Infecţia anaerobă a ţesuturilor moi este un proces patologic polimicrobian provocat de

germenii anaerobi. Cel mai frecvent infecţia anaerobă a ţesuturilor moi este o complicaţie gravă a
proceselor ce au loc în plagă (sinonime:gangrena anaerobă, „focul antonov”, gangrenă flegmonă
gazoasă, gangrenă albă, celulita gazoasă, edem gazos, infecţie gazoasă – gangrenoasă toxică)

Anaerobii sunt – bastonaşe sporogene grampozitive din specia Clostridium, care sunt germenii clasici a
infecţiei anaerobe gazoase (Cl. perfringens, Cl. oedematiens, Cl. hystoliticum, Cl. septicum). 80% de
infecţii chirurgicale sunt combinate aerobeanaerobe.

Anaerobii nesporogeni sunt cocii grampozitivi(Ruminococcus, Peptococcus, Peptostreptococcus),

bacteriile grampozitive (Actinomyces, Arahiie, Lactobacillus) şi bacterii gramnegative (Bacteroides,
Fusobacterium, Campilobacter)

Conditiile favorabile pt dezv infectiei anaerobe:

\
Sunt 2 faze de dezvoltare a procesului patologic :
I fază – formarea edemului ţesuturilor;
II fază – dezvoltarea gangrenei cu formarea de gaz

Edemul şi gazele formate, comprimînd ţesuturile sănătoase, înrăutăţesc circulaţia

ce provoacă ischemia şi moartea celulelor lor. Edemul şi gazele, răspîndindu-se în
spaţiul intermuscular, subcutan, favorizează deplasarea germenilor în ţesuturile
sănătoase. În acest mod are loc răspîndirea procesului patologic.

Perioada de incubare în infecţia anaerobă în majoritatea cazurilor este de 2-5

zile. Uneori perioada aceasta este de cîteva ore sau mai mult de 5 zile şi chiar
săptămîni

Infecţia anaerobă poate fi:

◼Clostridiană;

◼Neclostridiană
Tabloul clinic al infectiei anaerobe clostridiene:
-in majoriatea cazurilor are un debut fulminant;
-unul din semnele precoce este prezenta durerii in plaga;
-cel mai des bolnavii acuza semen de compresie pronuntata in regiunea
afectata;
-sunt prezente semen ale toxicozei : temp subfebrila , tahicardie , euforie.
-Progresand Ţesuturile devin lipsite de viaţă sunt acoperite cu depuneri, surii-
închise, brusc se micşorează cantitatea eliminărilor din plagă,
Cînd se efectuează prelucrarea chirurgicală a plăgii des se evidenţiază în centrul
focarului o mioliză pronunţată şi eliminări de gaze. Muşchii din plagă sunt
edemaţiaţi fără luciu (maţi), sunt lipsiţi de elasticitate, se rup uşor cu
instrumentele.

In celulita anaerobă – pe prim plan se evidenţiază edemul ţesuturilor.

Muşchii sunt viabili, Pielea devine tensionată, străluceşte, este pală. Odată
cu progresarea procesului patologic, pe piele apar porţiuni de decolare a
epidermisului cu formarea de bule, ce conţin lichid de culoare gălbuie sau
cafenie. Pentru celulita clostridiană este caracteristică – progresare lentă
La forma emfizematoasă a infecţiei anaerobe gazele se depistează
destul de frecvent pe radiograme. Gazele formate destul de repede
pătrund în ţesuturi şi în decurs de cîteva ore se determină simptomul de
crepitaţie în zone îndepărtate de plagă.
Infecţia anaerobă neclostridiană a ţesuturilor moi se caracterizează prin existenţa
eliminărilor seroase sau seroase-hemoragice din ţesuturile plăgii şi lipsesc
simptoamele de inflamaţie clasică a plăgii
Tabloul clinic:
La bolnavii cu infecţie anaerobă a ţesuturilor moi se schimbă vădit starea psihică .
La debutul maladiei pacienţii sunt excitaţi, neliniştiţi, au logoree. Odată cu
dezvoltarea toxemiei bolnavii devin adinamici, neadecvaţi în timp şi spaţiu
Dezvoltarea şocului toxico-infecţios provoacă pierderea cunoştinţei bolnavului.
Temperatura la bolnavii cu infecţie anaerobă de obicei este ridicată, cu toate că
acest simptom nu este permanent
Diagnosticul:

În toate cazurile în mod obligatoriu se efectuează analiza bacteriologică

a conţinutului din plagă sau a ţesuturilor plăgii, care constă din bacterioscopie şi
însămînţarea şi creşterea germenilor într-un mediu anaerob. Rezultatul
însămînţării este peste 1-2 zile
În practica clinică se utilizează metoda de expresdiagnostică a infecţiei anaerobe
cu ajutorul unei analize cromatografice. Metoda constă în depistarea în conţinutul
plăgii sau în ţesuturi a produselor vitale a germenilor anaerobi – a acizilor lipidici

volatili (propionic, capronic, izocapronic etc.)

Tratamentul patogenetic constă din 3 componente:

1. Sanarea focarului din plagă, excluderea factorului bacterian (tratament
chirurgical)
2. Neutralizarea acţiunii toxinei circulante în organismul bolnavului;
3. Corecţia schimbărilor funcţionale în organele şi sistemele bolnavului.
 Temaa : Sepsisul.
Sepsisul este o maladie nespecifică inflamatorie a întregului organism ce apare în
rezultatul pătrunderii unei cantităţi mari de elemente toxice (microbilor sau
toxinelor lor) în rezultatul dereglărilor forţelor de apărare.

Germenii sepsisului: pot fi bacteriile existente patogene şi condiţionat –

patogene. Cel mai frecvent în dezvoltarea sepsisului iau parte stafilococii,
streptococii, bacilul piocianic, bacteriile anaerobe şi bacteroizii.

Etiopatogenia:
Principalii germeni care duc la aparitia SEPSISULUI sunt :
stafilococii,streprococii ,bacilul pioceanic, bacterfioziii si bacteriile anaerobe.
Acesti germeni patrund in tesuturi si provoaca dezvoltarea unui process
inflamator in zona inocularii care se numeste FOCARUL SEPTIC PRIMAR.

Fiziopatologia sepsisului chirurgical.Citokinele și rolul acestora în

patogenia sepsisului
SIMPTOME GENERALE-cefalee,ritabilitate,insomnia,inhibiția SN,pierderea cunoștinței în cazuri
grave, febra39-40grade,frisonul solemn,transpirația profundă ,scă derea ponderală ,înră ută țirea
progresivă a stă rii generale , puls mic și accelerat,scă derea TAși venoase,insuficiență
cardiac,tahicardie.
SIMPTOME LOCALE-paloarea,tumefacția atonia,uscă ciunea granulațiilor,aspectul murdar-tulbure al
secreției neînsemnate ce are deseori caracter putrid.
Sepsisul se dezvoltă în trei etape:
1). în urma infecţiei, se realizează o producţie locală de citokine (TNF, IL-1, IL-6), cu rol
pozitiv în procesul de reparaţie a leziunilor şi în recrutarea de elemente celulare
(macrofage) capabile să distrugă agentul patogen.
Concomitent, în circulaţie se eliberează mici cantită ţi de citokine şi se induce secundar
un răspuns de fază acută.
în aceste stadii, citokinele contribuie la procesele de apărare a organismului.
2)Apariţia ră spunsului inflamator sistemic ,acesta apare ca urmare a
.
- producţie inadecvată de citokine (creşteri ale producţiei de TNF, IL-6);
- alterarea ră spunsului umoral la producţia de citokine:
- perturbarea metaboliză rii citokinelor;
- apariţia de leziuni suplimentare prin mecanismul de ischemie-reperfuzie a organelor.
în această etapă, citokinele au un efect distructiv.
3) Integritatea capilarelor este afectată (F 14.6.), iar citokinele ajunse în organe aflate la
distanţă de infecţia iniţială produc leziuni tisulare suplimentare asociate cu intervenţia
altor factori: acţiunea PMN (aderenţă , agregare, leucostază , eliberare de radicali de oxigen
şi proteaze), sistemul coagulare/fibrinoliză , factorul de activare a trombocitelor (PAF),
fosfolipaza A2 non-pancreatică , eicosanide. Se ajunge, în final, la un sindrom de insuficienţă
multiorganică