriile ,virusurile
• Hipersunetele
- au frecventa mai mare de 100 MHz
 Transmiterea si receptionarea undelor
sonore

Undele conductul auditiv Membrana Lant de

sonore extern timpanica oscioare
vibratii

Membrana Membrana
Perilimfa Endolimfa
ferestrei ovale bazilara
vibratii
Membrana bazilara antreneaza in
miscarea ei celulele senzoriale ,ai caror
cili vor fi impinsi catre membrana tectoria
si deformati.

Aceste modificari mecanice determina

depolarizarea celulelor auditive si
generarea impulsurilor nervoase, care
vor fi transmise pe calea acustica, la
scoarta cerebrala → senzatia auditiva
• La baza melcului membranos se percep
sunete inalte iar la varf sunetele joase.

• Sensibilitatea auditiva scade treptat daca

urechea primeste timp indelungat sunete cu
aceeasi frecventa si amplitudine, deoarece
are loc fenomenul de adaptare

• Sensibilitatea cea mai ridicata a urechii se

afla in banda de frecvente cuprinsa
intre1000- 5000 Hz
• Vocea obisnuita este caracterizata prin
frecvente sonore cuprinse intre 200 - 3500
Hz
• Nivelul de intensitate al vocii umane→ 60 dB
• Intensitatea prag a sunetului este de
80- 87 dB; peste aceasta intensitate devine nociv

• Sunetele de 130 dB provoaca senzatia de

durere

• Sunetele de 140 dB pot duce la lezarea

organului Corti

• Sunetul de 150 dB este insuportabil- “moarte

sub clopot”